De data asta micul dejun este la fel de bogat, dar nu mai fac poze. Deja cred că v-ați obișnuit cu ele și cam știți ce e în farfurie pentru a fi eficient peste zi. La cafeluța servită la final de masă pe terasa din fața hostelului iau decizia pentru azi: merg în Gozo. Ar fi păcat să nu văd puțin din a doua insulă a Maltei ca mărime. A treia, Comino, aflată între celelalte două, se vizitează doar prin excursii plătite, unul din locurile vestite de pe ea fiind Laguna Albastră. Dar eu sunt călător, nu turist, locul fiind renumit printre turiștii amatori de baie în mare. Deși astfel de locuri și culori am căutat și eu prin alte zone ale lumii... La 10.00 sunt în stația Balluta și iau autobuzul 101 care mă duce în circa o oră în Cirkewwa de unde iau feribotul spre Gozo (firma de transport se numește, ușor de dedus, Gozo Channel Line). Se ia bilet dus-întors (4.65 euro) și biletul se validează la întoarcere. Spre feribot se merge printr-un pasaj asemănător celor de la porțile de îmbarcare de la aeroporturi. Echipamentele de salvare de pe feribot îmi aduc aminte de povestirile surorii mele de pe mare... La 11.30 motoarele sunt pornite (de fapt nici nu le mai opresc între curse fiindcă ziua feriboturile imense merg practic non-stop) și începem traversarea de 20 de minute spre portul Mġarr din Gozo. E un pic de haos la coborâre, dar ”cu Răbdarea trecem marea”. Portul/orășelul este simpatic și sunt setat în principal să ajung în cel mai înalt punct din Gozo. Și pe parcurs văd ce mai fac. Evident că la final de zi voi avea în rucsacul de amintiri foarte multe locuri și povești! Welcome to Gozo! Iau autobuzul 301 care mă urcă spre Victoria, capitala insulei.
Cel mai înalt punct din Gozo este dealul Ta Dbiegi care are 190-195m altitudine (depinde de sursă). Dealul din apropiere Ta' Għammar are 186m altitudine și nici măcar nu bănuiesc de frumusețe este acolo (pentru minte și pentru suflet). Aici putem vedea cele mai ”înalte” puncte din Gozo. Clar cele două puncte merită vizitate. Dar mai întâi să vizităm un pic orașul Victoria, în trecere spre stația Ursula de unde am autobuzul 308 spre Ta' Għammar și 311 și 312 spre San Lawrenz (311 până în Dwejra și 312 până în L-Għarb). Spun toate denumirile astea fiindcă, dacă aveți timp, chiar merită toate vizitate, poate chiar cu o noapte de dormit în Gozo, cel puțin. Eu nu am planificat așa ceva și, dacă voi mai ajunge vreodată pe aici, sigur voi sta mai mult în insulița Gozo. Mai sunt alte multe locuri care merită vizitate și acum poate nici nu am aflat de ele!
Prin parcul Victoria Bay unde dau de statuia lui Gorg Pisani și cea a fetiței jucăușe ajung în Pjazza San Franġisk unde este, central, statuia lui Francisc de Asissi, unde se vede în lateral biserica omonimă, unde se vede Victoria Hospital și sunt câteva terase pline de viață. Câteva poze și mai departe, hoinar pe străzile Victoriei.
Voi face o pauză la biserica Sfântului Augustin și la capela/Kappella Tal-Ewkaristija cu un frumos mozaic, capelă sugerată de o doamnă care se odihnea la umbră. Capela este foarte frumoasă!
Mai departe un alt episod de hoinăreală pe străzi până în Pjazza San Gorg din fața bazilicii cu același nume. Locul este foarte animat mai ales că este ora pauzei de prânz (13.20) și ne aflăm în apropierea Pieței Independenței și a vestitei Citadele. Urc spre ea pe It-Telgħa tal-Belt și voi vizita ceea ce se poate vedea gratuit. Asta înseamnă explorare oriunde nu găsesc bariere, în special grădinile bastionului/Il-Bastjun ta San Mikiel. În fața intrării se găsește monumentul Gozo 1551 și zona arheologică cu silozuri din epoca bronzului. De pe terasa de deasupra parcării din fața intrării se văd cele mai înalte puncte din Gozo. E o plăcere să poți vedea de sus ceea ce ai de explorat. Bine, nu se vede faleza vestică extremă pe care deocamdată nu o am în plan.
