Calator prin Europa 4-26 ianuarie 2013

Acum vreo luna am scris despre viitoarea aventura "Cu trenul prin Europa"! Au fost trei saptamani minunate, cu multe evenimente, locuri, oameni, vechi si noi cunostinte, trairi, bucurii, neimpliniri, dorinte implinite sau neimplinite, planuri de viitor... Cred ca cel mai important e sa aflati cum "am vazut" eu Europa. La sfarsitul voi da si ceva detalii tehnice.

Asa cum bine stim cu totii, Europa este un mare amestec de culturi, de oameni, de civilzatii, de atractii, de stiluri de viata, de limbi... Doar asa ca o mica observatie, la ultimul drum spre casa am auzit 5 (cinci) limbi (italiana, germana, maghiara, slovaca, romana)!

Am avut multe puncte de atins, am reusit unele, am ratat altele... In orice caz ma bucur pentru fiecare clipa din aceste trei saptamani!

Ma bucur ca mi-a fost furat rucsacul in Antwerp. Am realizat foarte repede ca trebuia sa se intample asa. Orice etapa din viata are un inceput si un final. Important e sa intelegi exact aceste momente si sa nu cauti sa le taraganezi in speranta ca se mai poate face ceva. Ma bucur ca am intalnit pur intamplator un restaurant tibetan in Cartierul Latin din Paris. Mi-a trezit anumite simturi si sentimente, mi-a trezit dorul unei noi calatorii/vis. Caci cine nu are vise, degeaba traieste!

M-am simtit tare mandru cand am ajuns la Roma langa Columna lui Traian, cand am vazut statuile de daci de pe Arcul lui Augustin sau din Piazza di Popolo din Roma. La fel m-am simtit cand am vazut statuile celor doi prizonieri daci din Giardino di Bobolo din Firenze. Toti dacii pe care i-am vazut stau demni si nu se apleaca sub forta cotropitorilor. Asa ar trebui sa fim toti romanii, sa aratam ca suntem pui de daci! Am simtit o mare bucurie in Vatican in Museo Pio Clementino cand una din cele mai mari statui este a unui dac (presupun tarabostes) care se spune ca ar fi chiar Burebista.

Imi sarea inima in piept cand am ajuns in Paris in Atelierul Brancusi (colega de club Petronela Mart mi-a explicat exact unde este atelierul ca altfel cu o seara inainte doar trecusem pe langa el). "Coloana infinitului", "Facerea lumii", "Mademoiselle Poganny", "Vrajitoarea", "Principesa", "Pasarea in vazduh", "Negresa blonda", "Foca" erau la loc de cinste. Atelier si artist foarte apreciat de francezi mai mult decat de romani! "Sarutul" unic l-am vazut si in Atelierul Brancusi si in cimitirul Montparnasse unde m-am inclinat in fata cavourilor lui Brancusi, Cioran sau Ionesco. In Roma la hostel am fost placut impresionat de Jiri, un ceh artist profund marcat de operele lui Brancusi si a sculptorilor inspirati din marele nostru roman.

M-a bucurat mica comunitate de romani din Bremen unde am ajuns prin Simona, cunostinta a lui Iulian. Aici cu Simona am mers pana la Marea Nordului in Bremenhaven. Am vazut statuia muzicantilor din Bremen. M-a dezamagit putin injuratura auzita in romana cand am iesit in gara centrala Roma Termini.

Am descoperit ca romani exista peste tot si ca nu este drept ca toti romanii sa fim pusi in aceeasi oala. Nicolae Iorga a incurajat dezvoltarea artistica a tinerilor romani la Venezia.

Romanii se adapteaza la stilul german din Elvetia, Austria si Germania si de fapt asta e pe gustul meu. Corectitudinea germanica (au fost schimburi de trenuri pentru care aveam nevoie de UN minut din cele trei minute precizate de www.bahn.de), ordinea si respectul pentru cei din jur (oameni de orice categorie). Totusi parca ar fi nevoie de putin mai multa caldura sufleteasca si prieteneasca pe care germanicii si nordicii (cei pe care i-am cunoscut eu) nu o au.

Am intalnit in gara din Salzburg un grup de boschetari romani (mandri de acest statut) care ne explicau cum calatoresc ei gratis. Cel putin in Italia si Franta controlorii ii prind si ii dau jos in fiecare statie. Se urca in trenul urmator pana cand sunt iarasi dati jos din tren! Se plangeau ca in Austria nu prea le merge metoda.

Am avut surpriza sa gasesc la cel mai ieftin hostel din Milano (Music Hostel) o receptionera romanca din Galati cu care m-am inteles mult mai lejer in romana.

M-am intalnit cu draga si vechea prietena Oana casatorita cu Maurizio si cu scumpul si cumintele lor copil Michele. La ei am fost la cina (scoici cu paste si alte specialitati locale) si am vorbit intr-o romana-italiana-engleza cu Oana (Oni) si Maurizio. La Ana Maria langa Treviso am mancat alte specialitati (paste cu somon). Ca tot veni vorba, Ana Maria este un excelent ghid (deocamdata neoficial) pentru Venezia si o recomand din toata inima.

Ca tot veni vorba de specialitati, Gael (prietenul Cristinei Clain, colega in CAR Cluj Universitar) mi-a facut surpriza cu o combinatie tipica de Savoia: "fondue", un mod unic de a pregati un fel de branza cu crutoane si salata. Aici francezii (Gael si Guillaume) cu care am cinat mi-au explicat ca nu exista masa fara vin si ca exista o oareca toleranta la alcoolemie tocmai din acest motiv.

Tot la capitolul alcoolemie am aflat de la Martha, gazda noastra montagnarda din Vienna ca in Germania alcoolemia maxima admisa este de 0.5 la mie (o bere sau u npahar de vin). Martha (Alpacita pe couchsurfing.com) este un ambasador extraordinar al Viennei si al Austriei. Chiar si pe ploaie am mers cu ea cu masina prin padurea vieneza pana pe dealul Kahlenberg unde romanii au ajutat la depresurarea Viennei de sub atacul otoman din 1683 (Iulian stia de acest loc si vroia neaparat sa mearga).

Am cautat sa vad daca Turnul Eiffel are pe el vreo inscriptie care sa ateste ca otelul este facut la Resita si pe placa de pe stalpul de vest am gasit ca e facut in otelaria de la Pompei, Fould-Dupont.

Ca veni vorba de Paris, mi s-a parut unul din cele mai frumoase orase europene (parere subiectiva) din cate am vazut. Nu pot spune daca Roma, Parisul sau Londra ocupa primul loc. Cert e ca toate sunt impresionante ca marime si ca amestec in toate felurile. Roma are ceva din latinitatea noastra si ca urmare o simti in multele monumente arheologice din centru. Parisul romantic, Parisul luptator, Parisul rezistentei si Revolutiei franceze, Parisul personalitatilor, Parisul intortocheat din Mont Martre, Parisul extrem de intins prin suburbii (am stat in Villeneuve Saint Georges), Parisul subteran (catacombele), Parisul modern (Champs Elysees), Parisul national (Arcul de Triumf), toate dau farmecul acestui mare oras. Marseille, capitala culturala a Europei alaturi de Kosice este unul din romanticele orase ale Coastei de azur.

Stuttgart, un mic orasel german vizitat in cateva ore intre doua trenuri mi-a animat pasiunea fotografica de noapte, Budapesta m-a incantat teribil prin cladirea impunatoare a Parlamentului, prin povestile spuse cu mare talc de ghida noastra prin oras (free tour cu Vicky, o unguroaica crescuta in State). Ca tot am ajuns la Budapesta, vreau sa spun ca maghiarii de la noi sunt chiar mereu surprinzator de romani. Szilard, receptionerul din Satu Mare cunoscut de Iulian de anul trecut, ne-a lasat sa punem rucsacii intr-un loc special si chiar ne-a lasat cheia de la hostel in caz ca nu il gasim la intoarcere!

Si fiindca suntem aici vreau sa va spun cate ceva si despre trenuri. Am calatorit cu multe categorii de trenuri (cifrele mai jos un pic!) si cred ca cel mai amarat tren arata ca un IR de-al nostru si este doar Regio sau Regio Express. M-au incantat trenurile de viteza (doua TGV-uri si un tren Frecciarossa in Italia), ICE (Intercity Express), punctualitatea si curatenia trenurilor germane si elvetiene si ordinea trenurilor regionale/zonale. Chiar si in cele din suburbiile Parisului sau Vienei nu gaseai un gunoi! Harti peste tot, anunturi ale fiecarei gari peste tot! Opus preciziei germane despre care am scris sunt trenurile Trenitalia care exceleaza la intarzieri: intre 10 si 35 de minute! Maximul trenurilor italiene este un tren regional care pur si simplu nu a plecat din gara (am verificat toate tabelele si nimic).

Fac o mica paranteza tot feroviara. Tramvaiele si metrourile folosite merg la minut indiferent in ce directie mergi. Ca si trenurile, toate mijloacele de transport sunt anuntate si vin la fix.

Trenurile care mi-au placut de fapt cel mai mult (asta si datorita caracterului meu de montagnard) au fost liniile panoramice Mont Blanc Express, Bernina Express si Centovalli. Prima linie, desi nu e inclusa in abonamentul Interrail cu parcurgere gratuita in totalitate (Saint Gervais-Martigny), am parcurs-o gratuit. Si urca pana peste 2000 de metri. Intre Chamonix si Vallorcine erau lucrari de modernizare a liniei si ca urmare comania de transport feroviar asigura transportul gratuit cu autocare. La fel se intampla si pe Bernina Express intre Poschiavo si Tirano. Ati citit bine! Chamonix, capitala mondiala a alpinismului, locul din care in 1786 si 1787 s-a ajuns pentru primele dati pe Mont Blanc, considerat de multi "acoperisul Europei". Asa emotii aveam la fiecare pas in Chamonix. Nici nu speram ca ajung aici. Si sa si vad marele Munte Alb, visul si realizarea multora si dintre confratii nostri. Poate acum ca l-am vazut, a incoltit in mine ideea de a ajunge si eu acolo sus! Si cealalta ruta feroviara, Bernina Express m-a dat pe spate. Desi mergi doar in tren, geamurile panoramice iti deruleaza filmul de la 400 si ceva de metri din Chur sau din Tirano pana la 2256m in gara Ospizio Bernina prin viscol, ceata sau vreme buna. Multe viaducte si poduri, multe tunele, cateva lacuri de altitudine, gari in stil clasic populatiei romanse (vorbitoare de reto-romana), tunelul pe cale ferata normala aflat la cea mai mare altitudine din Alpi ... Am vrut sa vorbesc cu ei, dar se pare ca si ei ca si ladinii din nordul Italiei se feresc de reclama. Si atat i-am cautat! E musai sa nu ratati linia Centovalli dintre Domodossola si Locarno care trece printr-un peisaj romantic minunat.

Bisericile, catedralele, domurile ocupa un loc de varf intre frumusetile intalnite. Notre Damme, Sacre Coeur, Firenze, Milano, Lausanne, "Biserica Diavolului" din Munich, bisericile venetiene, cele din Roma, San Marco... Cred ca lista e extrem de lunga si veti vedea mai incolo cate sunt. Cel mai mult am ramas blocat cand am intrat in San Pietro din Vatican. Atata maretie, atata credinta razbate acolo. Probabil ca si participarea pentru cateva minute la messa a facut sa simt ca intr-adevar Dumnezeu este prezent aici tot timpul deasupra amanuntelor lumesti. Vazand piata San Pietro si imaginand-o plina de credinciosi din toata lumea, parca i-am simtit puterea Papei asupra intregii crestinatati. Momentele de inaltare divina au aparut de multe ori si parca m-a tremurat/fericit fiorul Eternitatii sub cupola fiecarei catedrale imense.

Printre picaturi am vizitat si castele celebre: Neuschwanstein, Schonnbrun, Belvedere, castelele din zona Domleschg de pe Bernina Express (doar in exterior din fuga trenului), Mont Blanc, Piz Bernina. Da, tot castele sunt si acestea! Castele ale Muntelui, ale Naturii, ale Vietii!


Vi se pare mult si haotic ce am scris mai sus? Credeti-ma ca este perfect ordonat. Doar ca sunt atat de multe de spus si povestit incat ar trebui multe, multe randuri ca sa poata fi curpins totul. Si nici atunci alintarile sufletului tot sunt greu de aratat in cuvinte. Doar sa le simtiti!

Cum promiteam la inceput iata si cateva detalii "tehnice": 12 tari (Ungaria, Austria, Liechtenstein, Germania, Franta, Luxembourg, Olanda, Belgia, Elvetia, Italia, Vatican, Slovacia); 73 de trenuri si doua autocare, 24 de orase (Budapesta, Viena, Graz, Salzburg, Vaduz, Munich, Stuttgart, Paris, Bremen, Osnabruck, Haga, Antwerp, Marseille, Chamonix, Martigny, Geneva, Lausanne, Lucerna, Tirano, Milano, Roma, Florenta, Venetia, Bratislava), 22 de nopti (11 dormite la prieteni, 5 in trenuri si 6 la hosteluri), trei cai ferate superbe (Mont Blanc Express, Bernina Express, Centovalli), foarte multi kilometri pe calea ferata (inca nu am reusit sa calculez dar estimez peste 10.000 de kilometri), tone de amintiri si locuri vazute, zeci de planuri de revenire si multe planuri de viitor izvorate din aceasta minunata calatorie (Transsiberian, cateva we in Dolomiti, traversari transatlantice, Orient Express, El Camino de Santiago, fiecare oras vazut pe indelete, Tibet, trenurile de viteza din China, altele si altele...), peste 8000 de poze, 9 zile impreuna cu Iulian Sirbu si restul singur in calatorie si alaturi de multi prieteni valorosi, zeci de noi prieteni, sute de experiente, mii de ganduri catre oamenii dragi...

Fiind ianuarie, am cautat zapada in Europa. Am gasit-o doar in putine locuri: zona inalta din Franta, Elvetia sau Austria, gheata din Bratislava, fulguielile de seara din Paris, gradele negative de dimineata din Paris si Annecy, ceva fulgi maghiari la intoarcere spre tara. La noi am gasit de fapt zapada mult cautata. Si in ultimul tren de la Brasov la Bucuresti am fost patruns de chemarea Bucegilor. Pesemne ca tot aici, in Chamonix-ul romanesc, ramane sufletul calator indiferent de cat de mult umblam prin lumea larga!

Sper ca v-am dat asa cat de cat o idee despre Europa vazuta prin ochii mei de tanar explorator al frumosului! In viitor vor aparea pe blog episoade detaliate din locurile vizitate, trairile, impresiile, bucuriile, impasurile, multumirile, deschiderile unor alte usi si etape din viata si sper ca ma vor si va vor indemna sa descoperiti si voi complexul continent pe care traim. E atat de mare lumea asta mica a noastra!

Cu trenul prin Europa - plan de calatorie

Cu trenul prin Europa - plan de calatorie

E un pic neobisnuit sa cititi aici anticipat despre calatoriile mele. De data asta va voi spune ce am de gand sa fac in prima luna a anului ce-si anunta prezenta in curand.

Pana una alta va intreb si pe voi : e ceva mai frumos in viata decat sa calatoresti, sa cunosti oameni, atitudini, locuri, sa descoperi lumea in care traiesti (exterioara, interioara)? In trecut oamenii calatoreau in scopuri economice, au explorat, au descoperit taramuri noi (Lumea Noua), au descoperit noi civilizatii, s-au descoperit pe sine (calatorii "initiatice" gen "El camino de Santiago" sau "Sapte ani in Tibet"). Unii au vrut sa demonstreze imposibilul din acele vremuri (Vasco da Gama, Phileas Fogg). Noi (eu si Iulian Sîrbu) vom cauta sa vedem macar continentul pe care ne ducem traiul. Si poate ajungem si pe cel de la sud...

Iulian a castigat concursul "Vacanta mea ideala cu trenul in Europa" si si-a gasit in mine partener de drum (mi-a facut cadou de ziua mea al doilea Interrail Global Pass din premiu). E cu siguranta cel mai frumos cadou primit pana acum!

Impreuna vom pleca cu trenul prin Europa. Vrem sa ajungem in multe orase europene: Budapesta, Viena, Paris, Bruxelles, Londra, Nice, Lyon, Marseille (viitoarea capitala culturala europeana), Madrid, Luxembourg, Milano, Roma, Lugano, Davos, Chur, Zermatt, Berna, Geneva, Frankfurt, Munchen, Venezia, Copenhaga, Varsovia, Lisabona, Praga, Berlin, Zurich, Basel, Lille, Gent, Florenta, Vatican, Barcelona, Bratislava, Belgrad, Vatican, Atena... Sa ne fie cu iertare daca nu vom putea ajunge peste tot pe unde vrem!

Ca tot vorbim de mersul cu trenul, vom cauta sa vizitam muzeele feroviare din orasele prin care trecem!

Pe langa orasele mari ale micii noastre Europe, vrem sa parcurgem si cateva din cele mai frumoase rute feroviare din Europa: Semmeringbahn (Austria), Bernina Express, Glacier Express (Elvetia), Chemins de Fer Provence (Franta). Mai sunt si alte rute extrem de frumoase ca Flåm sau Bergen (Norvegia), Inlandsbanan (Suedia), Centovalli (Elvetia), Wilhelm Tell Express (Elvetia), dar nu promitem sa le parcurgem pe toate fiindca timpul (fizic) nu ne ajunge!

Ca veni vorba de timp, vrem sa descoperim in Europa legaturi mai vechi sau mai noi cu românismul. Prin asta intelegem statui de daci raspandite prin Europa (Florenta, Vatican), sa vorbim cu cativa din romansii (poate chiar sa ramanem la vreunul din ei peste noapte!) din Grison a caror limba reto-romana seamana mult cu a noastra, poate sa ajungem si prin zona ladina (nordul Italiei), sa gasim comunitati de romani si sa cream astfem o punte dinspre/inspre casa, sa gasim urme ale romanilor celebri prin Europa (Vuia si Brancusi imi vin acum in minte), poate ajungem la Oxford unde s-a infiintat o catedra de limba romana s.a.m.d. Voi ce mai stiti despre urmele romanilor in Europa? Daca ne intalnim cu angajati romani in Europa (asa cum am intalnit de curand in Dolomiti!), ne va face placere sa stam de vorba cu ei. Ne vom vizita pe cat posibil prietenii de prin Europa (cum bine spune Iulian, toti suntem prieteni, sau Alecsandri in Hora Unirii : "de-o mama, de-o faptura si de-o seama"!)

Vom cauta sa vedem si castele si cladiri celebre (Schonbrunn, Belvedere, Neuschwanstein, Mont Saint-Michel, Frankenstein, Windsor, Hohensalzburg, Versailles) atat cat ne permite timpul si vremea. Desi va fi iarna in Europa, speram ca vremea sa tina cu noi!

Avand atatea in plan, va inchipuiti ca zi de zi lucram la planul calatoriei. Este in continua schimbare si va fi in fiecare zi pana la intoarcere. Atunci vom veni cu tolba plina de povesti pentru intreaga viata!

Fiti siguri ca va vom duce cu noi in gand prin toate aceste locuri si la intoarcere vom impartasi amintirile. Va intrebati cat costa toata treaba asta? Noi speram sa fie cat mai putin. Nu cer sponsorizari fiindca acum in prag de Sarbatori subiectul asta e mai delicat. Daca insa vreti o amintire din vreun anume loc din Europa, imi puteti da suma necesara si va voi aduce acea mica amintire (sau banii inapoi daca nu trec pe acolo!). Acum sa nu cereti ceva mare sau imposibil de adus ca sigur voi fi nevoit sa refuz :D!

Aveti aici viziunea lui Iulian pentru aceasta extraordinara calatorie!

Sa avem drumuri bune!