După micul dejun zâmbăreț și un dus-întors cu gondola (ca să nu spunem că nu profităm de abonamentul gratuit cu ocazia concursului Transylvania Downhill) coborâm cu mașina serpentinele faine până în Lupeni pentru a urca din Vulcan spre pasul Vâlcan. Ca o paranteză Transvâlcanul ar fi fain de parcurs integral, dar ai nevoie de timp și mașină cu gardă înaltă.
Priam scurtă pauză va fi la Crucea lui Bogdan de pe Drumul lui Mihai Viteazul sau Drumul Poștalioanelor.
Urcăm în serpentine strânse în mini-stațiunea ”Pasul Vâlcan” de unde încep panourile cu file de istorie. Sunt foarte interesante începând de aici, de la statuia lui Mihai Viteazul și până sus, în pas. Vă las mai jos câteva din ele, interesante spre lectură și documentare istorică. De menționat că proiectul acesta de culturalizare a fost inițiat tot de Emil Ilie Părău, cel care a construit și schitul Straja! La intrarea în scurtul traseu spre Cascada Lupilor/Cascada de la Trecătoarea Lupilor vom opri doar un minut și ceva mai mult la întoarcere. Drumul urcă fain, iese din pădurea golașă și câștigă altitudine rapid până sus în pasul Vâlcan. Aici se termină asfaltul și drumul continuă cu drum de macadam. Noi vom opri aici cu o primă vizită istorică la Panteonul din Pasul Vâlcan, în tranșeele construite pentru exemplificare și pe foișorul de pe vârful Vâlcan cu priviri spre vârful Straja. Nici nu bănuiesc că ceea ce doar îmi doresc acum în tăcere (unirea cu piciorul cu vârful Straja) voi face peste foarte puțin timp. Și în stil mai ”wild”, cu campare sub vârful Vâlcan! Scuze de anticipare :D!
Ca o ușoară plimbare urcăm spre nord-est pe Șesul Dumitru spre vârful Drăgoiu (1691m). Din vârful puțin vântos se vede o coamă care coboară spre vârful Cândețu (1548m) și mai departe împădurit spre valea Jiului. Oare s-o putea coborî pe aici sau o fi prea abrupt? Spre sud se vede Șaua Curmătura Mare pe unde coboară Transvâlcanul și un alt drum care coboară pe o muchie paralelă spre sud-est. Câutând pe Google Maps se pare că acest drum ar coborî în valea Jiului. De gândit în viitor pentru un eventual traseu... Revenim la mașină și apoi coborâm spre stațiunea de mai jos, cu alte două scurte pauze pentru citit panourile despre Nedeia din pasul Vâlcan și cea despre rosturile pasului Vâlcan din Șaua lui Loghin.
La panoul ce descrie traseul spre Cascada Lupilor oprim mașina și lăsăm să se răcească frânele și ambreiajul (mai mult frânele, evident). Nu ai cum coborî altfel fiindcă prinzi viteză prea mare!
Traseul este marcat cu ”steluță galbenă” și este ușor și interesant, în coborâre continuă spre valea Lupșească. Acum uitându-mă pe Google Maps am mai descoperit ceva locuri interesante pe aici: Elful, Stânca Lupului, cascada Moș Nicolae... Cu altă ocazie! Doar trebuie să găsim mereu motive noi pentru a reveni chiar și pe unde am mai fost!
Revenim la mașină pentru a descoperi alte obiective mai mult sau mai puțin cunoscute din zonă. Coborâm în Vulcan și din Uricani mergem pe valea și apoi la cascada Sterminos. Mai fusesem și știam că până acolo este accesibil cu mașina. După o sesiune de poze revenim pe același drum în Uricani cu pauze repetate pentru poze la mini-canioane sau la cascade mai mari sau mai mici.
Cum spuneam mai sus, harta îmi arată alte chei și alte peșteri și alte drumuri: Valea de brazi, vârful Șerpilor, peștera Dodoconi... Deci mai am de venit pe aici :D! Mai văd și Crucea Eroilor de la Șiglău și Ciocănitoarea de Piatră...
Deocamdată din Uricani urcăm spre cheile Valomir. Pare interesantă denumirea și o asociez cu localitatea Balomir de pe valea Mureșului, la coborârea râului Cugir în Mureș. Nu au nici o legătură :D!
Mai întâi mergem pe drumul de macadam până la una din peșterile de mici dimensiuni. Drumul ar continua, dar noi vrem să ajungem la zona de cățărare mai puțin folosită în prezent. Așa că revenim la panoul unde scrie ”Cheile Valomir” și de aici vom explora pe jos potecile nemarcate. Direcția spre pereți este mai mult decât evidentă.
Întâi dăm de foișorul foarte fain amenajat și zona cu calcare din apropierea lui și mai apoi urcăm pe sub pereți. La acest link găsim nu mai puțin de 72 (!) de trasee de alpinism, cu nume care de care mai interesant.
De la ultima bancă amenajată coborâm puțin prin pădure și apoi facem ușor dreapta, spre mașină, cu trecere pe la o frumoasă strâmtoare de piatră.
Suntem super încântați de locurile descoperite și ne îndreptăm spre Straja. De înțeles fiindcă la mașină ajunsesem la ora 20.00!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu