Ziua 1 - 28.04.2025
Via Transilvanica este un proiect superb. Poate singurul proiect de țară făcut din inițiativă privată! Dacă până acum doar am văzut beneficiile Căii, acum apelez la Damaschin fiindcă vreau să contribui și la ”facerea” unei părți din Cale. Ne cunoscusem recent pe varianta ”Bistrița” deasupra Mărișelului! Sun și inițiativa îmi este primită. Îi spun că pot ajuta doar două zile și este perfect. Oricare două mâini în plus sunt utile. Și vedeți la finalul acestei postări că sunt mai mult decât de folos.
Stabilim să ne vedem în Ticușu Vechi și de aici să începem treaba. De fapt să continuăm ceea ce începuse cu echipa dată de primăria comunei. Ajung un pic înainte de ora stabilită și fac o scurtă plimbare în jurul bisericii. De remarcat efortul și greutățile pentru restaurare. Când astfel de comori ca biserica fortificată, parțial în ruină și ceasul solar de pe casa parohială ar trebui să fie apreciate. Și nu de acum, ci de mulți ani!
Sun pe Damaschin și îmi explică unde să ajung fiindcă ei sunt deja la lucru. Adică din Cobor pe drumul pietruit ce merge prin pădure spre Felmer. Îmi e de ajuns și după Cobor țin drumul preț de trei borne. Damaschin era acolo cu echipa și avem de ”corectat” traseul: pentru motive serioase traseul inițial a fost schimbat din Felmer prin Ticușu Vechi și apoi prin câmpul cu stejari, apoi prin pădure și mai departe spre Șona. Așa că scoatem trei borne deja montate și le vom pune pe traseul corectat. De menționat lucrul în stil profesionist făcut de Damaschin: la fiecare groapă rămasă acoperim totul și lăsăm locul ca și cum nu s-ar fi lucrat acolo absolut deloc! Știu că astfel de lucruri se fac așa în mod normal, dar le precizez pentru a înțelege profesionalismul și corectitudinea cu care se lucrează la Via Transilvanica! Mergem în Cobor și de acolo, pe noul traseu (asta după ce vedem borna din Cobor și Damaschin salută niște prieteni de acolo) vom urca pe deal și vom monta patru borne până în Ticușu Vechi. Fiecare bornă are o poveste și, posibil să le spun când voi parcurge tronsonul acesta în calitate de beneficiar. Cert este că la fiecare bornă locurile sunt deja marcate cu vopsea (uneori abia vizibilă pe iarbă) și facem zona cât mai vizibilă, din ambele direcții.
Dacă primele trei borne (cele transferate) aveau deja tubul montat (le-am scos cu totul din pământ), de la a patra bornă începe munca mai migăloasă: gaura, pregătit cimentul, coborât tubul în groapă, echilibrat tubul, pus ciment, coborât borna în tub, reglat cimentul cu pietre și lemne, echilibrat borna (de direcționarea bornei nu mai spun nimic aici!). Știu, par lucruri banale, dar mă bucur că Damaschin ne ”stresează” pe toți să facem totul ca la carte. Doar așa putem avea sufletul împăcat că am făcut treaba bună! După a treia bornă am mers la sediul Primăriei de am luat tuburi și borne pentru mai departe. Pe seară vom monta și borna de la ieșirea din Ticușu Vechi spre stejari. Am avut ceva de furcă cu asta fiindcă în acel loc sunt și ceva cabluri și a trebuit să dea ceva telefoane pentru a se lămuri că este ceea ce trebuie!
Pe seară Damaschin vorbise pentru cazare la Angelika, în Ticușu Vechi. Chiar dacă este stilul săsesc, simt atâta bucurie în ceea ce povestim și ne povestește și mai ales ce ne și arată prin ogradă și prin casele pe care a reușit să le cumpere pentru a le restaura și conserva! O femeie de nota 20! Sper să am cât de curând ocazia de a ajunge pe la ea!
