Se afișează postările cu eticheta Free tour. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Free tour. Afișați toate postările

miercuri, 22 martie 2017

Maroc - 19-30.08.2016 - Madrid, a unsprezecea zi/the eleventh day 30.08.2016

Așa cum spuneam, am primit un fluturaș și m-am înscris pe net la un free tour de trei ore (cu începere de la ora 11.00). Ștefan alege plimbarea solo și eu măcar jumătate din acest tur. Ne trezim pe la 10.00, mâncăm ceva de dimineață și la plimbare. Stabilim să ne auzim la telefon și să ne vedem la hostel sau la aeroport în funcție de oră.

As I said, I received a fly and subscribe on net to a free tour of three hours (starting at 11.00). Ștefan chooses solo walking and me at least half of this tour. We wake up at 10.00, eat breakfast and on walking. We set to speak on the phone and meet back at the hostel or at the airport depending on hour. 
Prin Plaza del Callao intru în zona pietonală pe Calle del Carmen, sunt întrebat de niște fete dacă nu vreau să donez pentur o cauză UNICEF și ajung repede în Puerta del Sol. La statuia ursului identific ghidul Fernando, un mexican foarte simpatic care ne va purta pe străzile Madridului (site-ul lor se numește madride.net și puteți afla mai multe informații de acolo). Până la 11.00 fac câteva poze în piața Puerta del Sol. Piața Puerta del Sol este singura care se numește așa, altele se numesc Plaza. Se spune că Puerta del Sol se află fix în centrul Spaniei și a fost inițial poarta de răsărit a orașului. Fix la 11.00 suntem în fața statuii ursului unde ascultăm povestea acestuia. Primii regi care au venit aici au găsit o imensă pădure și ursul a fost simbolul puterii celui care l-a vânat. Nu voi sta să vă plictisesc cu istoria Madridului fiindcă se poate găsi peste tot. Doar vă spun câteva detalii picante reținute de atunci :)! Facem poza de grup și mergem pe o margine a pieței unde facem prezentările. Bineînțeles că în secunda următoare uităm numele celorlalți :D!

I enter through Plaza del Callao in the walking zone on Calle del Carmen, I am asked by some girls if I want to donate for a UNICEF cause and reach Puerta del Sol quite fast. At the statue of the bear I identify the guide Fernando, a very nice mexican who will take us on the streets of Madrid (the site is madride.net and you can find more details there). Until 11.00 I make some pictures in place Puerta del Sol. Puerta del Sol is the only one named like this, the others are Plaza. It is said that Puerta del Sol is in the middle of Spain and it was initially the eastern gate of the city. At 11.00 sharp we are in front of the statue to listen its story. The first kings who came here found a huge forest and the bear was the symbol of the power of the one who hunted him. I won't bore you with the history of Madrid because you can find it everywhere. I will just tell you some spicy details that I remember from Fernand :)! We make the group photo and go on  Mrgin of the place where we present each other. Of course we forget the others' names in a few seconds :D!



Trecem pe lângă statuia regelui Carlos III cu porumbei pe ea și primim explicații rapide despre stema de pe soclu, de statuia Mariblanca, singura rămasă din fântâna Mariblanca sau Fântâna Încrederii și presupusă a fi a zeiței fertilității Venus sau Fortuna, intrăm pe Calle de Arenal și ne oprim pentru câteva minute în fața bisericii de San Gines de Arles. Biserica își are originea în sec. XII, a trecut prin trei incendii și are aspectul actual în urma reformei din sec. XVIII. San Gines de Arles a fost un notar militar și a fost decapitat în 303/308 e.n. pentru că a refuzat să transcrie edictul de persecutare a lui Diocletian. Mai departe pe dreapta pe Calle de las Hileras se află cea mai veche ciocolaterie, Los Artesanos, din Madrid (1902)! Pe Calle de las Hileras (Strada Rândurilor) se duceau vitele înșiruite spre târg. 

