Așa cum vorbisem aseară, ne trezim devreme fiindcă Simona, Andra și Iulian trebuie să plece pentru slujbă. Mâncăm ceva de dimineață cu toții și eu mai rămân vreun sfert de oră în casă după ce pleacă ei (9.30). La plecare e fix aceeași metodă ca la Martha din Viena: ușa se închise singură! Îmi iau bagajul și merg spre gară! E puțină brumă și destul de rece... Și pornesc singur în călătorie...
La 10 fără câteva minute sunt la gară și îmi găsesc combinația de trenuri spre Amsterdam și Haga. Planul meu ar fi să ajung la Brussel la rudele care s-ar bucura să stau la ele. La 10.05 plec din Bremen Vegesack spre Bremen Hbf și direct la 11.10 plec cu un ICE 1025 spre Osnabruck. Dacă acum vreo 60 de ore era prima dată când am mers cu un tren ICE, acum îmi este deja ceva obișnuit! În mai puțin de o oră sunt în Osnabruck și am aproape două ore până la următorul tren spre Amsterdam Centraal. Hai să vizitez orașul dacă tot sunt aici! Nici un loc nu merită ratat (așa cum am făcut acum două zile în Luxembourg)! Sunt la peronul 2 și cobor la nivelul gării. Dacă vă uitați pe Google Maps sau ați fost acolo, puteți observa că sunt două nivele de linii care se suprapun perpendicular! Ies în Theodor Heuss Platz din fața gării unde sunt încântat de multele biciclete parcate pe partea stângă a pieței. Pe dreapta e o stație de autobuze și între ele este monumentul dedicat tuturor luptătorilor locali pentru libertate.
Fix în fața gării merg pe Heinriech-Heine strasse până la râul Hase pe ale cărui maluri e amenajat un părculeț cu niște mici puncte de interes. Cunoscătorii de germană pot afla mai multe de pe panoul de mai jos!
Schimb strada cu Johannisfreiheit până la biserica Sankt Johannis Kirche care e în centrul istoric. Pe laterala bisericii este un monument din fier dedicat tuturor categoriilor sociale ale orașului și în fața bisericii este o fântână cu câteva sculpturi simbolice: un episcop, un orator și câteva femei elegante.
Prima biserică a fost începută aici în 1011 sub episcopul Dietmar. Între 1256 și 1292 a fost ridicată cea mai mare parte a bisericii actuale și a fost finalizată abia în sec. XIV.
Din fața catedralei merg prin parc și apoi pe Schlosstrasse până la Schlosswall de unde vedem în dreapta grădina Palatului (Schlossgarten) și Universitatea din Osnabruck. E o clădire elegantă și somptuoasă în stil baroc construită în 1667-1675 inițial ca reședință a prințului-episcop de Osnabruck. Merg prin parc și intru în curtea interioară a Universității prin intrarea din Neuer Graben.
De la intrarea în Universitate merg puțin la stânga prin parc spre Katharinen Kirche. Prima biserică a fost consturită aici în 1248 la întoarcerea pelerinilor din Țara Sfântă. Clădirea actuală e construită între 1300 și 1500 cu multe întreruperi. Între 1643 și 1648 a oferit spațiu legației suedeze pentru întruniri și negocierile de pace. A fost distrusă în al doilea război mondial și refăcută și deschisă publicului în 1992. Conform legendei, sfânta Ecaterina, fata prințului Alexandriei s-a convertit la creștinism în sec. IV, a convertit alți 50 de elevi ai împăratului roman Maximus, aceștia i-au spus că ”Zeii voștri sunt o simplă deziluzie” și aceștia au fost uciși de sabie.
În fața turnului bisericii de 103 metri înălțime este statuia unor credincioși (bărbat și femeie) care discută despre religie. Lângă ei este deschisă o Biblie la Evanghelia după Ioan: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Sunt reprezentate cubul care simbolizează matematica și științele exacte, o minge care simbolizează jocul și fericire și un nor care simbolizează iraționalul. Monumentul are legătură cumva cu orașul Bremen fiindcă realizatorul acesteia, Holger Voigts s-a născut în 1952 și a studiat artele în Bremen.
Pe Katharinenstrasse pe lângă un magazin de echipament outdoor ies în Heger Tor Wall pe care merg iarăși la dreapta spre zidurile orașului vechi.
La o librărie aflată între strada pietonală Rolandsmauer și Natruper Tor Wall se află poarta Heger Tor. De fapt se numește poarta Waterloo și este dedicată victoriei lui Napoleon în 1817. Vechea poartă Heger Tor se afla câțiva metri mai în interiorul cetății și a fost demolată în 1815. Continui pe aleea pietonală până la Bocksturm/Bucksturm, un turn de pază din sec. XIII. În turn este o expoziție de arme medievale și de apărare. Turnul a fost folosit în secolele XVI și XVII ca loc de tortură.
Vreau să intru și nu am mărunt pentru a plăti intrarea. Îi spun paznicului asta și mă lasă să intru fără să plătesc. Și pe deasupra îmi spune că pot lăsa rucsacul în holul de jos și mi-l supraveghează el. Mă plimb la toate cele trei etajele cu atenție la fiecare exponat.
Continui pe Natruper Tor Wall până la expoziția de artă din fosta Dominikaner Kirche și înainte de ea fac dreapta pe Bierstrasse și pe strada pietonală Grosse Gildewart. La colțul celor două străzi este o cunoscută berărie.
Fac dreapta spre Maktplatz și îmi place teribil de mult clădirea hotelului Romantik Walhalla. Este o clădire construită în 1690 în stil baroc și e considerată cea mai veche casă de oaspeți/hotel din Osnabruck.
În Marktplatz pe stânga este Marienkirche, Biserica Mariei cu ale sale sculpturi gotice de exterior este construită, ca și celelalte biserici, în sec. XIII pe locul unde în 1177 a fost construită prima biserică romanică.
Vis-a-vis de Biserica Mariei este frumoasa Primărie veche pe lângă care trec doar cu câteva cadre. Prin spatele bisericii ies în Domhof, piața unde este Domul Sfântului Petru. Înainte de a intra în Dom, mă uit pe o hartă 3D a orașului vechi să văd cam pe unde sunt ;).
Catedrala aparține diocezei catolice de Osnabruck și a fost construită (vorbesc de biserica actuală) în anul 1100 după un mare incendiu. Prima versiune a catedralei a fost construită în 785 la 15 ani după fondarea diocezei de către Charlemagne și a fost distrusă după 100 de ani de către normanzi. Ar fi mai multe de spus despre catedrală și îi las pe cei interesați să se documenteze personal.
Din Domhof merg pe lângă teatrul din Osnabruck, continui pe Grossestrasse și trec pe Georgstrasse peste râul Hase. La dreapta sunt câteva poduri moderne interesante și fac o plimbare printre aceste poduri.
Prin Neumarkt merg puțin la stânga și apoi la dreapta pe Kollegienwall ajung la restaurantul Ess Theater Alango și fac stânga spre Hase. Trec râul și pe Heinrich Heine strasse las pe dreapta hotelul și complexul de sănătate Hohenzollern și ajung la piața gării (circa 13.40).
Merg la gară și în 10 minute urc în trenul IC 146 spre Amserdam Centraal. În cele câteva minute din gară mă bucur de o expoziție de trenulețe într-o vitrină. Ce-ar fi dacă mi-aș face și eu acasă așa ceva (că materiale am de la tata!).
Timp de vreo trei ore mă bucur în tren de peisajul de afară. mergem destul de repede și abia reușesc să văd și să surprind câteva cadre fixe. Sunt fascinat, ca în fiecare zi, de soarele care se pregătește să se retragă de pe cer. Înainte de Amsterdam văd un afișaj care îmi arată ca afară sunt zero grade Celsius!
Chiar dacă gara e mare, nu mă impresionează prea mult și mă grăbesc să ajung la peronul de unde peste jumătate de oră plec cu un tren IC 2169 spre Haga (den Haag Centraal). M-am obișnuit cu condițiile, scaunele de piele mi se par normale și la fel de normal mi s-ar părea să mă conectez la internet. Doar că în trenul ăsta nu am acces wireless! În 50 de minute (18.17) sunt în Haga unde intru în gară prin subteran.
Cum e noapte, nu prea știu exact pe unde să merg și doar intuitiv urmez străzile în orașul vechi. Orientativ pe Herengracht și Lange Poten ajung la Hofweg, de aici la dreapta pe linia de tramvai prin piața Buitenhof și pe lângă Galeria Prințului Willem V, prin Plaats și pe Hoogstraat ajung la piața dintre Grote Halstraat și Gravenstraat, ajung pe la biserica Grosse Kerk și pe linia de tramvai mai departe pe strada Buitenhof, 5 la restaurantul Popocatepetl (www.popo.nl vine de la numele restaurantului!), la piața Plein cu statuia lui William cel tăcut și la Hoftoren, turnul de birouri de lângă gară. Nu mă întrebați mai detaliat locurile că nu le știu :D!
Cum mai am puțin timp până la tren (adică vreo 25 de minute), merg în parcul Koekamp din fața gării și mă odihnesc urmărind niște rațe de pe lac. Prin parc trec drumurile europene E9 și E11! Mă întorc la gară și în stânga văd un sediu al universității din Leiden. Știu că Iulian vrea să ajungă în Leiden!
La 19.58 pornesc cu un tren local SIS 5177 spre Den Haag HS și apoi cu cu un tren intercity (IC 2664) spre Roosendaal (o oră de mers). E ultima localitate din Olanda și aici voi schimba un tren pentru a merge în Belgia spre Antwerpen/Anvers. Am doar 5 minute la dispoziție și nu e nici o problemă. Timpii sunt calculați astfel încât să nu poți pierde nici un tren!
Trenul regional este mai amărât și încep parcă să revin la condițiile de acasă. În compartiment suntem doar eu și încă doi călători și ni se verifică biletele/abonamentele. La mine doar vede că e Global Pass și trece mai departe. Tot îmi fac planuri și socoteli pe harta Eurrail de acasă și chiar sper că voi ajunge în Brussel azi.