Pe strada Castelului/Triq il-Kastell și apoi pe strada Sfintei Ursula/triq Sant' Orsola ajung la stația de autobuz omonimă și mă pun pe așteptat autobuzul. Știu că toate autobuzele vin dinspre strada/Triq L Imghallem, după un ocol făcut la nord de Citadelă. Între timp văd pe partea cealaltă scris Casa Puccini. Știu că nu e casa natală fiindcă o văzusem în Lucca, Italia. Aici, în Gozo, proprietarul casei are o legătură strânsă cu opera lui Puccini prin multele lucrări puse în scenă la Opera sau la teatrele din Victoria. Prima piesă pusă în scena la Opera din Victoria a fost ”Madame Butterfly” de Giacomo Puccini în ianuarie 1977. Mai multe informații se pot găsi pe internet.
Autobuzul 308 mă duce pe Triq Il-Papa Ġwanni Pawlu II și apoi pe Triq l-Għarb pentru a face dreapta înainte de a ajunge la satul L-Għarb pe Triq ta' Pinu. Numele vine de la bazilica sanctuar/Santwarju Bażilika tal-Madonna ta' Pinu, loc de pelerinaj foarte cunoscut în Malta. Să îmi fie rușine că nu știam de el! Este motivul pentru care îmi fac mea culpa și merg să îl vizitez, mai întâi pe exterior și apoi pe interior. Dincolo de elementele caracteristice bisericilor catolice, bazilica are un pasaj dedicat copiilor care s-au însănătoșit și cu toate elementele care au contribuit la aceasta. În fond toți suntem copiii lui Dumnezeu. Fizic copiii sunt doar îngeri care au avut de trecut prin multe greutăți pentru ”munca” spre sfințenie!
Foarte aproape este dealul Għammar, al doilea ca altitudine din Gozo, deal spre vârful căruia este amenajat un drum accesibil oricui și pe el sunt statui care simbolizează Drumul Crucii. Mai ales pe căldură mare gândul îl poate asocia cu Golgota pe care a fost răstignit Iisus. Altarul, amfiteatrul și simbolistica statuilor te fac să te gândești cât de mic ești față de suferința și de puterea prin care au trecut alții. Asta nu înseamnă minimizare a sinelui, ci înțelegerea că trebuie să trecem de orgoliu și să înțelegem că suntem fiecare câte o rotiță dintr-un mecanism universal, rotițe fără de care mecanismul nu poate funcționa complet. Cu bucuria de a ajunge în acest loc vreau să cobor direct pe linia care mă unește cu Ta Dbiegi. Vezi să nu se poată asta datorită vegetației bogate și uneori imposibil de străbătut! Așa că realizez că am idei exagerate și cobor pe același drum pe care am urcat. În fața sanctuarului ta' Pinu văd ceva autocare și tare mă bucur că am prins un moment în care era mai puțină lume. Altfel mi-ar fi fost practic imposibil să fac niște poze decente. Merg până la intersecția cu Triq l-Għarb și de aici vreau să îmi găsesc un drum mai direct spre Ta Dbiegi. Spre L-Għarb trec de stația Ixtabi și pe următoarea ieșire spre câmp ies din asfalt. E o diferență mică de nivel și, chiar și cu vegetație bogată, îmi găsesc drumul pe lângă un ”gard” de piatră. Am de trecut câteva praguri stâncoase și spre vârful dealului este chiar vegetație de stepă, unele plante având țepi care mă fac să fiu mult mai atent. Dar îmi place mult, mai ales că nu există traseu de ajuns pe vârf. Maltezii nu dau atâta importanță dealurilor și altitudinilor, să nu mai spun că nu amenajează vreun traseu turistic. Pașii mă duc ușor la momâia și crucea de lemn de pe vârful Ta Dbiegi. Sunt pe punctul cel mai înalt din Gozo și, într-o privire și filmare de 360 de grade văd toată insula și chiar și Malta care este peste canalul Gozo! Superb și dătător de bucurie de călător și explorator!
Cea mai ușoară cale spre L-Għarb este să mă las la vale spre primele case. Iarăși e vegetație țepoasă sub vârf și apoi mai jos încep culturi de grâu. Chiar în partea de jos, spre case, grâul îmi ajunge aproape până la mijloc. Dar nu e bai de înaintare fiindcă terenul este uscat. Las pe dreapta o îngrădire și ajung la drum. Dar e un gard înalt de beton și nu pot coborî direct. Dar nu e bai, la câteva zeci de metri la stânga e un intrând în gard spre deal și un lanț care blochează intrarea mașinilor. Dar e lejer de trecut la pas și sunt la asfalt. Ușoară aventură și extrem de plăcută! În stânga este complexul hotelier Kempinski cu o frumoasă construcție în față, cu aspect de templu roman. Câteva poze și puțină apă și mă întorc pe triq ir-Rokon la drumul principal unde, la dreapta, este stația autobuzului 311. Am descoperit că la capătul lui ar fi ceva interesant. Vine după 10-15 minute și voi coborî cu el până la capăt unde este punctul Dwejdra. Și surpriza este mai mult decât încântătoare!
