Belgia - Anvers, Bruges, Gent, Waterloo 10.06.2019

Anvers/Antwerpen are pentru mine o semnificație personală importantă. Dar aici ne concentrăm pe momentul prezent...

Al doilea port al Europei după Rotterdam, Anvers/Antwerpen este capitala neoficială a Flandrei. Se folosesc ambele nume care provin din franceză/neerlandeză. Anvers se află pe râul Scheldt la 88 de kilometri de Marea Nordului de care este legată printr-un estuar mare (pe malul râului vom lăsa și noi autocarul). În 1291 a primit statut de municipiu, iar după douăzeci de ani a devenit membru al Ligii Hanseatice. Având avantajul plasării în apropierea Mării Nordului, oraşul a profitat de pe urma comerţului cu Spania şi Portugalia, reuşind să se impună drept capitala comercială şi financiară a Europei în secolul XVI. Zahărul, piperul, argintul şi textilele au fost bunurile care i-au îmbogăţit pe comercianţii stabiliţi în Anvers. Are o perioadă de declin până la 1800 când își revine sub planurile lui Napoleon, decade o dată cu momentul Waterloo și se re-dezvoltă în sec. XX. 

Pornim de la parcare pe Plantinkaai spre Het Steen, castelul costruit în jurul anului 1200 și păstrat ca simbol al orașului. În terminalul acoperit putem vedea o expoziție de mijloace de  transport vechi (căruțe, tramvaie, vagoane de tren), urcăm pe platforma panoramică și apoi pe Suikkerui mergem în piața mare Grote Markt dominată de clădirea primăriei (1565) în renovare, de clădirile breslelor (cu statui aurite în partea de sus) și de statuia lui Brabo, eroul local care a reuşit să îl învingă în luptă pe uriaşul ce păzea cândva trecerea vaselor pe râul Scheldt, cerând taxe mari. Celor care refuzau să le plătească li se tăiau mâinile. Bătălia finală a adus înfrângerea uriaşului: capul şi mâna lui au fost tăiate şi aruncate în râu. Semnificaţia acestei poveşti nu este una ascunsă: mult timp, olandezii au deţinut controlul asupra traficului pe Scheldt.

Mergem spre piațeta din fața Catedralei Fecioarei Maria sau Onze-Lieve-Vrouwekathedraal. Turnul său nordic de 123 de metri o face cea mai înaltă clădire a Anversului. În interior se găsesc picturi de Rubens și 86 de coloane care flanchează naosul. Câțiva din grup intră și îi așteptăm să mergem mai departe. În fața catedralei este statuia interesantă a unui copil care parcă ar ieși de sub pătura de asfalt... 

Pe Jan Bloonstraat, Eiermarkt și strada comercială Meir și zona pietonală Wapper ajungem la casa memorială Rubens. Se spune despre picturile lui că ar fi inspirate de soțiile lui. E deschis și ne-ar lua prea mult să o vizităm. Așa că pornesc Google Maps și dirijez tot grupul spre autocar. Chiar de sunt străzi mai înguste și mai murdare, înțeleg turiștii mei cum mă dirijez de multe ori!

Cu autocarul plecăm spre Bruges, orașul-bijuterie al Belgiei. Găsim parcarea gratuită pe Bargeweg pe o insuliță. Negociez cu grupul timpul disponibil pentru vizita orașului. Ca o paranteză, vreau să vă spun că de pe prima străduță m-am îndrăgostit de orașul ăsta. E fascinant! Și, chiar dacă nu pare de la parcare, orașul are un centru istoric foarte, foarte fain. Chiar anticipez spunând că un domn din grup mi-a spus la un moment dat că ar fi dat bani pe croazieră pe canalele Bruges-ului în defavoarea celei din Amsterdam!

Bruges sau Brugge (franceză, respectiv olandeză) este ”oraș” din 1128, își trage numele de la Bryggja (pod, punte, chei) și a fost în Evul Mediu membru și pentru o perioadă capitală a Ligii Hanseatice. Centrul istoric de peste 430 ha este declarat monument UNESCO din 2000 și încântă la fiecare pas prin clădirile din cărămidă roșie. 

Descoperim centrul după ce trecem pe Bargebrug și traversăm Minnewaterpark. Pe Arsenaalstraat dăm de primele calești turistice (mare atenție la ele când le întâlnești pe mijlocul străzii!) care au altă rezonanță față de caleștile elegante din Viena. Lăsăm un beguinage pe stânga, mergem până la Katelijnestraat și facem stânga spre centru. Tot povestim una-alta și ne împrăștiem ca grup pe o distanță destul de mare. Probabil merg eu repede, caut să scad viteza, nu prea mult că altfel nu mai avem timp de vizită (!). Printre multe magazine și restaurante trecem de un Carrefour (pe stânga) și ajungem la Onze Lieve Vrouw Brugge. Istoria bisericii începe în 875 cu o capelă carolingiană care aparținea Domului din Utrecht. Biserica actuală este de la 1230. Turnul de 115 metri este a doua clădire din cărămidă ca înălțime din Europa și a fost refăcut între 1270 și 1340, vârful fiind adăugat în sec. XV și completat în sc. XIX. Biserica este faimoasă pentru sculptura din marmură albă a lui Michelangelo ”Madona cu pruncul”. 

Fiindcă lumea e nerăbdătoare, stabilesc punctul de întâlnire pentru întoarcere aici, pe colț, lângă muzeul de aerheologie și turiștii mei au timp liber. Cum e normal (!), unii din grup nu vor reveni la punctul ăsta și îi vom avea de așteptat la autocar.. Bănuiesc unde au ratat străduța corectă. 

Cu câțiva din grup merg pe Mariastraat până în piațeta Stevinplein unde e magazinul de ciocolată The Chocolate Line. Intrăm pentru ceva suveniruri dulci și mai avem ceva timp liber. Cu doi domni din grup mai explorăm puțin orașul. Mi se va reproșa că nu am dus grupul mai departe prin oraș și a trebuit să exploreze singuri. Oricum faci nu e bine: dacă mergi cu ei, mergi prea repede, dacă îi lași liberi, de ce nu ai mers cu ei, dacă mergi încet nu mai ai timp de vizită și îți spun că nu ai atins toate obiectivele...

Pe Steenstraat ajungem în Markt, piața principală a orașului, cu obelisc în mijloc și pe laterale cu Provinciaal Hof (prefectura neogotică din 1878 pe locul punctului central al portului din Bruges Waterhalle de 95 de metri lungime și 30 de metri înălțime, 1294), Muzeul berii și turnul Belfort (construit între 1240 și 1822, 86 de metri, accesibil contracost pe o scară cu 366 de trepte, punct de supraveghere pentru incendii).

Pe Breidelstraat mergem în De Burg, o altă piață importantă a centrului istoric dominată de Primăria Orașului care găzduiește muzeul de istorie a orașului și de Bazilica Sfântului Sânge (se obervă prin culoarea neagră și prin statuile aurite). Se spune că aici se află o fiolă cu sângele lui Iisus. O vizităm și sunt surprins de masivitatea ei. Mă ”pierd” aici și cei doi colegi mă vor aștepta la ieșire pentru o pauză de toaletă :). 

Găsim pasajul Blinde Ezelstraat care ne trece pe pod peste canal și prin piața turistică Huidenvettersplein ajungem pe canalul Dijver. De aici pornesc tururile cu barca. Mai sus vă spuneam că ar fi fost o opțiune pentru canale... Mai avem puțin timp și pe Rozenhoedkaai și Dijver ajungem la punctul de întâlnire de lângă Onze Lieve. Mai așteptăm turiștii rătăciți din grup, pe unii încerc să îi dirijez prin telefon și tot un grup va rămâne în urmă. Consider că sunt adulți și după sfertul academic pornim înapoi spre autocar.

Pe Mariastraat și Katelijnestraat mai găsesc niște clădiri vechi pe care nu le observasem și facem dreapta pe Arsenaalstraat pentru a ne întoarce prin parc la autocar. Cel mai probabil cei din spate au ratat strada la stânga și au continuat până la Gentpoortwest (sau mai bine zis pe străduțe pe la Astridpark au ajuns direct la Gentpoort, una din porțile medievale încă în picioare). În fine vin toți din grup și plecăm mai departe.

Mie mi-a intrat în suflet Bruges-ul, mă voi mai întoarce aici să vizitez pe îndelete!

Mai departe ne îndreptăm spre Gent la o distanță de aproximativ 50 de kilometri. 

Gent/Ghent/Gand (neerlandeză/engleză/franceză) este capitala Flandrei de est și un puternic centru universitar (peste 40.000 de studenți). Numele vine din latinul ”Candia” sau ”Gandia” care înseamnă ”pământ la confluența râurilor” sau cuvintele gal ”condate” sau proto-indo-european ”gan” cu semnificație asemănătoare sau celt ”Ganda” (deltă). Istoria orașului începe cu anii 400 când francii l-au câștigat de sub conducerea romană. A avut o istorie zbuciumată dată de poziția la confluența râurilor Escaut și Lys (Se poate găsi ușor pe internet, nu are rost să dau copy-paste aici!). 

Parcarea pentru autocare este în apropierea gării Gent Dampoort. Aici ne vor aștepta colegii șoferi. Cum în program avem doar trei obiective și ne cam grăbim, mergem direct acolo. Pe Gandastraat ajungem în parcul Coyendanspark care ascunde Abația Sfântului Bavo, trecem prin turnul Herbert Macharius și pe Slachthuisbrug traversăm canalul navigabil Portus Ganda. Pe canalul Reep ajungem în Bisdomplein (bisdom=dioceză) și Maaseikstraat suntem aproape de obiectivele noastre. Niște colegi îmi fac poze la statuia lui Hubert Van Eyck și avem ceva timp liber (după mine mereu insuficient). Sunt de văzut catedrala Sfântului Bavo, Belfort (clopotnița, foișor și turn de pază din sec. XIV) și Biserica gotică Sf. Nicolae. 

Eu voi vizita doar catedrala Sfântului Bavo. În sec. XII aici era o biserică romanică distrusă la construcția catedralei. Catedrala găzduiește multe lucrări de artă, cea mai rară fiind ”Adorarea Mielului Mistic” pictată de Hubert și Jan van Eyck în 1432. Îți trebuie ceva răbdare ca să o găsești! Este pe galeria din dreapta altarului principal, închisă cu cheie și vizitabilă contra-cost. Dacă știi cum să faci poze, se poate vedea și fără plată!   

Ne adunăm și pe același drum ne întoarcem la autocar. Cred că e prima dată când ajungem la timp cu toții. Asta fiindcă practic nu am vizitat mare lucru!

Inițial trebuia să avem cazare în Bruxelles seara. Agenția a găsit un hotel în Waterloo, la 15 kilometri de Bruxelles. Au fost ceva nemulțumiri pe tema asta, dar eu m-am bucurat că astfel am mai scos ceva din programul zilei de mâine. Care oricum va fi destul de aglomerat! Așa că mergem la monumentul luptei de la Waterloo!

Avem parcare chiar lângă monument și vizităm, pe îndelete și doar pe exterior (e închis muzeul). În 18 iunie 1815 a avut loc lupta între Primul Imperiu Francez condus de Napoleon Bonaparte și Coaliția celor șapte condusă de ducele de Wellington (armata anglo-saxonă) și de feldmareșalul von Blücher (armata prusacă). Armata lui Napoleon a fost dominată numeric (73.000 versus 118.000 de militari) și strategic (Wellington a primit ajutorul prusac și a reușit să încercuiască armata franceză). Napoleon abdică patru zile mai târziu, încearcă să fugă în America, este oprit de Armata Navală Regală și se predă în 15 iulie 1815. Louis XVIII este adus la tronul Franței și Napoleon este exilat în insula Sf. Elena unde moare în 1821. Tratatul de pace a fost semnat la 20 noiembrie 1815 (sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Battle_of_Waterloo).

Senzațiile personale sunt mai greu de descris. Oricum nu se apropie de duritatea nazistă (mă refer la Auschwitz). Și că tot ziceam de naziști, fac o comparație între Napoleon și Hitler: amândoi au vrut foarte mult, au câștigat multe țări și au pierdul fiindcă nu au știut unde să se oprească! Și, din câte știu eu, ambii erau mici de înălțime (1.69 respectiv 1.75 metri)!

Seara mănânc cu șoferii niște paste sau pizza, bem o bere și la somn. Ca ghid trebuie să mă înțeleg și cu turiștii și cu șoferii ca să meargă treaba bine! 

Cu trenul prin Europa 4-26.01.2013 Ziua 10 Bremen, Osnabruck, Haga, Roosendaal, Antwerpen

Așa cum vorbisem aseară, ne trezim devreme fiindcă Simona, Andra și Iulian trebuie să plece pentru slujbă. Mâncăm ceva de dimineață cu toții și eu mai rămân vreun sfert de oră în casă după ce pleacă ei (9.30). La plecare e fix aceeași metodă ca la Martha din Viena: ușa se închise singură! Îmi iau bagajul și merg spre gară! E puțină brumă și destul de rece... Și pornesc singur în călătorie... 

La 10 fără câteva minute sunt la gară și îmi găsesc combinația de trenuri spre Amsterdam și Haga. Planul meu ar fi să ajung la Brussel la rudele care s-ar bucura să stau la ele. La 10.05 plec din Bremen Vegesack spre Bremen Hbf și direct la 11.10 plec cu un ICE 1025 spre Osnabruck. Dacă acum vreo 60 de ore era prima dată când am mers cu un tren ICE, acum îmi este deja ceva obișnuit! În mai puțin de o oră sunt în Osnabruck și am aproape două ore până la următorul tren spre Amsterdam Centraal. Hai să vizitez orașul dacă tot sunt aici! Nici un loc nu merită ratat (așa cum am făcut acum două zile în Luxembourg)! Sunt la peronul 2 și cobor la nivelul gării. Dacă vă uitați pe Google Maps sau ați fost acolo, puteți observa că sunt două nivele de linii care se suprapun perpendicular! Ies în Theodor Heuss Platz din fața gării unde sunt încântat de multele biciclete parcate pe partea stângă a pieței. Pe dreapta e o stație de autobuze și între ele este monumentul dedicat tuturor luptătorilor locali pentru libertate.

Fix în fața gării merg pe Heinriech-Heine strasse până la râul Hase pe ale cărui maluri e amenajat un părculeț cu niște mici puncte de interes. Cunoscătorii de germană pot afla mai multe de pe panoul de mai jos!

Schimb strada cu Johannisfreiheit până la biserica Sankt Johannis Kirche care e în centrul istoric. Pe laterala bisericii este un monument din fier dedicat tuturor categoriilor sociale ale orașului și în fața bisericii este o fântână cu câteva sculpturi simbolice: un episcop, un orator și câteva femei elegante. 

Prima biserică a fost începută aici în 1011 sub episcopul Dietmar. Între 1256 și 1292 a fost ridicată cea mai mare parte a bisericii actuale și a fost finalizată abia în sec. XIV. 

Din fața catedralei merg prin parc și apoi pe Schlosstrasse până la Schlosswall de unde vedem în dreapta grădina Palatului (Schlossgarten) și Universitatea din Osnabruck. E o clădire elegantă și somptuoasă în stil baroc construită în 1667-1675 inițial ca reședință a prințului-episcop de Osnabruck. Merg prin parc și intru în curtea interioară a Universității prin intrarea din Neuer Graben.

De la intrarea în Universitate merg puțin la stânga prin parc spre Katharinen Kirche. Prima biserică a fost consturită aici în 1248 la întoarcerea pelerinilor din Țara Sfântă. Clădirea actuală e construită între 1300 și 1500 cu multe întreruperi. Între 1643 și 1648 a oferit spațiu legației suedeze pentru întruniri și negocierile de pace. A fost distrusă în al doilea război mondial și refăcută și deschisă publicului în 1992. Conform legendei, sfânta Ecaterina, fata prințului Alexandriei s-a convertit la creștinism în sec. IV, a convertit alți 50 de elevi ai împăratului roman Maximus, aceștia i-au spus că ”Zeii voștri sunt o simplă deziluzie” și aceștia au fost uciși de sabie.

În fața turnului bisericii de 103 metri înălțime este statuia unor credincioși (bărbat și femeie) care discută despre religie. Lângă ei este deschisă o Biblie la Evanghelia după Ioan: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Sunt reprezentate cubul care simbolizează matematica și științele exacte, o minge care simbolizează jocul și fericire și un nor care simbolizează iraționalul. Monumentul are legătură cumva cu orașul Bremen fiindcă realizatorul acesteia, Holger Voigts s-a născut în 1952 și a studiat artele în Bremen.

Pe Katharinenstrasse pe lângă un magazin de echipament outdoor ies în Heger Tor Wall pe care merg iarăși la dreapta spre zidurile orașului vechi.

La o librărie aflată între strada pietonală Rolandsmauer și Natruper Tor Wall se află poarta Heger Tor. De fapt se numește poarta Waterloo și este dedicată victoriei lui Napoleon în 1817. Vechea poartă Heger Tor se afla câțiva metri mai în interiorul cetății și a fost demolată în 1815. Continui pe aleea pietonală până la Bocksturm/Bucksturm, un turn de pază din sec. XIII. În turn este o expoziție de arme medievale și de apărare. Turnul a fost folosit în secolele XVI și XVII ca loc de tortură. 

Vreau să intru și nu am mărunt pentru a plăti intrarea. Îi spun paznicului asta și mă lasă să intru fără să plătesc. Și pe deasupra îmi spune că pot lăsa rucsacul în holul de jos și mi-l supraveghează el. Mă plimb la toate cele trei etajele cu atenție la fiecare exponat.

Continui pe Natruper Tor Wall până la expoziția de artă din fosta Dominikaner Kirche și înainte de ea fac dreapta pe Bierstrasse și pe strada pietonală Grosse Gildewart. La colțul celor două străzi este o cunoscută berărie.

Fac dreapta spre Maktplatz și îmi place teribil de mult clădirea hotelului Romantik Walhalla. Este o clădire construită în 1690 în stil baroc și e considerată cea mai veche casă de oaspeți/hotel din Osnabruck. 

În Marktplatz pe stânga este Marienkirche, Biserica Mariei cu ale sale sculpturi gotice de exterior este construită, ca și celelalte biserici, în sec. XIII pe locul unde în 1177 a fost construită prima biserică romanică.

Vis-a-vis de Biserica Mariei este frumoasa Primărie veche pe lângă care trec doar cu câteva cadre. Prin spatele bisericii ies în Domhof, piața unde este Domul Sfântului Petru. Înainte de a intra în Dom, mă uit pe o hartă 3D a orașului vechi să văd cam pe unde sunt ;).

Catedrala aparține diocezei catolice de Osnabruck și a fost construită (vorbesc de biserica actuală) în anul 1100 după un mare incendiu. Prima versiune a catedralei a fost construită în 785 la 15 ani după fondarea diocezei de către Charlemagne și a fost distrusă după 100 de ani de către normanzi. Ar fi mai multe de spus despre catedrală și îi las pe cei interesați să se documenteze personal. 

Din Domhof merg pe lângă teatrul din Osnabruck, continui pe Grossestrasse și trec pe Georgstrasse peste râul Hase. La dreapta sunt câteva poduri moderne interesante și fac o plimbare printre aceste poduri.

Prin Neumarkt merg puțin la stânga și apoi la dreapta pe Kollegienwall ajung la restaurantul Ess Theater Alango și fac stânga spre Hase. Trec râul și pe Heinrich Heine strasse las pe dreapta hotelul și complexul de sănătate Hohenzollern și ajung la piața gării (circa 13.40). 

Merg la gară și în 10 minute urc în trenul IC 146 spre Amserdam Centraal. În cele câteva minute din gară mă bucur de o expoziție de trenulețe într-o vitrină. Ce-ar fi dacă mi-aș face și eu acasă așa ceva (că materiale am de la tata!).

Timp de vreo trei ore mă bucur în tren de peisajul de afară. mergem destul de repede și abia reușesc să văd și să surprind câteva cadre fixe. Sunt fascinat, ca în fiecare zi, de soarele care se pregătește să se retragă de pe cer. Înainte de Amsterdam văd un afișaj care îmi arată ca afară sunt zero grade Celsius!

Chiar dacă gara e mare, nu mă impresionează prea mult și mă grăbesc să ajung la peronul de unde peste jumătate de oră plec cu un tren IC 2169 spre Haga (den Haag Centraal). M-am obișnuit cu condițiile, scaunele de piele mi se par normale și la fel de normal mi s-ar părea să mă conectez la internet. Doar că în trenul ăsta nu am acces wireless! În 50 de minute (18.17) sunt în Haga unde intru în gară prin subteran.

Cum e noapte, nu prea știu exact pe unde să merg și doar intuitiv urmez străzile în orașul vechi. Orientativ pe Herengracht și Lange Poten ajung la Hofweg, de aici la dreapta pe linia de tramvai prin piața Buitenhof și pe lângă Galeria Prințului Willem V, prin Plaats și pe Hoogstraat ajung la piața dintre Grote Halstraat și Gravenstraat, ajung pe la biserica Grosse Kerk și pe linia de tramvai mai departe pe strada Buitenhof, 5 la restaurantul Popocatepetl (www.popo.nl vine de la numele restaurantului!), la piața Plein cu statuia lui William cel tăcut și la Hoftoren, turnul de birouri de lângă gară. Nu mă întrebați mai detaliat locurile că nu le știu :D!

Cum mai am puțin timp până la tren (adică vreo 25 de minute), merg în parcul Koekamp din fața gării și mă odihnesc urmărind niște rațe de pe lac. Prin parc trec drumurile europene E9 și E11! Mă întorc la gară și în stânga văd un sediu al universității din Leiden. Știu că Iulian vrea să ajungă în Leiden! 

La 19.58 pornesc cu un tren local SIS 5177 spre Den Haag HS și apoi cu cu un tren intercity (IC 2664) spre Roosendaal (o oră de mers). E ultima localitate din Olanda și aici voi schimba un tren pentru a merge în Belgia spre Antwerpen/Anvers. Am doar 5 minute la dispoziție și nu e nici o problemă. Timpii sunt calculați astfel încât să nu poți pierde nici un tren!

Trenul regional este mai amărât și încep parcă să revin la condițiile de acasă. În compartiment suntem doar eu și încă doi călători și ni se verifică biletele/abonamentele. La mine doar vede că e Global Pass și trece mai departe. Tot îmi fac planuri și socoteli pe harta Eurrail de acasă și chiar sper că voi ajunge în Brussel azi. 

La 22.10 ajung în gara Antwerpen Centraal. Sunt într-o gară imensă la nivelul -2 și sunt încântat de cât de înaltă este gara. Urc pe scările rulante până la nivelul +1 de unde urmează să iau următorul tren spre Brussel (la ora 23.27). Scările foarte lungi nu sunt întrerupte până la nivelul 0 și doar trebuie să iau alte scări mai scurte spre nivelul +1. Între peroane mă luminasem și asupra planului fiecărui nivel al gării. Cred că este cea mai mare gară pe care am văzut-o până acum: patru nivele!

La capătul scărilor un tip îmi face semn din spate și îmi spune că sunt murdar pe picior (aruncase el cu ceva alb!). Refuz şerveţelele lui, în capătul scărilor dau rucsacul jos să scot şerveţelele umede şi până să mă şterg, îmi fură fără zgomot rucsacul! Rucsac mare de peste 15 kiograme fără pic de zgomot! Altul îmi spune ca mi-a furat rucsacul şi îmi arată altă direcţie! Ce mă fac? Mă pipăi, și văd că nu am nici o rană și am toate actele actele în geacă. Dar sunt disperat fiindcă în rucsac aveam printre altele și netbook-ul soră-mii și sacul de dormit care m-a purtat și m-a ajutat peste 10 ani peste tot! Alerg un pic (5 minute prin gară) fără nici o urmă de rucsac. Mă duc la secția de poliție din gară, e închis și nu e nimeni! Mă calmez, sun la 112 la poliţie şi îmi face legătura la 101, dau detalii şi până să revină ei cu un telefon, o anunţ pe soră-mea că mi-a furat rucsacul cu netbook-ul ei. Îi ţin la curent pe Raluca şi pe Iulian cu evoluţia lucrurilor. Revin cu telefon la poliţie, îmi dau adresa celei mai apropiate secţii să dau declaraţie. E pe strada Quinten Matsijslei, 50! No, și cum ajung eu acolo? Din gară ies pe partea dreaptă total confuz și întreb primii oameni pe care îi văd. Sunt doi evrei foarte de treabă (recunosc după bărbile specifice cârlionțate). Le explic foarte pe scurt ce mi s-a întâmplat, mă compătimesc și îmi explică pe unde să merg. Pe strada de lângă liniile de tren (de fapt de sub marele pasaj pe care merg liniile), merg până la primul pod și trec la dreapta pe sub linii pe Lange Kievitstraat. Mai merg paralel cu liniile la stânga până la următorul pod și la dreapta la prima intersecție (merg pe N 184 Plantin en Moretuslei) cotesc iar la dreapta pe strada secției de poliție. Ajung la secție și tot sunt cam disperat. Polițista de la recepție mă întreabă ce s-a întâmplat, îi povestesc pe scurt și mă liniștește:”Acum câteva ore s-a mai întâmplat exact la fel cu o femeie!” Cumva mă liniștesc puțin fiindcă știu că nu sunt eu singurul furat! Completez o declarație cu tot ce mi s-a furat, descriu pe o hârtie evenimentul și le dau polițistei. Le înregistrează și îmi dă o copie și un număr de telefon (bineînțeles că le dau numărul de telefon să mă sune în caz că găsesc ceva). Nici până în ziua de azi nu m-au sunat!

Fiindcă nu am ce face acum și e trecut de miezul nopții, trebuie să caut un loc unde să dorm. Sunt prea zăpăcit și clar îmi trebuie ceva somn. Deocamdată cam mor de foame și am doar 30 de euro cash. Merg spre piața din fața gării și aici găsesc un fast-food turcesc. Acum bănui pe toată lumea și mă uit cam ciudat la arabii de aici. De fapt ei nu au nici o vină! Doar că pe fața multora este imprimată ideea de ură și răzbunare din Coran și rar vezi pe vreunul din ei să zâmbească. Îmi iau un fel de shaorma și un ayran și le mănânc repede și cu poftă (7 euro). Cu foamea rezolvată, trebuie să caut de somn. Întreb pe cei din jur și mi se recomandă hostelul Boomerang. De la gară merg pe Quinten Matsijslei și apoi pe lângă Stadpark ajung pe Charlottalei și Belgielei la Lange Leemstraat. Fac stânga și ajung la numărul 95 unde e hostelul. Intru în holul foarte simpatic puțin întunecat unde un tânăr se juca la calculator. Îmi spune că are loc doar la 12 euro într-o cameră de 16 paturi. Îi povestesc pe scurt ce am pățit și mă compătimește și el. Acum chiar nu am ce face! Îmi completează datele din pașaport și mă conduce la etajul 2 unde e camera. Îmi arată un pat liber pe dreapta și unde e baia. Îi mulțumesc, mă spăl puțin pe față și pe picioare și la somn. E ora 1.30. Dorm câteva ore și mâine mă hotărăsc ce fac!