We pass the statue of king Carlos III with pigeons and get some infos about the coat of arms from the pedestal, pass statue of Mariblanca, the only left from the fountain Mariblanca or Fountain of Faith and supposed to relate to fertility goddeess Venus or Fortuna, enter Calle de Arenal and stop for a few minutes in front of the church of San Gines de Arles. The church origins in XII century, passed three fires and has the today aspect from the reform of XVIII century. San Gines de Arles was a military notary beheaded in  303/308 e.n. because he refused to transcript the Diocletian's edict of persecution. Further on right on Calle de las Hileras you can see the oldest chocolaterie of Madrid, Los Artesanos (1902)! On Calle de las Hileras (Street of Lines) the cattle were taken in line to the market.

O scurtă pauză de necesități înainte de a intra în Plaza de Isabel II/Plaza de la Opera unde se află opera și îi spun lui Fernando de tapas. Mai târziu va da detalii despre tapas! Plaza a fost până în sec. XVII un loc de colectare a apelor și al spălătoreselor. Regina Isabela II a Spaniei, fata regelui Ferdinand VII al Spaniei, a fost numită regină regentă la 3 ani și căsătorită la 16 ani cu vărul său, prințul Ferdinand I de Assis de Bourbon. Fernando ne-a povestit multe intrigi din acea vreme, nu le-am reținut și nici nu vreau să vă plictisesc citând de pe Wikipedia. Se presupune că cei doi copii nu erau ai lui Ferdinand fiindcă acesta era homosexual. Se poate observa și din statuie că regina nu era o frumusețe, dar ochii ei albaștri îi dădeau o expresie unică. În fine, viața ei a fost complicată și nu interesează aici. Fernando ne spune un detaliu picant despre regele Ferdinand. Se spune că a avut o boală genetică foarte rară numită uretră contra naturii. Doar vă imaginați, nu vă plictisesc cu detalii medicale!

Înainte de a ieși din piață verificăm prețul mare al biletelor la piese celebre la operă și Fernando ne spune că se pot găsi cu anumite ocazii bilete la prețuri foarte mici, accesibile tuturor!

A short break for nneds before entering Plaza de Isabel II/Plaza de la Opera where we can see the opera and I ask Fernando about tapas. Details about tapas later on! Plaza was, until XVII century a place for colectting waters and a place of clothes washers. Queen Isabel II of Spain, daughter of king Ferdinand VII of Spain, was declared regent queen at three years old and married at 16 with her cousin, prince Ferdinand I de Assis de Bourbon. Fernando told us more intrigues of that time, I don't remember them all and it has no sense to bore you with wikipedia details. It is supposed that the two children weren't made with Ferdinand because he was gay. You can observe from the statue that Isabel wasn't beautiful, but her blue eyes gave her an unique expression. Well, her life was complicated and is not of interest here. Fernando tells us a spicy detail about king Ferdinand. It is said that he had a very rare genetic disease: uretra against nature. You can imagine this, I don't give you medical details!

Before leaving plaza, we check for the big prices of the tickets for famous opera plays and Fernando tells us that you can find sometimes very cheap accesible tickets here!
Pe stânga operei mergem pe Calle de Vergara și apoi dreapta la Toro Tapas tot pe lângă operă pe Calle Carlos III până în Plaza de Oriente. ”Casa mea e aici în spatele meu :D! Glumesc, bineînțeles”. E vorba de Palacio Real de Madrid, una din cele mai întinse clădiri ale capitalei spaniole. Se pot remarca multele statui de pe clădire și Fernando ne strânge pe stânga sub umbra copacilor în Plaza de Ote. Aici ne arată și ne povestește despre statuile primilor regi romani și apoi spanioli și despre statuia lui Felipe IV din centrul pieței. Câteva detalii despre statuie! Deși Felipe a murit ucis în luptă (se reprezintă cu un picior din față al calului pe sol), el a vrut o statuie ca a tatălui său Felipe III din Plaza Mayor de Madrid. Deoarece era prea mare și instabilă, statuia a fost modificată conform planurilor lui Galileo Galilei. Astfel pentru stabilitate se poate observa ca spatele calului este mult mai mare și solid (picioarele și coada foarte mari) și capul este mic și disproporționat. Felipe nu a observat acest detaliu și i-a plăcut statuia.