La 22.10 ajung în gara Antwerpen Centraal. Sunt într-o gară imensă la nivelul -2 și sunt încântat de cât de înaltă este gara. Urc pe scările rulante până la nivelul +1 de unde urmează să iau următorul tren spre Brussel (la ora 23.27). Scările foarte lungi nu sunt întrerupte până la nivelul 0 și doar trebuie să iau alte scări mai scurte spre nivelul +1. Între peroane mă luminasem și asupra planului fiecărui nivel al gării. Cred că este cea mai mare gară pe care am văzut-o până acum: patru nivele!
La capătul scărilor un tip îmi face semn din spate și îmi spune că sunt murdar pe picior (aruncase el cu ceva alb!). Refuz şerveţelele lui, în capătul scărilor dau rucsacul jos să scot şerveţelele umede şi până să mă şterg, îmi fură fără zgomot rucsacul! Rucsac mare de peste 15 kiograme fără pic de zgomot! Altul îmi spune ca mi-a furat rucsacul şi îmi arată altă direcţie! Ce mă fac? Mă pipăi, și văd că nu am nici o rană și am toate actele actele în geacă. Dar sunt disperat fiindcă în rucsac aveam printre altele și netbook-ul soră-mii și sacul de dormit care m-a purtat și m-a ajutat peste 10 ani peste tot! Alerg un pic (5 minute prin gară) fără nici o urmă de rucsac. Mă duc la secția de poliție din gară, e închis și nu e nimeni! Mă calmez, sun la 112 la poliţie şi îmi face legătura la 101, dau detalii şi până să revină ei cu un telefon, o anunţ pe soră-mea că mi-a furat rucsacul cu netbook-ul ei. Îi ţin la curent pe Raluca şi pe Iulian cu evoluţia lucrurilor. Revin cu telefon la poliţie, îmi dau adresa celei mai apropiate secţii să dau declaraţie. E pe strada Quinten Matsijslei, 50! No, și cum ajung eu acolo? Din gară ies pe partea dreaptă total confuz și întreb primii oameni pe care îi văd. Sunt doi evrei foarte de treabă (recunosc după bărbile specifice cârlionțate). Le explic foarte pe scurt ce mi s-a întâmplat, mă compătimesc și îmi explică pe unde să merg. Pe strada de lângă liniile de tren (de fapt de sub marele pasaj pe care merg liniile), merg până la primul pod și trec la dreapta pe sub linii pe Lange Kievitstraat. Mai merg paralel cu liniile la stânga până la următorul pod și la dreapta la prima intersecție (merg pe N 184 Plantin en Moretuslei) cotesc iar la dreapta pe strada secției de poliție. Ajung la secție și tot sunt cam disperat. Polițista de la recepție mă întreabă ce s-a întâmplat, îi povestesc pe scurt și mă liniștește:”Acum câteva ore s-a mai întâmplat exact la fel cu o femeie!” Cumva mă liniștesc puțin fiindcă știu că nu sunt eu singurul furat! Completez o declarație cu tot ce mi s-a furat, descriu pe o hârtie evenimentul și le dau polițistei. Le înregistrează și îmi dă o copie și un număr de telefon (bineînțeles că le dau numărul de telefon să mă sune în caz că găsesc ceva). Nici până în ziua de azi nu m-au sunat!
Fiindcă nu am ce face acum și e trecut de miezul nopții, trebuie să caut un loc unde să dorm. Sunt prea zăpăcit și clar îmi trebuie ceva somn. Deocamdată cam mor de foame și am doar 30 de euro cash. Merg spre piața din fața gării și aici găsesc un fast-food turcesc. Acum bănui pe toată lumea și mă uit cam ciudat la arabii de aici. De fapt ei nu au nici o vină! Doar că pe fața multora este imprimată ideea de ură și răzbunare din Coran și rar vezi pe vreunul din ei să zâmbească. Îmi iau un fel de shaorma și un ayran și le mănânc repede și cu poftă (7 euro). Cu foamea rezolvată, trebuie să caut de somn. Întreb pe cei din jur și mi se recomandă hostelul Boomerang. De la gară merg pe Quinten Matsijslei și apoi pe lângă Stadpark ajung pe Charlottalei și Belgielei la Lange Leemstraat. Fac stânga și ajung la numărul 95 unde e hostelul. Intru în holul foarte simpatic puțin întunecat unde un tânăr se juca la calculator. Îmi spune că are loc doar la 12 euro într-o cameră de 16 paturi. Îi povestesc pe scurt ce am pățit și mă compătimește și el. Acum chiar nu am ce face! Îmi completează datele din pașaport și mă conduce la etajul 2 unde e camera. Îmi arată un pat liber pe dreapta și unde e baia. Îi mulțumesc, mă spăl puțin pe față și pe picioare și la somn. E ora 1.30. Dorm câteva ore și mâine mă hotărăsc ce fac!
