Este ultima săptămână dinaintea Maratonului Apuseni, ediția 14! Hm, ce trec anii! Pentru organizatori este săptămâna cea mai plină. Bine, organizarea unei ediții a Maratonului începe fix din momentul în care s-a terminat ediția anterioară! Fiecare are bucata lui din organizare și căutăm, pe cât posibil, să nu ne amestecăm unii peste alții. Doar la cerere, așa cum e al doilea an când Radu Ioanițescu marchează pentru mine o parte din tronson. Eu sunt coordonator pe tronsonul 1, el este pe tronsonul 4.
Pentru tronsonul 1 astăzi eu mă ocup de marcarea traseului (și amenajare, dacă este nevoie!). Rebeca nu poate veni în ziua concursului și vrea să mă ajute astăzi, la marcare. Adevărul e că mi-ar fi fost tare incomod fără mașină!
Dimineață pornim din Cluj până la Muntele Băișorii și de aici coborâm în Valea Vadului. Lăsăm mașina într-una din parcările improvizate de după capătul asfaltului (pe drumul de pământ care urcă pe apa Vadului). De aici traseul este astfel: Boinic - Zăpodie - Știolne - ”deasupra la Știolne” (de aici începe tronsonul 2) - Valea Boului - Valea Tisei - înapoi la Știolne. Putem marca și în sensul de alergare (adică coborâre pe Tisa și urcare pe Boului), dar, pentru diversitate, aleg acum sensul invers. Fiind atmosferă destul de umedă/noroioasă/ploioasă, de la urcarea din Valea Tisei spre Știolne ne traversează drumul un pui de viperă. Și undeva aproape de intersecția Boului - Tisei (sau ceva mai sus, pe la ultimele case, spre pădure) lăsăm un melc micuț să își urmeze drumul...
Zăpodie... Unul din cele mai faine locuri de pe tot traseul de Maraton și Semimaraton! Mai am de văzut locuri de pe bucla de Ultramaraton care se schimbă destul de des. Are coordonator separat și se schimbă la sugestia alergătorilor. Dar pot spune că Zăpodie alături de Știolne sunt două din cele mai faine cătune de vărat (aici urcau peste vară cu animalele) de pe traseu, cătune care din păcate nu mai sunt locuite permanent/anual...
De aici parcă aș face o variație de traseu pentru amândoi. Rebeca este pentru prima dată în zonă și eu, chiar dacă știu zona bine, am un drum necunoscut (adică nu am fost eu pe el!) care urcă la Crucea Crencii. Hai pe acolo și apoi coborâm la mașină. Din păcate Rebeca are treabă mâine la prânz și nu putem rămâne în zonă. Așa că facem stânga de la casele de la Zăpodie, trecem o viroagă și pe lângă o ultimă casă de lemn și urcăm pe curbă de nivel pe deasupra unei faine gospodării. Ar părea locuită sau cel puțin amenajată! În spate se vede frumoasa vale pe care este Zăpodie și puțin în dreapta valea Tisei. Care sub noi formează niște meandre foarte faine! Îmi aduc aminte de meandrele Leaotei din Făgărași și (am văzut recent!) de largile meandre ale Prahovei, puțin la nord-est de aeroportul Otopeni. Bine, și de multe alte meandre celebre, cel puțin ca imagine. Dar nu stau să înșirui aici toate asocierile pe care le face mintea mea!
Urcăm apoi spre Crucea Crencii cu trecere peste o zonă cu noroi. Îi voi spune lui Levi de drumul ăsta și îl știe ca variantă, inclusiv cu zona dificilă cu noroi. La ”așezarea de la Crucea Crencii” care se dorește a avea cât de curând asfalt care să meargă pe linia de graniță de pe Boinic, dintre județele Cluj și Alba dăm de porcii în libertate și de câinii vorbitori și prietenoși. Mai incomod va fi taurul care are simțul teritorial și se cam apropie supărat de noi. Dar îi vom ieși repede din aria vizuală când intrăm în pădure, pe drumul ce coboară la Valea Vadului.
Ajungem la mașină și mai parcurgem, pentru marcare, și partea de drum de circa 1.5 kilometri, dus-întors, până la trecerea peste apă și drumul în urcare ce iese la punctul Valea Vadului 2 (pe unde vin alergătorii dinspre Buscat).
Ne curățăm bocancii pentru urcarea în mașină și vom merge pentru înnoptare într-un loc mai aproape de Cluj.
