Zi pe drumuri 2.01.2014 Driving day

      A fost o zi de relaxare, urmează o zi de drum! Nici pentru client/co-șofer nu e ușor cu excepția momentelor când mai ațipește. Ne trezim și stăm împreună la micul dejun în grădină, rezolvăm cu banii (gazdele sunt oameni de onoare și nu suprataxează absolut nimic), rămâne și un bacșiș și promit să revin la ei data următoare sau să îi recomand. Pe la 10.30 pornim la drum spre Udaipur. E un oraș care nu mă convinsese prea mult să merg, dar pesemne că e ceva acolo de vrea Yasin să mergem. La început coborâm pe curbe printre maimuțe până la intrarea în Ajmer. Prin oraș nu oprim chiar dacă aici ar fi un fort de văzut. Yasin se descurcă să ieșim din oraș și cumva face de intrăm pe autostradă. Mai ațipesc pe drum și nu observ prea multe pe drum. Doar la mijlocul drumului facem o pauză la un restaurant unde găsesc la magazinul de suveniruri un steag indian pentru mama. Parcurgem aproape 300 de kilometri și după-amiază ajungem în Udaipur. Yasin (de curând am aflat că e una din surele Coranului, Qur'an și tot curând voi vedea și despre ce e vorba în această sură, capitol) nu e nici el foarte atras de oraș. Nu îl las să aranjeze la un hotel scump (îmi place cum spune "exipensive") și până nu ne tocmim la un preț rezonabil, nu mă las. Hotelul are, ca mai toate, restaurant pe terasă cu vedere spre lacul Pichola, unul din cele două lacuri mari din Udaipur. Vederea e eclipsată de o construcție nouă mai înaltă decât hotelul! Într-un colț al terasei stăm la o masă și mi se pare corect ca Yasin și cu mine să mâncăm la aceeași masă. Greu de acceptat pentru el datorită condiției sociale: eu turist, el șofer. Eu greu pot să accept ideea asta. În fond nu suntem amândoi oameni? Nu am nimic în plus față de el! Chiar și cu găzduirea lui ca șofer sunt ceva probleme cu proprietarul și până la urmă se rezolvă. Yasin îmi mai povestește despre familie și despre problemele de familie, despre copii, îmi sugerează să măresc bacșișul (e treaba mea și sunt calculele mele cât să îi dau) și stabilim să ne vedem mâine dimineață. 

       After a relaxing day we have a driving one! The road is not easy for the client or co-driver except the moments of  dozing. We wake up and eat together in the garden, fix everything with the money (the hosts are very fair and put the right prices), a tip is given and I promise to come back again or to recommend them to others. At 10.30 we start the way to Udaipur. This is not a city that convinced me to go (from the description in the guide), but there must be something if Yasin wanted to go. First we go down on curves with monkeys to the entrance of Ajmer. We don't stop even if we had a fort to see here. Yasin manages to go out of the city and we enter the highway. I doze on the way and I don't see to much on the road. At the midway we stop at the midway restaurant and I find a flag for my mother at a souvenir store. We cover nearly 300 kilometers and reach Udaipur in the afternoon. Yasin (I found out lately that this is the name of one sura, chapter, in the Coran, Qur'an and I will soon read this sura) is not attracted with the city. I don't let him to arrange the housing at an expensive hotel (I like his way of saying "exipensive") and I agree only with a reasonable price. The hotel has, as many others, a roof restaurant with a view to lake Pichola, one of the two big lakes of Udaipur. The view is eclipsed by a bigger building than the hotel! We stay in a corner of the terrace and it's fair for me that Yasin and I eat at the same table. Hard to accept for him due to the social condition: me as a tourist, him as a driver. I hardly accept this idea. Finally we are not human? I have nothing more comparing to him! Even his hosting as a driver gives problems for the owner and they fix it in the end. Yasin tells me stories about his family and family problems, about children, he suggests me to raise the tip (it's my business and my calculations for his tip) and we establish to meet each other tomorrow in the morning.

Început de an fericit 1.01.2014 Happy beginning of the year

          Încă o dată "La mulți ani, 2014!" 

       Sunt departe de casă și mă simt acasă! Mi-a trecut toată oboseala și supărarea de ieri. Acum mă trezesc înt-o dimineață răcoroasă (câteva grade pe plus) și deschid geamul. Grădina verde, plină de tot felul de flori și plante utile și folosite în casă... Trag aer în piept, urc pe terasă și mă rotesc în jur. Pushkar-ul e puțin mai jos de mine, munții sunt peste tot prin jur, aerul îți intră prin tot corpul... Cobor și intru puțin în grădină. Trandafiri și flori de toate culorile, căpșuni, tulpini verzi cât mine de înalte, nuci de cocos în copac, pământ separat în șanțuri și prin unele locuri cu apă... În spatele grădinii stă familia care îngrijește de hotel (Maa Chand). Revin spre terasa exterioară (unde sunt montate niște camere-corturi). Pe unul dintre ele încă e brumă! Mănânc de dimineață un terci de ovăz cu fructe, beau un ceai și aranjăm pentru un safari pe cămilă pentru la prânz (doar 200 de rupii pe oră, safari de trei ore în care să prindem și apusul!). 

          Once again "Happy new year 2014!"

          I'm far away from home and I feel at home! All the fatigue and anger from yesterday dissapreared. I wake up now in a cool morning (just a few degrees) and I open the window. Green garden, full of all kind of  useful and used plants and flowers... I take a deep breath, go up on the terrace and make a round tour. Pushkar is lower, mountains are all around, air is flowing in all your body... I go down and enter the garden. Roses and flowers of all colors, strawberries, green 2 meters high stems, coconuts in a tree, ground divided in ditches, some with water... The family owner of Maa Chand hotel live in the back of the garden. I turn back to the externat terrace where they have some rooms-tents. There is still hoarfrost on one of them! I take my breakfast with some fruit porridge and a tea and we arrange for a camel safari for the noon (only 200 ruppes/hour, a three hour safari with the sunset!)

        Am vreo 3 ore timp liber. Odihnă activă! Merg spre centru hotărât să ajung la templul lui Brahma și apoi la templul dedicat lui Savitri. Trec spre centru și apoi (mai mult decât aseară) continui pe strada principală aglomerată. La un moment dat văd pe stânga un templu jainist de marmură albă și intru în liniștea deplină. Atât de curat în mijlocul mizeriei exterioare! Ajung la templul lui Brahma, mi se spune să las sandalele și rucsacul și mi se dă forțat un mănunchi de flori. "Pentru Brahma!" Un tânăr se oferă ca ghid "pe gratis". Îmi povestește rapid despre zeitățile din templu, mă "trage" pe lângă localnici mai repede. Am reținut ceea ce îmi explică despre GOD: Brahma Generator - creatorul tuturor lucrurilor și ființelor, Vishnu Operator - punerea în acțiune, Shiva Destroyer - cel care e menit să distrugă pentru a da prilejul re-creației. La ieșire îmi cer bani pentru cutia în care mi-am lăsat bagajul și pentru ghidaj. "Nu ați spus nimic despre asta. Dacă spuneați de la început de asta, vă dădeam!" Cobor puțin pe strada principală și fac dreapta spre templul lui Savitri.

         I have free time for three hours. Active resting! I head to the center decided to reach Brahma's and Savitri's temples. I pass the downtown (more than yesterday evening) and continue on the main crowded street. At one moment I see a Jain white marble temple on the left and I enter in a full silence. So clean in the middle of external misery! I reach Brahma's temple, they tell me to let my sandals and my backpack and they give me a bundle of flowers. "For Brahma!" A young boy offers to be a guide "for free". He tells me very fast about the gods of the temple, takes me faster over the locals. I remember the explanation of GOD: Brahma Generator - creator of all things and beings, Vishnu Operator - let into action, Shiva Destroyer - the one meant to destroy for re-creation. At the exit they ask money for the box i used for my baggage and guiding. "You didn't say anything about this. If you said at the beginning, I would have given!" i go down on the main street and turn right to Savitri's Temple.

       Printr-o turmă de porci urmez ulița prăfuită ce mă duce la marginea deșertului. Văd primele cămile! Chiar mi se oferă ceva de băut de la magazin. "Poate când mă întorc". Fac poză unor copilași pe nisip. "Zece rupii!" "Mă iertați, nu am!" Pe ceea ce aflam mai târziu că e drumul de safari vine o indiancă cu fața acoperită cu un sac pe cap. Plăcută prezență! Urc la început pe aleea pietruită cu scări și mai apoi rămâne potecă cu trepte de piatră. La mijloc întâlnesc o femeie cu părul alb care făcea pauză. "Nu sunt așa de obișnuită cu efortul" "Fiecare cu ritmul lui :D!" "Ne vedem sus la templu!" Mă cuprinde o senzație puternică: o cunosc din viitor de pe Camino de Santiago de Compostela! Spun din viitor fiindcă nu am fost pe Camino! Continui cu gândul că trebuie să îi spun asta cumva! Ajung la templul din vârful muntelui, intru în templu la zeița Savitri și mă învârt puțin prin templu. Templul e păzit de o vacă și de maimuțe (curioase, nu sunt hoațe, sunt foarte calde cu puii lor). Mai merg un pic pe culmea muntelui și la o ruptură de pantă mă opresc. Urcă un indian spre templu și când ajunge la mine, îmi face semn să mă așez și îmi dă o gură de apă (pani). Nici un alt cuvânt, doar priviri! Mă întorc la templu și Maria, argentinianca de mai devreme, era pe scările de la intrare. Vorbim despre siguranța încălțămintei și admirăm maimuțele grijulii. Ne prezentăm (Maria Kartika, Cezar). E atâta energie pe care o simt între noi. Înainte de plecare îi mărturisesc senzația de mai devreme. "Am fost pe Camino. Și vreau să mai merg la anul" "Poate mergem împreună..." Facem schimb de adrese de facebook, ne îmbrățisăm și eu pornesc la vale. "Am un camel safari mai încolo" "Trebuie să mergi, e fantastic! Poate ieșim diseară la un ceai" "Te caut dacă pot ieși". Ce momente! S-a creat o legătură extraordinară! Cobor repede scările, traversez orașul și la 13.50 sunt la hotel. 

         I pass a herd of pigs and follow the dusty lane to the limit of the desert. I see the first camels! Some locals even offer me something to drink from the store! "Maybe when I come back" I take a picture with some kids on the sand. "Ten rupees!" "Sorry, I don't have!" On the way that I'll find later as being the safari way I see an Indian woman face-covered with a bag on the had. Pleasant presence! I start to climb the stairs paved alley followed by a rock paved path. At the middle of the way up I meet a grey haired woman in a break. "I'm not so used with the effort!" "Each has his own rhythm :D!" "We meet up at the temple!" I feel a strong sensation: I know this woman from my future from Camino de Santiago de Compostela! I tell you future because i didn't walk on Camino! I continue with the thought that I have to tell her in some way! I reach the temple from the top of the mountain, enter the temple to goddess Savitri and walk around in the temple. The temple is guarded by a cow and some monkeys (curious, not thieves, very warm with their babies). I continue to walk on the ridge and stop at a big rock slope. An Indian climb up the ridge and he stops beside me, makes me a sign to sit and give me some water (pani). No other words, just looking to each other! I turn back to the temple and Maria, the Argentinian woman that I met before, was on the entering stairs. We talk about the safety of shoes and admire the careful monkeys. We present each other (Maria Kartika, Cezar). I feel so much energy between us. Before leaving, I confess to her about the earlier sensation. "I walked on Camino. And I want to go again next year" "Maybe we'll go together...". We change facebook addresses, hug and I start to walk down. "I have a camel safari later" "You must go, it's fantastic! Maybe we go out for a tea this evening" "I'll look for you if I can go out". Some moments! I fastly go down the stairs, pass the city and reach the hotel at 13.50.

     Ghidul meu venise cu Mohan, cămiloiul (doar masculii sunt folosiți pentru transport de oameni sau mărfuri), bem un ceai și sus pe cămilă. Mergem pe alt drum, povestim de toate și ieșim pe lângă muntele Savitri la dreapta spre dune. Pe podul-baraj ce coboară la lac urcă și ghidul pe Mohan și putem merge mai repede. La dune ne oprim pentru jumătate de oră, sunt avertizat că vor veni țiganii pentru un grup și să nu plătesc nimic. Oricum e prima dată în deșert și pe cămilă! E minunat! Vin trei indieni din deșert și îmi cântă (încerc și eu) la bhopsi (un fel de cobză din elemente naturale (nucă de cocos, piele și păr de cămilă, lemn sculptat)). Le dau câte o sută de rupii și se ceartă pe bani! Poate doar așa pentru efect. Până să vină țiganii, cobor printre dune fericit că merg prin nisip și nu e foarte cald. Urc din groapa de nisip, filmez ceva dansuri țigănești puțin de la distanță (lângă grupul de evrei comozi) și pornim cu Mohan înapoi. Apusul ne prinde pe alte dune, fac câteva cadre din mers și aflu despre târgul de cămile din septembrie (văzusem niște schelete de cămile moarte și m-au intrigat!). Cu niște colegi parizieni intrăm în paralel pe cămile în oraș și până aproape de hotel. Cobor la hotel cu mișcarea caracteristică, îi dau bacșiș ghidului (a fost foarte fain și am povestit multe) și sunt fericit după ziua extraordinară. Seara stăm la foc și gazdele îmi povestesc despre necazurile de peste zi (răfuieli aseară și probleme pe la spitale). Nu mă las afectat nici când închid poarta hotelului de teama unor comisari guvernamentali beți și scandalagii. Mai povestim la foc până târziu în noapte, iau o sticlă de apă și mă retrag la somn. Ce zi!

        My guide came with Mohan, the male camel (only the males are used for human or goods transport), we drink a tea and up on the camel. We follow another road, talk about everything and go out of Pushkar on the right of Savitri mountain to the dunes. On the bridge-dam of the lake, the guide climbs on Mohan and we can go faster. At the dunes we stop for half an hour, I am warned that the Gypsies will come for a group and I don't have to pay anything, Anyway it's the first time in the desert and on a camel! It's amazing! Three Indians come from the desert and they sing to me (I try to sing also) at bhopsi (a kind of cobza made of natural elements - coconut, camel hair and skin, carved wood). I give them 100 rupees each and they argue for the money! Maybe it's just for the image! Before coming of the Gypsies, I happily go down on dunes on the sand and it's not very hot. I go up from the sand hole, film some Gypsy dances from some distance (near the group of lazy Jews) and we start to go back with Mohan. We reach the sunset on other dunes, I take some shots while walking and find some information about the camel fair from September (I saw some camel skeletons and they were intriguing!). With some Parisians we enter on the camels in the city and go to the hotel. I get down of the camel with the specific movement, give a tip to the guide (he was very good and I learned a lot from him) and I am happy after this amazing day. In the evening we sit around the fire and the hosts tell me about the troubles they have (some fights last night and problems at the hospitals). I don't let this affect me not even when they close the hotel's gate for the fear of some drunk and brawler Government commissioners. We continue the stories around the fire late in the night, I take a bottle of water and go to sleep. What a day!

Sfârșit de an călduros de la Jaipur la Pushkar 31.12.2013 Warm end of the year from Jaipur to Pushkar

De aseară vorbisem cu Yasin să mergem la fortul Amber/Amer (dedicat zeiței Amba), să mai bălăurim puțin prin oraș și apoi să plecăm spre Pushkar. Mă trezesc mai devreme și până la ora plecării plec puțin prin zonă. Tare vreau să urc pe muntele din spatele hotelului! Pentru asta ies din hotel la strada mare și pe partea cealaltă văd vechiul Orașul Vechi al lui Maharaja Sawai Man Singh. E închis și peste gard fac câteva poze. Revin în zona hotelului, trec printr-un părculeț în care se practică diferite sporturi (badminton, jogging, yoga), găsesc străduțe care mă duc spre munte și intru în curtea unei instituții a statului teoretic fără acces public. Nimeni nu spune nimic, dacă nu îți este interzis, înseamnă că îți este permis! Ajung la un canal de scurgere a apei și printre boscheți dau de stația de tratare a apei. Mă învârt pe acolo și dau impresia că sunt ceva inspector de mediu. Paznicii mă conduc prin toată stația (zona de filtrare, zona de tratare chimică, zona de floculare etc). Recunosc soluțiile active și cu un "acid sulfuric" îi dau gata! Sunt europeanul care a venit în control! Îmi arată o soluție să ies în strada principală, trec pe lângă un magazin de bijuterii și revin la hotel. Convin cu Yasin să mergem la Amber/Amer și apoi să ne continuăm planul prin oraș și mai departe la drum. Urcăm spre Amber și aici e mare aglomerație turistică. Cu greu găsește un loc de parcare și mă ghidează să merg până la mijlocul distanței spre fort și apoi să mă întorc să mergem mai departe. Urc prin cele două grădini etajate și pe lângă lacul Maotha (unde era menajeria pentru elefanți) ajung la grădina Kesat Kyari. Aici nu sunt lăsat să intru și mi se spune să cobor la drum. S-o creadă ei! Urc în pas alert pe lângă ziduri și ajung repede deasupra fortului Amber/Amer la poarta ce duce la fortul Jaigarh de deasupra. Ultimul e mai puțin turistic și e locuit de o garnizoană militară. Fiindcă sunt doar eu pe acolo, nu plătesc biletul de vizitare. Ar trebui să plătesc sus la intrare peste un kilometru. Urc pe drumul pietruit și mi se pare un preț prea mare pentru un fort în lucru! Cobor și ajung pe lângă canalul de scurgere a apei sub pereții Amberului. Nu întâmplător ajung la un turn de unde un funicular pentru marfă cobora până aproape la nivelul lacului. Printre turnuri de pază ajung la drumul elefanților. Pe drum pentru o poză cu un elefant dau 50 de rupii pentru banane pentru elefanți! 500 de rupii să urci pe elefant de la poartă până la curtea de la intrarea palatului și înapoi! Dau să cobor pe jos, mă răzgândesc și urc pe lângă elefanți până în curtea principală. 50 de rupii pe două pateuri, poze spre porțile orașului și pe lângă toaleta publică fără plată (!) ies pe un balcon de unde se vede orașul Amer și fortificațiile celor două cetăți (seamănă în miniatură cu marele zid chinezesc). Salut marele fort și ies pe aceeași poartă pe unde am intrat. În coborâre mă întâlnesc cu al meu canadian care venise cu autobuzul până aici. Mai schimbăm câteva vorbe și cobor la Yasin la mașină. Ne întoarcem în oraș în paralel cu elefanții care și-au terminat tura de lucru, facem o pauză la fortul-insulă Jal Mahal și Yasin mă întreabă dacă vreau să merg la un magazin de țesături tradiționale. Știu șmecheriile lor de acum! Îi las să îmi arate metode de imprimare de modele cu mai multe culori, metode de lucrătură manuală a modelelor preimprimate, metode de realizare a mătăsurilor și a covoarelor. "Cumpără ceva, ești primul nostru client și poartă ghinion dacă nu cumperi!" "Da, sigur, nu cumpăr nimic!" Nu mă mai păcălesc ei așa ușor! Yasin mă duce în parcarea de la Palatul Orașului și îmi spune cum să vizitez orașul gratis. Trec pe lângă Jantar Mantar unde este un observator astronomic foarte precis (mai e unul în New Delhi), tot fac dreapta așteptând să găsesc prima stradă la stânga (indicația lui Yasin) și pe aceasta ajung pe bulevardul Tripolia Bazaar. Fac stânga, ceva mai încolo intru într-un mic templu și sunt ghidat spre intrarea cu taxă a Hawa Mahal (Palatul Vânturilor). Nu vreau să îl vizitez! Din giratoriu fac stânga (fațada Palatului Vânturilor e pe stânga) și urc pe niște scări la etajul doi pentru o vedere mai bună a fațadei. "Ghidul" tare ar vrea să îi cumpăr ceva din magazinul de bijuterii! Revin la intrarea în Palatul Orașului printre porumbei și vânzători de semințe. Intru în Cafeneaua Palatului pentru două cadre (dintre care unul unui muzicant) și merg la mașină la Yasin (taxele de parcare sunt incluse în prețul mașinii). Pornim la drum cam pe la ora 14.00 spre Kishangarh lângă care eu aș fi vrut să mergem la Makrana, locul de unde s-a transportat marmura translucidă pentru Taj Mahal. E prea departe pentru Yasin și nu vrea să mergem. Sunt un pic supărat și îmi va trece spre seară (nu imediat cum le trece indienilor). Înainte de Ajmer facem dreapta urmând indicațiile spre Pushkar. Drumul e foarte fain prin deșert, localnicii merg pe jos fără probleme pe marginea străzii, totul pare atât de liniștit... Curbele ne scot curând în Pushkar, locul sfânt unde Brahma a început să predice. Yasin mă duce la un hotel și trebuie să ne târguim pentru preț. Eu nu vreau să dau mai mult de 300 de rupii pe o noapte de cazare. Asta nu mi-a plăcut niciodată la indieni: târguiala! Spre seară mănânc ceva și plec la plimbare spre lacul Pushkar. Pe lângă hotelul Pushkar cobor la lac prin gălăgia datorată petrecerilor (doar e trecerea dintre ani). Fiindcă e oraș sfânt, la miezul nopții se va opri sunetul la aceste petreceri! Pe ghat-uri ocolesc lacul în sensul acelor de ceas primind la un moment dat indicații și restricții de a nu coborî pe scări la mai puțin de 40 de picioare de apă. E atâta liniște pe partea cealaltă a lacului de parcă sunt în altă lume. Revin în centrul stațiunii, stau vreo două ore la un internet cafe pentru mesajele de reveillon și mă întorc la hotel. Urmează o altă masă de seară (nimic special) și povești spirituale cu gazdele. După miezul nopții mai stau puțin și mă retrag în cameră! E atât de calm totul că poți să rezonezi cu întreg universul. Cum s-ar zice în Europa, calmul dinaintea furtunii! Doar că aici nu urmează furtuna, ci alt calm! La mulți ani, 2014!

Last evening I made the plan with Yasin: first visit Amber/Amer fort (dedicated to goddess Amba), then wander around in the city and leave to Pushkar. I wake up early and go around before the leaving hour. I want so much to climb the mountain behind the hotel! I go out of the hotel to the main street and I see Old City of Maharaja Sawa Man Singh on the other side of the street. It's closed and I take some pictures over the fence. I turn back to hotel area, pass a small park where Indians practice different sports (badminton, jogging, yoga), find some streets which head to the mountain and enter the court of some state institution with no public access. No one says anything, if it's not forbidden, it's allowed! I reach a drainage channel and pass some bushes to the sewage treatment plant! I walk around and look like I'm an environment inspector. The guardians show me all the station (filtering zone, chemical treatment zone, flocculation zone etc). I recognize the active solutions and they are over with "sulfuric acid"! I am the European who came for control them! They show me a way to the main street, I pass a jewelry store and go back to the hotel. We talk again and confirm the plan! We go up to Amber fort in a lot of touristic crowd. Yasin hardly finds a parking place and guides me to the half of the distance to the fort and back. I go up through the two floored gardens and near Maotha lake (where was the elephant menagerie) I reach Kesat Kyari gardens. They don't let me go inside the gardens and guide me back to the auto road. Yeah, sure! I fastly climb up the way on the walls and reach up of the Amber fort to the gate that leads to Jaigarh fort. The last one is less touristic and inhabited by a military garrison. Because I am the only one there, I don't pay any ticket. I should pay up at the gate after one kilometer. I go up the paved road and the price seems too big for an "on working" fort. I go back and follow the water drainage channel to go under the walls of Amber. Not by chance I find a tower where from a cableway went down to the level of the lake. I walk between towers and reach the way of elephants. I pay 50 rupees to take a picture with an elephant (for bananas for the elephant)! 500 rupees to ride an elephant from the bottom of the hill to the palace and back (too much)! I start to walk down, change my mind and walk up near the elephants to the main court. 50 rupees for two pies, pictures to the gates of the fort and I reach a balcony (by passing the free toilet!) where I can see the Amer city and the fortifications of both forts (like a mini Big Chinese Wall). I salute the great fort and go out on the same gate that I entered. While going down I meet my Canadian who came with a bus. We change some words and then I go down to Yasin in the parking place. We go back to city near the elephants who finished their shift, make a short break for a picture to Jal Mahal fort-island and Yasin asks me if I want to see a traditional fabrics. I know their tricks! I let them show me the printing methods for models with more colors, manual working of pre-printed models, methods of manufacturing silk and carpets. "Buy something, you are my first client and it's bad luck if you don't buy!" "Yeah, sure, I don't buy!" They don't fool me so easily! Yasin takes me to the City Palace parking and advise me how to visit all for free. I pass Jantar Mantar where some could see a very precise astronomic observatory (like one in Delhi), I keep turning right waiting for the first street on left (Yasin's indication) and I follow this one to Tripolia Bazaar big street. I turn left, in a few hundred meters I enter in a small temple and I am guided to the ticket office of Hawa Mahal (Palace of Winds). I don't want to visit it! From the roundabout I turn left (the facade of Hawa Mahal is on the left) and climb some stairs at the second floor for a better view of the facade. The "guide" wants so much to buy something from the jewelry store! I go back to the entrance of the City Palace between pigeons and seeds merchants. I enter the Palace Cafe for two pictures (one to a musician) and go to Yasin in the parking (the parking tax is included in the price of the car). We continue our way to Kishangarh (around 14.00), a city where you can find at a short distance the Makrana to the stone quarry where from they took translucent marble for Taj Mahal. It's too far for Yasin and he doesn't want to go. I am a little upset and it will get over in the evening (not immediately as for Indians). Before Ajmer we turn right following the signs for Pushkar. The desert road is very fine, locals walk on the sides of the road, everything looks so quiet... The curves take us to Pushkar, the holy place where Brahma started his mission of preaching. Yasin takes me to a hotel and we have to bargain for the price. I don't want to pay more that 300 rupees for one night. I never liked this with Indians: bargain for everything! In the evening I eat something and go for a walk to Pushkar lake. near hotel Pushkar i go down to the lake in the noise of the New Year parties. Because Pushkar is a holy city, the noise will end at midnight! I go around the lake on the ghats following the indications of not going less that 40 feet on the marble stairs to the lake shore. There's so much silence on the other side of the lake as I am in another world. I come back to the center of the resort, stay for about two hours in an internet cafe to send New Year emails and go back to the hotel. We have another evening meal (nothing special) and spiritual talking with the hosts. half an hour after midnight I go to bed! Everything is so calm that you resonate with the whole universe! As Europeans say, the calm before the storm! Here you have not a storm, but another calm! Happy New Year 2014!

 Old City Palace

 Stația de tratare a apei/Sewage treatment plant

 Fortul Amber/Amber fort

Grădinile Kesar Kyari/Kesar Kyari gardens

 Fortul Jaigarh/Jaigarh fort

 Jal Mahal

 Artă tradițională/Traditional art

 Palatul Orașului/City Palace

 Mawa Mahal - Palatul Vânturilor/Wind Palace

 Seara în Pushkar/Evening in Pushkar