On the left of the opera we follow Calle de Vergara and turn right at Toro Tapas near the opera on Calle Carlos III to Plaza de Oriente. ”My house is behind me :D! I am kidding, of course”. He is talking about Palacio Real de Madrid, one of the most wide spread buildings in the spanish capital. You can see the numerous statues on the building and Fernando gathers us under the shaddow of the trees in Plaza de Ote. He shows us and tells us some stories about the first roman ans spanish kings and about the statue of Felipe IV in the center of the place. Few details about the statue! Although Felipe died in battle (this is represented with one foot of the horse on land), he wanted a statue as the one of his father Felipe III from Plaza Mayor de Madrid. Because it was too big and unstable, the statue was modified accoring to the plans of Galileo Galilei. Thus for stability you can see that the back of the horse is bigger and more solide (back feet and tail very big) and the head is small and disproportionate. Felipe didn't observed this detail and liked the statue.

Facem stânga prin fața Palatului Regal și în Plaza de la Armeria pierd explicațiile lui Fernando. Sunt ocupat cu pozele spre Catedral de Santa Maria de Real de la Almudena și spre curtea interioară a Palatului Regal, oarecum asemănătoare cu cele ale Castelului din Praga/Prazsky Hrad sau cu Buckingham Palace din Londra. Recuperez distanța spre grup pe lângă Arhiepiscopia Madridului și Cripta Neoromanică a catedralei, trecem Calle Mayor și la Calle de Segovia facem dreapta în părculeț pentru a ne așeza pe niște scări pentru alte explicații. Este vorba despre perioada maură din care se păstrează multe cuvinte din limba spaniolă actuală. Spre catedrală se pot vedea ziduri arabe din perioada maură despre care Fernando ne dă câteva detalii. Îi spun despre legătura limbii române cu spaniola și e uimit de informații! La plecare fac o poză statuii elegantei doamne cu violete și rămân puțin în urmă. 

We turn left near Palacio Real and in Plaza de la Armeria I loose the explanations of Fernando. I make pictures to Catedral de Santa Maria de Real de la Almudena and the interior court of Palacio Real, similar to the ones of Castle of Prague/Prazsky Hrad or Buckingham Palace of London. I reach the group near the Archdiocese of Madrid and the Neoromanic Crypt of the Cathedral, pass Calle Mayor and at Calle de Segovia we turn right in the park to sit on stairs for other explanations. They are about moorish period which from we can find many words in actual spanish language. In the direction of the cathedral we can see moorish walls and Fernando gives us some details. I tell him about the connection of romanian and spanish languages and he is amazed! On leaving I make a picture to the statue of the elegant lady with violets and stay behind the group.


Mergem pe Calle de la Moreria după ce trecem de Corral de la Moreria, unul dintre cele mai faimoase localuri de flamenco. Știți celebrele dansuri spaniole! Trecem pe lângă biserica San Andreas (pe unde treceau și cortegiile regale) și în spatele ei ne oprin în Plaza de la Paja. E interesantă piațeta foarte înclinată unde se făcea comerț pe vremuri. Acum au mai rămas doar câteva statui moderne care fac deliciul turiștilor!

On Calle de la Moreria we pass Corral de la Moreria, one of the most famous flamenco locals. You know the famous spanish dances! We pass the church of San Andreas (on the royal march street) and stop behind it in Plaza de la Paja. The inclined place is interesting and here was a big point of commerce. Now you can only see some modern statues for the tourists' delight!


Mai jos găsim grădina principelui de Anglona și intru pentru câteva poze. Grădina a fost construită în 1761 de Chalmandrier deasupra unui sit istoric și a avut mulți proprietari celebri printre care contele XI de Benavente, Antonio Alfonso Pimentel y Herrara Ponce de Leon care a obținut grădina prin căsătoria cu Isabel de Benavides, fata marchizului de Javalquinto y Villareal. Grădina e moștenită de multe familii importante și suferă transformări pentru a fi deschisă publicului abia în 2002 (informații de pe panoul explicativ).

Later we find the garden of principe de Anglona and I enter for a few pictures. The garden was built in 1761 by Chalmandrier above a historical siteand had a lot of famous owners like count XI de Benavente, Antonio Alfonso Pimentel y Herrara Ponce de Leon who inherited the garden in the marriage with Isabel de Benavides, the daughter of marquis de Javalquinto y Villareal. The garden is inherited of many important families and is modified in time and open for public in 2002! (info from the information panel).
Pe Calle Principe Anglona ajungem la biserica San Pedro el Viejo și pe Calle Nuncio (Drumul nunților) ajungem în Calle de Segovia și apoi pe Calle de Cucilleros (Drumul Bucătarilor) ajungem la restaurantul Sobrino de Botin Horno de Asar. Fernando ne laudă restaurantul ca fiind cel mai vechi restaurant din lume. A fost fondat în 1725 de francezul Jean Botin și de soția sa lângă Cava Baja sub numele Hosteria Botin. Îl las să își spună povestea și mai târziu îi spun că cel mai vechi restaurant din lume (găsit de mine) este Stiftskeller din Salzburg (Austria) din 803! Îmi motivează că poate acolo nu a avut mereu aceeași funcționalitate pe când aici a aparținut mereu aceleiași familii și a funcționat ca restaurant/han. Mă rog! De fapt el a vrut să insiste pe faptul că în Madrid localurile cu aceeași funcționalitate peste 100 de ani au o plăcuță simbolică la intrare!

On Calle Principe Anglona we reach the church of San Pedro el Viejo and on Calle Nuncio (Route of Marriages) we reach Calle de Segovia and then on Calle de Cucilleros (Route of Cookers) we reach restaurant Sobrino de Botin Horno de Asar. Fernando praise the restaurant as being the oldest restaurant in the world. It was founded in 1725 by frenchman Jean Botin and his wife near Cava Baja with the name Hosteria Botin. I let him say the story and later I tell him about the oldest inn (found by me)is Stiftskeller in Salzburg (Austria) from 803! He says that maybe there wasn't the same functionality all the time and here it belonged to the same family and functioned all the time as inn. Whatever! He wanted to point the fact that in Madrid all the places with the same functionality more than 100 years have a symbolic plate at the entrance!



Trecem pe lângă hostel La Macarena (vă aduceți aminte cântecul) și ne oprim lângă piața Mercado de San Miguel pentru o pauză de masă/odihnă de 15 minute. Eu îi mulțumesc lui Fernando cu un mic bacșiș și la indicațiile lui merg spre hostel să-mi iau bagajul. Trec Calle Mayor, pe lângă Plaza de Herradores urmez Calle de las Fuentes și Calle de las Hileras și din Plaza de San Martin ajung pe Calle del Postigo de San Martin direct în Plaza de Callao. Adică acasă! 

We pass hostel La Macarena (remember the song?) and stop near the market Mercado de San Miguel for a lunch break of 15 minutes. I thank Fernando with a small tip and follow his indications to the hostel to take the baggage. I pass Calle Mayor, near Plaza de Herradores I follow Calle de las Fuentes and Calle de las Hileras and from Plaza de San Martin I reach Plaza de Callao on Calle del Postigo de San Martin. Meaning home!


Urc la hostel, într-un minut intră și Ștefan pe ușă, ne luăm bagajele și mulțumim pentru găzduire și coborâm în stradă și la metrou la stația Callao. De aici în sens invers urmăm linia 5 până la Alonso Martinez, linia 4 până la Mar de Cristal și apoi linia 8 până la aeroport. Ajungem cu suficient timp pentru a face toate operațiunile necesare până la zborul de la 16.10 spre București (20.50, puțin peste 3 ore și jumătate de zbor).

I go up to the hostel, in one minute Ștefan enters also, we take the baggages, thank for hosting and go down in the street to Callao metro station. From here, in reverse way, we take line 5 to Alonso Martinez, line 4 to Mar de Cristal and line 8 to the airport. We are here in time to make all necessary operations for the flight at 16.10 to Bucharest (20.50, a little more than 3.5 hours of flight).





Timpul trece repede fiindcă eu stau de vorbă cu colegul de la geam care muncește în Spania și îmi povestește toată viața lui ca șofer. Mai schimbăm impresii despre țara noastră, despre locurile deasupra cărora zburăm... Luminile din noapte ne arată că am intrat prin țară pe undeva pe deasupra Serbiei și acum ne apropiem ”cu pași repezi” spre Otopeni. 

