Maroc 19-30.08.2016 - ziua a cincea/day 5 24.08.2016

„După două zile de munți înalți ne hotărâm să coborâm. Eu tot am zis de ideea de a mai sta încă o zi pe munte cu o noapte la refugiul Lepiney/Tazaghart aflat la 3000 de metri puțin mai la nord de Biguinousenne (ar mai fi fost încă un patrumiar) și toate ”sfaturile” gazdelor ne-au determinat să renunțăm. Așa că astăzi avem doar de coborât până în Imlil, Marrakech și (sperăm și ne dorim) Essaouira. Adică de la munte la (marea cea) mare! 

Ne trezim lejer pe la 8.00 și ceva, strângem bagajele, mâncăm ceva de dimineață și pe la 9.20 suntem în fața cabanei. Urcaseră niște localnici cărăuși cu măgarii și acum se odihneau... Primele poze ale zilei și la drum pe unde am urcat acum trei zile.

After two days of high mountains we decide to go down. I mentioned about the idea of staying one more day on the mountain with a night at Lepiney/Tazaghart shelter at 3000, in the north of Biguinousenne (it could be another 4000 summit) and all the ”advices” of our hosts determined us to give up. So we only have to go down to Imlil, Marrakech and (hope and wish) Essaouira. From mountain to the (big) sea! 

We wake up at 8.00, pack the bagagges, eat breakfast and are ready in front of the shelter at 9.20. There is a group of carriers with donkeys now restilng... The first pictures of the day and on the way down on the path we trekked three days ago.

Poteca coboară lejer și facem prima pauză la terasa de la cota 2800. Ne încălzisem cu toate hainele pe noi, mai punem câteva în rucsac, bem un suc din ”frigiderul-curcubeu” și ne aducem aminte că spusesem de cumpărat ceva de aici. Își aduce aminte și vânzătorul și ne ademenește cu de toate. Până la urmă ne tocmim la câte un tricou, fiecare cu culoarea preferată. Un ghid de la refugiu (cel după care pornisem spre Toubkal) intră în vorbă cu noi și aflăm detalii. Obosiseră clienții și au hotărât să se întoarcă la banda galbenă. Din cuvinte înțelegem că e bine să ajutăm localnicii cumpărând ceva de la ei.

The path goes down light and the first break is at the terrace at 2800. We were feeling too warm, put some clothes in the backpack, drink juice from the ”rainbow-fridge” and remember that we said about buying something from here. The seller also remembers and give us a lot of offers. We deal for a T-shirt for each of us with the favourite colors. A guide from the shelter (the one that we followed on the way to Toubkal) talk with me and tells me details. The clients were tired and decided to go back at the yellow band. I understand that it is good to help the locals by buying something from them.

La vale următoarea pauză va fi lângă moschee la 2350m. Aici ne salutăm grupul cu ghid care stătea la o terasă la odihnă.

Down to the valley and the next break will be at the mosque at 2350m. We salute the group with the guide who were resting at a terrace.

Când trecem pe la terasa de la cota 2200, luăm pauză și ni se aduce aminte că am zis că luăm ceva. Iar ne oferă tot felul de pietre și mici statuete și până la urmă ne tocmim pentru niște turbane berbere. Cu o singură condiție: să ne arate cum se face turbanul pentru a-l putea face și noi mai târziu. Eu aleg un turban albastru (cu mai multe nuanțe), Ștefan unul mov. Sunt atent cum se face și voi mai repeta figura de câteva ori în viitor. Nu reușește să ne vândă statuete (văzuse Ștefan una frumoasă), ci doar câte un suc natural de portocale. Oricum este mulțumit și el, suntem și noi! 

When we reach the terrace at 2200, we take a break and we are remembered to buy something. He offers us all kind of rocks and small statues and finally we deal for some berber turbans. With only one condition: he must show us how to make the turban to us to know how to make it later! I choose a blue one (different nuances) and Ștefan a violet one. I look carefully to the way of doing it and I will repeat it in the future. He can't sell us statues (Ștefan saw a beautiful one) and only an orange juice each. He is satisfied and we are satisfied too! 

Drumul ne tot coboară pe la terase cunoscute și când intrăm în lunca pietroasă a râului Assif Mizane (acum secat) rugăm niște localnici să ne facă o poză la amândoi. Suntem așa mândri cu turbanele că merităm o poză de grup la final de ascensiune :D!

The path takes us to known terraces and when we enter the rocky meadow of Assif Mizane river (dry now) we ask some locals to takea picture with both of us. We are so proud with turbans and we deserve a group picture at the end of climbing trip :D!

Coborâm prin luncă, ieșim la drum și pe el coborâm la podul spre Aremd. Hai pe pod și coborâm pe partea cealaltă a cursului de apă, pe la marginea satului. Nu pare nici o variantă și intuiția îmi spune că suntem pe drumul bun. Urcăm pe drum și apoi tot coborâm întrebând mereu de drumul de Imlil. Suntem direcționați pe o ulicioară îngustă care iese din sat într-o zonă verde. Rămâne o potecă ce ne duce la stânga pe o potecă pietruită adâncită între copaci bogați în frunze, apoi pe serpentine și ajungem la o străduță pe care coborâm la asfaltul principal din Imlil (14.10).

We pass the river meadow, reach the road and go down to the bridge to Aremd. Let's go on the bridge and go down on the other side of the river, at the limit of the village. There seems to be no way forward and intuition tells me that we are on the good road. We go up on the street and then down asking always for the way to Imlil. We are directed to a small street going out of the village in a green area. There is only a small path that takes us to left in a culoir deepened between trees full of leaves, then on bends and we reach a small street that guides us to the main asphalt in Imlil (14.10).

Suntem la civilizație! Adică mie așa mi se pare, așa era și în India peste tot! Coborâm la stânga pe asfalt printre oameni mai mult sau mai puțin curioși. Fiecare vrea să ne vândă câte ceva sau să ne ghideze la stația de taxi. Nu avem nevoie, e prea simplu, doar trebuie să urmăm drumul! Doar la centrul de ghizi ne oprim ca să las bețele (trebuie să spun că atunci când vom reveni, mergem pe la cel care mi-a închiriat bețele) și să scriu data de coborâre din munte. 

Mai jos ajungem la stația de Grand Taxi și care mai de care vin la noi să ne ducă la Marrakech. Doar negociem la același preț ca la venire și pornim direct spre oraș. 

We are in civilization! It looks like this for me, this was in India everywhere! On asphalt we go down to left between more or less curious people. Each of them wants to sell us something or guide to the taxi station. We don't need this, it's easy, we just have to follow the road! We stop at the guides center to let the poles (I have to promise that I will visit the man who rented me the poles) and write the return date in the register.  

A little more down we reach the Grand Taxi station and people come to us to take us to Marrakech. We negociate the price that we knew from the coming trip and we start the trip to the city. 

Drumul este același ca la venire. Diferența mare era că șoferul de acum nu prea știe nici franceză, nici engleză. Doar așa câteva cuvinte să ne înțelegem! Încearcă Ștefan să îl convingă să ne ducă la autogară (în engleză), încerc și eu în franceză și nimic. El știe că drumul lui se termină la stația de Grand Taxi din Marrakech și acolo se va opri (circa 16.00). Face un lucru bun și lasă la radio muzică tradițională, prilej să înregistrez puțin. Doar vă las câteva imagini de pe drum și mergem mai departe cu detaliile!

The road is the same. The big difference in the driver doesn't know english or french. Just a few words to understand each other! Ștefan tries to convince him to take us to the bus station (in english), I try in french and nothing. He knows that his way ends at Grand Taxi station and will stop there (around 16.00). He is inspired to put some traditional music on the radio and I registrate it. I just let you some images from the trip and continue further with the details!

Eu sunt convins că nu e distanță mare până la autogară și Ștefan insistă să luăm un taxi. Are dreptate fiindcă de fapt e ceva distanță, mai ales cu rucsacii în spate pe căldură! Tocmește la 30 dh și șoferul ne lasă chiar la intrarea în autogara Supr@tours. Citisem pe internet că de aici pleacă autocarele spre Essaouira. Intrăm în autogara răcoroasă și ne așezăm la o masă la cafenea. Cerem câte un ceai și mergem să ne interesăm fiecare de preț și casa de bilete (ni se oferă haș pe sub mână). La cel de la 17.00 nu mai sunt locuri, la cel de 19.00 sunt (80dh)! Așa că ne luăm bilete și revenim la masă. Avem vreo două ore de pierdut pe aici, fiecare cum vrea. Pe rând ne plimbăm prin autogară, gara și străzile aflate în apropiere (Ștefan găsește de exemplu unde să schimbe niște bani). Chiar găsesc un net wireless la o terasă în afara gării! 

