Refugiul Agățat îmi este un loc tare drag unde vreau să revin de fiecare dată când sunt prin zonă. Cum Laura nu fusese la refugiu, acceptă ideea cu plăcere. După masa de dimineață coborâm în Lupeni, trecem prin Petroșani și pe Cheile Jiețului ajungem la serpentina dinainte de Groapa Seacă, la intrarea în traseul marcat cu PR. Doar o scurtă pauză am făcut la un foișor fain amenajat între drumul de mașină și apa vijelioasă (Popasul Pescarului).
Lăsăm mașina în afara drumului și pornim la 10.50 la deal. Întâi câțiva kilometri pe drumul forestier până la o amenajare hidrografică și apoi prin pădurea plină de vegetație și verde. E odihnă pentru mușchi, ochi și creier... Mai sus întâlnim un cioban cu caprele și e cam supărat pe Tomy fiindcă au de împărțit teritoriul. Dar asta nu e problema noastră. Continuăm și ieșim în poiana refugiului la 13.15. Amândoi suntem încântați de loc, cu sau fără a fi fost până acum aici. Fusesem înainte să se apuce nea Tomy de amenajat și nu îl cunosc personal. Doar din postările de pe net! E adevărat că sunt un pic cam multe lucruri pe aici, dar refugiul e tare fain și primitor. Mai ales pentru lectură și pentru ploaia care vreo oră ne ține ”captivi”.
Ieșim din refugiu și ciobanul/căprarul nostru de mai devreme ne vede, ne mai spune câte ceva din of-ul lui legat de Tomy și ne propune un alt traseu pe prima parte a drumului, marcat de el neoficial. Traseul e într-adevăr foarte fain, trece pe lângă multe cascade zgomotoase și pe un pod sănătos de lemn revine în marcajul turistic (45 de minute de la refugiu fiindcă am făcut multe pauze de pozat).
Ne mai ia încă o oră să ajungem la mașină, cu poze la apa care și-a ieșit din matcă printre crengi și cu multă zmeură mică și dulce (17.20).
Pe drum mai facem o singură pauză pentru cascada Voalul Miresei aflată pe malul drept al Jiețului. Și de aici drum întins până la cazare, în Straja.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu