Înainte de a urca la muncă pentru tura din septembrie îmi rezerv două zile pentru a merge pe poteci demult cunoscute (37 de ani!) pe la Omu. E curios cum de fiecare dată mi-am jurat că nu voi mai urca pe Valea Cerbului la cât de lungă este și de fiecare dată următoare am urcat cu mult elan. Așa fac și acum! Ajung cu un tren particular în Bușteni și voi face o mică vizită înainte de a porni la drum.
Este vorba de biserica ”Nașterea Maicii Domnului” aflată peste drum de gară. Doar menționez câteva lucruri fără a avea pretenția de cifre și date exacte. Banca de la intrarea în curte, cu patru fețe și acoperiș șindrilit, a fost realizată în 1905 prin grija regelui Carol I al României. E declarată monument ca și biserica domnească ctitorită de același Carol I și de regina Elisabeta în 1889. Istoricul bisericii este tare interesant și prea mult pentru reprodus aici. Un aspect interesant al vizitei: în biserică era o doamnă la pangar și un nene un pic mai neobișnuit. Când dau să fac câteva poze vine nenea la mine supărat și îmi spune că nu am voie să fac poze în biserică. Mă conformez ca să nu creez ceartă și apoi doamna de la pangar îmi spune că acel om are probleme psihice. Ok, acum înțeleg supărarea lui! Iau lumânări și câteva exemplare din ziarul ”Lumina”, aprind lumânările și apoi pornesc la drum.
Intru pe valea Cerbului și la 10.00 sunt la intrarea în marcajul BG spre Omu. De aici încep urcarea pe Drumul Tunului, drum binecunoscut fiindcă în august '86 a fost finalul de drum pentru un tătic cu copilul în cârcă. Veneau de la Omu și îi prinsese întunericul... Cel mai probabil mai fusesem și înainte (adică mă dusese tata) pe acest drum până în Poiana Coștilei. Și de atunci nici nu mai știu de câte zeci de ori am mers pe aici! Într-o oră de urcat ajung în Poiana Coștilei und doar fac pauză de câteva poze.
Continui pe marcaj, pe deasupra stânei, și, depășind intersecția cu marcajul TR Pichetul Roșu-Bușteni (Căminul Alpin), ajung în Poiana Cerbului pe care o traversez și încep urcarea prin pădure.
Cam pe la miezul zilei ies în Poiana Priponului, las pe stânga valea omonimă, trec de Numărătoarea Oilor și ies în poiana unde din stânga vine valea Căldărilor. Mă apropii de poienile alpine. Parcurg brâna care mă trece pe partea dreaptă a văii (stânga geografică), dau de niște minunate flori de colț și revin pe versantul drept (geografic) al văii Cerbului pentru a ajunge, în cele din urmă, în căldarea superioară (circa 14.15). Aici se vede marele circ glaciar mărginit de Cerdac, Șaua Obârșiei, vârfurile Găvanele, Ocolit și Omu și capătul de sus al Morarului. Aici pot considera că am ajuns chiar dacă mai am câteva sute de metri diferență de nivel.
În primele serpentine din versantul Morarului îmi aduc aminte de niște evenimente neplăcute din trecut și merg mai departe. Sunt doar de re-memorat și țin cumva de trecut. Urmez serpentinele printre foarte multe merișoare. Vă dați seama că mănânc cu drag multă vitamina C naturală! Cam la ultima serpentină înainte de a intra în drumul ce vine de la Babele intru în ceață și pe jos sunt multe fire de iarbă cu chiciură pe ele. E semn că vine toamna... La 15.45 sunt la vârful Omu unde voi rămâne peste noapte! Mi-e drag de loc de nu știți cât :)!
Dimineața este foarte faină. După micul dejun și câteva poze cu un mare senin, pe la 10.30 pornesc la drum cu prietenii George și Nelu. Vor să mă însoțească până la Cruce ca să vedem cu toții festivitatea organizată de Ziua Crucii de către armată.
Pentru variația traseului mergem pe deasupra Cerdacului până în șaua Sugărilor (marcaj BG). De aici schimbăm marcajul în CR până pe vârful Caraiman unde vom asista, discret, la câteva cântece ale fanfarei și la discursurile de rigoare. O mică floare de colț ne bucură privirea! E atât de parfumată!
Ne întoarcem bucuroși tare de companie până la drumul ce urcă la Coștila, ne îmbrățișăm cu bucurie și fiecare merge pe drumul lui: ei la Omu și eu la muncă, la Coștila. Recent am re-citit că termenul ”coștilă” semnifica o taxă pe care o plăteau ciobanii pe platoul de sub vârf...
Urc cu drag la releu cu bucuria revederii peisajelor atât de dragi și obișnuite și a frumoaselor flori de colț. S-au refăcut fain după grindina de acum vreo trei săptămâni!
Urmează preluarea de tură și câteva ore de odihnă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu