Azi e ziua plecării... Timpul se scurge repede și ne bucurăm chiar de dimineață cu micul dejun pe terasa superioară a riad-ului (8.30). Eu doar cobor să iau niște condimente la sfatul lui Youssef. Vă amintiți că găsisem un magazin de condimente când am venit la început în Marrakech? Îi spun lui Youssef de el și îmi spune că sunt foarte scumpe. Îmi explică cum să ajung la un magazin al localnicilor foarte ieftin și doar la câteva minute de noi. La magazin toți se uită curioși la mine când cer câte 100 de grame și din ăla, și din ăla, și din ăla... Și primesc la sfârșit ca bonus și puțin șofran într-o cutiuță! Sunt fericit cu achiziția și la riad trebuie să văd cum să fac să pun toate prafurile și ceaiurile ca să nu pară droguri. Aleg să le iau în bagajul de mână ca să îl pot desface și arăta ce am acolo oricui îmi va cere. Strângem bagajele și camera și facem câteva poze cu personalul riad-ului. Toți sunt de nota 20! Schimbăm adrese de facebook, ne salutăm frățește și pe la 12.30 pornim la drum.
Today is the day of leaving... Time flows fast and we enjoy the breakfast on the superior terrace of the riad (8.30). I just go down to take some condiments on Youssef's advice. Do you remember that I told you about a condiment store when we first came to Marrakech? Youssef tells me that it is very expensive and guide me to a locals' condiments store in the souk near us. At the store everybody is curious about me when I ask for 100 g of this, of that, of that... At the end I receive a bonus: a little box of saffron! I am very happy with my aquisition and at the riad I have to see how to carry all condiments and tea for not looking like drugs. I put them in the hand baggage to be able to open and show them to all who ask for this. We pack everything, make some pictures with the staff of the riad. All are very, very nice! We change facebook addresses, salute as brothers and start the way at 12.30.
De la prima intersecție luăm un taxi direct până la aeroport. Omul nu știe prea multă engleză și ne mulțumim și cu atât. Cam pe la ora 13.00 suntem la aeroport, cu mult înainte de decolare (18.05). Mai bine mai devreme decât mai târziu! Ne luăm un cărucior în care punem rucsacii, luăm un suc sau o apă să cheltuim ultimii dihrami, găsim un cântar gratuit să vedem cât au rucsacii. Probabil aici mie îmi cade pașaportul pe jos fără să îmi dau seama. Plecăm, ne așezăm pe o bancă și după vreo 20 de minute auzim vocea din difuzoare spunând ceva cu ”Sizăr, engineer”. Nu facem nici o asociere și mă trezesc cu un polițist lângă mine spunându-mi pe nume. ”Come with me”. Merg cu el, mă întreabă tot felul de date, mă legitimez cu cartea de identitate și îmi arată pașaportul. Răsuflu ușurat! Am greșit eu și s-a rezolvat!
Mai vizităm magazinele din aeroport, mai fac ultimele poze (se duc bateriile și voi lua altele din Madrid) într-un magazin tradițional, de suveniruri, pe la ora 16.30 trecusem de controale și suntem la poarta de îmbarcare. Cam pe la 17.15-17.30 urcăm în avion și decolăm la ora stabilită.
La revedere, Maroc!
At the first cross we take a taxi direct to airport. The driver doesn"t know too much english and we are ok with this. At about 13.00 we are at the airport, a lot of time before our flight (18.05). Better sooner than later! We take a trolley for backpacks, a juice or water to spend the last dirhams, find a free weighing to check the baggages. I probably loose down my passport without noticing this. We stay on a bench and in about 20 minutes we hear something like ”Cezar, engineer”. We don't associate and a policeman comes to me ands tell me my name and ”Come with me”. I go with him, he asks me details, I legitimate with the ID card and show me the passport. I am reliefed! I made a mistake and it is solved!
We visit the stores from the airport, make the last pictures (batteries are almost off, I will take some new batteries from Madrid) in a traditional souvenir store, at around 16.30 we pass the control gates and we are at the embarking gate. At 17.15-17.30 we go up in the plane and fly at the established hour.
Salaam aleycum, Maroc!
Zborul durează două ore peste toată lungimea Marocului, peste Gibraltar, peste munții înalți din sudul Spaniei și mai joși spre centru și aterizăm pe întuneric pe aeroportul Barajas din Madrid. Zbor ok, încă pe lumină. Ne luăm rucsacii și ieșim spre oraș.
Studiasem problema (nu suficient) și luăm autobuzul 200 până la Avenida de America. Distanța pare mare și de fapt se poate face mai ușor cu metroul! De aici coborâm la metrou, studiem o hartă și ne luăm cartele să avem până la Gran Via. Știm că trebuie să ajungem la adresa Gran Via, 44. Cu linia 4 (maro) mergem spre Arguelles până la Alonso Ramirez unde schimbăm la linia 5 (verde) două stații în direcția Casa de Campo. De fapt puteam să mai mergem încă una până la Callao!
Pe Gran Via mergem până identificăm numărul 44 (sunt mai multe hosteluri la diferite etaje ale unul fost spital), ne cazăm și după puțină relaxare ieșim prin zonă. Vrem să vedem cum e Madridul!
The flight takes two hours along Morrocco, Gibraltar, high mountains in south of Spain and lower in the center and land on dark on Barajas airport of Madrid. OK flight! We take the baggages and go out to city.
We studied the problem (not enough) and take bus 200 to Avenida de America. The distance seems long and it can be easily done by metro! We go dowm to metro, study a map, take cards to Gran Via. We knew that we have to reach Gran Via, 44. With line 4 (brown) we go in Arguelles direction to Alonso Ramirez and change with line 5 (green) in direction Casa de Campo. We could go one more station to Callao!
We walk on Gran Via until we identify number 44 (more hostels at different floors of a former hospital), take the room and after few minutes of relaxation we go out around. To see Madrid!
Pe calle Gran Via coborâm absorbiți de agitația unui oraș mare, ne cinstim cu bere și ceva specialități la un restaurant de stradă aproape de Plaza de Espana și apoi ne plimbăm pe străduțele din zonă. Nu contează că e târziu, vrem să cunoaștem zona în care stăm. Și în plus să și găsim un Carrefour ceva să luăm mâncare pentru dimineață și baterii. Găsim un Carrefour Express pe Calle de Montera, stradă/piațetă unde sunt multe prostituate care acostează aproape pe față potențialii clienți. E posibil să fie și românce pe aici, nu am vorbit prea tare! Mai bălăurim pe tot felul de străduțe mai mari sau mai mici, ne pozăm cu diferite statui sau cumpărăm câteva fructe din cine știe ce magazin mic și undeva cam pe la ora 2.00 a.m. suntem înapoi la hostel unde, după un duș, adormim buștean.
Pentru mâine eu găsisem un free tour în care pot merge doar două ore din cele patru ca să am timp să merg apoi spre aeroport. Ștefan preferă să se plimbe neghidat să descopere câte ceva din Madrid, vom lăsa bagajele la hostel și ne întâlnim acolo sau direct la aeroport. Putem comunica mai lejer la telefon fiindcă avem tarif extrem de mic în Europa!
On calle Gran Via we go down absorbed in the agitation of a big city, we drink some beer and eat at a street restaurant close to Plaza de Espana and wander on the streets around. The time doesn't matter, we want to know the area where we stay. And more to find a Carrefour or something for breakfast and batteries. We find a Carrefour Express on Calle de Montera, street/place with prostituates accosting clients almost in public. There might be roumaian girls here, we talked with low voice! We wander around on smaller or bigger streets, make pictures with statues or buy fruits in small stores and aroud 2.00 a.m. we are back at the hostel where, after one shower, sleep deeply.
For tomorrow I found a free tour with four hours (I can go only two to catch the plane). Ștefan prefers to walk unguided to discover some of Madrid, we will let the baggages at the hostel and meet there or at the airport. We can talk at the phone because we have extremely small tariff in Europe!
