Din partea frumoasă a Bikanerului spre picturile Mandawei 10.01.2014 From the beuty of Bikaner to Mandawa paintings

Dimineața se anunță frumoasă! E normal, avem ceva locuri de vizitat azi și nu poate fi altfel! Neobișnuit pentru mine, iau micul dejun în sala de mese interioară (ceai și un fel de omletă), plătesc patroanei consumația (inclusiv cazarea, cum m-am obișnuit) și pornim la drum. Vreau să văd fortul Lallgarh înainte să plecăm mai departe.

Yasin cumpără niște dulciuri pentru copii (mă păcălesc și eu cu niște dulciuri pe care plătesc în medie 15 rupii pe bucată), trecem pe lângă templul Bikaner (e prea aglomerație și nu vreau să mai intru) și mergem direct la poarta fortului. Yasin mă va aștepta aici în mașină! Intru în elegantul și curatul fort construit în 1902 de maharajahul Ganga Singhji în memoria tatălui său Lall Singhji. Este un fort construit în stil indo-saracenic cu multe influențe rajputane, musulmane și europene. Grădinile sunt mereu udate și cineva taie iarba în fiecare zi. Clădirile din piatră roșie masivă par reci și în interior se simte pe de-o parte liniștea locului, pe de altă parte eleganța și mândria familiei moștenitoare. Văd puternica influență britanică! Aici vroiam să intru în biblioteca cu manuscrise sanscrite foarte vechi. Solicit asta și sunt dus la administratorul palatului și al bibliotecii. Procedura e complicată. Trebuie să fac o cerere în care să precizez ce vreau să citesc și cu ce motiv și în 2-3 zile abia e posibil să se accepte cererea. Birocrație privată (mai ales aici unde se spune că e a patra bibliotecă privată din lume ca dimensiuni)! Mă mulțumesc doar să mă plimb prin grădinile palatului. Intru puțin prin hotelul Lallgarh Palace, merg apoi pe lângă el pe la terenul de tenis lângă care găsesc un păun frumos colorat și tare mândru, trec pe sala de încoronare a lui Ganga Singh și nu mai intru la muzeu. Mi se pare scump să plătesc 100 de rupii pentru doar o sală cu câteva poze istorice! Am ce fotografia din afară spre muzeu!

It's such a beautiful morning! It's normal, we have some objectives today! Unusual for me, I eat the breakfast indoor (tea and scrambled eggs), pay everything to the owner (including housing) and we start our way. I want to see Lallgarh fort before leaving the city.

Yasin buys some sweets for his kids (I fool myself with some sweets for 15 rupees/piece), we pass Bikaner temple (it's too much crowd and I don't want to enter) and go directly to fort's gate. Yasin is waiting in the car! I enter the elegant and clean fort built in 1902 by maharaja Ganga Singhji in the memory of his father Lall Singhji. It is a indo-saracenic style fort with rajput, Muslim and European influences. The gardens are always aroused and the grass is cut every day. The red massive rock seem very cold and you can feel inside the peace of the place and the elegance and pride of the inheritor family. I see the powerful British influence! I wanted to enter the library with very old Sanskrit manuscripts. I request this and I am taken to the office of the administrator of the palace and the library. The procedure is very complicated. I have to make a written request with what and why I want to read and it is possible to be accepted in 2-3 days. Private bureaucracy (especially here in the fourth biggest private library in the world!) I have to be glad to walk around the palace's gardens. For a few minutes I enter Lallgarh palace hotel, go around it near the tennis court and see a nice colored proud peacock, pass the crowning hall of Ganga Singh and don't enter the museum. 100 rupees are too much for one hall with historical pictures. I have places and exhibits outside!

Simt că mai am ceva de vizitat aici: zona cu hotelul Laxmi Niwas și grădinile din fața lui. Spre el sunt atras de niște steaguri multicolore. Profit un pic de renumele familiei mele ca să am acces aici. În mod normal doar familiile regale au dreptul să meargă pe aici. Primesc accesul când le spun că sunt dintr-o familie regală din România (parțial adevărat fiindcă acum ceva generații strămoșii mei erau boieri cu sute de hectare; s-a dus vremea aia, unele calități se transmit!). Grădinile sunt imense și liniștite, mă pot plimba pe oriunde pe aici în salutările muncitorilor. Ajung în fața altei porți mari unde e statuia dedicată maharajahului Lall Singh, militar de excepție remarcat pentru bunătatea și capacitatea lui de înțelegere și empatie cu cei din jur. Nu sunt lăsat să ocolesc hotelul Laxmi Niwas (teren privat), merg prin fața lui și ies spre parcare. Lângă parcare doar fotografiez prin poarta închisă templul dedicat lui Garuda (zeul-pasăre).

I still have something to visit here: Laxmi Niwas hotel area and his gardens! I am attracted by some multicolored flags. I take the advantage of the reputation of my family for having access here. Normally only the royal families have the right to come here. I get the access after telling them that I come from a royal family from Romania (it is partially true because some generations ago my ancestors were rich people with hundreds of hectars; these times are gone; some qualities are still transmitted!). The gardens are huge and quiet, I can walk everywhere around in the salutations of the workers. I reach another big gate where I find the statue of maharaja Lall Singh, exceptional soldier remarked for his goodness and capacity of understanding and empathy with all around. I am forbidden to go around Laxmi Niwas hotel (private), I pass his frontpiece and go out to the parking place. near the parking I just take a picture through the closed gate to the temple dedicated to Garuda (the god-bird).

Pornim la drum spe ultima noastră destinație din circuitul de două săptămâni: clădirile pictate din Shekhawati! Yasin iese din Bikaner și curând suntem pe NH (National Highway) 11. E tot un drum deșertic sec și doar o singură dată oprim pentru câteva poze. Pe drum tot întâlnim mașini de transport mari (merg pe distanțe mari în India), mașini mai mici particulare sau ale statului (cum sunt și cele de turiști printre care și a noastră), cămile, cai, măgari, animale, căruțe... Fatehpur (diferit de Fatehpur Sikri de lângă Agra) e singurul oraș mai mare care merită menționat pe drum. Asta fiindcă la un moment dat ne rătăcim puțin în agitația continuă și va trebui să întoarcem ca să mergem pe drumul bun! Și e singurul loc unde văd în deșert o clădire de bioruri cu geamuri de sticlă! Yasin știe drumul și mă duce prin orășelele Shekhawati-ului până în Mandawa.

We continue to our last destination from the two weeks circuit: the painted buildings from Shwkhawati! Yasin goes out of Bikaner and we are very soon on NH (National Highway) 11. It is also a desert road and we stop only one tome for taking some pictures. On the road we meet big transport cars (they drive for long distances in India), smaller private or state cars (like the tourist cars including ours), camels, horses, donkeys, animals, carriages... Fatehpur (different from Fatehpur Sikri next to Agra) is the only city on the way that need to be mentioned because we get lost for some moments in the continuous agitation  and we have to turn back to follow the good road! And this is the only place in the desert where I see a glass offices building in the whole desert! Yasin knows the way and takes me among the cities of Shekhawati to Mandawa.

Știe două haveli (Mandawa și Shekhawati) foarte fain pictate. Negociem să stăm la Mandawa și solicit camera cea mai ieftină. "E rece și nu are geamuri!" "E în regulă pentru mine" "Bine, îți dăm cameră la etajul doi. Doar pentru tine la același preț ca cea de jos!" Comand masa la terasă sus și e gata în 45 de minute. Până atunci vreau să ies un pic prin zonă. Cu Yasin apuc doar să ajung până la hotelul Shekhawati unde intru pentru poze. Yasin îi știe pe cei de acolo și îmi e mai ușor să intru așa peste tot! Urc până la ultimul etaj pentru poze (o masă de vin sculptată, pereții pictați clasici pentru Shekhawati). La etajul doi un indian cu mustăți lungi chiar vrea să-i fac o poză lângă o pictură murală mare. Sus pe terasă văd copii jucându-se cu zmeie peste tot prin oraș. La parter pozez ceva instrumente de cântat și sunt invitat în apartamentul maharajahului. Totul în sticlă și cristal, picturi murale cu mai mult sau mai puțin gust estetic... "Să vii aici cu prietena sau soția :D!" Alarma pentru masă îmi sună, le mulțumesc gazdelor și merg la hotel sus la masă. E o masă foarte bogată cu 4 feluri de mâncare pe care le savurez pe rând în culorile apusului. Cine îmi poate spune ce e în ultima poză verticală de mai jos?

