Râpa Roșie 08.02.2022

În drum spre Cluj ne oprim puțin la apus lângă Sebeș la Râpa Roșie. De mult îmi doresc să ajung aici. Este unul din faimoasele badlands, unde viața este destul de redusă. Se pot citi detalii mai multe aici. Noi doar vrem să admirăm Natura. Ceea ce vă invit și pe voi să faceți în continuare! Și de asemenea vă invit să faceți și voi o oprire aici în drumurile voastre. Merită chiar dacă ați mai fost!

Piscu 06.02.2022

Auzisem de Atelierul-muzeu de la Piscu (link facebook) și acum ne-am făcut timp să mergem. Plus alte locuri pe care le veți vedea mai jos.

Ideea Muzeului-atelier-școală a pornit de la tradiția satului în olărit (erau într-o vreme peste 200 de olari!). Înainte de a vedea imaginile vă spun doar câteva detalii. Nu prea multe ca să nu vă plictisiți :D. Muzeul cu geamuri mari și luminoase are mai multe spații expoziționale. Sugerez să începeți cu o prezentare a muzeului făcută în mijloc, pe preșuri, în jurul ”stâlpului lumii”. Nu spun despre ce este vorba. Chiar dacă deduceți din poze, povestea este foarte interesantă și se leagă cumva de cea a mesei de pe o laterală. Mai departe sugerez să întrebați și să fiți atenți la povestea fiecărui obiect. Este mult dincolo de obiecte! Și mai ales să citiți prezentarea dintr-un album expus pe margine, la parter. La etaj nu cumva să ratați expoziția de sculptură și mai ales filmul 3D (în care ai impresia că intri cu totul!). De admirat gardul și incinta aerisită înainte de a porni la drum!

Fiindcă suntem în Piscu, explorăm puțin satul în speranța că vom găsi și vreun olar la el acasă. Cumva ajungem pe ulițe la un magazin unde întrebăm de vreun olar. Proprietarul, cu vechime de olărit în familie, întâi ne arată câteva din oalele pe care le-a adunat în gospodărie și ne povestește câte ceva din alte vremuri. La ieșire povestim un pic cu vecinul lui care are roată și mai lucrează din când în când și apoi ne îndrumă spre niște locuri de unde luau ei lut (dacă ajungem fiindcă e greu de găsit locul). Coborâm un pic la Ialomița, granița organizatorică dintre județele Praova și Ilfov, fără a ajunge prea mult la apă (pantă mare sau desiș prin care nu se poate trece).

Fiindcă suntem aproape și Laura nu fusese, trecem pe partea cealaltă a lacului Mănăstirii și intrăm puțin la mănăstirea Țigănești. E faină și are o istorie bogată pe care vă invit să o cercetați voi. Cert e că acum putem intra. Data trecută când am fost era înmormântarea unei măicuțe și nu mi-am permis să intru prea mult...

Știu că e un peisaj fain dincolo de mănăstire, pe malul lacului și mergem într-acolo. Norii dau un farmec locului alături de gheața de pe lac și lebăda din mijlocul lacului.