În acest weekend participăm la o tură de explorare speo. Avem locul de campare în zona Crivadia-Baru. Fiindcă explorarea este organizată în două grupuri, unul sâmbătă și altul duminică și noi suntem programați duminică, sâmbătă aderăm la propunerea de a merge în Parâng, pe traseul de creastă. Venisem de vineri seară în zonă...
Mergem grupați pe mașini până la stația de sus a telescaunului din stațiunea Parâng/ANEFS și de aici pornim la deal pe sub Parângul Mic spre cel Mare (marcaj BR). Eu nu mai am ambiția vârfului ca alții și acum mă mulțumesc să stau mai în urmă și sunt mulțumit doar dacă trec de cota 2000. Dar ne luăm cu povești și vom urca până în zona vârfului Cârja (când zic ”noi” mă refer la Laura și cu mine). Din grup unii vor urca mai departe, alții se vor întoarce de pe Cârja. Pe traseu revăd dorința mea mai veche de a merge la lacul Mija. Poate voi ajunge atunci când este în plan marcarea traseului de jos, de la cabana Mija... De pe Cârja admir și construiesc imaginar traseul pe Custura Cârjei, o altă dorință montană rămasă doar în plan...
La întoarcere prefer să merg singur o perioadă și aleg o variantă paralelă cu traseul marcat, ceva mai jos de fostul refugiu Cârja. Ce de povești ar spune zidurile lui din pietre, din mai bine de 100 de ani de prezență aici... Regrupăm pe Parângul Mic înainte de a coborî la mașini. Avem program liber și vom alege aceleași locuri de vizitat spre corturi.
Obiectivul ales cam de toți din grup (doar cu momente diferite - timing în limbajul corporatez :D) este format din Cheile Băniței și Peștera Bolii. Noi (adică Laura, Ana Maria și cu mine - cum ne-am grupat pe mașini) vom intra prin amonte de cheile turistice unde îmi doream de mult să ajung.
Segmentul turistic impresionant are vreo 200 de metri. Mergi prin apa nu prea adâncă prin culoarul parcă săpat de cine știe ce monstru preistoric. De fapt este vorba de erodarea pereților din timpurile debitelor mai mari. Cumva aduce aminte de Cheile Corcoaiei... și de alte chei de pe lângă stațiunea Geoagiu Băi, pe unde încă nu am ajuns. Ca o paranteză mai devreme spuneam că atunci când mergi cu grup/în grup ești cumva forțat să mergi pe traseul pe care îl dorește majoritatea, cu obiectivele cele mai cunoscute. Dacă vrei alte locuri mai puțin cunoscute, cam trebuie să explorezi de unul singur. Că mai greu găsești doritori...
La capătul segmentului fotogenic cei mai mulți se întorc. Nu îmi aduc aminte să mai fi văzut pe altcineva în afară de noi să continue pe apă. Studiasem harta și văzusem că dacă continui pe firul apei, pe sub parapetul căii ferate, poți ajunge la intrarea din aval a Peșterii Bolii. Așa că noi continuăm pe firul apei până la câteva căldări periculos de adânci și apoi găsim intrarea în Peștera Bolii (e de urcat cu mare atenție fiindcă este o zonă alunecoasă).
Vom parcurge traseul turistic al peșterii Bolii în sensul invers celui turistic. Sunt momente când simt uimirea din ochii unor turiști care văd trei oameni care vin din zona întunecată din fundul peșterii :D! Peștera este fain luminată și sunt destule panouri care descriu locurile interesante. O parte le regăsiți mai jos, pe altele le găsiți când veți vizita peștera!
La intrarea oficială în peșteră intrăm în vorbă cu o familie care căuta o cazare în zonă. Se oferă să mă ducă cu mașina până la capătul din amonte al Cheilor Băniței ca să pot reveni cu mașina. Mai povestim puțin pe cele câteva serpentine și mă lasă la locul dorit. Le mulțumesc, recuperez mașina și le recuperez pe fete pentru a merge la locul de campare. Ne pregătim (echipamente și bună dispoziție) pentru explorarea de mâine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu