Bucegi 6-7.10.2012

Bucegi 6-7.10.2012

Colegi de tura: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Saptamana trecuta am dormit in placutul refugiu de la Strunga venind din partea vestica. E cel mai aproape si cel mai accesibil (si ati vazut pe cate variante se poate ajunge in Gura Strungii). Acum planul meu include doua traversari ale platoului Bucegilor, cercetarea unor trasee mai vechi sau mai noi si binenteles mult mers. Ilinca este nerabdatoare sa mearga pe munte si ca urmare vom pleca amandoi in cautarea drumurilor pierdute din Bucegi.

Ziua 1 - sambata 6.10.2012

Fiindca avem mult de balaurit, plecam din Bucuresti cu IR 1745 la 6.15. E intuneric afara si abia pe la Ploiesti se crapa de ziua. Noi mai suntem un pic somnorosi si ne trece repede cand vedem ca se apropie ora 8.00 cand ar trebui sa fim in Sinaia. Trenul nostru ajunge cu ceva intarziere si abia la 8.20 iesim din gara si pornim spre statia de telecabina langa care gasim doua marcaje BR si BA. Mi se par tare ciudate fiindca marcajele nu pleaca de aici, ci de pe drumul asfaltat ce urca spre Cota 1400. Mergem la cabina si am o surpriza placuta: fata de telecabina de la Busteni, aici se acorda o mica reducere la transport dus-intors (62 de lei dus-intors pana la Cota 2000 fata de 62 lei la Busteni)! Nu e mult, dar amanuntele conteaza! Prima cabina pentru public porneste la ora 9.00 si urcam in 10 minute pana la Cota 1400. Aici doar schimbam "peronul" si ne imbarcam spre Cota 2000. Cabina asta a fost construita de italienii de la Cerreti e Tanfani din Milano. Pacat ca romanii au ramas la nivelul de atunci pe cand italienii au avansat in tehnica de transport pe cablu. Cabinele care la noi sunt folosite in Italia sunt pe post de obiecte de muzeu! Imi aduc aminte de recent vazuta istorie a "tomberoanelor" din Sassolungo care au mai avansat ceva in timp macar ca forma si culori! La 9.25 suntem sus la Cota 2000, citesc cate ceva despre cainele ciobanesc intr-o brosura editata in programul LIFE 07/NAT/IT/000502 si agatata cu un snur de perete. De remarcat ca aceasta inca rezista si nu a fost mazgalita sau rupta! Programul cabinelor e urmatorul: Sinaia-Cota 1400 8.30-16.00, Cota 1400-Cota 2000 8.45-15.45 (urcare si coborare)! Cam pe la 9.45 suntem gata de drum si pornim in jos spre Cetate/Piatra Turcului pe BG.

Coboram in cateva minute la BR de pe Drumul de Vara (maine revin pe aici intr-un mic ocolis!) si pe partie in jos ajungem la cota 1800 de unde incepe PR spre valea Vanturis (10.10). Marcajul e refacut de curand si ne face palcere sa mergem pe relativa curba de nivel. Macar am scapat de pietrele de pe partie! Trecem primul izvor (sec) al vaii Stane si pe poteca destul de slab evidentiata intram in padure. Acum si poteca si marcajele sunt mai vizibile! Cam o ora mergem prin padure vazand di ncand in cand prin ferestre de padure mici stanci, codite ale Coltilor lui Barbes. Abia la 11.10 iesim sub peretii de stanca ce formeaza Coltii mai sus amintiti. Verticalele si surplombele sunt asa frumoase si probabil ca tenteaza cataratorii la ceva trasee. Stiu ca si data trecuta cand am fost pe aici ma intrebam exact acelasi lucru: daca exista ceva trasee alpine! De fapt mi s-a si parut ca vad ceva pitoane sus in perete. Ar fi bine sa nu fie asa fiindca zona este unul din monumentele naturale din PN Bucegi!

Coboram putin mai jos in padure, mergem tot pe curba de nivel prin padure pe sub al doilea rand de stanci si putin dupa ora 12.00 se linistesc verticalele si iesim sub capatul sudic al muntelui Varful cu Dor in valea Vanturis deasupra lacurilor. Acum nu e pic de apa si chiar ma intreb cum arata cascadele de mai jos! Coboram in firul vaii si Ilinca simte nevoia unei pauze la umbra, catorva guri de apa si ceva mancare. Las rucsacul, urc pana la stana sa vad cum mai arata si revin in 15-20 de minute la Ilinca. Mananc si eu cativa biscuiti si plecam mai departe in amonte pe firul vaii Izvorul Dorului (12.45).

Urmam semnele ce merg pe langa firul destul de drept al vaii. Mai sunt ceva sinuozitati, mai sunt ceva urme de cascade si de lacuri, mai sunt roci de forme deosebite (pietre in limbajul obisnuit :D), mai sunt si ceva chei si zone mai inguste...Valea este superba si e foarte bine ca a fost marcata!

Cu atata nesat merg pe vale strangand in minte cat mai multe amintiri si la 13.25 ajungem la stalpul indicator de sub Valea Soarelui. Tare incantat sunt ca am mers pe Izvorul Dorului! In fata noastra vedem stalpii benzii rosii pe care ne vom intoarce maine din saua Laptici (nord), in stanga indicatoarele cu CG pe care continuam spre Bolboci (vest) si in dreapta partia Valea Dorului cu ambele marcaje BR si CG pe care am facut acum cativa ani primele cristiane adevarate (caci pana atunci doar in parcul Tineretului din Bucuresti alunecasem acum multi, multi ani pe niste schiuri Reghin vechi). Schimbam marcajul in CG si urcam pe drumul de TAF pe unde acum vreo 10 ani am coborat singur pana la Bolboci unde sora mea si prietenul ei erau intr-o vacanta de 1 mai! Dupa nici 10 minute ajungem la prima stana (unde "Terminând de ros un os/Şade-un câine zdrenţuros/Tremurând şi el fricos" - Pseudofabula, Rosu si negru) si apoi vad pe marginea drumului pe iarba (deci in afara drumurilor publice), niste gratargii care se simteau bine! Imi pare rau pentru ei, nu au respectat regulile parcului natural, vor avea de platit! Spre zona inalta a Bucegilor zarim Omu, Gavanele si muntele Obarsia dintr-un unghi ceva mai rar.

Dupa a doua stana pana sa iesim in drumul asfaltat doua prietene iesite la picnic au aceeasi soarta: numarul masinii va ajunge in atentia autoritatilor (nu PN Bucegi de la care nici acum dupa o luna nu am primit nici un raspuns!) pentru incalcarea regulilor de vizitare a parcului natural. Imi pare rau pentru acesti oameni, dar doar ceva amenzi usturatoare si puterea exemplului pot sa faca ceva la noi!
iesim in sosea la cota 1820 si pe sub vf Nucet/Nucetu (1861m) mergem pe curba de nivel pe deasupra altei stani. Cobor pana la stana sa vad cat de bine arata, revin la Ilinca in poteca si mai departe ocolim varful pentur a ne lasa in jos pe piciorul lui spre lacul Bolboci. In fata noastra se vad la orizont muntii Deleanu, Zanoaga si Lespezi dominati in spate de mareata Leaota. Stalpii indicatori ne coboara pe piciorul de munte si putin inainte de intrarea in padure vedem in dreapta Tataru si Grohotisu cu Gura Strungii dintre ele si cu valea Tatarului pe care am coborat saptamana trecuta.

Tot aici la intrarea in padure gasim si o masa de lemn care e foarte buna pentru putina odihna, in special daca urci dinspre Bolboci!
Intram in padure si coboram destul de abrupt pe un drum de TAF frumos imbogatit de Mama Natura (sau Mama Padure?) cu un covor verde de muschi. Ma bucur sa vad urmele unor piloni de la vechea linie de funicular de la inceputul secolului XX.

