Azi și încă două zile este deschis la Apimondia (Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură, Bd. Ficusului, nr. 42) Târgul Național al Mierii. Știu că aici mierea este de calitate fiindcă nimeni nu își permite să falsifice ceva fiindcă își distruge toată afacerea! Așa că merg să văd dacă este ceva interesant.
În drum, de la stația de metrou Aurel Vlaicu merg pe jos spre cartierul Băneasa cu o oprire la biserica catolică ”Sf. Petru și Paul”. Este prima dată când aud formularea așa, mai cunoscută fiindu-mi forma Pavel! Și de multe ori am văzut forma zveltă a bisericii. Este acum momentul să o și vizitez. Biserica a fost consacrată în 2002 (termenul catolic) în timpul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea și al episcopului Ioan Robu. Observăm multe detalii creștine (nu contează aici religia, ci doar credința) pe care uneori le respectăm, alteori le trecem cu vederea. Și dincolo de partea strict creștină, dacă am integra în ideologia personală cât mai multe din conceptele despre care se vorbește în bisericile creștine...
De aici mă îndrept spre Apimondia/Apicola (știu forma asta de când au avut stupi bunicul și apoi tata) și intru prin intrarea din spate. Voi explora tarabele târgului în lung și-n lat, la final alegându-mă cu o sacoșă de aproape douăzeci de kilograme. Hm, nu era în plan să car atâta spre casă, dar mierea, cel mai bun medicament natural, este mereu binevenită în casă (mierea și alte prduse sunt cumpărate de la târg, nimic nu e pe gratis!).
Mno... Sunt la doi pași de Herăstrău. Hai prin parc spre altă stație de metrou (Aviatorilor) spre casă. Și îmi fac drumul astfel încât să ajung la busturile lui Darwin și Gagarin pe care, uimitor, nu le-am văzut până acum. Altfel... Fac multe pauze fiindcă nu sunt obișnuit și îmi este greu să car în sacoșe greutatea pe care nu mai am cum să o pun în rucsac. Pe partea stângă a lacului ajung la barajul care face legătura cu lacul Bordei. După ce trec de ecluză și de muzeul ei mă opresc pentru poze la apus și am surpriza să mă recunoască Andrei Vocurek, un prieten de familie de acum mulți ani. Stăm la povești legate de fotografie și mai ales de apusul care ne dă ocazia să mai facem alte cadre. Vom merge apoi împreună până la metrou și de aici fiecare pe drumul lui. Cu bucuria revederii!
