Postăvaru up and down 14-15.06.2014

Tura asta a fost una neplănuită și cu ceva neprevăzut. Neștiind sigur dacă plec, nu am anunțat pe nimeni de intențiile mele și m-am trezit singur pe poteci. Singur și cu tot ce e în natura din jurul meu!

Inițial ar fi trebuit să plec cu trenul de 6.23 așa cum se pleacă în mod normal spre munte. Trebuia să fie dimineață, dar nu am reușit să mă trezesc pentru trenul clasic. Cu întârzierea de rigoare ajung pe la 9.30 în gară. Îmi iau bilet la un interregio la ora 10.00 și intru în gară la peroane. Trenul e garat și până la el văd o expoziție de locomotive și trenuri la peroanele 12 și 13. Și chiar trenul "Călugăreni" se pregătea de plecare! Niște anunțuri pe stâlpii peronului anunță că nu mai sunt locuri la trenul "Călugăreni"! Parcă am fi cu niște zeci de ani în urmă! Poze ceva locomotive cu aburi, niște automotoare mai vechi sau mai noi, urc într-o garnitură de metrou (e același ecartament!), mai urc prin niște vagoane de epocă mai pozez câte un motor sau câte un interior elegant și fuga la trenul meu.

În două ore și ceva (adică după miezul zilei) ajung în Predeal. Nu zăbovesc în gară și pornesc pe BG spre Trei Brazi. Poteca merge mai mult paralel cu drumul asfaltat decât pe asfalt. Până la Cabana Vânătorilor merg pe străduțe cunoscute din primii ani când veneam la Predeal. Pe aici avea tata niște prieteni la care am stat în gazdă. Vremuri... când Cabana Vânătorilor era doar o cabană cu o terasă un pic mai largă. Acum e un ditamai hotelul de trei stele de care nu te mai apropii așa de ușor! După Cabana Vânătorilor las CA în stânga (peste Fetifoiu) și urmăresc marcajele care mă duc rapid la Trei Brazi. Aici las TA spre Pârâul Rece în stânga și merg spre Poiana Secuilor pe lângă parcul de distracții și ATV-uri. Mai las o altă veche potecă marcată cu TA în stânga spre valea Tocilița și valea Cheii și ajung la cabana Poiana Secuilor.

Mă bucură o aparentă atmosferă de munte pe melodiile celor de la CALEnDAR, traversez TR dintre văile  Cheii și Tociliței și Timișul de Sus. Pe drumuri forestiere trec peste dealul Cărbunarea și cobor în șaua de obârșie a văii Cheii (spre Cheile Râșnoavei) și a văii Calului (spre Timișul de Sus). Aproape de punctul cel mai de jos ies din drumul de exploatare la dreapta și urmez poteca marcată prin arbuști de 2-3 metri înălțime. E tăiat culoar fiindcă alftel orientarea ar fi mai dificilă. Urc puțin pe culmea dealului și la începutul Spinării Calului (cota 1020m) traversez TR dintre cabana Cheia și Timișul de Sus. 

Urc abrupt pe un vârf de 1210 metri și apoi cobor în șaua dinaintea Spinării Calului. De aici începe un urcuș susținut până în poiana "Trei Fetițe" plină de "Nu-mă-uita". Chiar de sunt eu obișnuit cu urcușurile, tot fac pauze destul de dese pe poteca uneori plină de pietre. La dtâlpul din partea de sus a poienii fac o scurtă pauză pentru un telefon (se cam duce semnalul) și când văd că Muntele nu prea mă lasă să trimit și acasă din bucurie de aici, pornesc mai departe. 

Sunt sus aproape la 1700 de metri și pe curbă de nivel merg spre cabana Postăvaru/Julius Romer cu o mică ieșire (tot BG) spre cabana Cristianul Mare. De fapt este o ieșire "dublă" fiindcă sunt două poteci. Urmez a doua potecă (în sensul meu de urcare) pentru trei serpentine și ajung la baza Salvamont și la noua cabană Cristianul Mare. De întors mă întorc pe cealaltă variantă de potecă (marcată și ea tot cu BG!) ce ajunge ceva mai jos de prima. Revin la prima potecă și pe curbă de nivel ajung la cabana Postăvaru/Julius Romer. Fac o pauză de 30 de minute (16.45-17.15) pentru un ceai mare dublu și doua felii de salam de biscuiți (se găsesc la cabană mai multe feluri de dulciuri făcute în casă nu în vreo fabrică de dulciuri!) și cobor în poiana Ruia la lac. Poate mai revin pe aici mai pe seară sau mâine! 

De la lac intru pe BA/BG/CA, las pe rând TG pe marginea Sulinarului în stânga, apoi CA spre valea Lamba în dreapta, PA spre Peștera de Lapte în stânga (mi se dezlipește jumatăte din talpa de la un bocanc și abia reușesc să o căptușesc cu leucoplast și fașă elastică pe banca de la intrarea în PA!) și BG spre poiana Drester tot în stânga. Cu o mică rătăcire pe marcaje vechi sub Crucurul Mare, urmez marcajele BA care coboară pe culmea Crucurul Mare-Crucurul Mic-Varna spre cartierul Dârste. Drumul coboară lejer și destul de monoton pe culmea amintită și pot să măresc pasul chiar și cu bocancul oblojit.

Între Varna și Crucurul Mic las în stânga BA ce vine dinspre Tâmpa (loc cunoscut de acum circa o lună; pe aici voi veni peste câteva săptămâni!). Sub Crucurul Mic las în stânga CG spre dealul Kermen și mai apoi TG pe Piscul Lung spre Noua. De aici începe noul! Și cobor, și cobor parcă fără sfârșit de la cei 1030 metri la care mă aflu! Bine că merg cu bețe că altfel nu știu ce ar fi zis genunchii de atâta coborâș!

Cam la 800 de metri altitudine traversez BR dintre grădina zoologică și valea Larga Mare și continui coborârea. De fapt este o parcurgere matematică a culmii formate din trei dealuri care parcă nu se mai termina. După al treilea deal ajung la un capăt de drum și o exploatare de nisip. Pe aici se va construi drumul auto dintre grădina zoologică și Larga Mare! Un paznic/muncitor de aici mă sfătuie să merg pe drum spre grădina zoologică. Îi spun că vreau să văd dacă continuă marcajele pe culme , și dacă dispar, mă întorc și îi urmez sfatul! Încerc pe înserat să găsesc marcaje pe ultimul deal fără succes, sparii un animal mic și mă întorc la paznicul celor doua excavatoare de la capătul drumului. Trebuie să îi urmez sfaturile fiindcă e noapte și chiar nu am chef de ceva întâlniri nocturne! Beau niște apă de la paznic, îi mulțumesc și pornesc pe drum. Cobor câteva sute de metri pe întuneric, la o curbă la 180 de grade întreb niște pădurari de marcaje, îmi indică un drum spre Dârste și pe el regăsesc marcajele mele ce coboară la DN la strada Cireșului. Prin telefon cu prietena, aflu niște telefoane de la pensiuni apropiate și aleg pensiunea cea mai apropiată Dârste (calea București, nr. 2A) unde și rămân peste noapte. Prețul e un pic cam mare față de ce plătesc eu de obicei pe munte (puțin sau mai nimic când merg cu cortul sau în refugii!) și accept o cameră dublă la preț de single. Seara cer doar câteva felii de pâine (primesc o jumătate de pită gratis!), mănânc ceva în cameră, fac un duș și mă bag la somn.

Dimineață la 10.00 e micul dejun (inclus în preț și servit după grupurile cazate). Mănânc eficient și mă încadrez în prețul prestabilit. Peste o jumătate de oră mulțumesc gazdelor și pornesc pe jos spre stația de bus. În drum îmi încerc norocul la autostop și mă ia un prahovean câțiva kilometri până la Timișul de Jos. Știu că nu prea e de acord cu drumul gratis și scurt, dar i-am spus de la început unde cobor. Lângă gară schimb câteva vorbe cu un nene de 85 de ani (și el iubitor de munte și de mișcare în tinerețe și chiar și acum!) și pornesc pe CA pe Lamba Mare. Trec de biserică și cotesc la dreapta pe drumul forestier care merge pe vale. Merg pe serpentine largi ușor în urcare, trec la un moment dat printre niște frunze de brusture imense, las pe laterale mai apoi niște grămezi de lemne tăiate și după vreo oră de mers (de la barieră) se termină drumul (sunt puțin peste 1000 de metri altitudine).