Ne adunăm pe la 18.30 și mergem la autocar. ”Trebuie să luați bilete pentru bagaje!” Ni se indică de unde luăm acele bilete (5dh /bagaj mare). Ne enervăm puțin fiindcă nu ni se spusese de asta și în fine, urcăm în autocar. La 19.00 pornim la drum și pentru vreo 3 ore și jumătate avem de urmărit peisajul. Eu am noroc cu un tip care îmi oferă parola de la wireless-ul lui și nu exagerez prea mult fiindcă mi se duce bateria de la telefon. Ieșim din oraș spre Casablanca, apoi intrăm pe autostrada care duce spre sud spre Agadir și peste vreo 50 de kilometri ieșim la dreapta pe drumuri mai mici. Cu vreo oră înainte de Essaouira ne oprim vreo jumătate de oră la un restaurant cu autoservire rapidă. Ștefan își ia de mâncare, eu nu simt nevoia! Mult după întunecare ajungem în Essaouira la autogara Supr@tours după traversarea jumătății moderne a orașului. Doar înainte de Essaouira cu vreo 20 de kilometri intrăm într-o zonă verde!

I am convinced that the distance to bus station is short and Ștefan insists to take a taxi. He is right because there is some distance with the backpacks on this heat! He deals for 30 dh and the driver let us at the entry of Supr@tours bus station. We read on internet that from here we have bus to Essaouira. We entry in the cool bus station and sit at a table in the coffee place. We ask for one tea each and ask for price and the ticket place (we are offerred some hash). There are no places at 17.00, only at 19.00 (80dh)! So we take tickets and come back to the table. We have about two hours here, each of us in his own way. On turn we walk in the bus station, in the train station and the streets nearby (Ștefan finds a place to change some money). I even find wireless at a terrace out of the train station! 

At around 18.30 we are near the bus. ”You have to take ticket for baggage!” They show us where ti take those tickets from (5dh /big baggage). We are upset because we weren't told this and get in the bus. The wheels start at 19.00 and for about 3 1/2 hours we have to see the landscape. I am lucky with a guy who offer me the password from his wireless network and I don't exagerate for saving the battery. We get out of the city in Casablanca direction, then to the left on the highway to Agadir and in about 50 kilometers to the right on smaller roads. With about one hour before Essaouira we stop for half an hour to a fast-food restaurant. Ștefan eats something, I don't need now! After getting dark we reach Essaouira in Supr@tours bus station after passing the modern half of the city. Only the last 20 kilometers before Essaouira are green, the rest in desert!

No, acu'i acu'! Caută de cazare în furnicarul nocturn Essaouira! Autogara e chiar lângă Medina (orașul vechi) și aici propun să găsim ceva cazare. Ștefan e obosit și mă gândesc că cel mai bine e să convenim cât mai repede unde să stăm. Intrăm cu rucsacii în spate pe străduțele Medinei. Oameni mulți, mult zgomot, multe magazine și restaurante deschise... Pe mine mă fascinează situațiile astea haotice în care soluția la problemele tale vine din interior sau exact când nu te aștepți. Dacă ar fi după mine aș mai sta pe aici de vorbă cu oamenii sau pentru poze. Știu că vom sta aici cel puțin o zi și nu mă agit cu dorințele mele turistice. Acum prioritatea este cazarea! 

E greu de spus pe ce străduțe am mers fiindcă aici chiar nu există nume pe nicăieri. Știu, pe Google Maps există! Cert e că mergem drept spre mare până la o intersecție mai mare, cotim la stânga și încercăm la un prim riad. Nu convine fiindcă nu are condiționat și geam exterior. Mergem la următorul, vedem camera oferită și hotărâm că aici e locul (după negocierea prețului): Etoile d'Essaouira. Camera e la etajul doi. La etajul unu e o terasă faină și semi-întunecată, la etajul trei cred că e o terasă... Avem wireless, avem baie cu apă fierbinte, avem prosoape, avem chiar un pat în plus, avem masă, avem trei scaune... E perfect! Un duș rapid și la somn! Mâine vedem ce facem!

