Azi este zi de relaxare activă. Pe la 10 și ceva ajungem pe plaja care este destul de liberă și liniștită. Cred că este cea mai estică plajă de la noi... Mai o baie, mai o sesiune de plajă, mai la umbră... Pe la 14.30-15 ajung și Vero cu Tudor și noi, băieții, ne ocupăm cu săpatul unei gropi adânci de mai mult de jumătate de metru. Până dăm de apă și apoi tot ne ocupăm de lărgitul gropii :D. Mai o bălăceală în valuri, mai săpat, mai stropit cu pușca cu apă, mai o masă cu delicatese marine... Mai o plimbare pentru mine în zona cu volbura de nisip Convolvulus persicus, specie vulnerabilă (îmi este indicată de Vero)...
”Volbura de nisip este o plantă spectaculoasă și importantă pentru că e întâlnită doar în zona Golfului Persic și în România. În țara noastră volbura de nisip crește doar în zonele litorale, în special pe plajele de la Sulina sau Sfântul Gheorghe. Face parte din categoria plantelor vulnerabile, deoarece în ultimii ani populațiile de volbură s-au restrâns semnificativ.” (sursa: https://www.videoguide.ro/ro/volbura-convolvulus-persicus-delta-dunarii.html).
Pe la 16.30 se face prea cald și fetele cheamă un taxi să ne ducă spre oraș. Ne va lăsa la Cimitirul cosmopolit al cărui star este mormântul piratului Ghiorghios Kontoguris.
”Ghiorghios Kontoguris a fost un pirat grec născut în Kefalonia. Acesta a locuit și și-a trăit viața în orașul Sulina, România.
Viața de legendă a piratului Kontoguris este legată și de Cimitirul Internațional din Sulina. În acest cimitir se află singurul mormânt din Europa al unui pirat recunoscut.
Miturile despre piratul Kontoguris sunt pe cât de interesante pe atât de învăluite în mister. Se spune că pe parcursul vieții, Kontoguris a adunat o adevărată comoară pe care a îngropat-o în portul Sulina. Pentru a descoperi comoara, legenda spune că trebuie udată piatra funerară a mormântului, la răsăritul soarelui. Ghiorghios Kontoguris a fost un pirat diferit de ceilalți. Acesta, atrăgea corăbiile spre uscat, printr-o metodă foarte ingenioasă : noaptea lega de coarnele vitelor felinare, iar mișcarea acestora păcălea corăbiile care se apropiau foarte aproape de țărm și eșuau.
Ghiorghios Kontoguris a murit, printr-o coincidență stranie, chiar de ziua națională a Greciei, pe 25 martie 1871 la vârsta de 33 de ani.” (sursa: Wikipedia).
De la ieșirea din cimitir (care este extrem de interesant și unde poți sta multe ore să citești ce scrie pe morminte și să îți închipui viața complicată din sec. XIX) oprește un turist cu un tractoraș cu mini-remorcă în spate. Chiar dacă ne duce cam un kilometru, e o mare bucurie și încântare pentru toți. Continuăm spre cazare pe jos pe strada nisipoasă.
Ceva masă de după amiază și Vero vine cu o idee foarte faină: să mergem într-un circuit cu barca la apus. Sunt circuite de două ore, extrem de faine! Așa că în drum spre faleză (de unde pleacă bărcile turistice) oprim puțin la biserica grecească Sf. Nicolae. E atât de răcoare înăuntru...
Pe la 18.15 suntem la faleză, aflăm în ce barcă sunt locuri, ne echipăm cu veste și peste vreun sfert de oră pornim la drum. Vedeți traseul și punctele importante în primele poze. Nu dau detalii despre locuri fiindcă le veți afla de la ghid/conducătorul bărcii. Doar ce pot spune este că după farul vechi de pe dreapta ne face o surpriză și ne duce într-un golf unde sunt mulți pelicani. Vom ieși apoi în larg, la est de cel mai estic punct din România (vă amintesc că pe 13 iunie ajunsesem în cel mai sudic punct din România). Apoi mergem spre epava Turgut Usta (cu o poveste interesantă) și intrăm în golful Musura după o pauză la vest de Insula păsărilor - K, mereu în schimbare. Stăm vreo 10-15 minute pe loc pentru apus (vedeți ce fain este în pozele de mai jos!) și prin canalul Far Vechi revenim în Sulina. Cu mulțumiri și plata de rigoare debarcăm în locul de unde am plecat, cam în jurul orei 21.00.
În căutarea unui loc pentru masă vedem și o reclamă cu rezonanță pentru noi, cei trecuți de 35-40 de ani. Câți nu au visat să ajungă ”La capătul lumii”... Nu neapărat în căutarea căpitanului Vaillant și cu Islamail, Adnana, Mihu și Lăbuș la bord :D!
După masa foarte bogată și gustoasă ne retragem la somn. Eu nu pot dormi și am ceva frământări pe care mi le mai potolesc printr-o plimbare nocturnă prin Sulina liniștită (de la ora 2.00, preț de vreo oră și jumătate...). Și acum și mâine caut să descopăr cât mai mult din orașul dintre Dunăre și Mare Nostrum. Nu se știe dacă și când mai ajung aici...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu