Din cei de ieri Gabi și Iulia merg la schi pe pârtie, Marius cu Alina merg la schi în zăpadă mare la Groapa Nămetului la nord de cabanele militare de pe Muntele Mare și noi cinci: Marlene, Claudiu, Radu, Dinu și cu mine mergem la plimbare (activă) pe la colibele din nordul stațiunii Muntele Băișorii. Ca particularitate a zonei, așa cum în multe locuri din țară sunt ”de jos” și ”de sus” (exemplu Sâmbăta de jos, Sâmbăta de sus, Porumbacu de jos, Porumbacu de sus, Osica de jos, Osica de sus etc) aici se numesc Băișoara (cea de jos) și Muntele Băișorii (cea de sus)!
Deci, cum spuneam, din stațiune mergem pe drum până la telescaun (e multă lume, puțini cu schiuri, mulți la plimbare), traversăm pârtia și până se echipează colegii (ei cu schiuri de tură, eu cu rachete), îmi spun să cobor pe drum mai departe. Ei oricum mă vor ajunge din urmă undeva pe la pârâul Clinului și mă așteaptă la pârâul Crințului. Nu stau neapărat după mine, ci își pun focile până vin eu...
De aici urcăm puțin pe drum în amonte și facem dreapta pe o potecă ce ne duce sub colibele Crinț. Facem un pic dreapta pe piciorul dintre valea Mămăligii și pârâul Miercii și ne întoarcem când ne dăm seama că ceva nu e bine. Un pic mai sus de noi sunt frumoasele colibe Crinț (păcat că nu prea mai sunt folosite, chiar și vara) și în sus și ușor dreapta urmăm un drum care ne duce elegant pe curbă de nivel în poiana Găbriana (îmi pun și eu rachetele că e zăpadă pufoasă, greu de mers în bocanci). Ne oprim înainte de a intra în poiană fiindcă nu ne vine să călcăm prin puritatea zăpezii. Câteva poze să ne amintim cum e să fie doar umbre pe plapuma albă de iarnă... Acum (și parcă și atunci) îmi venea în minte cântecul următor:
Nicu Alifantis - Umbra
Deasupra colibelor colegii se ”desculță” (la fel și eu de rachete) și ne așezăm pe rucsaci pentru o mică pauză de masă. E așa de fain și liniște că parcă nu ne vine să plecăm. Mai vorbim de ale noastre probleme de club și pornim mai departe. Întâi urcăm puțin din Găbriana și apoi facem dreapta pentru a reveni spre dealul Penelor și apoi dealul Voicii. Pe acolo e un plan pentru viitoarea buclă de ultra a Maratonului Apuseni (n.r. la data când scriu deja a trecut ediția 2018 a Maratonului Apuseni cu bucla de ultra pe aici). Când considerăm că am mers destul ne întoarcem până deasupra colibelor Găbriana, trecem pe unde am venit și încercăm o urcare (fără succes) mai sus de drumul de venire.
Revenim până la colibele Crinț și nu ne întoarcem exact pe unde am venit, ci urcăm înainte de colibe pe un drum cunoscut foarte bine de Dinu și de Marlene. Pe aici au fost acum niște ani buni la un concurs de orientare! Drumul ne duce pe o aproximativ curbă de nivel până în șaua ”La plopiș”. O recunosc imediat după copaci: aici am dormit acum trei ani după Maraton!
Colegii coboară spre și apoi pe pârtie și Dinu îmi sugerează să urmez poteca ce taie pârtia și să cobor în stațiune. Știu unde duce și mi se pare și mie mai interesant să cobor pe pârtie mai ales că sunt până în 10 schiori pe toată pârtia. Evident cobor pe margine să nu deranjez. Pe dreapta văd o frumoasă troiță puțin înainte de capătul telescaunului și trec pe la capătul acestuia spre stațiune (pe unde venisem). Chiar din spate vin toți patru colegi ai mei spre bucuria tuturor fiindcă nu trebuie să ne așteptăm. Mergem toți la mașină și apoi acasă la Cluj.
Mulțumiri pentru încă o tură faină și, cum am spus și atunci, că ”ne-ați făcut mai bogați cu două zile”!
