Stele în Ciucaș 30.07-01.08.2021

Tura este organizată de Ovidiu Motioc în cadrul CAR Filiala Cluj. Nu eram sigur că pot/putem merge și l-am anunțat pe Ovidiu în ultima clipă. Și de altfel vom fi și primii care ajung în poiana Gropșoare vineri pe seară (suntem cel mai aproape de Ciucaș), identificăm locuri de cort și îi vom întâmpina pe o parte din colegi. Cu ceilalți ne vom saluta dimineață, la discuțiile dinainte de plecare.

Nu mai țin minte din ce motiv înțelesesem eu că facem ture cu rucsaci mici. Vom campa în Poiana Stânii deci avem rucsacii mari. E ok!

Ovidiu mai parcursese traseul într-o tură de documentare și știe exact pe unde să ne ducă pe țancurile și turnurile Piscului Gropșoare și a Coamei Scurte. În mare parte am urcat la liber, pe pante din ce în ce mai înclinate. Mai ales pantele cu iarbă au oscilat între a ne oferi locuri de pauză și a ne forța să urcăm continuu până la locuri sigure. Într-un punct unde găsim un piton dintr-un vechi traseu de alpinism, coordonatorii asigură traseul pentru a elimina orice risc de accident în zone expuse. Înainte de acel punct găsim în perete primele flori de colț, stelele pentru care am venit pe aici!

Mai departe continuăm pe Coama Scurtă care ne va scoate chiar în vârful Gropșoarele. Este un rai pentru montaniarzi: foarte multe flori de colț, zone cu țancuri fotogenice, mici zone expuse, șei și șeuțe care de care mai interesante și cu belvederi spre poiana Muntele Roșu, munții Grohotiș sau chiar îndepărtații Bucegi și frumoasa și eterna Piatră a Craiului!

Norii ne schimbă planurile. Inițial trebuia să coborâm pe Culmea Șuvițelor (tot așa plină de steluțe de munte!) și amenințarea ploii ne face să alegem o variantă mai protejată. Coborâm în șaua La Răscruce și de aici pe o culme estică coborâm la stâna dezafectată din partea de sus a Văii Stânii. Ajungem la stână la ora 14:00 și în 10 minute vine și ploaia anunțată. Așa că ne facem de lucru în stână, cu mâncare, ceaiuri, colectare de apă, multe glume sau chiar pentru unii chiar somn!

După 3 ore se oprește ploaia definitiv și pornim la vale spre valea marcată (CA) a Văii Stânii cu ale sale superbe chei. Le parcurgem mai întâi în partea seacă, ajungem la izvor și apoi continuăm prin chei spre Poiana Stânii. Interesant moment când ne întâlnim cu văcarii care urcă cu vacile spre stâna utilizată din capătul de sus al Văii Stânii. Și spun interesant datorită vacilor care urcă oblic pante de pământ pe care noi, bipezii, foarte greu reușim să urcăm. 

Ovidiu știe niște poteci care ne conduc în partea de sus a Poienii Stânii, într-un loc de campare foarte fain aflat chiar sub valea Pârâului Sterp.

Seara e faină și rece. Eu nu mă simt prea bine și mâine dimineață îl anunț pe Ovidiu că noi doi (Laura și cu mine) nu vom mai merge pe Culmea Șuvițelor și vom merge direct spre mașini. 

Dimineața este faină și colegii se pregătesc de plecare. Eu mă simt mai spre bine și abia pe după amiază vom pleca peste culmea Buzăianu spre parcarea din Cheia unde aveam mașinile, colegii urcând pe culmea Șuvițelor. Descrierea o puteți citi pe blogul clubului.

Cu mulțumiri pentru tură și speranța de a ne revedea și la alte ture, vă mulțumesc și eu și vă las în atmosfera faină a dimineții de duminică din Poiana Stânii...

Ciucaș 16-17.06.2018

De pe la începutul anului anunțasem în CAR U Cluj că organizez tura asta în Ciucaș în ideea că vom mai găsi rhododendron. S-au anunțat doar Nuțu și Iren și le-am confirmat că mergem. Ei și-au luat și vineri liber și ieri au făcut o tură faină dus-întors din pasul Bratocea până în șaua Țigăilor. Nici pe acolo nu era mult rhododendron, sper să găsim zilele astea pe unde mergem... Aseară au dormit la Muntele Roșu în cort, loc unde vom urca cu mașina după ce mă iau de la microbuz din Cheia (sâmbătă dimineață).

Ziua 1 sâmbătă 16 iunie

Lăsăm în mașină corturile, sacii de dormit și ce nu ne trebuie și ne facem planul pe loc. De fapt îl confirm pe cel anunțat de la început cu posibile adaptări: Muntele Roșu-Răscruce-Zăganu-Cheia-Muntele Roșu. Fiindcă vom avea timp suficient vom face o schimbare de traseu mult mai faină.

Așadar urcăm de la Muntele Roșu pe muntele omonim (fără a găsi rhodo) pe marcajul TR. Abia sus la Răscruce ne întâlnim cu primul grup în care inevitabil este cineva care mă cunoaște. Fiindcă sunt mai mulți și vorbesc tare, îi lăsăm și pornim în sus spre vârful Gropșoarele (muntele înseamnă printre altele liniște) (marcaj CR).

Câteva minute ne oprim la fostul punct de prim ajutor (”tomberonul” care acum are lacăt) și pe vârful Gropșoarele. De aici știu că e o coborâre spre zona lanțului, a Porții de Aramă și a vârfului Zăganu. Avem noroc și, chiar dacă nu e cine știe ce rhododendron, găsim multe flori de colț și bujori de munte. Doar trebuie să te uiți în jur ca să vezi minunile de flori :)!

După vârful Zăganu (ar fi posibilă o urcare pe el) facem socoteala că mai avem timp destul și propun o schimbare de traseu: coborâre pe TA pe Cheile Pârâului Sterp și urcare înapoi la Răscruce pe TG prin Cheile Pârâului Alb. Sună bine pentru toți și schimbăm traseul. Coborârea pe Pârâul Sterp e destul de anevoioasă (am urcat-o cu alte ocazii și parcă nu mi-ar face deloc plăcere) și facem pauză la intersecția celor două trasee (TA și TG). Pauză de masă și să mai alimentăm cu apă din Pârâul Sterp, cu multă grijă să nu luăm în sticlă prea multe mizerii. 

De aici începe urcarea pe Pârâul Alb care mi-a plăcut mereu. Era mai sălbatică în 2014 și cu foarte puține marcaje. Acum a fost refăcut marcajul și totuși e la fel de sălbatică. Prin toată valea am găsit doar un hanorac de fâș ca urmă a vreunui om. În rest liniște și mult verde! Săritorile pe care mi le aminteam sunt la locul lor și în plus mai revăd niște mici canioane care atunci nu mi se păreau deloc semnificative. Acum îmi par atât de frumoase :D! Chiar și partea finală a văii, aflată la sud de partea superioară a Culmii Stâncoase, mi se pare foarte faină prin vegetația luxuriantă. Marcajele ne duc peste mici săritori fix până în punctul ”La răscruce” unde de data asta nu mai e nici un turist sau montaniard și ne ia în primire ceața.

Punem câte un fâș sau geacă pe noi și pornim la vale spre mașină și corturi printr-o ușoară burniță. La fix pare să se fi stricat vremea. De fapt vremea este așa în mod normal, noi doar interpretăm ca fiind vreme bună sau vreme proastă în funcție de propriile interese. 

Inițial ziceam că stăm doar la o bere la Silva și până la urmă am mâncat și câte o ciorbiță de văcuță cu ardei și tot ce trebuie. E bună relaxarea și masa pe care o continuăm cu felul doi la corturi înainte să ne băgăm la somn. Eu am noroc că dorm profund, Nuțu a reușit să adoarmă târziu doar după ce a ieșit la ”vecinii” gălăgioși și le-a spus să dea muzica mai încet!

Duminică dimineață se anunță frumos și parcă nu am face o drumeție așa de lungă. Undeva pe la 14-15 ar fi bine să fim înapoi la mașini ca să plecăm spre casă. Pentru mine e ușor, ei au un drum ceva mai lung până la Cluj ;)

Așa că propun să coborâm pe PR în valea Berii și apoi să urcăm până la cabană. Dacă e vreme să mergem pe la Răscruce și să coborâm pe unde am fost ieri, dacă nu avem vreme destulă, să ne întoarcem pe la fântâna Ioan Nicolae și apoi direct la Muntele Roșu. Vom face a doua variantă combinată cu multe povești pe drum și niște MBS gustoase și câte o bere sus la cabana Ciucaș :)! La urcare mergem pe drumul de mașină și la coborâre vom reveni în drum pe varianta remarcată direct de la terenul de sport din fața cabanei până în valea Berii.

La Muntele Roșu facem niște cumpărături ”tradiționale” (cârnați și caș) și pornim cu toate spre Brașov (unde le mulțumesc că mă lasă la gară) și mai departe spre Cluj!