He knows two havelis (Mandawa and Shekhawati) well painted. We negociate t ostay at Mandawa and I ask for the cheapest room. "It is cold and has no windows!" "It's ok for me!" "Just for you, we give you a room at the second floor at the the same price!" I ask for the dinner up on the terrace and it will be ready in 45 minutes. I want to go out around in this time. I go with Yasin only to Shekhawati hotel where I enter for pictures. Yasin knows the people and I can go everywhere! I go up to the last floor for pictures (a carved wood wine table, classical painted walls from Shekhawati). At the second floor an Indian with long moustaches wants a picture near a big wall painting. Up on the terrace I see kids playing with kites all over the city. At the first floor I take pictures of some singing instruments and I am invited to the maharaja's appartment. All made of glass and crystal, wall painting more or less esthetical... "Come here with your girlfriend or wife :D!" The dinner alarm calls, I thank the hosts and go to my hotel up for dinner. It is a very rich meal (four dishes) and I savor it in the colors of sunset. Who can tell me what is in the last vertical picture above?

După masă mai povestim puțin și se lasă seara. Eu mai vreau două prăjituri Gulab Jamun pe care un băiat mi le aduce sus la camera pe terasă unde le mănânc în luminile serii. Fac un duș, mă minunez că până și pereții camerei sunt pictați (mai puțin ușa de la WC!), mai scriu puțin în jurnal și la somn!

We chat a little after dinner and evening falls. I want two Gulab jamun sweets and a boy will bring them at the table on the terrace near my room's door. I take a shower, wonder about the painted walls (except the toilet door!), write something in the journal and go to sleep!

De la Jaisalmer spre est spre Bikaner 9.01.2014 from Jaisalmer to east to Bikaner

Trezire matinală fiindcă avem destul de mers azi (peste 300 de kilometri)! Abia ce s-a ridicat soarele deasupra orizontului și eu sunt deja la Deep Mahal pentru micul dejun. E dimineață și Fatan, Little John și simpaticul lor "angajat" nepalez dormiseră în bucătărie pe saltele. Când ajung acolo, Fatan aproape că sare de sub pătură. "Dezmeticește-te și vorbim după aia!" Little John face focul într-un cazan, eu mă cuibăresc în pături (e rece dimineața!) și băiatul nepalez îmi cere telefonul. Știu că e doar curiozitatea pentru muzică și jocuri. Mă întreabă de bluetooth și nu am așa ceva la telefon. Fatan îmi face un terci cu o banană și până îl mănânc, se duce de îmi ia condimentele de care vorbisem. Credeam că uitase! Rezolvăm cu banii (parcă în astfel de locuri totul se rezolvă de la sine) și ne salutăm frățește. Le promit că dacă voi mai ajunge în Jaisalmer, la ei voi veni cu siguranță! Cobor până în piața mare din fort unde salut încă o dată clădirile înainte să ies din fort, pe cele două porți mari de fier ies spre oraș, înainte de poarta exterioară mă opresc câteva secunde la un templu pe stânga și mă îndrept mai jos de parcare la magazinul unde stabilisem întâlnirea cu Yasin.

Early wake up because we have a long road today (more than 300 kilometers). The sun has just rose up and I am at Deep Mahal for breakfast. It's morning and Fatan, Little John and their nice Nepali "employee" were sleeping in the kitchen on mattresses. When I go there Fatan is almost jumping on! "Wake up and we speak after!" Little John is making the fire in a boiler, I snuggle under the blankets (it's a cold morning!) and the young Nepali boy asks for my phone. I know it's only the curiosity for music and games. He asks me about bluetooth and I don't have that. Fatan makes me a banana porridge and, before I eat it, he goes out to take the spices for me. I thought he forgot about that! We solve with money (in such places like here everything is flowing) and salute each other with brotherhood. I promise them that if I'll ever come to Jaisalmer, I'll stay here for sure! I go down to the big market inside the fort saluting once again the buildings before going out, in two big iron gates I reach the last market, visit a small temple on the left and go down after the parking place where me and Yasin set the date yesterday. 

Îi povestesc puțin despre Deep Mahal și despre fort și pornim la drum. Ieșim pe unde am intrat în oraș pe lângă unitățile militare (să nu uităm că suntem aproape de granița cu Pakistanul!), mergem pe NH 15 110 kilometri până în Pokhran pe o șosea bună prin zone deșertice (nisip și uscat în stânga și-n dreapta, ceva copaci de nisip) și mai departe intrăm pe autostradă spre Bikaner. Pentru mine drumul este monoton și ca urmare voi dormi câteva ore. Mă bazez pe calitățile lui Yasin de șofer indian foarte bun! Drumul e plictisitor pentru mine și Yasin caută să meargă cât mai bine ca să scape de zona asta. Nici el nu pare să agreeze partea asta de circuit! 

I tell him about Deep Mahal and the fort and we start our way. We go out of the city on the same way that we entered, pass the military units  (we must not forget that we are close to the Pakistani border!), follow NH 15 for 110 km to Pokhran on a good desert road (sand and dryness all over, some sand trees) and we enter the highway to Bikaner. the road is too constant for me and I will sleep for a few hours. I base on Yasin's very good Indian driver! The road is boring and Yasin tries to go fast to get ou of this zone. he doesn't seem to agree this part of the circuit!

Pe la 14.00 ajungem în Bikaner, repetăm mișcarea cu hotelul mai ieftin la Harasar Haveli cunoscut de Yasin. Prețuri mari ca de obicei pentru străini! El ca șofer plătește doar câteva zeci de rupii, mănâncă extrem de ieftin și doarme în camera șoferilor! Nu accept prețul cerut și Yasin parcă nu are nici el prea mare chef de târguială. Cu mine nu îi merge, trebuie să negocieze pentru fiecare 50 de rupii! La hotelul vecin Desert Wind găsim o cameră care îmi convine, las bagajul mare în cameră și mergem cu mașina spre ferma de cămile de la marginea orașului. Teoretic spectacolul cel mai fain e la apus când se întorc cămilele din deșert! Localnicii par să nu știe cum se ajunge la fermă și sunt revoltat. Păi ăsta e obiectivul turistic major pentru orașul ăsta! În fine cu multe întrebări, Yasin află cum ajungem, mergem acolo și sunt mulți  turiști cu autocare, fapt care îmi displace. Eu vreau mereu libertate și cât mai puțini turiști! Și când ajung la intrare, văd că taxa de intrare este prea mult pentru mine. Nu am bani să dau în stânga și-n dreapta ca turiștii obișnuiți. Nu intru și vreau să îmi iau doar niște lapte de cămilă. Cer două pungi (de 200 ml) de lapte aromat și una de lapte gol (25 de rupii). Nu are să îmi dea 5 rupii rest. "Mai luați o pungă!" Mă enervez pe chestia asta. Eu atâta vreau, să-mi dea restul la ceea ce cer. Până la urmă mai iau o pungă de lapte simplu cu ceva iritare. Îi fac capul calendar lui Yasin și altor șoferi ce își așteptau clienții. pe incorectitudinea asta pierd mult în fața turiștilor. Îmi spun că mulți străini se plâng de asta și că nu au ce face. "Guvernul cere taxe!" Mama lui de guvern! Beau laptele de cele două feluri (lui Yasin nu îi place) și nu îmi pare super grozav. E ca un lapte de vacă crud un pic acru-amărui! 

Ne întoarcem în oraș, Yasin mă lasă în oraș lângă Juganarh Fort în giratoriul de la stația veche de autobuze. Am chef de bălăurit prin oraș. "De ce ai face asta?", ar spune orice indian.Pe aglomerata stradă Mahatma Gandhi Road merg spre apus spre orașul vechi. Trec calea ferată ghidat de sfera roșie de pe cer, fac un pic stânga pe Kote Gate Road și găsesc un părculeț pe stânga. Cu o tensiune "urinară" și ceva mesaje primite de acasă, îmi piere cheful de plimbare și mă întorc în bazar. În strada principală (Dauji/Mahatma Gandhi Road separate de una din porțile orașului vechi) mă opresc la un magazin de dulciuri. Iau dulciuri de câteva feluri (120 de rupii) și după primele două mă opresc. E prea mult pentru papilele mele! Voi mai mânca zilele următoare din ce am luat!

Around 14.00 we reach Bikaner, repeat the action with the cheapest hotel at havasar Haveli known by Yasin! As usual big prices for foreigners! Yasin pays few rupees for housing and eating and sleep in the drivers' room! I don't accept the price they ask for and Yasin is not in mood for bargain. It's not working for me, he must negotiate for every 50 rupees! We find a good room at Desert Wind Hotel nearby, let the big pack in the room and go with the car to the camel farm 8 km outside of the city. Theoretically the show is better at sunset when camels come back from the desert! The locals seems like not knowing how to reach the farm and I am indignant. This is the major touristic objective for this city! Finally Yasin finds the way, we go there and we see a lot of tourists with buses, a dislike from me. I want freedom and less tourists! When I reach the entrance, I see that the entry fee is too hih for me. I am not a money thrower like other tourists! I don't enter and want just to buy some camel milk. I ask two bags (200 ml) of aromatic milk and one of raw milk (25 rupees). They don't have 5 rupees change and ask me to buy one more bag. I take that with irritation. I stress Yasin and the other drivers with this incorrectness which is a bad thing for India. they tell me that a lot of foreigners complain about that and they can do nothing about that. "Government is asking for taxes!" Fucking Government! I drink the two kinds of milk (Yasin doesn't like it) and it's not so great. It's like a raw cow milk a little more sour and bitter than usual!

We turn back to the city, yasin drops me in the city near Juganarh Fort at the roundabout for the Old Bus Station. I am in mood to wander. "Why would you do that?", any Indian could say. On the crowd Mahatma Gandhi Road I head to sunset to the old city. I pass the railway guided by the red circle from the sky, turn left on Kote Gate Road and find a little park on the left. The "urinary" tension and some messages from home, the mood dissapears and I turn back to bazaar. On the main street (Dauji/Mahatma Gandhi Road separated by one of the old city gates) I stop at a sweet store. I buy some kinds of sweets (120 rupees) and can't eat anymore after just two pieces. It's too much for my papillae! I will eat the rest in the following days! 

Mă întorc spre Juganarh Fort printre magazine și vânzători ambulanți, beau un pahar de suc de trestie de zahăr și mă orientez să ajung în fața fortului. E închis pentru vizitare (a se reține că s-a întunecat), trec pe lângă o fântână (din lacul Sursagar) ce "dansează" și mă atrage un tânăr spre magazinul lui de broderii "E chiar lângă hotelul tău. Te duc cu motocicleta!" "Merg pe jos, vin eu la magazin!" Pe Municipal Road ajung la primul giratoriu și mă încurc. Stau lângă un indian la foc la cazan până termină de vorbit la telefon și mă ghidează spre stadion (lângă care e hotelul meu). Ajung la hotel și mănânc de seară cu Yasin la masa de la camera șoferilor. Mă mir că a acceptat să intru în camera lor care îmi aduce aminte de camerele din tabere cu 8-12 paturi paralele! Mai povestim și la somn. Mai avem ceva zile interesante în față!

I turn back to Juganarh Fort among stores and peddlers, drink a glass of sugar crane juice and face to the main face of the fort. It is closed (it's already dark!), pass a dancing fountain in Sursagar lake and a young man attracts me to his embroidery store. "It's next to your hotel. I will take you by bike!" "I preffer to walk, I come to your store!" On Municipal Road I reach the first roundabout and loose myself. I sit near an Indian at a boiler fire until he finishes to talk on the phone and he guides me to the stadion (near my hotel). I reach the hotel and take the dinner with Yasin at the table near the drivers' room. I am amazed that he accepted for me to enter their room which reminds me of the rooms in child camps with 8-12 parallel beds! We chat a bit and then go to sleep. We have a few interesting days in front of us!