Well, now you have to solve it! Look for hosting in the nighty crowdy Essaouira! The bus station in near Medina (old city) and I propose to find housing here. Ștefan is tired and I think it is better to set the place to stay as fast as possible. We enter backpacked in the streets of Medina. A lot of people, a lot of noise, many open restaurants... I am fascinated with these chaotic situations when the solution to your problems comes from inside or when you don't expect it. If it was only on me, I would stay around for people or pictures. I know that we will stay here at least one day and I calm dowm my touric wishes. Now the priority is housing! 

It is so hard to tell you the streets because you don't see a name anywhere. I know, they are on Google Maps! We are going to the sea, at a big cross we turn left and try the first riad. It is not ok with no air conditioned and window. We go to the next one, see the room, and decide for the place (after negociation): Etoile d'Essaouira. The room is at second level. We have a fine terrace, I think another terrace at the third level... We have wireless, hot water shower, towels, an extra-bed, table, three chairs... It is perfect! A fast shower and sleep! We'll see tomorrow!

Maroc 19-30.08.2016 - ziua a treia/day 3 22.08.2016

După cum spuneam ieri, ne-am plănuit o plecare matinală ținând cont de ploaia de după-amiază. Mi-era așa un pic teamă că vom avea zăpadă la mijloc de august după ninsoarea de aseară și totul e uscat. Așa că Muntele ne promite o zi tare faină!

Ne trezim pe la 6.00, mâncăm ceva rapid de dimineață și căutăm să facem cât mai puțin zgomot. E deranjant pentru cei care nu au planuri de vârfuri azi, cei care au ca scop să urce sunt în picioare ca și noi. Cu tot ce trebuie în rucsaci mici de tură, cu bețele în mâini, îmbrăcați adecvat (geacă impermeabilă, căciulă, mănuși, cagulă de rezervă) suntem la 6.40 în fața cabanei, facem câteva poze și pornim la drum. Văzusem un grup care a pornit cu ghid pe poteca ce urcă spre Tizi n Toubkal (șaua Toubkal) aflată între cele două vârfuri de peste 4000 de metri cu denumire asemănătoare. În masivul Toubkal mai este și patrumiarul Imouzzer (4040m) aflat pe creasta nordică a vârfului principal! Mergem după ei până puțin după prima cascadă (studiasem poteca de ieri cu ochii minții și cu descrierea în mână) și vedem că fac prea multe pauze. Trecem în față!

As I said yesterday, we planned a morning start knowing about the afternoon rain. I was afraid that we might have snow in mid-august with the snow from last night and now everything is dry. So the Mountains promises a very good day!

We wake up at 6.00, eat something fast and look for not making so much noise. It is annoying for the ones who plan to stay here or sleep, the ones who climb up are ready like us. With everything packed, with the poles, dressed appropiately (anti-rain coat, winter cap, gloves, hood) we are ready at 6.40 in front of the refuge, make some pictures and start t owalk. We saw a group with a guide walking on the path to Tizi n Toubkal (Toubkal saddle) between the two 4000 summits with similar names. There is another 4000 summit in massive Toubkal (Imouazzer, 4040m) on the north ridge of the main summit! We follow them to the first waterfall (we studied yesterday the path in our mind and with the description on the phone) and see them making a lot of breaks. We go ahead of them!

Întâi urcăm pe dreapta văii și o potecă ne duce în marele grohotiș. E prea alunecos. ”Cezar, nu ai luat-o bine, mergi mai la stânga!” Are dreptate Ștefan, crește panta și grohotișul nu ține. Găsesc o potecă la stânga și ajung pe platforma de sub banda galbenă de piatră. Aici vedem poteca largă și evidentă. Prin semi-întuneric vedem pete albe de zăpadă căzută aseară. Poteca ne duce spre stânga până la capătul benzii și apoi cotește drepta pe un vâlcel pietros. Îl urmăm în sus și ieșim pe plăci mari și înclinate deasupra benzii. Facem puțin dreapta spre centrul văii, apoi la stânga alegem un vâlcel care ne urcă într-o zonă de platou undeva pe la 3450 de metri. De aici poteca urcă foarte clar pe versantul drept aflat sub peretele nordic al vârfului Toubkal West. Undeva deasupra lui e o variantă de potecă spre vârful amintit! În spate se luminează și creasta Akioud (4030m)-Afella (4040m)-Biguinoussene (4007m) se înroșește în culorile răsăritului. În stânga și în dreapta noastră avem (cum ne uităm spre vale) creasta vestică a Toubkal West, respectiv creasta vestică a lui Imouzzer zimțată. Spectacol care poate fi înțeles doar din imagini!

