Marius îmi spusese de festivalul folk ”Vama de la munte” unde este voluntar. Abia așteptasem să cobor ”din corcoduș” pentru două seri de folk-rock românesc. Deci direct de la Piatrea Arsă și Sinaia la Vama Buzăului!
Ziua 1 - 1.08.2026
Cam pe la miez de zi sunt la locația festivalului. Cum concertele încep mai pe după-amiază/seară, doar fac o ”cercetare” a locului și mă bag un pic la somn ca să recuperez din orele de nesomn de sus. Din păcate (mno, c'est la vie!) Marius are treabă și ne vom întâlni mai mult după-amiază sau pe seară...
De reținut din prima zi concertul formației OCRU și cel al superbei voci a Alinei Manole. Îi știam de ceva ani câteva cântece și acum, chiar în spatele prezentării scenice, îi simt multele emoții și ceva profunzimi. Da, știu, veți zice că e greu de explicat și așa este. Dar intuiția ”zodiei” vede mai multe! Cert e că pe seară Marius îmi confirmă căldura și umanitatea Alinei (și cu Marius am multe de vorbit dincolo de aparențe)! După cum zice la un moment dat pe scenă, este obsedată de forma geometrică ”pătrat” :D! ”Luna pătrată” este, evident, cea mai cunoscută melodie a ei!!!
Pe seară plec cu intenția de a face ceva poze la apus. Și voi povesti cu proprietarul terenului pe care acum este campingul, cu soția și cu fiul acestuia pentru câteva ore. Chiar dacă se aude muzică de la festival (suntem în spatele șurii din ultima poză), așa de bine mă simt cu ei, exact ca și cum aș fi acasă! Și este un om cu puțină carte, multă experiență de viață și mai ales extrem de multe informații și cunoștințe legate de zonă, istorie și geografie națională. Nici nu îmi dau seama cum trec 2-3 ore cu ei...
Ziua 2 - 2.08.2026
Cum concertele sunt pe după-amiază/seară și accesul la festival este permanent, Marius trebuie să fie acolo. Ne vedem mai pe seară și eu pornesc la o plimbare fiindcă vreau să văd câteva obiective din zonă. Renunțasem la ideea de a explora drumul până în pasul Boncuța pentru care trebuie să iau aviz de la ocolul silvic Teliu. Rămâne asta pentru luni (voi renunța la idee, deocamdată!). Mă sfătuiseră jandarmii să fac asta pentru a nu avea probleme. Dar tot pornesc la deal prin Vama Buzăului. Opresc puțin la clădirea fostei vămi. Lângă ea sunt ruinele fostei biserici reformate. Diseară voi povesti cu ”gazda” mea și îmi va spune că a fost biserica catolică din localitate dinainte de 1918. Localitatea era la marginea imperiului și evident că religia aprobată era cea catolică.
Trec de parcarea pentru Urlătoarea și intru pe drum de piatră. Este adevărat că aici este o barieră. Dar este deschisă! Înaintez pe drum prăfuit pe malul stâng al Buzăului și aplicațiile din telefon mă conduc pe un drum care merge peste dealuri spre valea Strâmbul. Hm, merg și eu cât se poate fiindcă de la un drum de exploatare te poți aștepta la absolut orice! Adevărul e că primele sute de metri sunt ok, dar ceva mai departe se formează șleauri și fără gardă înaltă și 4x4 nu ai ce căuta pe aici! La stâna din deal vorbesc cu ciobanul și îmi dă mai multe variante. Dar îmi recomandă pe cea de jos spre cabana Pirușca și valea Chirușca. Da, se pot încurca denumirile foarte ușor! Hm, drumul e destul de prost și sincer nu știu dacă m-aș mai încumeta și altă dată! Niște multe șleauri adânci și o pantă serioasă mă coboară în valea Strâmbului. Știu că trebuie să fac dreapta spre Pirușca. Drumul urcă fain și are mult pietriș. Dar merge cu Nivea Blacky! Las mașina la intrarea de la cabană și voi fi mustrat de silvici că am trecut de barieră. Dar era deschisă! Mă rog, ”să nu mai faci de-astea, bine?” ”Bine!” Aveam de gând să intru puțin și în cheile Strâmbului, dar renunț la idee. Doar urc câteva sute de metri pe marcajul CA care merge spre zona înaltă a Ciucașului. Doar vreau să văd Piatra Laptelui din unghiuri cât mai bune. Nici nu mai întreb silvicii de traseul ăsta și de acces aici. Este traseu turistic marcat, nu ar trebui să se interzică accesul. Bine, poate pietonal nu e interzis și doar cu mașina!
Știam că ceva mai jos de cabana Pirușca este cascada omonimă și aflu că aici a fost și o mini-hidrocentrală pe căderile de apă. Văd și eu ce se poate din firul apei. Citisem pe net că accesul spre cascadă/cascade este dificil, cu pantă mare...
Ok, sunt mulțumit de descoperiri și mă întorc pe drumul care iese în valea Buzăului. Ups! Este bariera închisă cu lacăt! Deci de asta vorbeau silvicii... Mă întorc pe același drum pe care venisem, încă o dată cu recomandarea de a nu merge pe aici fără gardă înaltă și 4x4. Mai ales zona de aici și până la stână e aproape imposibil de parcurs cu o mașină obișnuită!!!
O dată revenit în valea Buzăului, este o formalitate să ies la asfalt/parcarea cascadei Urlătoarea. Nu spun că văzusem o parcare de tiruri, cumva mai ascunsă și chiar mă întreb dacă toți cei de acolo au hârtie de acces de la ocolul silvic. Bine, nici nu mă agit prea mult cu subiectul ăsta... Important e că sunt la asfalt și încă mă bate gândul cu pasul Boncuța. Pentru asta măcar trebuie să am plinul făcut! Așa că trec prin Vama Buzăului și Acriș, ies în DN10, fac dreapta și mă duc la Petrom-ul de la ieșirea din Întorsura Buzăului. Dacă tot sunt aici voi intra și pe Lidl la întoarcere!
Văd o săgeată pe care scrie ”Mănăstirea Valea Mare”, 5km. Mno, cum să nu merg? Pun pe Waze, ies pe drumul spre Zagon și Covasna și curând fac stânga spre Sărămaș, Valea Mare, Boroșneu Mic și Boroșneu Mare. Interesant tare drumul spre zona Reci! Doar ce trec de Sărămaș și se termină asfaltul. Noroc că văd mănăstirea pe stânga și atunci prind elan. La mănăstirea cu hram ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” voi zăbovi mai mult timp, cât îmi dictează sufletul și bunul simț. Asta pentru că nu pot intra în biserică atâta timp cât un călugăr face curățenie și aștept o vreme pe un șezlong fain de lemn. Mai fusese o mașină înaintea mea și după mine mai vine o femeie cu scuter. Doar noi vom fi la un moment dat în biserica aerisită și foarte viu pictată. Las pozele să vorbească și vă asigur de liniștea pe care o simți aici. Dincolo de materialisme, chiar simți aici Divinitatea și toate câte le primim clipă de clipă și pentru care ar trebui să mulțumim. Fiecare moment este un dar chiar dacă am uitat de cele mai multe ori să mulțumim. Cu sau fără a avea de-a face cu biserica și religia. Credința, însă, e în suflet chiar de vrem noi să îi dăm diverse forme!
Întoarcere înapoi în Întorsură și mai departe în Vama Buzăului, la festival. Povestesc un pic cu Marius și cu colegii lui voluntari și merg la masă la punctul gastronomic ”La Solomon” din apropiere și, dincolo de servire, am doar cuvinte de laudă pentru cei de acolo. Chiar sunt omenoși și foarte deschiși! Cu alți ”musafiri” povestim de parcă ne-am cunoaște de o viață. Și de gazde ce să spun: îi recomand cu toată încrederea!!! Cu multe limonade și bucuria de a cunoaște oameni atât de faini revin la festival, la prietenul meu de la șură. Vorbisem de ieri să iau ceva burduf și alte brânzeturi, atât cât am bani. Ne tocmim. De fapt îmi spune prețul și insistă pe calitate. Îi spun că știu prețurile și e absolut decent ce cere el fiindcă am siguranța calității. Nu am nevoie să verific! Până la urmă și Marius va lua mâine dimineață ceva burduf și ulterior îmi spune că e super bună. Ne luăm cu povești de tot felul și abia ne dăm seama când se întunecă și mai e doar concertul final. Las brânza la el și vin să o iau mâine dimineață înainte de plecare.
Ajung la timp pentru concertul Iris (”Bună seara, prieteni!” :D) și pentru focul de tabără aprins foarte fain chiar în mijlocul Buzăului. Este un așa de fain final de Festival folk...!
Cred că undeva după miezul nopții mă retrag la somn, Marius venind mult mai târziu. Dar nu e bai, fiecare e liber să facă ce vrea și așa cum se simte bine!!!
Ziua 3 - 3.08.2026
Fiindcă nu am treburi urgente, vorbisem cu Marius că rămân și duminică seara aici și plecăm luni amândoi spre București, când se termină treburile. Și mi se pare normal să îl aștept să strângă cortul, cu răbdare. Mie îmi e mult mai ușor fiindcă dormisem în mașină și doar trebuie aranjată puțin mașina pentru drum. Marius ia un burduf de la vecinul nostru și când suntem gata pornim la drum.
Gândul era să intrăm direct pe Cheia și, fiindcă luăm un coleg de la festival cu noi, îl ducem până în Brașov. E tare păcat să nu ajuți un om la nevoie: cei cu care venise de la Brașov cu mașina îl lăsaseră de izbeliște!!! Povestim tot drumul fiindcă e un om tare fain!!!
No, și din Brașov urmăm DN 1A spre Cheia, Vălenii de munte, Ploiești și București. Nu mai e nevoie de pauză în Văleni și vom face o pauză scurtă la Izvorul lui Burebista. Trist că nu mai e inscripția pe care o știam și abia vedem izvorul puțin ascuns din drum...
În București ne despărțim la Eroilor stabilind același loc de întâlnire pentru mâine. Avem o altă destinație în plan...