Ziua 2 - 29.04.2025
După un mic dejun eficient ne pornim la drum că mai avem mult de muncă. Urcăm prin câmpul de stejari seculari și avem o mică problemă în identificarea locului pentru borna următoare. Facem ceva explorare până găsim semnul și hotărâm implantarea la câțiva metri de semn și mai aproape de drumul cel mai mare și vizibil. Este ceva de muncă fiindcă avem de făcut toate operațiunile și mă bucură tare că Damaschin îmi transferă mie responsabilitatea lucrării. Are de mers și de verificat unde sunt bornele următoare și atunci rămân eu cu echipa. Și acum devin eu cel exigent fiindcă doar așa se face lucrarea de calitate. Așa că avem spor și abia la a patra bornă, cea din pădure, ne vom întregi echipa. Urmează apoi, la ieșirea din pădure, borna cu ceas solar mult dorită și plăcută de Damaschin. Printre altele el este specialist în restaurarea ceasurilor solare!!!
Fiecare bornă este, după cum văd acum, o lucrare în sine. Dincolo de faptul că sunt sculpturi unicat (nu există două borne identice pe tot parcursul Căii!), montarea fiecărei borne este o lucrare în sine și facem verificări peste verificări până la a da verdictul că este montată cum trebuie.
Mai urmează o bornă în vale, la schimbarea de direcție. Aici am ajuns pe altă cale decât se merge pe Via fiindcă așa a permit terenul. De aici urmează să trecem pe lângă stână (unde câinii ne latră și sunt domoliți de oamenii foarte primitori) și apoi ajungem la borna cu cravată. Dar înainte de asta urmează pauza de masă pentru care fiecare mănâncă din desagă. Noi ne luasem ceva de mâncare de la Angelika, de la micul dejun (să fiu corect, Damaschin a luat pentur amândoi, eu având la mine apă și ceva batoane energizante)!
O dată ce avem și stomacul rezolvat mai avem de mers la ultima bornă din lucrarea noastră. Asta înseamnă trecerea cu grijă pe drumurile forestiere, prin pădure, și apoi coborâre pentru vreo 150-200 de metri. Și aici montăm borna cu bărbat cu bustul gol. Iarăși îmi place corectitudinea lui Damaschin și dragul cu care îmi explică ce avem de făcut. Și cumva borna inspiră la pauza de respirat, la bustul gol, când vezi minunăția de peisaj: în fața noastră se vede Țara Făgărașului și munții ei. Încă suntem în colinele Transilvaniei și doar când veți/voi trece Oltul vom fi cu adevărat în Țara Făgărașului. Sau Oltenia, cum mai spun unii localnici. Și în spate se văd Făgărașii, Alpii Transilvaniei, și cele două faine masive care străjuiesc Țara Bârsei (Terra Borza - acum lucrăm la Terra Borza Teutonica!): Piatra Craiului și Bucegii. Bine, se mai vede și masivul Țaga, ceva mai mic, și mai departe ceva umbre din grupele Carpaților de Curbură. Și îți vine să stai la bustul gol, cu palma umbră la ochi și să te uiți până hăt departe spre munți. Cum spunea străbunul unui coleg de club: ”munții de peste munți”!
Suntem bucuroși că ne-am terminat treaba, ne strângem mâinile prietenește și coborâm în Ticușu Vechi pe drumul de mașină. Cel pe care ne întâlnisem ieri, drumul dintre Felmer și Cobor. Parcă au trecut ani de când lucrăm împreună, nu doar două zile! Mai facem o pauză la stâna de mai devreme pentru a schimba câteva vorbe cu ciobanul.
În Ticușu Vechi Damaschin rămâne să se odihnească puțin înainte de a continua proiectul Via Transilvanica. Fiindcă este un proiect care are mereu ceva nou, niciodată nu se termină! Eu mai povestesc puțin cu Angelika și pornesc la drum spre munți, cu promisiunea de a ne vedea când voi mai ajunge prin zonă. Nu bănuiesc că voi avea un incident (sau mai multe, pe diverse planuri) cât de curând și se va amâna drumul meu prin Ticușu Vechi. Dar asigur și aici că voi reveni cu drag, fie cu cortul pe Via, fie doar în vizită!