Doar menționez câteva locuri care se află aici doar la câteva sute de metri unele de altele, toate pe un substrat calcaros foarte fain și intrigant: punctul turistic din jurul parcării, marea internă Il-Qawra, capela Sf. Ana, belvederea și site-un de scufundări Blue Hole, faleza abruptă de lângă parcare și apoi cea care înclinată o leagă pe aceasta de golful Dwejdra, turnul Dwejdra, grota de nisip, stânca Crocodil, stânca Fungus, Tilt Rock II și belvederea spre faleza în care este punctul San Dimitri, cel mai vestic punct din Gozo și Malta aflat la 80 de metri altitudine sau verticală deasupra Mediteranei. Loc mai frumos ca Dwejdra nici că ar putea fi! Explorez cât de mult și vă las câteva poze care să vă facă o idee. Dar pot spune că a fost un cadou minunat al insulei, nesperat și negândit de a ajunge aici! Și asta nu e tot: vedem și alte surprize total neplanificate mai încolo!
La 17.40 am autobuzul care mă duce spre Victoria. În 20 de minute ajung în Victoria după ce văd încă o dată vârful Ta Dbiegi și apoi apeductul roman Gozo. Cu un autobuz 301 mă întorc la L-Imġarr și mă uit la ceas. Este abia 18.25 și mai am destulă lumină până la apus. Ar fi interesant să îl prind pe vreo coastă malteză. Am feribot la ora 20.00 și timp destul pentru a ajunge mai apoi în Balluta. Hai să făc o scurtă explorare spre plaja Gorgun și golful Xatt l-Aħmar. Asta înseamnă urcare în parcarea de unde începe drumul de coastă din Gozo. Și de aici urmez potecile care mă duc pe faleză. Sunt unele poteci mai jos, altele mai sus. Cert este că trec pe deasupra plajei micuțe și la un moment dat poteca de sus e blocată de un gard privat. Trebuie să cobor printre milioane de cactuși pe varianta de jos și apoi să o urmez doar pe aceasta. Înainte de faleza gri căzută (fix sub fortul Chambray) am două variante: una deasupra falezei spre fort și alta în jos, pe la malul mării. Vă închipuiți că o aleg pe a doua care mă scoate pe sub oblica gri la peninsula care strânge golful Xatt l-Aħmar. Văd multe bazinete de sare și merg până în capătul lui. Este foarte fain și începe să se vadă apusul spre vest. Fac cale-ntoarsă până la cabina de pescar cu barcă în culori tipic malteze și apoi ocolesc golful pe sub faleză. E un pic amenajat pentru scufundări, cu scară ca de piscină și apoi două locuri amenajate cu podeț (unul metalic și unul de lemn) unde altfel ar fi cam greu de trecut. La cel de lemn voi merge pe deasupra pe o potecă nisipoasă suspendată și dau în piciorul care vine din colțul fortului. Câteva poze la alte bazinete de sare și în sus spre colțul fortului. Poteca nu ajunge chiar sub el, ci merge pe surbă de nivel și apoi în ceva serpentine coboară după panta gri. De aici urmez înapoi poteca până la plaja Gorgun. Cobor la ea și mai sunt ceva exploratori. Trec de ei și de plaja pietroasă și îmi găsesc cu atenție poteca pe pintenul ei estic. Este puțin înclinat și la un moment dat am o strângere de inimă de jumătate de secundă. Simțisem adidasul alunecând... Dar ies la parcarea de sus și de aici pe strada cunoscută ajung la portul L-Imġarr.
De data asta intru în terminal, validez cartela dus-întors și am puțin de așteptat în terminal până să avem acces pe Poarta 1 către feribot. Asta înseamnă ceva poze la exponatele din terminal, câțiva biscuiți și câteva guri de apă. Pe astea le mai am la mine. Bine, și schimbat tricoul fața cu spatele pe sub geaca de gore-tex pe care o pun pe mine. Vreau să stau pe deck-ul de sus pentru poze și îmi este cam rece fără geacă. Se întunecă și am astfel ocazia de a experimenta un drum nocturn cu feribotul până în Cirkawwa. Foarte fain se văd luminile în față spre insula Malta și în spate spre Gozo... La 20.20 sunt în portul de pe insula mare a Maltei și iau primul 101 care mă duce spre ”casă”.
Merg la aceeași pizzerie Da Michele și văd că fata faină de aseară ese acum în liber. De ”supărare” schimb meniul, lângă o masă cu ”lanternă” (flacără de încălzire): paste cu scoici și un vin alb italian care este mult mai potrivit decât cel de aseară, roșu. Asta e, ne ”chinuim” cu delicatese malteze :D! Este ultima seară și cred că merit și eu un astfel de răsfăț. Nu chiar de adio fiindcă mâine am avion pe seară deci practic va mai fi încă o zi de cutreierat prin alte locuri faine. Vedem despre ce este vorba în postarea următoare!
