Se afișează postările cu eticheta Gostinu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Gostinu. Afișați toate postările

joi, 4 decembrie 2025

Giurgiu 09.11.2024

Pentru cineva venit din Ardeal este ceva mai greu să ajungi la Dunăre. Darămite să găsești și plajă la malul marelui fluviu! Așa că propun (și propunerea e acceptată) Rebecăi să mergem la Giurgiu. Nu vom zăbovi prea mult în oraș și mergem direct la port pentru ceva panorame peste Dunăre, spre bulgari. Interesantă statuia marinarului și a ambarcării lui Hristo Botev la 10 mai 1876 pe vasul Radețki pentru mișcarea de eliberare națională. Cumva numele vasului vă aduce aminte de marșul Radețki scris de Johann Strauss (tatăl)? Alte câteva poze și mergem la podul Bizetz, primul pod feorviar construit în curbă! Bine, dacă asta nu ar fi foarte interesant decât pentru inginerii constructori, cu siguranță fortăreața Giurgiu/Giurgevo e interesantă prin istoria ei care pornește din sec. XIII (perioada fraților Assan), continuă cu conflictele dintre otomani și domnitorii români (unii susținuți de ruși), rolul din războiul ruso-turc, modernizarea orașului din 1830-1832 și descoperirile arheologice în desfășurare continuă. Bine, în afară de amenajările moderne aici nu pare să fie vreun șantier... Accesul în cetate este gratuit și se poate vizita și pe deasupra zidurilor pe un fel de pietonală și pe sub și printre ele. Las pozele să vorbească...
















De aici ne urcăm în mașină și mergem direct în Gostinu și apoi pe drumurile de pământ care ne duc la plaja atât de cunoscută. Nu am fost vara ca să confirm dacă este buluc sau nu. De fiecare dată am ajuns toamna sau chiar iarna și peisajul este cam cel din pozele de mai jos...
















luni, 29 august 2022

Gostinu 03.02.2022

Cea mai apropiată plajă de București... La Dunăre... De multe ori m-am uitat pe hărți și tot îmi făceam planuri cum să ajung acolo. Din Giurgiu (unde puteam ajunge cu trenul) mai sunt în jur de 10-12 kilometri care îngreunează mult accesul. Sunt microbuze până în Gostinu, dar cine știe la ce ore... 

Cum din toamnă mi-am luat mașină, este mult mai ușor accesul așa :D! Așadar, după ce coborâsem de la Coștila, din miez de iarnă, Google Maps mă duce de la Bușteni spre Giurgiu și înainte de oraș fac stânga spre prin Oinacu spre Gostinu. Trec prin sat și Google Maps mă duce pe un drum de pământ cu multe șleauri. Pfui, dacă ăsta e accesul nici nu mă mir de ce nu am venit până acum... Drumul merge pe marginea unui canal vreo trei kilometri, trece pe un pod de tuburi și mă întorc acei kilometri pe partea cealaltă. Cred că e un drum și mai scurt! Urmez indicațiile, fac stânga de la baraj vreun kilometru până la Dunăre și încă vreun kilometru pe malul Dunării. Și am ajuns la vestita plajă. Trec de un mic bac unde se descarcă niște lemn, las mașina la marginea plajei și pornesc explorarea solitară.

Plaja este foarte faină și destul de lată. Îmi și imaginez descrierile de pe net cu multe mașini și grătare. Acum nah, e liber că doar abia e început de februarie! Și veți vedea și un pic de gheață ca să recunoaștem sezonul! La capătul estic al plajei traversez un mic canal și intru pe insulița fără nume care continuă în aval de plajă. O explorez pe toate laturile cu bucuria fiecărui ”descoperitor” și revin la apus la plajă și la mașină.



























































Câteva poze la apus pe malul Dunării și revin la canalul pe care îl ocolisem. În loc să fac dreapta pe unde am venit, fac stânga și la vreo câteva zeci de metri fac dreapta pe cel mai scurt drum spre sat pe strada 7. Satul are o particularitate: cu excepția străzii principale, restul străzilor sunt numerotate! În mijlocul satului găsesc ca ”obiectiv” Parcul Eroilor unde merg pe jos lăsând mașina pe avarii. În parc găsim un monument dedicat eroilor din cel de-al doilea război mondial, un loc fain acoperit și mulți copăcei înveliți în saci negri. În ideea pandemiei prezente par a fi cu totul altceva :D!








De aici direcția ”casă” (nu are rost să dau detalii). 

Pe lângă explorarea celei mai apropiate de capitală, plimbarea asta îmi stârnește o idee: ce ar fi dacă anul ăsta aș explora Dunărea, un altfel de Munte din țara noastră? Este, la un alt nivel, un obiectiv comparativ cu atingerea celui mai înalt vârf din țară: Dunărea este cea mai lungă apă curgătoare din țară! Cu o următoare excursie mi se va forma și mai tare ideea asta! I-aș putea spune ”epopeea Dunării”... Vom vedea în câteva postări ulterioare mai multe detalii :D