În drum spre muncă mă opresc la un loc pe lângă am trecut de multe ori: Baba Mare! ”Numai Baba Mare stă deoparte...” Orice mic ocol sau pauză e prilej pentru a descoperi ceva nou și în câteva imagini mai jos vedeți un loc foarte fain. Ca de altfel toate locurile din Bucegi... Și ajungem sus, cu un pic de zăpadă pe creasta Morarului, gata pentru două săptămâni de viețuit la altitudine :)
Am ceva treabă la Baba Mare și, după ce rezolv, explorez puțin stâncăriile de acolo. Găsesc multe stânci cu forme antropomorfe (chipul Babei) sau zoomorfe (balauri adormiți, coloane, șerpi sau îmbrățișări în viziunea unei amice, porumbei, sfincși, table de șah, limbi de vacă, câini de stână) și, în drum spre casă, re-descopăr o parte faină a unuia din traseele turistice-coloană din Bucegi: BG ce pleacă de la Cota 2000 și ajunge la vârful Omu. Drumul meu merge până în Șaua Șugărilor (mă rog, puțin înainte de șa) și urcă pe Piciorul Coștilei pe la Sfinxul ”local” spre punctul cel mai înalt din țară. Mă simt acasă prin cețurile misterioase...
