Am mulți ani de când nu am ajuns la mănăstirea Chiajna. Rămăsesem cu gândul că este doar ruina pe care uneori mai cățărau unii din București, pentru antrenament. Și citisem că s-a construit o biserică de lemn, în stil maramureșean. Așa că îmi propun o altă variantă de mers până acolo ca oricare alta de până acum: Gara de Nord, tren până la Bucureștii Noi și de acolo pe jos. Chiar e interesant că după ce cobor din tren mă întreabă șeful de stație de acolo dacă am greșit trenul. ”Nu, aici voiam să cobor și să merg pe jos la mănăstirea Chiajna” ”Bine, drum bun!”
Merg pe calea ferată sau prin bălăriile din stânga căii ferate, trec pe lângă niște foste construcții, acum ruine, și pe lângă un vagon de marfă care este ruginit și ”piesă de muzeu” și ajung la primul pod peste care trece Drumul Săbăreni. Găsesc ceva trepte de pământ care mă urcă pe sub pod, până la asfaltul acestuia și aici fac dreapta. Nu pentru mult timp fiindcă cobor pe o potecă ce mă scoate pe lângă o stație de ciment. Sunt câțiva câini care îi fac treaba, chiar simpatici. Trec de ei și urmez drumul de macadam/pietriș care merge paralel cu calea ferată. Este acea cale ferată care, ceva mai încolo, merge paralel cu șoseaua de centură spre Craiova sau spre sudul orașului. Pe unde am avut curiozitatea recentă luând trenul spre Comana... În mai puțin de zece minute sunt la intrarea în mănăstire și chiar surpriza se confirmă: este o nouă biserică de lemn, ruinele vechii mănăstiri sunt înconjurate cu un gard și în interiorul lui sunt câțiva câini cu cotețele lor. Îmi urează bun-venit!!! Sunt câțiva oameni care lucrează aici și intru în vorbă cu ei. Sunt tare plăcuți la vorbă și calzi. Îmi spun că biserica este deschisă și pot intra. Le mulțumesc și explorez biserica și locul, foarte frumoase și liniștite.
Înainte de plecare întreb oamenii dacă ar fi ok să merg peste câmp, direct spre Lacul Morii. E adevărat că am menționat și eu de pățania acelei fete cu câinii și imediat oamenii cuplează la idee: că e periculos, că să ocolesc, că nu e nimic sigur... Of, dacă aș merge pe ideea de ”periculos” nu aș face nici 10% din ce fac sau din ce am făcut până acum. Le mulțumesc și ies pe poartă. Voi face exact ce am în minte. Adică la câteva zeci de metri fac dreapta pe drumul ce duce spre cimitirul ”Buna Vestire”, Giulești Sârbi. Aici să fie sfântul Ilie Lăcătușu sau la cimitirul”Adormirea Maicii Domnului” din Giulești? Caut mai încolo și aflu că este a doua variantă. Dar nu e bai!
Drumul merge cumva plat și în dreapta este pe un delușor o cruce. Merg spre ea, cum se poate altfel? Zona este cu mici delușoare formate din deșeuri aduse în ani din oraș, acum parțial acoperite cu iarbă. Nu aici este zona cu acea poveste cu câinii, ci mai încolo, pe zona plată care se află între cartierul Giulești și Dâmbovița (da, acolo este o stână!). Trecusem de câteva ori pe acolo, fără incidente. Urc spre cruce și îmi dau seama că este pusă de oamenii de la mănăstire. Sau care au venit la un moment dat acolo. Este punctul cel mai înalt din toată zona. Deci l-aș putea numi ”vârful Giulești-Sârbi” :D! Nu luați în serios denumirea asta. Am mai scris eu în glumă ceva denumiri și au fost luate foarte în serios, chiar puse pe hărți publice (chiar dacă le-am scris cu ghilimele, dacă au părut interesante la editare au fost scoase ghilimelele și puse ca atare!). De aici sunt tot sus-jos-uri pe delușoare, așa cum spune intuiția fiindcă nu este nimic amenajat. Doar ce pot spune e că la un moment dat se trece un fir de apă pe un ”pod” făcut dintr-un stâlp de beton și scrie pe un carton ”Proprietate privată. Interzis pășunatul animalelor”. Dar nu scrie ”interzis” pentru mers pe acolo! Cumva fac de ies la drumul asfaltat care leagă cartierul Giulești-Sârbi de Chiajna. Chiar așa îi spune: Drumul la Chiajna! Fac stânga și dau să ies la dreapta pe strada Răsadniței spre Dâmbovița amenajată. Sunt bucuros tare că am făcut legătura între cele două zone, pe un teren care, cel puțin pe Google Maps, ar părea că ar fi după bombardament :D! Iarăși, nu luați în serios termenul ;)!
Ce ușor ar fi să ajung de aici la Dâmbovița. Doar că în capătul străzii totul este închis cu garduri și nu găsesc nici o soluție de ieșire. Aud câțiva oameni la o casă mai în spate. Fac grătar și se simt foarte bine. Salut și întreb pe unde pot ieși la Dâmbovița fiindcă în capătul străzii e blocat. Îmi spun că pe strada următoare, Luncii, ies ușor până în capătul ei și apoi se vede poteca. Mulțumesc și merg pe acolo. Într-adevăr poteca este super vizibilă și în câteva minute ies la canalul dinainte de dig și pe un podeț improvizat urc la promenada asfaltată. Super tare! Acum sunt prin locuri cunoscute. De fapt de la capătul străzii Răsadniței este așa fiindcă altă dată mersesem în sens invers și nu era închis accesul la stradă...
Sun pe Emil. Vorbisem mai devreme să ne vedem pe la podul de la intrarea Dâmboviței în Lacul Morii pentru o plimbare prin pădurea de la Roșu. Dar a rămas să ne auzim la telefon și să vedem la fața locului unde ne întâlnim pe traseu, în funcție de unde ajunge fiecare. Așa că merg spre oraș până la podul metalic cu privire spre lebedele și lișițele de pe bălțile râului. Trec pe partea cealaltă și urmez aleea de promenadă și de biciclete până la ieșirea spre poarta pe care scrie ”Promenada comunei Chiajna”. Continui pe stradă tot în față până la strada Toamnei și colțul pădurii. Iar telefon către Emil și este în drum spre Crângași. Va veni pe malul stâng al lacului și în principiu ne întâlnim undeva în Roșu. Rămâne să ne mai auzim mai încolo. Pe lângă pădure ies pe strada Gospodari care mă scoate pe lângă cimitir la giratoriul cu monument cu icoane din mozaic. Mai în față ar veni Emil, pe strada Mihai Eminescu. Am vreme să văd biserica ”Izvorul Tămăduirii” aflată câteva zeci de metri mai în față.
În pisania bisericii putem citi că istoricul se întinde până la 1827, forma actuală fiind consolidată, reparată și extinsă în 1995-1996. În 2016-2017 s-au realizat ultimele lucrări la pictura din biserică. Vedeți mai jos cât de frumoasă este și în interior, și în amenajările exterioare. Nu e nimeni pe aici și ies cu bucurie pe stradă pentru întâlnirea cu Emil la intersecția străzilor Mihai Eminescu cu Gospodari.
Întâlnire așteptată de amândoi. Spun de biserica foarte faină și mergem să o vedem amândoi. Apreciere pentru interiorul bisericii și dăm să mergem și prin grădina din spate. Apare un domn care îngrijește de biserică și se va dovedi foarte primitor și în învățătura creștină. A călătorit mult și îl simt din faptă și vorbă că a înțeles pe deplin ce înseamnă credința și o pune în practică zi de zi. Așa ar fi fain să facă fiecare creștin (aș zice ortodocși, dar nu vreau să fac discriminări) și sigur lumea ar fi mai bună per total. Credința se vede prin fapte, nu prin vorbe. Atât cât poate fiecare, nu cât se așteaptă de la el/ea! Cât despre biserică și grădină, doar o vorbă: Omul sfințește locul! Mergeți și veți înțelege pe deplin cuvintele astea!
Bucuroși că am văzut locul și am cunoscut un astfel de Om, ieșim pe strada Gospodari și apoi pe strada Srg. Tudor Gheorghe la marginea pădurii. Puțin altfel decât până acum sau pe străzile principale! Suntem la pădure și o explorăm pe cât mai multe poteci până în colțul vestic unde e Academia Cătălin Moroșanu Militari și o stație de autobuz. Emil întreabă de o mașină spre oraș sau spre Militari și avem prea mult de așteptat. Așa că vom face dreapta pe streada Rezervelor.
În capătul străzii, la intersecția cu strada Apeductului facem o vizită la magazinul chinezesc cu produse de tot felul. Nu sunt neapărat mai ieftine (ca la Obor, de exemplu), dar oferta este super diversificată. Îmi voi lua câteva mărunțișuri și apoi vom vizita și magazinul turcesc cu o ofertă la fel de diversificată. Doar că profilul celui turcesc este majoritar alimentar, pe când cel chinezesc este axat pe tot felul de haine și produse casnice (se completează!). Utile mai ales în locuri izolate, cum este la mine la serviciu.
Continuăm pe aceeași stradă a Rezervelor care ocolește biserica ”Nașterea Maicii Domnului” și vom opri la o cofetărie din mai noul cartier Militari Residence dintre străzile Apeductului și drumul Ciorogârla. Simt oboseala la Emil și ar vrea să luăm un autobuz până în Militari. Dar mai e doar o stație pe care o parcurgem pe Drumul Osiei până la Mc Donald's-ul de lângă complexul Militari Shopping. Suntem la bd. Iuliu Maniu pe care îl traversăm și prin West Gate Business District ajungem la stația de metrou Preciziei. Emil are abonament pe STB, dar ”se sacrifică” pentru mine să mergem amândoi cu metroul. Dacă nu am mulțumit atunci, o fac acum fiindcă e de apreciat stilul lui: de foarte multe ori renunță la el pentru ceilalți! De multe ori aduce pace. Dar și când ceilalți profită de tine renunți la toată pacea și faci ceea ce îți face bine. Asta fiindcă tu vrei pace și cedezi și ceilalți nu vor asta și doar te folosesc!