Zbor plăcut și în siguranță suntem acasă! Amintirile se vor cerne și așeza în timp...

Time goes fast when I speak with the colleague on the wondow seat. He works as driver in Spain and tells me all his story as a driver. We change impressions about our country, about the places above we fly... The lights in the night announce us that we enters Romania in some way from Serbia and fly fat to Otopeni. 

Nice flight and we are safely home! Memories will settle in time...

Salaam aleycum!

vineri, 11 iulie 2014

Călători prin Dobrogea 17-18.05.2014

Asta e un alt fel de tură cu dragi prieteni călători! Am plecat cu Mihaela Nedieanu/Stancu doar așa cu dorul de a merge la mare. Vorbisem pentru seară să dormim la un prieten la hostel în  Vama Veche și atât. Nici un plan mai mult! Știam că în Constanța vom da de draga "Hai-hui stângaci" Diana Slav, prietenă călătoare care s-a oferit (dacă ni se corelează programele) să meargă cu noi într-un tur al Constanței. Căci ea este ghid în Constanta Free Tour / Constanta La Pas. Povestim de toate, ne completăm cunoștințele despre Tomis printre ruinele vechiului oraș, piața Ovidiu, moscheea/Camii Carol I (unde urcăm în minaret ca să putem vedea orașul vechi de sus - intrare 4 lei), biserica ortodoxă grecească, Casa cu lei, hotelul Intim (unde pentru puțin timp a locuit Mihai Eminescu într-o mansardă), muzeul închis Ion Jalea (unul din cele două muzee de sculptură din țară) Să nu uităm de intrarea "ascunsă" spre casa Șuțu, o frumoasă clădire cu influențe arabe la care am ajuns pe scara spiralată dinspre port! Nota 10 cu felicitări pentru ghid. Fiindcă Diana are drepturi depline asupra tururilor pe care le face, nu voi da mai multe detalii decât cele din imagini și vă las pe voi să descoperiți Constanța altfel luând legătura cu ea!






















Ne grăbim puțin fiindcă Diana cu Daniel ar trebui să meargă într-o excursie cu mașina cu Ștefania și Mircea Arghir, alți dragi prieteni călători și fotografi. "Noi mergem la Enisala. Veniți cu noi?" "Da, binențeles!" Uite cum își schimbă omul călătoria! Cu Diana Slav și Daniel, Stefania și Mircea, Mihaela, Andreea și mama ei (prietene ale Ștefaniei și ale lui Mircea) mergem spre Enisala. În benzinăria unde ne-am întâlnit nu pot să nu remarc o mașină de colecție cu ceva simbolistică în și pe ea!




Ei știu bine drumul așa că noi ne rezumăm la a fi doar turiști într-un mini-grup. Trecem prin Cogealac și morile eoliene întinse pe sute de hectare ne cer o pauză pentru câteva cadre. Fiindcă suntem mai mulți fotografi cu aparate pro sau semi-pro, ne lungim pe marginea drumului ca să prindem diferite unghiuri...








Un pod fotogenic de pe calea ferată spre Babadag cere să fie capturat în memoria aparatului foto :).
Ajungem în Babadag în centru și vedem dacă putem să vizităm Muzeul de Arheologie. E închis și mergem la moscheea Gazî Ali Pașa. E închisă și un turc binevoitor vine de ne deschide ușa. Trebuie să ne descălțăm (mie mi se pare natural să fac asta) și teoretic nu avem voie să facem poze. Așa că vom face mai pe ascuns. Moscheea este simplă, nu sunt multe aranjamente în interior (Dumnezeu/Allah e în suflet, nu are nevoie de reprezentări umane limitate), covorul e împărțit în locuri de închinare, pe acoperiș se remarcă aranjamentul circular din lemn, pe laterale sunt suporturi pentru cărțile de rugăciune, în special Coranul din care un exemplar foarte vechi este expus într-un colț al moscheii/geamiei/Camii. Ghidul nostru ne explică în turcă (Daniel se pare că înțelege ceva explicații în turcă) ce e cu acel exemplar din Coran. La ieșirea din moschee mulțumim pentru tot și suntem binecuvântați cu ulei de trandafir (cu un miros asemănător cu dulceața de trandafir!). 







