Am porni dimineață la drum (cum se face în mod normal pe munte!), dar este o ceață de nu vezi primii copaci! Așa că mai așteptăm puțin și abia la 9.40 pornim la deal. În 12 minute trecem podul peste apa Pietrele și încă cinci minute ne duc la placa comemorativă a lui Cuxi. Îmi e drag prin scurta lui viață și prin reușitele pe care le-a avut, prin pasiunea sa pentru Munte, prin faptul că seamănă în poze cu un fain prieten al tatălui meu plecat de multă vreme din țară și, nu în ultimul rând, pentru faptul că bunul prieten Dinu Mititeanu a înființat secția Cluj Universitar a Clubul Alpin Român pornind de la amintirea lui Alexandru Brăduț Șerban - Cuxi. Și trebuie să îi arăt locul lui Gec pentru toate trăirile întru Munte!
Cam într-o oră trecuserăm de Bordul Tomii (vechi adăpost ciobănesc) și ajungem la lacul Pietrele. Încă nu suntem la 2000 de metri. Mai avem 10 metri diferență de nivel :)! Fiindcă este ceață și nu vedem mare lucru continuăm pe BA și la două ore de la plecare suntem în Curmătura Bucurei (2206m). Urcușul a părut destul de ușor pentru amândoi. Doar avem un pic amărăciune că este ceață și nu vedem mare lucru! Dar ăsta este Muntele! Cel puțin Gec este bucuros că ajunge în locuri despre care citise de multe ori. Până acum nu apucase să meargă în Retezat!
Văzusem amândoi marcajul BR și eu tot fac planuri și planuri în minte. Vreau să ajungem în cât mai multe locuri și în același timp să ne putem bucura cât de cât de Munte. Propun o coborâre la lacul Bucura, cel mai întins lac glaciar de la noi. Tot prin ceață coborâm pe lângă caii parcă pierduți în ceață și ajungem la cabana Salvamont. Mai sunt aici ceva echipe care, ca și noi, se adăpostesc de ploaia care începe în câteva rafale. Bem ceva ceai din termos și mâncăm câte puțin și, când se potolește vremea. pornim la drum. Eu tot am planuri și planuri care îmi trec prin minte. Mă hotărăsc la unul: din Curmătura Bucurei să urcăm pe Bucura I, apoi să coborâm în șaua Retezat și în funcție de vreme continuăm pe una din variantele marcate. În 22 de minute de la lac suntem în Curmătură și este cât de cât ok. Urmăm planul de mai sus.
Într-un fel este bine că e ceață fiindcă Gec nu vede ce urmează: grohotișul cu pietre imense și diferența de nivel! Bine, față de ce am parcurs în munții lui dragi din Elveția, diferențele de nivel de aici sunt ”pistol cu apă”. Urcăm prin ceață și peste bolovanii mari, urmăm cu atenție marcajele BR, lăsăm pe dreapta marea căldare a Pietrelor și vârful Bucura II și într-o oră și 10 minute din Curmătură ajungem pe Bucura I (2433m). Știu că nu se vede mare lucru, dar îi spun că suntem pe unul din vârfurile importante din Retezat. Pe vreme faină s-ar vedea partea înaltă din tot masivul...
Aici încă mai aveam în gând și bucla prin șaua Bucurei și întoarcerea pe la Bucura prin Curmătura Bucurei spre valea Pietrele. Fac socoteala că avem vreme și ceața este destul de stabilă (este abia 15.22) și urmez planul cu șaua Retezat. Coborâm pe BR până la întâlnirea cu BG, facem dreapta pe ambele marcaje, trecem de zona cu cablu și urmează o aproximativ curbă de nivel până în șaua Retezat. Dacă ar fi senin am putea vedea rezervația Gemenele în stânga noastră. Așa vedem doar pătratul roșu, marcaj de limită de rezervație. În aproape o oră (la 16.15) suntem în șaua în care trebuie să luăm o decizie. Fie facem traseu dus-întors până pe Retezat, fie facem dreapta spre valea Stânișoara. Cum nu vedem nimic de pe vârful ce a dat numele masivului, luăm de comun acord decizia de a coborî pe TA la lacul Stânișoara. Coborâm cu atenție din șa fiindcă este diferență de nivel serioasă. Când se calmează panta și încep și zone cu iarbă ieșim sub pătura de ceață și începem să vedem frumusețea verde a Muntelui. Ajungem la lac unde facem o pauză de câteva mintue și mai departe la vale.
Sub lac chiar se luminează și vedem din ce în ce mai clar muchia Stânișoara. Îmi trecuse prin gând și traversarea nemarcată spre lacul Pietrele, dar pentru siguranță și liniște sufletească vom coborî pe traseul marcat pe vale. Și pentru a merge prin cât mai multe locuri!
Cât de curând ne întâlnim cu doi ciobani care urcau la adăpost cu măgarii și cu câinii. Intrăm în vorbă cu ei (cum e normal) și Gec este fascinat de toată lumea asta a ciobăniei românești. De fapt el a făcut și întreține și site-ul
ciobani.ro! Oamenii sunt atât de faini și hotărâți în drumul lor. Așa că ne salutăm frățește (frăția nespusă întru Munte!) și ne continuăm drumurile.
Coborâm pe frumoasa vale printre jnepeni și nu mă satur să ”capturez” poze cu camera foto sau cu ochii, cele mai performante aparate foto-video.
La 18.15 schimbăm marcajul din TA în CA (Râușor-Pietrele) și continuăm pe valea din ce în ce mai verde. Eu am restanță toate traseele dinspre Râușor și sper cândva să le parcurg...
La trecerea peste apă și apoi mai departe spre Pietrele Gec e fascinat (amândoi suntem, dar eu mai văzusem asta și mă așteptam!) de covorul verde care acoperă tot. Parcă ai merge pe perne verzi, nicidecum pe potecă de pământ tare! La cabana Pietrele ajungem la 18.52 prin spatele vilei Stânișoara. Vom face o pauză de doar câteva minute la intrarea în cabană fiindcă mai avem un pic de mers până la ”căsuța noastră” (este ora 19.00).
Vom urma marcajul BA care ne scoate în TA de ieri mai sus de cascada Maria Magdalena. Deja pe aici e plimbare până la Gențiana (aproximativ 19.45)...
Teoretic mâine ar trebui să coborâm. Dar... consultând prognoza meteo mâine vedem că se prevede o zi superbă. Propun să mai stăm o noapte în Retezat și mâine să facem un circuit pe vârfurile cele mai înalte. Gec acceptă imediat. Mai plătim o noapte de cazare (mâine seară), mâncăm ceva și ne retragem la somn. Să nu uit: când am intrat în sala de mese am avut o surpriză tare plăcută: un amic de Munte, Nelu, cu care mă întâlnisem întâmplător la Omu! Se întâlnește Munte cu Munte, dar Om cu Om! Bucuria reciprocă este mare și ne vom revedea și mâine pe traseu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu