Alex îmi propune o tură prin Ciucaș, în locuri mai puțin umblate. Doar două zile pot și răspund prezent (practic au fost doar 24 de ore pe munte într-un colț de rai). Nu e nevoie de prea multe ca să devii fericit!
Ziua 1 - 22.04.2026
Drumul până în Poiana Stânii ne este cunoscut. Facem o pauză la ieșirea din DN1A cu ochii spre zona înaltă, mai sus de circa 1000-1100m, care încă are pe ea pătura albă. Suntem la limita dintre iarnă și primăvară. Avem mici emoții la una din curbele înnoroiate dintre de Poiana Stânii și totul decurge bine. Lăsăm mașina pe o pajiște, cu fața spre Zăganu și cheile Pârâului Sterp. De aici mergem la pas prin cunoscutele Chei ale Văii Stânii. După barieră, adică acolo unde urmăm marcajul BA și lăsăm în dreapta CR spre pasul Boncuța, încep ușoare pete de zăpadă la umbra copacilor. Drumul e așa de fain și ne bucurăm de un ”sfinx” și de episoade de National Geographic sau David Attenborough... Intrăm curând în chei unde persistă zăpada prin multe locuri. Cât să ne fie drag să mergem...
Cheile sunt scurte și foarte faine. Vorbesc de partea îngustă în care avem de trecut uneori peste poduri de zăpadă care tind să se rupă sub greutatea noastră. Dar nu se pot compara cu cele de pe ghețari. Am fost în toate anotimpurile pe aici și știm cum sunt cheile. Totuși trebuie să fim foarte atenți mai ales în zona de contact dintre zăpadă și piatră fiindcă ne putem răni foarte ușor... După scara metalică se mai îndulcește terenul și tot mai avem de mers prin cheile ceva mai largi.
Sunt urme foarte faine și ne lăsăm purtați de ele și de frumusețea pădurii. Și avem o după-amiază și apoi o dimineață superbe în inima naturii. Ceea ce aveam și avem mereu nevoie!
Ziua 2 - 23.04.2026
Dimineața trece lejer la o cafeluță și undeva pe la 11.30 suntem puțin deasupra cheilor Văii Stânii. Ne-am putea întoarce tot prin chei spre mașină, dar înainte de a ajunge la scară vedem pe stânga o pantă interesantă. Ce ar fi dacă... Rezonăm în gânduri și ”hai” în sus. Bună vorba lui Alex: Nu spune de două ori! Panta are undeva la vreo 45 de grade și urcă pe un vâlcel lărguț, cu puțină zăpadă. Doar că trebuie să fim atenți la fiecare pas fiindcă sunt frunze pe sub zăpadă și putem aluneca. Dar urcăm în zig-zag-uri și, chiar dacă plămânii cer mai multe pauze, facem doar trei sau patru până la... marcajul Bandă Roșie! Pohta ce-am pohtit: dor de nemarcate!
Aici sunt pe teren cunoscut. Doar ce fusesem în toamnă într-o tură solitară prin mai mulți munți. Și cum e miezul zilei, clar suntem relaxați fiindcă știm că în câteva ore suntem la mașină. Așa că ușor pe curbă de nivel pe sub Colții Boncuței pe care îi intuim deasupra potecii (de fapt e un vârf pietros cu ceva copaci dărâmați) mergem pe culme, spre sud și spre primăvară. Cam pe unde mă/ne așteptam drumul face stânga, apoi ceva mai jos dreapta și încă o dată stânga. Acolo știu că ieșim definitiv din coamă. Hm, ce o fi mai încolo? Acum nu avem astfel de gânduri fiindcă ne-a ajuns panta de mai devreme. Foarte frumoasă și să fiu sincer, dacă ar fi fost să o cobor(âm) ar fi fost doar dacă eram alergați de blănoși. Bine, glumesc fiindcă astfel de pante sunt o totală joacă pentru ei. Am văzut urși coborând pe pante ca aceea... Ceva poze la flori și ajungem curând în ”poiana cu fagi”/”livada cu fagi”, cum îmi place mie să zic. De aici mai avem puțin de coborât și ajungem în pasul Boncuța. Loc fain în care îmi propun o dată să ajungem dinspre nord, cu mașina, să vedem cum este drumul. Eu parcă aș mai înainta și, la rugămintea lui Alex, facem o scurtă pauză. Să păstrăm în minte și suflet ultimele 24 de ore! Și pentru apă și ceva baton energizant sau ciocolată. Și cu poze la ”lacul” temporar, cu bucurie pentru că suntem la momentul potrivit. Cine știe dacă și când îl vom mai vedea.
De aici este o simplă formalitate: 20-25 de minute pe drum pe CR până la întâlnirea cu BA și apoi spre mașină. Cu observarea schimbărilor: s-a dus zăpada și se simte din ce în ce mai mult primăvara.
La ieșirea în DN1A mai privim o dată albul din partea de sus a Grohotișului și apoi direct spre casă, cu o privire spre apus... Încă o pagină adunată în cartea experiențelor. Mulțumesc și de repetat/comletat cu alte ocazii!
