marți, 25 august 2026

Peștera-V. Obârșiei-Omu-Coștila 15.06.2026

Chiar dacă mă trezesc ceva mai devreme, undeva în jurul orei 10.00 sunt gata de drum. Mulțumesc lui Jojo pentru cazare (și rămâne să mai vine pe la ei când urc din Peștera la muncă sau oricând este nevoie!) și duc mașina lângă stația de telecabină. Acolo este în siguranță, nu încurc pe nimeni și în plus sunt camere de monitorizare și băieții de la Salvamont o pot supraveghea mereu. Las totul în siguranță și pornesc pe BA la deal (10.20). Nu mă grăbesc și urc în pas obișnuit până la intersecția de unde pleacă marcajul spre Bătrâna și apoi ceva mai sus ajung la punctul de unire a văilor Obârșiei și Sugărilor. Este e o vreme așa de faină (comparativ cu ieri) și nici măcar nu îmi dau seama când trec de cireada de vaci și urc printre bolovanii care mă duc sub pragul cascadei. Aici e o diferență de nivel și imediat sunt deasupra ei. No, și de aici mai încep și ultimele pete de zăpadă. Nu e nici o problemă să merg pe ele și avansez repede până în dreapta Mecetului și apoi pe serpentine scurte și dese ajung la stâlpul de intersecție cu BG ce vine de la Babele. Pohta ce-am pohtit! Acum mai e doar o ”formalitate” (pentru mine) să ajung la Omu.











































Doar că... deși e 15 iunie, pe drumul de vară e o limbă de zăpadă înghețată care nu îmi place. Sunt ceva urme pe ea, dar eu mă simt mai în siguranță să urc pe varianta de iarnă. Cumva găsesc serpentinele care mă duc sub Găvanele și apoi în șaua dinainte vârfului Bucura Dumbravă. Îl ocolesc pe poteca fără zăpadă și la 13.03 sunt la cabana Omu. Îmi e dor de Andrei și de Maria și găsesc cabana închisă. Nu făcusem socoteala că e luni și e posibil să fie coborâți după marfă, mai ales dacă nu au clienți. Mno, nu e bai, merg să povestesc cu prietenii de la stația meteo. Nu știi cum trece timpul cu ei, la cât de faini oameni de munte sunt!


















Pe la 17.30 cam sunt gata de pelcare spre Coștila. Mulțumesc pentru permanenta prietenie și pornesc la drum pe drumul de vară. S-a mai topit și e lejer de mers până în Șaua Obârșiei. Doar sub Cerdac sunt vreo două limbi de zăpadă care dau un pic de furcă și trec cu multă atenție. Depășesc Șaua Sugărilor și urc pe la Sfinxul Coștilei și pe la Baba Coștilei până la curba mare și apoi în sus până la releu. Apusul se vede foarte fain înainte de o nouă tură la serviciu...