La 15.25 ajungem la marginea lacului Bolboci in capatul ultimului intrand mare de pe malul stang. De aici se formeaza un golfulet pana la statia de supraveghere a barajului ce a format acest lac. Mult mai bine decat speram eu de cand cautasem cu Radu aceasta intrare asta iarna! Ocolim lacul vorbind despre iesiri in strainatate si despre oportunitatile pe care nu trebuie sa le ratam niciodata. Ajungem pe baraj, il parcurgem cu ochii in sus spre inaltul Bucegilor si in jos spre Zanoaga pe firul Ialomitei. Mai mult foamea care rontaie ne indeamna sa oprim vreo ora la Bolboci pentru o ciorbita calda si o surpriza de la Ilinca: snitzele homemade foarte gustoase! Multumesc pentru gand! A doua portie de snitzel o pastram pentru diseara la piure :D!
Cam pe la 17.00 lasam cabana in urma si pornim in continuare pe drum. Mergem vreo 15 minute pe CA pe drumul auto ce urca pe stanga lacului Bolboci (dreapta geografica) spre Padina. In capatul primei cozi lungi de lac vedem placa ce indica o parte din Memorialul "Nae Popescu". Stiam pe unde am coborat in iarna si acum cautam marcajele pe vale. Acestea au fost sterse (uneori intentionat) de pe majoritatea traseului pe care Nae Popescu il vroia ca legatura intre Valea Larga si Moeciu. Poate il vom reface vreodata! Urcam pe vaile Bolboci si apoi Olboace pe drumul forestier, trecem pe langa 15 baraje si nu vedem deloc indicatoare sau orice ar sugera pe unde e drumul. Eu stiu ca erau cateva marcaje pe Plaiul Mircii si tot caut sa urcam pe undeva. O scurtatura spre culme este pe un drum de TAF prin padure! Noi ajungem pana la capatul drumului si analizez harta in GPS. Ilinca urca pe un fel de drum de TAF fara sa gaseasca semnele. Eu incerc un fir de vale ce apre sa urce spre Deleanu. Revenim la drum si discutam cu GPS-ul in fata. Valea gasita de mine pare sa ne urce spre Deleanu. Asa ca pornim pe fir. Se salbaticeste din ce in ce mai mult si la un moment dat vad in fata ceea ce pare a fi o saritoare. Trebuie sa evitam asta cu siguranta! Stiu ca Ilincai nu ii este usor pe pante inclinate. Mie nu imi este greu, dar e totusi neplacut! Decat sa ajungem sub saritoare, mai bine urcam pe versantul stang (drept geografic) al paraului. Panta ajunge pe alocuri la 45 de grade si peste si sunt trepte de pamant sau de iarba. Atingem de cateva ori brazii si bodoganim un pic rasina care se lipeste de haine si de maini. E musai sa continuam! Gasim o poteca ce ne duce pe curba de nivel in urcare prin padure si iesim intr-o poiana in capatul de sus al vaii. Sunt fericit fiindca vad in fata-dreapta coasta Plaiului Mircii! Si in plus iesim la gol alpin si inca nu e intuneric! Trecem pe deasupra capatului de sus al firului si vad in dreapta crucea lui Nae Popescu. Asta e!!! Ajungem la cruce si apoi in stanga vreo 20 de metri suntem in marcajul PG unde se vede vag un TR spre Plaiul Mircii. Soarele a apus de mult si acum doar ultimele sale urme rosii sunt la apus (19.30).
"Mai mergem pe Lucacila?"
"Da, Cezar, daca vrei tu. Eu sunt in forma!"
"E prea tarziu, alta data! Punem frontalele si mergem la Strunga".
Cu nasul de montagnard si stalpii destul de rari ajungem la intersectia cu TG spre valea Tatarului, saua Strungulita si apoi saua Strunga. Ma uit la ceas si sunt uimit : e ora 21.00 si bezna de parca am fi trecut de miezul noptii! Dar suntem acasa! O las pe Ilinca sa incalzeasca apa pentru supa si cobor la izvor. Ma intorc peste cateva minute cu coada intre picioare si cu sticlele goale: izvorul a secat! De fapt taraitul de saptamana trecuta nici nu putea sa tina mai mult de o zi sau doua. Asa ca mancam doar o supa si pastram ceva apa si pentru maine. Pe la 22.30-23.00 ne bagam in sacii de dormit si incercam sa adormim cat mai repede.

Ziua 2 - duminica 07.10.2012

Buna dimineata! Inca e intuneric! Ceasul suna la 6.30 pentru a vedea rasaritul fiindca Andrei mi-a trezit de we trecut pofta asta pentru primele raze ale diminetii! Mai motai un pic si Ilinca renunta la ideea de a iesi din sac! Asa ca la 6.55 sunt afara din refugiu si ma bucur de ros-portocaliul de inceput de zi. Revin in sacul calduros, mai stau si eu un pic si cand soarele a trecut de ceva timp de orizont, strangem bagajele, facem curatenie si iesim in fata refugiului sa mancam. Nu ne grabim prea mult si abia pe la 9.30 ne urnim din loc. Ce-ar fi sa nu mergem pe traseul marcat si sa ocolim un pic pe lapiezurile muntelui Colti (la Padina ni s-a spus ca se numeste muntele Padina pana in creasta muntelui Grohotisu!)!. Intram printre lapiezuri si vad cu uimire ceea ce imi povestea Adrian despre niste gropi sapate intr-un mod neobisnuit in coasta muntelui Strungile Mici.

Asa de fain se vede valea Coteanu pe langa care coboara marcajul BRCR pe versantul stang! Ideea mea (si ma bucur ca de multe ori Ilinca imi accepta ideile!) e sa coboram pe muchia dintre vaile Coteanu su Horoabe pentru a cerceta un pic locurile. Odata ajunsi in culme, ni se deschide in fata panorama vaii Horoabelor cu Turnul Seciului ascuns in canionul Horoabelor, poiana omonima de jos de langa Ialomita si toata partea interioara a potcoavei bucegene: Gutanu, Doamnele, Batrana, Omu, Obarsia, Costila, Babele, Jepi, Furnica... Aproape de noi sunt peretii Horoabelor care tot ma cheama de ceva timp pe langa ei! De canion ne desparte o vale interesanta, tentatie pentru alta tura!

Sunt multumit de "inspectie" si coboram pe muchie spre padure peste o treapta stancoasa. In dreapta vedem stana de sub Strunga pe care o colim cu mare maiestrie pe deasupra unui alt prag de piatra. Chiar la limita padurii vad o poteca ce se pierde printre brazi cumva spre Horoabe. E un drum ciobanesc spre vreun izvor sau face niste legaturi nebanuite? Tot asa ramane pentru o cercetare ulterioara! Coboram la drumul de TAF sub stana si urmand apoi marcajele BR ajungem la Padina la 10.40. Intreb la cabana de muntele pe care am coborat (explicatii confuze!), umplem sticlele cu apa si pornim mai departe pe banda rosie (dedicatie pentru www.bandarosie.ro). In cateva minute iesim din poiana Padinii (constructia PADINA FEST se vede de departe!) pe BR, urcam cateva minute si ajungem la drumul auto spre hotelul Pestera. Dupa acest drum facem dreapta pe marcaj printr-o poiana lunga si peste cateva minute (11.30) ajungem in partea de jos a Plaiului lui Pacala (dupa ce depasim valcelul Cocorei). Urcam pe un culoar printre brazii napaditi de boala pana in saua Laptici (12.35).

Traversam soseaua si coboram pe valea Izvorul Dorului pana sub statia Valea Soarelui (13.10). Imi aduc aminte de prima mea tura adevarata pe schiuri de tura de asta iarna cand am urcat pe aici fara piei de foca! Aici incheiem marea bucla a acestui we. Vad ca marcajele nu mai merg fix pe firul vaii Dorului pe unde stiam eu. Acum urca pe noua partie de schi. Asa ca pornim la trap si in 12 minute suntem langa capatul de telescaun Valea Dorului. Ilinca imi solicita o pauza de apa si ceva dulce si ne oprim exact sub panta partiei Valea Dorului. Am si eu nevoie de ceva apa si ma bucur ca Ilinca ma mai opreste din viteza. Altfel poate urcam "ca disperatul" pana in saua Dorului/Varfului cu Dor! Aici am prilejul de a mai "ferici" niste turisti cu 4x4! Nu au ce cauta cu masina aici! Fac poza si memorez numarul pentru o atentionare ulterioara! Dupa 10 minute de pauza pornim in sus pe partie si in 15 minute suntem in saua Dorului (13.50). In sa ii spun Ilincai variantele de drum: fie coboara direct pe BRCG si ma asteapta la fosta cabana Varful cu Dor, fie urca cu mine pana la Cota 2000 pe TR si apoi coboara pe BG la aceeasi cabana, fie merge pe varianta cea mai lunga pe TR pana la Cota 2000, apoi peste Furnica si inapoi pe BG pana la fosta cabana Varful cu Dor. Eu oricum trebuie sa merg pe toate aceste trasee! Ilinca alege prima varianta si eu pe ultima! Asa ca ne vom intalni peste putin timp mai jos deasupra Pietrei Turcului/Cetatii. In 15 minute urc in viteza mare pana la Cota 2000 unde e mare plimbare in parc. Toata lumea "moderna" in tenisi sau pantofi sta la poze si se minuneaza de aerul curat din jur! Ma simt ca si cum as fi intrat brusc din jungla in oras. In cateva minute trec ca acceleratul pe langa un grup in blue-jeans, ajung langa statia meteo si in aceeasi viteza cobor pana in saua Calugarului la intersectia BG de vara cu BG de iarna. Chiar imi spune un turist la un moment dat : "Mai usor la vale!" (14.18). Doar fac cateva poze si pornesc in ritmul maratonistilor spre Piatra Turcului. Ma uimeste cat de bun e drumul aici si chiar imi permit sa alerg un pic sa vad cam ce viteza de ne-maratonist pot sa prind : 12.6 km/ora!

Trec pe rand pe sub linia de telecabina si pe sub cea de telescaun si la 14.45 ajung deasupra Pietrei Turcului unde BG intra in marcajul BR. Urc intr-un minut la Ilinca si imi povesteste aventurile ei cat am lipsit eu : atipise pe ruinele fostei cabane si cativa pantofari i-au deranjat somnul cu zgomotul lor! Se plictisise un pic, lasam rucsacii langa ziduri si urcam amandoi in mai putin de 10 minute pana in saua Dorului/Varfului cu Dor (asa cum trasesem schiurile dupa mine in iarna in mod original!) (14.55). Revenim la rucsaci, mai bem cateva guri de apa si de aici integral pe partia "Drumul de vara" paan la Cota 1400. De retinut ca toata partia este marcata cu BR ca varianta de vara!

La 15.55 trecem pe la Cota 1400 si vedem un fluturas in cizmulite pana la genunchi si o rochita foarte vaporoasa. ne uitam unul la altul si incepem sa radem! Cand mai aud o femeie dintr-un grup spunand "Hai si la terasa aia de sus!" cu referinta la Valea cu Brazi mi se face lehamite de ceea ce vad si pornim pe partie in continuare spre Sinaia. Cam la cota 1200 iesim din partie in drumul asfaltat si dupa cateva sute de metri revenim pe poteca marcata cu BR pentru a iesi definitiv din padure la 16.45. Coboram pe strazile bine-cunoscute si la 17.10 suntem la giratoriul din centrul statiunii si imediat ajungem si la gara. Ne luam bilete si pana la tren socotim ca avem timp de o bere la terasa din gara regala. Aici este si expozitia de trenulete pe care nu ma incumet sa o vizitez doar pentru cateva minute. Imi ia sigur cel putin o ora sa admir si sa fotografiez trenuletele! Nici nu incepem bine berea si trenul nostru intra in gara cu cateva minute mai devreme decat e planificat (17.52 in loc de 17.57). Lasam berea si in fuga ne urcam in tren si ajungem la ora obisnuita acasa in orasul aglomerat si agitat. Tot mai bine e sus pe creste in liniste si pace!

Sa ne vedem cu bine peste o saptamana, dragi Munti plini de energie!

Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Colegi de tura: Radu Antonescu, Cezar Partheniu

In tonul de iarna dat de celebrul cantec de iarna "O, tannenbaum!" (http://www.youtube.com/watch?v=LieDB2SG5To&feature=related) am reusit traversarea Bucegilor pe mult dorite carari. In randurile ce urmeaza vom vedea pe unde ne-au purtat pasii in trei zile feerice. 

Eu as vrea sa plec cat mai mult si, cum in we am avut treburi casnice, a trebuit sa stau in Bucuresti. Radu a fost pe munte si inca mai vrea sa plece. Asa ca pica la tanc dorinta lui de a pleca in primele zile ale saptamanii. Vorbim de traseu, stabilim sa mergem trei zile si, asa cum am inceput sa fac in ultima vreme, in conditiile in care vremea se anunta a fi cu dus-intors, construiesc traseul aproximativ pe GPS. Aleg pe cat se poate traseul pe culmi montane fiindca riscul formarii avalanselor scoate din plan trasee pe vai sau pante prea inclinate. Cu lectia facuta si punctele de dormit stabilite, analizam variantele de transport si hotaram sa plecam cu InterRegio pentru a avea cat mai mult timp pentru traseu.