At the beginning we climg up on the right and the path takes us to the big scree. It is too slippery. ”Cezar, it's wrong, go to the left!” Ștefan is right, the slope is bigger and the scree is unstable. I find a path to the left ant reach the platform under the yellow rock band. We found the large obvious path! In semi-darkness we see white snow spots from last evening. The path takes us to left to the end of the band and then turns right to a rocky small valley. We follow it up to some big plate inclined rocks above the band. We turn right to the center of the valley, then choose a small valley that takes us to a plateau around 3450m. Starting from here, the path goes clearly on the right side under the nordic wall of Toubkal West. There is a path above this wall! In our back the ridge Akioud (4030m)-Afella (4040m)-Biguinoussene (4007m) colors to red in the sunrise colors. On the left we have (as we look to the valley) the western ridge of Toubkal West and on the right we have the western jagged ridge of Imouazzer! You understand the show in the following images!

Tot spre est în urcare și sub Toubkal West ajungem în căldarea superioară la 3750 de metri și urcăm poteca mai abruptă în serpentine strânse. Tot cad pietre și pietricele! Depășim ultimul prag și ni se îndulcește panta de sub șaua Tizi n Toubkal. Urcușul direct (sunt multe serpentine ce pot fi folosite pe peretele sudic al vârfului Toubkal) ne duce până în șaua aflată la 3950 metri altitudine. Ne simțim perfect, parcă aș fi la nivelul mării! Aș fi vrut ca preview să mergem întâi pe mai micul Toubkal West și apoi pe cel mare. Inversăm ordinea fiindcă amândoi ne dorim să atingem cea mai mare altitudine.

Continuing to est and up under Toubkal West we reach the upper bowl at 3750 and walk up on the steep path with tight bends. Small rocks are falling down! We overpass the last thresold and the slope is smaller from here to Tizi n Toubkal saddle. The direct path (there are curved paths on the southern wall of Toubkal) takes us to the saddle at 3950m altitude. We feel perfect as we could be at the sea level! I wanted to go first on Toubkal West as a preview and then on the big one. We turn the order because we both wanted to reach the highest altitude.

Sunt două variante: una pe creastă și alta pe sub creastă și o abordăm pe a doua pentru a putea menține un ritm constant. Poteca ne urcă încet și sigur spre platoul vârfului. Chiar de am prins elan și văd piramida metalică a vârfului (îmi e cunoscută de prin poze), mă opresc cu 50 de metri înainte de vârf și aștept să ”călcăm” amândoi pe vârf. Așa este corect, așa se face!

There are two ways: one on the ridge and another under the ridge and we follow the second one for a constant rhytm. The path goes up slow and safe to the plateau of the summit. Even with great soar and with the metalic summit pyramid in my view (I know it from pictures), I stop 50 meters before the summit and wait to ”step” both on the summit. This is right!

La fix trei ore de la plecare suntem pe Jbel Toubkal (Jebel=Jbel=munte), vârful cel mai înalt al Africii de Nord la 4167 metri altitudine! Muntele ne-a permis să ajungem aici, tot el ne va permite să și coborâm! Ne felicităm reciproc, salutăm pe cei doi ciobani berberi care veniseră aici să se mai întâlnească și cu alți oameni (până să plecăm noi doi de pe vârf, ei porniseră spre șaua nordică - North Cwm, North Col - spre Imouazzer). Facem poze cu ei și cu ceilalți marocani care sunt aici. Nu am remarcat nimic în engleză deci bănuiesc că sunt doar localnici. Facem poze în toate direcțiile, dau câteva mesaje prietenilor și rudelor dragi din țară (chit că înțeleg mai mult sau mai puțin bucuria atingerii vârfului), bem apă și mâncăm niște biscuiți și un fel de cremă de ciocolată (luasem special pentru vârf). Cred că în total am stat cam o oră aici pe o vreme perfectă.

After 3 hours from the start we are on Jbel Toubkal (Jebel=Jbel=mountain), the highest summit of North Africa at 4167 meters altitude1 The Mountain allowed us to come here, he will also allow us to go down! We congratulate each other, salute the two berber sheppards who came here to meet other people (before our leaving, they started to go down to North Cwn - North Col to Imouazzer). We make some pictures with them and other morroccans around. I haven't noticed any word in english and I suppose only for locals. We take pictures all over, I send some messages to the relatives and friends from home (even if they understand more or less the joy of touching the summit), drink some water and eat a kind of chocolate cream with biscuits (specially for the summit). I think we stood here about an hour on a perfect weather. 

Când să plecăm, a venit un grup vesel care tot făcea poze pe piramida metalică. Fiecare cu modul lui de a se bucura :D! 

Pornim la vale aproximativ pe același traseu pe care am venit. Aproximativ pe același traseu fiindcă eu caut să cobor cât mai mult pe creastă. Ștefan alege varianta mai liniștită pe poteca de venire. Marginea crestei mă duce pe buza unor căldări de câteva sute de metri bune, poate peste mia de metri, admir și pozez giganții pereți, mai cobor tot pe creastă până într-o mică șa și revin printre stânci la poteca sigură de mai jos. Mergem amândoi în Tizi n Toubkal cu ideea de a urca și pe Toubkal West. Poteca este evidentă în urcare ușoară pe panta nordică a vârfului. Ultima parte a urcușului încă nu se vede!

When we were about to leave, a happy group came and they made pictures on the metalic pyramid. Each with his/her own way of feeling happy :D!

We start to go down on almost the same route. I say almost because I try to go down on the ridge. Ștefan chooses the safer way on the low path. The limit of the ridge takes me to the line of some deep bowls (maybe 1000 meters depth), I admire the walls and take pictures of them, go down to a little saddle and then to the safe path lower. We go to Tizi n Toubkal having the idea of climbing Toubkal West. The path is obvious in easy hikking on the northern part of the summit. The last part is unseen now!

Urcăm un pic pe pantă până la intrarea într-un canion aproape vertical (cred că aș putea face o asociere cu Strunga Dracului din Făgărași), mai mergem vreo 50-70 de metri și vedem poteca ce urcă la stânga spre o șa. E friabil totul aici și nu e nici o problemă. Fiecare pas ne duce cu atenție puțin peste 4000 de metri într-o mică șa. De aici ar mai fi o formalitate! Ștefan nu ar mai urca, eu țin să urc. Ca urmare se oprește aici, eu fac câțiva pași de cățărare elementară, trec de un horn de vreo 3 metri, parcurg o brână aeriană suspendată și văd că mai am o mică șa și apoi zona de maximă altitudine. Șaua cere atenție la un horn elementar cum sunt multe pe creasta Pietrei Craiului. Și iată-mă pe punctul cel mai înalt al crestei, deci pe Toubkal West (4030m). Al doilea patrumiar urcat fără probleme! Îl strig pe Ștefan să vină și nu se aude. Revin în șaua intermediară și mai departe până îl văd. Haide că e banal! Vine cam până la mine și este suficient. E ca și cum ar fi ajuns pe vârf! Mai facem ceva poze și revenim la șaua unde lăsasem bețele. Bucuroși că am atins și acest vârfuleț!

We go up on the slope to the entry of an almost vertical canyon (similar to Strunga Dracului in Făgărași mountains), after 50-70 meters we see the path going up to left to a saddle. Everything is friable here and it is ok. Each step takes us over 4000 meters in a small saddle. It should be easy from here! Ștefan wants to stay here, I want to go up. He stops here and I make a few steps of elementary scrambling, pass over a chimney of 3 meters long, walk on an aerian path and see another saddle before the highest point. The saddle request attention at an elementary chimney as many in Piatra Craiului ridge. And here I am on the highest point of the ridge on Toubkal West (4030m). The second 4000 summit without any problems! I call Ștefan to come and he can't hear. I turn back to the intermediate saddle and further until I see him. Come on, it is easy! He comes to me and it is enough. It is like he was on the top! After a few pictures we turn back to the saddle where we left the poles. Happy to have been on this little summit!

Doar la final (ultimii 20-25 de metri în altitudine) am folosit și mâinile, restul e doar trekking. Și pasajele de cățărare sunt elementare. 

