RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 partea a 4a

RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 partea a 4a

Asta e ultima zi a circuitului si partea principala este intoarcerea in Stavanger. Dar pana atunci mai e destul!
Toti colegii de camera trebuiau sa plece pe la 6.30 in diverse circuite (argentinianca spre Flåm si sarbii intr-un circuit-croaziera pe coasta). Asa ca, desi ii rugasem sa ma trezeasca si pe mine inainte sa plece, m-am trezit singur cand am auzit fosnait prin camera. I-am lasat sa se pregateasca si dupa ce au plecat, m-am apucat si eu de spalat si de masa de dimineata. La 7.15 am iesit din camera spre capatul de jos al trenuletului spre Fløyen. Trenuletul urca pe o panta de 20-25 de grade (in ultima parte e tras de cablu) de la cca 20 m altitudine pana la 320m pe platout Fløyen. Dar ajung prea devreme fiindca prima cursa e la 8.00. In drum am trecut pe langa Korskirken care e inchisa.

Pornesc pe stradutele in panta si trec de Domkirken (de asemenea inchisa). Urc la intamplare pe stradute si imi place ca incet incet castig altitudine si panorama asupra orasului.



Urc tot timpul pe alei pietonale si ma trezesc la marginea padurii la prima statie intermediara a trenuletului aflata la cca 120m altitudine. De aici pornesc pe poteca larga ce ma duce cu ceva grija la gheata pana la a doua statie aflata la 181m altitudine.



De aici urc imediat pana la capatul de sus al trenuletului.




La 9.15 platesc biletul la trenulet in sistem automat (35 Kr) si pornesc in jos cu Fløybanen. Trenul coboara prin cateva tuneluri si in 8 minute sunt la capatul de jos in oras.



In statia de jos citesc putin despre istoria funicularului si despre diferite epoci ale acestuia. Caut sa cumpar ceva amintiri, dar nu mai au decat bucati din vechea sina si mi se par prea grele.
De aici cobor in piata de peste unde ma atrag vanzatorii cu tot felul de icre, crabi, somon si alte specialitati. Ma multumesc cu cateva poze la animalele vii si urc prin piata Torgallmenningen spre Johannes kirken. Piata este pietonala si extrem de animata. Parca lucrurile totusi stau pe loc si doar eu ma agit sa vad cat mai multe.

Fac un ocol pe langa lacul Lille Lungegårdsvann pentru a reveni apoi pe Venstre Torggata care ma urca pana la biserica impunatoare.

Ocolesc Johanneskirken facand cateva poze si ma intorc la hostel fiindca la 10.30 trebuia sa predau cheia-cardul. Fix la ora amintita predau cheia (parca as fi avut ceasul englezului din "Ocolul Pamantului in 80 de zile").
Ma duc la Tourist Office sa intreb cum ajung la casa lui Edvin Grieg, dar aflu ca ma costa mult si este departe (50 Kr drumul dus-intors si 60 Kr intrarea). Asa ca renunt la Grieg si pierd 10.15 minute in cladirea biroului de informatii descarcand cardul care mi se umpluse cu toate pozele din cele 4 zile.
Pornesc aiurea pe strazi mai intai pe Strandkaien. De fapt ideea mea era sa vad cat mai mult din peninsula centrala a Bergen-ului. Trec pe langa Buekorps museum, o poarta veche din zid gros ce serveste acum ca muzeu si magazin cu tot felul de amintiri.

De aici urc in continuu pe strazi, trec pe langa o bisericuta catolica inchisa si ajung la cetatea Fredriksberg care este deschisa publicului. Balauresc peste tot prin vechea cetate intrand in toate cotloanele posibile.




Mai departe cobor pe langa liceu (Høyskolen) si intru in parcul Nordnes. Pana la parc trec pe niste pasarele suspendate unde o pisicuta foarte interesanta ma conduce pret de vreo 200 de metri. Parcul e format de fapt din cateva alei intinse pe circa 1 ha in capatul extrem al peninsulei. Singurul element care mi-a iesit in evidenta e un totem daruit de orasul Seattle la jubileul de 900 de ani.


Ma intorc prin orasul vechi aflat pe sudul acestei peninsule. Imi plac casele in majoritate din lemn si aflate pe strazi inguste si cochete. Parca aici ma simt in Stavanger unde e asa de bine datorita aspectului "mai ca la tara".



De aici m-am intors la zona de promenada Bryggen pentru cateva amintiri si m-am indreptat spre gara. Stiam ca si autogara e aproape si am zis sa gasesc din timp peronul de la care imi pleca autocarul la ora 15.50. Pe drum am mai facut cateva poze, dar si asa cred ca v-am plictisit cu toate pozele astea. Si inca n-am plecat spre Stavanger!!!
Ajung la 13.45 in autogara si aflu ca e un autocar la ora 14.00. Autocarul e de la aceeasi companie (Kystbussen) si il intreb pe sofer daca pot merge cu autocarul asta. Dupa cateva clipe de calcule, imi spune ca pot sa urc si imi las bagajele la cala. Asa ca la 14.00 am plecat din Bergen (in loc de 15.50). In sinea mea ma gandesc ca e foarte bine fiindca ajung si eu mai devreme acasa (19.30 in loc de 21.30).
Autocarul a trecut pe langa casa lui Grieg si destul de repede a ajuns prin zona metropolitana pana la Halhjem unde ne imbarcam pe primul feribot. Acesta face 40 de minute printre insulele Gjøvåg pe stanga si Huftarøy pe dreapta. Vantul bate destul de tare si nu ma incumet sa stau afara decat pentru cateva poze.



Continuam pe insula Stord pe E39 prin paduri albite si printre stanci golase. Intr-adevar ma simt in Norvegia trecand de pe o insula pe alta. In Leirvik soferul face o pauza de 10 minute si apoi trecem peste cele doua poduri imense (de peste 2 km fiecare) si tunelul de 8 km care coboara pana la 260m sub nivelul marii (mai jos decat cele despre care v-am povestit de cateva ori pana acum).


Pe insula Sveio autocarul face un ocol prin Haugesund, un mic orasel norvegian cu profil pescaresc. E considerat oras maricel si autocarul sta si aici 10 minute.

E 39 merge mai departe pe langa Kårstø unde se afla terminalul principal de gaze naturale din Marea Nordului. Conducta transporta gazele pana in Emden, Germania.
Pe insula Bokn ne ambarcam pe al doilea feribot ce trece Boknafjorden.
Traversara dureaza doar 20 de minute si nu mai intru in cala, ci ma invart la nivelurile 3 si 4 ale feribotului pentru a face poze in toate directiile. Vantul e la fel de puternic si sunt nevoit sa imi inchid gluga de la geaca.




Debarcam pe Rennesøy si intunericul nu prea ma mai lasa sa fac poze in miscare. Totusi am reusit sa surprind bisericuta Sørbø de pe insula Rennesøy.

De aici n-am reusit sa mai fac poze, dar peisajul va e cunoscut din alte descrieri. Trecem prin tunelele Mastrafjordtunellen de 4.4 km sapat pana la 133m sub nivelul marii si Byfjordtunellen de 6 km sapat la 266m sub nivelul marii si prin Randaberg ajung la 19.30 in centrul Stavanger-ului unde ma astepta colegul meu Bogdan. Ne-am intors amandoi acasa si am mai stat la povesti destul de putin fiindca m-a toropit oboseala.
Per total tura a fost superba si am reusit sa vad ce inseamna Norvegia de sud in deplinatatea ei.
Desi stiu ca cifrele nu sunt chiar asa de importante, mai jos va dau cateva carcteristici ale turei:

distanta : cca 1400 km
cost : 2500 Kr cu tot cu amintiri
altitudine minima : 0 m
altitudine maxima : 1237m

Va doresc sa ajungeti cat mai des si cat mai mult prin aceasta tara frumoasa si rece!!!

RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 partea a 3a

RT Norvegia intre vest si est 14-18.03.2010 - partea a 3a

Aceasta a treia zi este destinata traversarii Norvegiei inapoi pe coasta estica. Traseul ales il parcurg cu trenul in 7 ore si jumatate.
Asadar ma scol pe la 8.00 si mananc de dimineata cu Ingrid. Evident ca ea mananca in varful patului la desene animate si eu la masa in bucatarie. Dana are grija sa avem amandoi tot ce ne trebuie. Mai stam un pic de vorba si uite ca se face 9 si ceva si trebuie sa plec. Trebuia sa prind autobuzul inainte de 9.40 fiindca atunci imi expira OsloPass-ul. Le multumesc gazdelor pentru atmosfera placuta care m-a facut sa ma simt ca la mine acasa, le promit pozele pe care le voi face in urmatoarele zile si cobor in cateva minute la statia de autobuz. Acesta vine in 5 minute si ma duce pana la Majorstua. Chiar daca a trecut de 9.40, pot sa intru la metrou fiindca nu imi cere nimeni bilet, abonament sau OsloPass. Ajung in jurul orei 10.00 la gara si vad ca mai am timp vreo jumatate de ora pana la plecarea trenului. Intru in gara si gasesc imediat peronul de la care imi pleaca sageata spre Bergen. Spun sageata fiindca seamana ca forma. Viteza este insa ca a unul accelerat de pe la noi. Vanzatorii ambulanti de parfumuri incearca sa intre in vorba cu mine. Ii spun domnisoarei care ma interpeleaza ca daca imi vorbeste in engleza nu e nici o problema. Renunta fiindca se pricepe mult mai bine in norvegiana. Ma mai duc o data pana la Tourist Info sa iau o brosura de OsloPass fiindca pe cea folosita in aceste 2 zile am uitat-o la Dana si mai fac cateva poze ca de bun venit/la revedere fata de Oslo si ma intorc la tren cu 10 minute inainte de plecare.

La 10.31 trenul intra pe sub oras prin tunelul de 3.6 km de sub centrul orasului. Fac o mica paranteza. Oslo are o puternica retea subterana de trenuri si metrouri. La Stortinget cu o seara inainte am coborat circa 4 nivele in subteran pentru a ajunge la linia de metrou potrivita. Cu siguranta ca tunelul de tren este cel aflat la nivelul cel mai de sus.
Trenul merge la inceput prin zona "metropolitana" Oslo. Peisajul devine din ce in ce mai rural cu puternice urme de dezvoltare industriala evidentiate intr-un imens parc auto pe stanga si multe cladiri moderne pe dreapta. Inainte de gara Asker ar fi trebuit sa vad Skaugum, resedinta printilor norvegieni, dar se pare ca peisajul trece asa de repede incat nu observ cladirea/parcul (105m altitudine; de acum incolo veti vedea multe altitudini). Trecem prin tunelul Lieråsen de 10.7 km deschis in 1973 si apoi peste podurile de 340 si 451 m peste raul Drammenselva. Din Drammen calea ferata incepe sa urce spre nord.


Trecem prin gara Hokksund unde in 1961 o balena a urcat pe raul aflat la 1-2 metri altitudine. Incet-incet incepem sa urcam spre Vikersund (67,1m alt) si inainte de statie putem observa pe dreapta trambulina de ski unde in 2004 austriacul Roland Muller a stabilit recordul de 219m.

La cca 12.20 ajungem in Hønefoss (96m alt), statie deschisa in 1866 la deschiderea caii ferate Randsfjord. Pe dreapta se poate vedea podul din piatra de 216m ce serveste linia ferata Roa-Hønefoss.

Trenul urca prin paduri inzapezite si castiga destul de mult in altitudine. Trecem prin tunelul Haversting de 2,3 km, tunel care la momentul deshiderii caii ferate Bergen in 1909 era cel mai lung. La Ørgevika se poate vedea pe stanga masivul Norefjell unde in 1952, cu ocazia jocurilor olimpice din Oslo, s-au desfasurat multe competitii.

Trecem fara oprire prin garile Gulsvik (conservata din 1908) si Flå (conservata tot de la inceputul secolului) (155m alt) si prin cateva tuneluri prin zona Nedre Hallingdal. Continuam prin cea mai mica statie a liniei ferate, Austvoll, care se remarca prin singurul turn de apa conservat de la constructia caii ferate Bergen. Cam pe la 13.40 trecem prin gara Nesbyen, una din cele mai reci localitati iarna si cele mai calduroase vara (36.5 grade in 1970) (169m alt).

Urcam prin garile Gol (207m alt) si Ål (437m alt) si incepem sa castigam altitudine din ce in ce mai mult. Ål a fost la un moment dat principala statie din valea Hallingdal si era folosita pentru intretinerea motoarelor, realimentarea cu hrana etc. Ål este punctul de intalnire a ramurilor estica si vestica a caii ferate Bergen.


Trenul urca in continuare si in punctul numit Sangerlia panta incepe sa creasca si la 14.40 ajungem la statia Geilo aflata la 794m altitudine. Gara este construita in stil art noveau si deserveste una din cele mai mari statiuni de iarna din Norvegia.

Continuam prin Ustaoset, zona in care sunt peste 700 de case de vacanta. In zona asta au fost unite partile estica si vestica ale caii ferate in 1907. Pe dreapta se poate vedea varful Hallingskarvet de 1993m acum pierdut in ceata si nori albi si desi. Platoul Hardanger e din ce in ce mai evident si lasa trenul sa urce incet. Inainte de 1000m altitudine trecem prin statia Haugastøl (988m alt), punctul de pornire al Rallarvegen, drumul muncitorilor la calea ferata. La punctul de altitudine cu 4 cifre se afla un hotel destul de mare care arata altitudinea prin insasi denumirea lui. Urcam prin cateva tunele si pe stanga putem vedea ghetarul Hardangerjøkulen ce urca pana la 1876m altitudine.



La 15.25 ajungem la Finse, gara aflata la cea mai mare altitudine: 1222m. Statia a fost deschisa in 1908 si este poate printre cele mai dificile locuri ale caii ferate datorita viscolelor de acopera calea ferata si ingheata intrarile in tuneluri (tunelul Finse a fost deschis in 1993). In fiecare an pe 17 mai multi norvegieni vin la Finse pentru a sarbatori ziua nationala. In timpul verii aici sunt multe trasee de ciclism montan si trekking.


Intram in tunelul Finse de 10.6 km care urca pana la 1237m altitudine si apoi incepe sa coboare calea ferata spre Hallingskeid, prima gara aflata la 1110m alt si construita in 1960. Garile Finse si Hallingskeid au capele pentru botezul copiilor nascuti in aceasta zona sau pe drum. Platoul vitreg isi mentine zapada viscolita si albeste extrem de mult peisajul. Din loc in loc sunt aparatori impotriva zapezilor suparate.


Trecem prin cateva tunele din care mai importante sunt Seltuftberg si Reinunga si intre ele admir peisajul de pe dreapta caii ferate. Peretii de cateva zeci de metri acoperiti cu cascade de gheata ma tin cu ochii si aparatul foto lipite de geam. Parca as fi numai eu in tren, ma bucur ca un copil de fiecare stanca pe care o vad. Probabil ca ceilalti calatori se uitau ciudat la mine cum faceam poze non stop, dar sincer chiar nu imi pasa ce credeau ei. In fond am avut doar cateva ore in care am mers in comun cu acelasi tren.
Cam pe la 15.55 ajungem la Myrdal intr-un inceput de viscol. Trenul sta aici cel mai mult dintre toate garile: 5 minute. Ies pe peron si in bataia picaturilor inghetate fac cateva poze in gara care vara e total diferita de acum. Statia a fost deschisa in 1908 dupa ani intregi de constructie a echipelor italiene. Statia se afla la capatul estic al tunelului Gravehalsen de 5.3 km si serveste cailor ferate Bergen si Flåm. Ultima coboara aproximativ 900 de metri altitudine pe o distanta de 20 de km pana la fiordul Hardanger. Sper ca in iunie sa pot merge pe aceasta cale ferata impresionanta. Cele doua cai ferate se afla in lista celor mai frumoase 25 de cai ferate din lume (http://www.irtsociety.com/trains.php).


Trecem prin tunelul Gravehalsen si coboram valea Raundalen admirand in stanga si in dreapta stancile impunatoare si platourile acoperite de zapada. Fara sa imi dau seama, trecem prin statiile Mjøfjell (627m alt) si Ygre si coboram in graba spre Voss.



La 16.50 ajungem la Voss (57m alt), statiune unde se afla una din cele mai mari partii alpine si o telecabina. Statia originala din 1883 a fost mutata la Dale si cladirea noua este construita in stil traditional elvetian.


Mai departe trecem prin cateva tunele dintre care merita mentionate Kvalsåsen (5 km, deschis in 1990) si Hernes (3,2 km, deschis in 1962). Prin Dale trecem in viteza si nu am timp de poze. In Dale se afla una din cele mai mari fabrici de imbracaminte traditionala de lana.
La Stanghelle intram pe malul fiordului Osterfjord si peisajul estic isi face aparitia. Parcurgem 30 de km pe fiord ai ajungem la ultima statie, Arna, care se afla pe partea cealalata a muntelui Ulriken fata de Bergen. Trecem pe sub munte prin tunelul de 7.7 km si ne trezim fix in mijlocul orasului Bergen.
Gara este tipica inceputului de secol 20 in Europa. Arhitectura medievala si acoperisul din sticla aminteste de garile vechi din multe orase de pe continentul nostru.

In Bergen ma intampina o ploaie marunta si deasa. E neplacut, dar ma gandesc ca o primire mai traditionala nu se putea. Bergen este recunoscut ca orasul unde ploua circa 300 de zile pe an. Cu indicatiile primite pe mail de la administratia hostelului YMCA, intreb in stanga si-n dreapta. Din om in om ajung in piata de peste din centru si o vanzatoare de la un magazin de strada ma indruma corect si ajung la hostelul aflat pe o straduta aflata putin in spate. Urc in camera de 6 paturi si ma intalnesc cu doi dintre colegii de camera: doi sarbi stabiliti in Italia. Ii mai intreb cate ceva despre oras si pe la 18.30 plec spre Bryggen, cladirile vechi ale orasului si spre cetate.
Ploua marunt si reusesc sa fac cateva poze la cladirile multicolore.

De aici ma indrept spre Bergenshus - cetatea orasului. Aceasta are trei zone principale: turnul Rosenkrantztårnet, Håkonshallen si Sverresborg - orasul vechi. Inainte de a urca la cetate, fac cateva poze la vasul simbolic al companiei Statraad Lehmkuhl.

Prin ploaie ocolesc cetatea cu cateva poze din diverse puncte (Håkonshallen).




Fac un mic ocol al zonei vechi numite Sverresborg pe platformele amenajate pentru turisti. Parcul cetatii este deschis pentru public pana la ora 23.00 si asta imi e de mare folos fiindca nu trebuie sa ma grabesc.



Mai incerc sa fac cateva poze si ploua prea mult ca sa mai pot fotografia. Imi iau ceva mancare de la Rema 1000, cel mai ieftin supermarket din Norvegia si prin fata cladirilor Bryggen ma intorc la hostel unde ma razbate foamea. Mananc de seara, mai stau de vorba cu colegii de camera. Ma intalnesc si cu o noua colega argentinianca stabilita in Spania si aflu ca ea pleaca in ziua urmatoare in circitul Flåm de care v-am spus mai devreme (http://www.norwaynutshell.com/en/explore-the-fjords/norway-in-a-nutshell/) si dupa ce mai trimit un mail (internet wireless), pe la ora 23.00 ma bag la somn.