Ziua 1 - luni 19.12.2011

In mod neobisnuit plecam dimineata cu InterRegio la 7.10 din Bucuresti (in loc de personalul/Regio de la 6.27). Avem de platit mai mult, dar stim ca ajungem mai repede in patria Muntelui. Trenul ne duce rapid pana in primul oras din Romania normala (Brasov) in jurul orei 10.10 (20 de minute intarziere care imi aduc aminte ca totusi sunt in tariosara noastra si nu in ceea ce ne-a ramaas tuturor in minte din tarile vest-europene). Dupa o placuta si surprinzatoare intalnire in gara cu prietenul nostru George Porancea, mergem cu autobuzul la autogara 2 (Bartolomeu) si mai departe luam prima cursa locala care ne duce in Bran (daca imi aduc bine aminte, plecarea din Bartolomeu este la ora 11.00 si costa 3 lei de persoana). Soferul e binevoitor si la rugamintea noastra ne lasa direct la intrarea in Simon (el are cursa pana in Moeciu). Ne strangem rucsacii si la 12.00 pornim prin lungul Simon spre valea Gaura. Cam pe la mijlocul satului trecem de biserica si lasam in stanga marcajul CA (care merge spre Omu si Padina pe la schitul Bran si casa Balaban) si continuam printre casele din ce in ce mai rare. In jurul nostru vad plaiurile pe care s-ar putea face plimbari de o zi cu schiurile de tura si ceva clipe din istoria crestina. Radu nu intelege de ce sunt eu atras de cruci si biserici si fac poze peste tot. In fond fiecare piatra din acestea este o istorie in sine si daca ar putea vorbi, multe ne-ar spune! Pe o alta cruce am gasit un frumos text cu tenta religioasa: "Sfanta cruce tu ne-ajuta in necazuri si dureri, inima ne-o fa avuta cu dulci mangaieri!"

Aproape la iesirea din localitate gasim o harta pusa de asociatia "Friedrich Deubel" la locul unde se separa BR ce urca spre cabana padina plin Plaiul lui Lom de TG pe care noi urcam spre valea Gaura (13.10). Noi iesim printre ultimele cladiri si incepem sa urcam pe drumul forestier, deocamdata uscat complet. Cam intr-o jumatate de ora apar primele limbi de gheata si curand tot drumul va fi un mic patinoar. La ora 14.00 trecem de o bariera alb-verde si dam de un stalp de marcaj : BA spre Padina si TG in continuare spre Omu. Urmam al doilea marcaj conform planului de acasa.

Peste cateva minute vedem pe stanga drumului un monument ciudat. ne apropiem si deslusim desprecce e vorba: e un monument ridicat victimelor accidentului din iulie 2010 cand un elicopter s-a izbit intr-un exercitiu comun al Fortelor Aeriene Romane si Israeliene. 

"Ei n-au fost despartiti cu vrednicie-n viata, in moarete laolalta, mai sprinteni se vadeau decat vulturii si mai purternici decat leii!" (Cartea a doua a Regilor, 1:23). Suntem pe de o parte emotionati de amintirea evenimentului si pe de alta parte intrigati de constructia in sine. Pai in parcuri nationale noi, "amaratii" ce cutreiera muntii in lung si-n lat nu avem voie sa calcam in afara drumurilor si potecilor marcate si aici au venit multe masini ca sa construiasca acest monument in interiorul parcului? Chiar gasisem mai devreme un panou cu "Acces interzis" cu mijloace motorizate in arii protejate in afara drumurilor publice. Ori aici Parcul Natural Bucegi e arie naturala protejata - sit NATURA 2000!

Continuam pe langa pojghita de gheata din ce in ce mai groasa, urmam drumul care uneori iese din firul vaii si zapada incepe sa creasca in grosime. La iesirea in poiana Gaura avem parte de prima zapada ce aduce in iarna!

E ora 15.45 si ne dam seama ca vom merge pe intuneric spre refugiul Strunga. Vremea se anunta a fi destul de aspra si se va confirma putin mai incolo. Deocamdata peisajul putin difuz e fantastic si totusi timpul ne indeamna sa mergem mai departe dupa cateva poze. 

Schimbam culoarea marcajului din galben in albastru si astfel pe TA spre poiana Gutanu (sectiune de traseu noua pentru amandoi). Am fi putut sa scurtam pe BR sau BA spre Padina, dar am tinut amandoi sa facem bucatica asta intre poienile Gaura su Gutanu! Prin alternante de padure si poieni pline de zapada ajungem la inserat (17.00) la intrarea in poiana Gutanu. 

Frigul, vantul si intunericul ma vor opri sa mai fac poze de acum incolo. Va trebui sa razbim spre saua Strunga. Tinem curbe de nivel (asa cum marcasem si pe GPS) pe intuneric si ne indreptam in directia in care ar trebui sa fie mai departe poteca. E intuneric si viscol si Radu are inspiratia la intrarea in padure sa coboram putin la ceea ce vazuse a fi poteca. Asa si este si de acum mergem pe BR spre saua Strunga. Asta inseamna ca am evistat pe sus intersectia din poiana Gutanu si astfel semnul nostru s-a schimbat din mers! Mai avem 1.5 km doar pana in sa (in linie dreapta) si viscolul de la iesirea din padure ne va tine pe loc de multe ori. Bine ca stim directia si rezistenta si hotararea ne duc in sa abia la ora 19.50 (aproape 3 ore!!!). Suntem fericiti si speram la vreme mai buna maine! Acum sunt -5 grade afara si viscol! Coboram la refugiu, Radu se schimba, mananca cateva smochine si se baga in sac sa se incalzeasca. Eu incalzesc un litru de apa si il pun in termos (asta dupa ce il golim de ceaiul fierbinte), topesc zapada pentru inca trei litri de apa si fac din ultimul litru o supa de "viermisori" (supe gen Vifon). mancam amandoi si pe la 22.15 ma bag si eu in sac impreuna cu aparatul foto, acumulatorii, sticla de doi litri de apa si bocancii. Pana pe la ora 5.00 motaim amandoi si abia atunci reusim (cel putin eu) sa adormim. Asta pana la ora 9.15! 

Ziua 2 - marti 20.12.2011

Lumina trece timid printre scandurile din dusumea si prin crapaturile peretilor si ne aduce in fata o noua zi. Ne trezim la -2 grade, mancam, strangem bagajele, facem poze matinale pe o vreme mult mai buna decat speram (soare intermitent) si putin dupa ora 11.00 suntem gata de drum. Graba nu e foarte mare fiindca stim ca vom avea putine ore de mers astazi pana la Bolboci. Doar ca drumul e nou si trebuie sa fim atenti la orientare!

Lla 11.15 luam rucsacii in spate, urcam in sa pentru ultimele poze spre vest si mai departe ne vom indrepta spre saua Strungulita. 

 Westwand

 Cu ochii spre Craiasa...

... si spre batrana Leaota

 La drum!

Alternam norii albi si ceata cu soarele si mergem de multe ori dupa GPS si stalpi. Inainte de sa facem stanga, coboram pana sub varful Tataru intr-o mica sa de unde schimbam iarasi directia spre sud. Pe curba de nivel trecem pe sub Tataru (a se remarca marcajul PG inexistent pe harti) pe la obarsia unei frumoase vai in S.   

In saua de dupa varf se insenineaza un pic, prilej cu care mai aruncam cateva priviri in spate. Varful Tataru apare vag precum unul din gigantii lumii (cu referire la "Cucerirea gigangilor lumii" scrisa de Marcian Bleahu, Mircea Bogdan si Gheorghe Epuran) alaturi de lungul perete vestic ce merge din Strungulita pana in varful Doamnele. Salutand zona inalta a Bucegilor vestici, continuam putin pe marcajul PG si (in aparenta lui Radu care ar fi vrut sa vada unde duce acest marcaj) urcam direct spre culmea muntelui Deleanu. Asa facusem traseul pe GPS si vroiam sa mergem cat mai mult pe acesta.

De pe varful cel mai inalt al acestuia identific plaiul Mircea pe care ar trebui sa mearga memorialul "Nae Popescu" si confirm traseul cu GPS-ul. In sud vedem culmea muntelui Lucacila si cine stie ce o mai fi dupa el. Poate vreodata oi ajunge prin aceasta parte mai putin umblata din sudul Muntilor magici! 

Coboram pana intr-o sa unde regasim PG ce continua spre sud (alt motiv pentru viitoarea tura de care am pomenit in randurile de mai sus) dam de crucea dedicata lui Nae Popescu (moment de reculegere pentru cel ce a murit marcand traseul de legatura intre Sinaia si Moeciu). Ma inclin cu respect pentru acest OM si  pornim in continuare in linie dreapta descendenta pe plaiul Mircea/Mircii. 

"...hoinarind asa pe o carare

Cand o cruce-n cale-ai intalnit

Nu uita sa pui macar o floare

Pentru cel ce muntele-a iubit"

Eu avand pasul mai mare, prind ceva viteza si placere la coborare (pe schiuri cred ca ar fi potrivita o tura pe aici!) si caut sa tin urma cat mai dreapta pe muchia Mircii. 

La intrarea in padure avem placuta intalnire a marcajului TR (pe care l-am cautat pana acum) si urmam marcaj cu marcaj prin padure. De multe ori brazii cei frumos impodobiti cu globuri si beteala bogata data din Cer ne acapareaza intr-atat incat nu mia suntem atenti la pasi. Avem privirea plimbata de frumusetea ce ne inconjoara.

La un moment dat pierdem marcajul si coboram pe un fel de drum forestier direct pe piciorul Mircii prin padure spre lacul Bolboci. La ora 15.00 iesim la ultima curba a drumului ce vine de la Padina (drum auto marcat cu CA). 