Coborâm spre Tizi n Toubkal și puțin înainte de șa facem stânga pe un mare grohotiș spre poteca pe care o vedem și o știm ceva mai jos de noi. Mă refer la ultima zonă, mai sus de 3800-3830 metri! La vale vom avea de urmat tot poteca cunoscută pe care am venit. Ar fi anormal să fim total relaxați, știm că abia ajunși la cabană am terminat ascensiunea! Dovadă că undeva pe la 3800 de metri avem parte de un nou fenomen: o grindină cu bobul cam jumate cât mazărea își face de cap câteva minute. Fără probleme pentru noi, doar că nu ne mai oprim și tot coborâm spre refugiul CAF. Acum poteca devine mai clară spre coborâre, trece pe undeva prin mijlocul benzii galbene și apoi cotește dreapta fix pe sub ea pe niște lespezi mari și puțin înclinate. Terminăm cu ele, cotim la stânga puțin și apoi încă o dată la stânga spre ultimul mare grohotiș. La urcare nu observasem poteca, acum vedem că nu e pe unde am mers noi, ci printr-un picior de stâncă prin trepte uneori până la mijlocul meu (pași de până la un metru înălțime) până în partea de jos a grohotișului. Intrăm printre pietrele mari și repede putem coborî până la treapta de deasupra cascadei, apoi pe o descățărare elementară suntem la nivelul cascadei, trecem pe stânga cursului de apă și pe poteca largă ajungem deasupra refugiului și la intrarea lui. Fix la ora 14.00 când începe să plouă!

Only the last 20-25 meters in altitude requested the use of hands, the rest is just trekking. And the scrambling parts are elementary.

We go down to Tizi n Toubkal and just before the saddle turn left on a big scree to the path we see and knew a little lower than us. I mean the last zone, higher then 3800-3830 meters! We follow the path we know for going down. It would be not normal to be totally relaxed, we know that the climbing is finished down at the shelter! A proof is that somewhere around 3800 meters we have a new phenomenon: a small hail for a few minutes! Without any problems, just continuing to go down to CAF shelter. The path is more obvious when going down, we pass the yellow band somewhere in the middle and turn right just below it on some flat inclined rock plates. Then we turn left and again left to the big scree. We didn't see the path when going up, now we see that it is different and it goes down through a rocky ridge in steps (sometimes high of one meter) to the low part of the scree. We pass all the big rocks and soon we reach the part above the final waterfall. Some elementary scrambling down to the waterfall level, pass on the left of the river and on the large path we reach the entry of the shelter. At 14.00 when it starts to rain!

După ploaie ieșim să vizităm locul. Valea e superbă după norii negri, refugiul Mouflon se lasă vizitat, vedem și zona de corturi (la Mouflon se poate campa contra-cost, la Toubkal nu ai voie să campezi de parcă nu ai putea monta un cort oriunde între pietre!), vizităm cabana geamănă pe interior, revenim la ”noi acasă”, recuperăm energia cu mâncare și sucuri dulci și ne bucurăm de orele de relaxare cu admirarea pozelor și a colegilor de cabană. Unii au de gând să urce, alții au urcat pe vârf, alții doar au venit până aici, alții coboară... Auzim doar Toubkal sub o formă sau alta, nimic de Ouanoukrim, planul nostru pentru mâine! E ca și cum ai vorbi la noi doar de Moldoveanu fără să pomenești de Negoiu sau de Viștea Mare! Ceilalți patrumiari din zonă (Afella, Akioud, Biguinoussene, Imouazzer) se lasă așteptați cu altă ocazie! Cei de la refugiu au obiceiul de a descuraja montaniarzii să meargă fără ghid și ne sperie cu potecile distruse de ape. Adevărul e că pe o ploaie ca mai devreme se formează niște cascade care clar pot modifica configurația potecilor!

When the rain stops we go out to visit the place. The valley is great after black clouds, shelter Mouflon let itself be visited, we see the tents area (you are aloowed to camp at Mouflon with money, and not at Toubkal shelter - as you could not put the tent somewhere higher between big rocks!), we visit the twin shelter inside, come back "home", get energy back with food and sweet juice and enjoy the relaxing hours admiring the pictures and the shelter mates. Some want to climb up to the summit, some have climbed, some just came here, some are going down... we here just Toubkal and nothing about Ouanoukrim, our plan for tomorrow! It is like you talk about Moldoveanu whitout mentioning Negoiu or Viștea Mare! The other 4000s around (Afella, Akioud, Biguinoussene, Imouazzer) remain for another time! The people from the shelter use to discourage montagnards to go without a guide and frighten us with the paths destroyed by water. It is so true that a rain like one hour ago forms waterfalls that obviously can change configuration of paths!

Mâncăm de seară (specialități marocane) și iarăși ne culcăm puțin după ce s-a întunecat cu gând de trezire matinală!

For dinner we have morroccan specialities and go to bed after getting dark for another early wake-up!