În curtea moscheii ghidul ține să ne mai arate mausoleul lui Ali Gazî Pașa, o sală aproape circulară unde sunt niște versete coranice și trecem pe lângă cișmeaua medievală Kalaigi aflată tot în curtea moscheii. 

De lângă moschee o sun pe maică-mea care a făcut liceul chiar aici în Babadag. Nu poate să vorbească prea mult fiindcă este la o întâlnire, dar îi simt emoția și bucuria că sunt prin locurile atât de dragi ei! 

Mergem spre mausoeul lui Sari Saltuk și este închis. Eu parcă m-aș încumeta să sar gardul, dar mă abțin din respect pentru locul spiritual unde ne aflăm. Mă rezum doar la câteva cadre pe deasupra gardului de aproape un metru și jumătate. La întoarcere spre mașină trecem printre câțiva arbuști de iasomie de prin curțile oamenilor.
La mașină colegii din cealaltă mașină își potolesc puțin foamea și plecăm mai departe spre Enisala (Yeni-Sala), vechea cetate aflată între lacurile Babadag și Razim/Razelm. GPS-ul și cunoștințele colegilor ne duc până la cetate, continuăm masa cu dovlecei, cireșe, mere, sandwichuri și alte bunătăți. Eu sunt încântat de 55-300-le lui Mircea (vreau și eu!!!) și îmi exprim dorința de a primi și eu așa ceva de ziua mea. Cine știe?

Urcăm spre cetate la început pe asfalt și apoi pe scările amenajate (pe mine mă mănâncă să merg pe lângă scări pe stânci fiindcă așa se simte bine omul de munte!), plătim cei 3 lei de persoană taxă de intrare și ne învârtim (mai ales pozarii) printre zidurile cetății. De când îmi doream să ajung la Enisala și uite că dragii mei prieteni mi-au îndeplinit visul total neplănuit! Ieșim din cetate pe poarta nordică sub care se întinde un picior stâncos care coboară spre podișul Dobrogei și întinsul lac Babadag. Departe în dreapta peste lacul Razim/Razelm se vede istmul care îl separă pe acesta de Pontus Euxinus/Marea Neagră. Facem câteva poze de grup și pe mine mă mănâncă să mai cobor un pic pe stânci și apoi la stânga spre mașini. Floare la ureche pentru mine și ceva dificultate pentru colegele în săndăluțe de oraș! De câteva ori trebuie să le fiu suport și sprijin să nu alunece! Pe sub zidurile cetății mergem spre poarta vestică sub care facem ceva poze în săritură. Eu urc până la poartă fiindcă se vede cu totul atfel peisajul de la doar câteva zeci de metri mai sus! Cobor la grup și printre pături de cimbrișor mergem spre mașină. Eu nu mă pot abține și îmi adun cimbrișor într-o pungă de hârtie dată de o colegă. Mulțumesc și acum! La mașini un câine e atât de hrănit încât nu mai mănâncă pâine goală! Ne strângem și mai avem un loc surpriză de văzut foarte aproape de unde suntem noi. Vedeți imediat despre ce e vorba!
































E vorba de rezervația de bujori de la Enisala pentru care ne învârtim puțin până să găsim intrarea pe un drum de pământ prin pădure. Ca idee trebuie să mergi spre Jurilovca și pe primul drum de pământ trebuie să faci dreapta spre pădurea Babadag. Drumul merge întâi drept printre câmpuri de grâu (unde voi face ceva poze la apus la întoarcere) și intră prin pădure. Mergem cu mașinile atât cât cred șoferii și apoi continuăm pe jos sperând să dăm de bujori. Încă nu i-m văzut. Diana e mai în față și la un moment dat o vedem că se întoarce bucuroasă. Am găsit bujorii! Veniți! Mergem toți la ea și dăm de minunatele flori roșii. Boboci, sfere mari de petale roșii cu sau fără păduchi pe ele, furnici, doi-trei bujori aici, doi-trei mai încolo. Uite și acolo! Și acolo! Mergem de la unul la altul și nu ne săturăm să îi pozăm și să le admirăm roșeața unică. Mihaela mă roagă să stăm puțin și ceilalți colegi vor descoperi un întreg câmp ceva mai încolo. Se întorc și ne împărtășesc bucuria și coborâm cu toții spre mașini și la drumul asfaltat.


















Văzusem când am venit dinspre Babadag niște bălți foarte faine înainte să intrăm în Enisala. Așa că mergem acolo sperând să mai prindem ceva lebede sau zboruri razante ale rațelor la apus. Și chiar am făcut câteva cadre superbe înainte să se lase seara! Trecem pe lângă un porcar (omul avea grijă de porcii cu care ieșise la păscut!) până la mașini și pornim spre casă. Schimbăm puțin ruta prin Sălcioara, Jurilovca, Vișina, Lunca și Ceamurlia până în Baia pentru a evita drumul prost dintre Baia și drumul care pelacă spre Slava Rusă. Din Baia mergem direct la Constanța. 








La propunerea Ștefaniei și a lui Mircea, renunțăm să mai  mergem în Vamă în seara asta (e trecut de ora 22.00 și nu mai avem microbuze), dăm pe facebook un mesaj să anunțăm că nu mai ajungem la Tudor și Anda la Pura Vida în Vamă și rămânem la ei. Ștefania are atâtea idei din lucrările pe care le face la Ebru la cursurile de la Yunus Emre din Constanța (globuri, origami de tot felul, aranjamente de casă). Lucrările ei sunt foarte faine și mă simt onorat să le apreciez cum se cuvine. 

Spre miez de noapte ne retragem la somn și Mircea promite să nu ne trezească dimineață când pleacă la servciciu. În mod normal nu lucrează duminica, dar acum e un proiect important și trebuie să se ducă la lucru.

Cu un mic dejun foarte plin (ritual de-al casei!) abia după miez de zi pornim spre Vamă. Ștefania ne duce cu mașina spre gară (parcă nu ne mai vine să plecăm la cât de plăcută e atmosfera la ei!) de unde pleacă microbuzele spre Vamă. Găsim primul microbuz care pleacă peste jumătate de oră (tocmai plecase cel dinainte!), plătim și ne rezervăm locurile și ne mai plimbăm prin gară. Avem parte de niște discuții interesante cu o vânzătoare de cărți și ploaia ne dă niște semne de întrebare. Am zis că mergem, mergem! Ce poate să însemne o mică ploaie? Cu microbuzul mergem până în Mangalia și așteptăm vreo 20 de mintue până ce vine următorul de Vamă. S-a dus ploaia și e un mare soare dogoritor! În microbuzul de Vamă o vamaiotă cu vechime (pare să aibă vreo 60 de ani) ne ia la rost la început: bucureștenii ăștia cu mofturi în Vamă! Dacă ea așa crede, fie ca ea! Eu știu cât de bine și natural mă simt în Vamă, nu mă las influențat de părerile altora! Până la urmă ne înțelegem și ne decrețim frunțile și tanti coboară la intrarea în Vama Veche. Dor mi-era de tine cu a ta plajă zen pustie! Intrăm pe străzile laterale care ne duc la Pura Vida Beach Bar&Hostel unde Anda are de lucru și de rezolvat cu rezervările (inclusiv cea anulată de noi) și Tudor doarme. Lăsăm bagajele aici, mai schimbăm câteva vorbe și hai la plimbare. La clătitărie mă recunoaște un coleg de acum vreo 10 ani de pe la facultate (mică-i lumea!), mergem pe plajă de unde ne va lua Tigăiță la o bere (cerea un leu pentru bere!). Ceva îmbrățișări pe plajă ("Cezar, îmi dai nisip în ochi!" - mai era un Cezar mai mic lângă noi!), mergem cu Tigăiță de îi iau o bere neagră și îmi povestește de aventurile lui din armată, ne întoarcem la Pura Vida și mai povestim câte ceva cu Anda, mergem la Sașa pentru masă (lângă Liana) și spre seară ne întoarcem cu microbuzul în ritmuri nepaleze cu Tudor, Anda, Ștefan, Duțu și Max pe/printre picioarele noastre! 










Cu așa prieteni, cum să nu-ți fie dragă viața?