Ne intoarcem circa un km pana la punctul de plecare al memorialului (data urmatoare voi urca pentru a vedea exact pe unde e traseul) si apoi inca un km pana la cabana Bolboci. 

Ne cazam cu ideea de a ne mai plimba dupa masa (40 lei/pers in camera cu 2-4 paturi si camera matrimoniala si 30 lei/pers in camera cu 10 paturi). Ce sa mai ne plimbam ca s-a lasat seara! Masa, caldura din camera si oboseala ne fac ca la ora 19.00 sa picam de oboseala. Vom dormi 12 ore pana cand suna telefonul de trezire. 

Ziua 3 - miercuri 21.12.2011

Inca e noapte si abia la 7.20 se lumineaza de ziua! In fond e cea mai lunga noapte din an (in Romania) si ne-a si lasat sa ne si odihnim pe indelete! Mancam cate ceva din bagaj, stragem totul si la 8.10 suntem in fata cabanei pentru ultima (si lunga) etapa a turei. Parcurgem barajul si pornim in stanga pe CG ce ar trebui sa ne duca pe langa vf Nucetu la cabana Varful cu Dor. 

Doar ca pierdem intrarea in padure (stiu ca alta data am coborat pe aici si totul era cat se poate de clar) si continuam pe drum (pe stanga lacului in sens geografic) pana la capatul lacului. Simt nemultumirea lui Radu ca am ratat semnul, dar nu mai avem ce face! Urcam pe drum cel mai sus pana deasupra Cheilor Tatarului si tot cautam vreo varianta de a urca spre platou spre varful Nucetu (10.15). De aici vedem jos Padina si ne gandim cat de mult avem de coborat. Asta e, nu avem ce face fiindca nu e alta solutie!

Drumul ne coboara dupa Cheile Tatarului si turbaria Laptici si se uneste cu drumul clasic marcat cu CA ce vine de pe partea cealalata a lacului (pe aici voi veni la inceput de ianuarie cu schiurile).

Drumul de masina ne duce prin niste mici chei pana la drumul forestier Laptici inchis cu bariera. Stiind ca trebuie sa ajungem in saua/zona Laptici, caut sa aflu de la Romeo (prin telefon) unde urca acest drum. Si el banuieste ca se inchide si ma sfatuieste (de fapt imi intareste ideea "fixa") sa urcam pe BR pana in platou si apoi prin Valea Soarelui si Valea Dorului spre Sinaia. Inainte de acest pod este o noua cruce de marmura cu traducerea inscriptiei mistice "NIHIL SINE DEO".

Dupa cabana Diana facem dreapta pe forestierul ce ne duce spre baza Plaiului lui Pacala si mai departe pe BR in sus. Intr-o ora ajungem in saua Laptici (rememorand tura pe care am facut-o in decembrie 2009 in coborare pe acest traseu). E un peisaj fain si totusi neplacut! Alb peste tot si de pe la 1900 e alb deasupra noastra! Traversam platoul urmarind stalpii si ajungem la noua statie de gondola de la "Valea Soarelui" (baza vaii Dorului) (14.10). Radu porneste in fata pe marcaj BR/CG pe firul vaii si apoi vom urca amandoi in noua partie aproape de cabana "Valea Dorului".  In 30 de minute suntem langa cabana si urcam direct in saua Dorului pentru a evita Miorita (din lipsa de timp). In sa vantul incepe sa bata si temperatura coboara la -5 grade Celsius. Nu stam deloc desi setea si foamea cer asta si coboram pana la statia de jos a fostului telescun ce urca pe Varful cu Dor acum multi ani. La masa prindem chiar -6.2 grade Celsius. Ne adapostim de vant, mancam ceva ciocolata/curmale, bem putina apa si la vale! Tinem marcajul BR pe drumul de iarna pana la cota 1500 si apoi direct pana la 1400 (16.15). De aici ii dam bice pe partia noua pana la statia de jos de la gondola (nu e inca zapada buna de schi aici) (16.50). Nici o partie nu e era deschisa! Coboram pe noapte prin Sinaia pana la gara si cu trenul Regio clasic (17.57) ajungem in trei ore "acasa" in "draga" capitala.

Date strict tehnice: zapada nu a fost de coltari, 52 km parcursi, 14h 55 min mers, 6h 35 min pauze, temperatura minima -6.2 grade, basici la ambele calcaie si multa energie acumulata pana la urmatoarea iesire!

Inchei povestea cu un link catre "Frumusetea iernii"! http://www.youtube.com/watch?v=nJBeoeujsJw&feature=related