Las pe partea stângă o fostă căbănuță a forestierilor și încep urcușul prin jungla prin urzici pana la mijloc. Poteca urcă continuu pe firul văii și pe la 1200 de metri las în stânga firul nemarcat al Lambei Mari. De aici voi urca în serpentine strânse până la 1300 și ceva de metri și mă întâlnesc cu doi brașoveni foarte simpatici). Îi las fiindcă ei urcă mai cătinel și după un mic urcuș prin pădure ajung la 1440 de metri în culmea Crucurului. 

Hai sa încerc altceva decât planul inițial (urcarea pe vârf și coborârea pe BA Drumul Șerpilor). Hai să parcurg poteca marcată cu PA pe la Peștera de Lapte până în poiana Drester și apoi să revin pe BG unde sunt acum și mai departe! Cobor așadar spre Peșteră și văd o intersecție de unde alt PA coboară în Sulinar. Trebuie să văd ce e și pe aici. Cobor până în poiana Drester și apoi pe BG până jos la prima stradă pe unde era un concurs de ciclism (mai văd intersecții și cu alte marcaje care vin din Tâmpa). 

De aici PA cică urcă pe deasupra peretelui de mai sus spre Peștera de Lapte. După ce încerc să mă lămuresc cum e cu potecile cu un jandarm montan, urc pe PA pe un vâlcel fix până în poiana Drester (deci PA urca din poiana de la strada Poiana lui Stechil până la Peștera de Lapte și apoi în circuit înapoi în Poiană pe marginea Sulinarului) și mai departe pe lângă Peșteră cobor pe varianta văzută mai devreme. Dau în Sulinar la cota 1400 (marcajul TG de ieri) lângă refugiul Salvamont Sulinar, cobor la dreapta până la CR de Postăvaru și renunț la planul meu de a mai urca pe vârf și pe Drumul Șerpilor. 

Probabil rămâne pe săptămâna viitoare! La o intersecție a potecii marcate cu CR cu pârtia de schi văzusem pe dreapta pârtiei niște săgeți cu ceva scris pe ele. Curiozitatea mă împinge să văd ce e acolo. Cum CR mă coborâse până la secția de poliție, revin pe pârtie și urc pe partea ei stângă (în sensul urcării, dreapta geografic) până la săgeți. Sunt doar săgeți indicatoare pe un drum nemarcat de promenadă care ajunge la izvorul și locul unde începea să urce PA de mai devreme spre Poiana lui Drester și apoi Peștera de Lapte. Pe drumul orizontal fac legătura cu PA de mai devreme. Așadar m-am lămurit ce e cu drumeagul ăsta lejer!

Pe drumul cu dale cobor pe strada amintită Poiana lui Stechil întâlnind CR și TA spre Tâmpa/Valea cu Apă. Jos în stațiune văd BR sau "drumul vechi". N-am mai fost pe aici! Hai să vedem unde coboară în Brașov! (o oră până în Brașov la stația de bus Pietrele lui Solomon). Gata, merg pe aici! Oricum altă dată nu mai ajung eu pe aici așa de curând! Drumul e superb amenajat pentru pietoni de tot felul: pietruit în serpentine, bănci și gard de protecție de lemn. Bravo, brașoveni! Cam pe la mijlocul drumului se desparte la stânga un marcaj BA care merge prin valea Sticlăriei spre Râșnov. Va trebui cumva să îl parcurg și pe acesta în săptămânile următoare! 

De jos de sub poiana de la Pietrele lui Solomon (întâlnire cu BG de mai devreme) merg puțin pe jos printre case și cu un taxi ajung la gară (17.40). Masă copioasă la autoservirea Pipiron și cu un regio de sezon ajung la 22.00 în București. În total cam 55 de kilometri merși pe jos!

Pe săptămâna viitoare ne vedem tot în Postăvaru. Cu alte trasee marcate!

Postavaru 15.08.2012

Postavaru 15.08.2012

Colegi de tura: Ioana Hagiescu, Florin Cristescu, Diana Randasu, Ilinca Alexandrescu, Monica, Calin, Adrian, Radu, Cezar Partheniu

Zi libera la mijlocul saptamanii! Ce am putea sa facem decat sa iesim in natura si mai mult, pe Munte! Vorbesc cu Florin si Ioana (ne intalnisem in martie 2011 intr-o tura in marginea Craiesei) si hotaram sa mergem in Postavaru. La inceput mai vin doua eleve de-ale lui Florin, Ilinca si Diana (olimpice la istorie!) si se mai formeaza inca o masina din prieteni sau fosti colegi de-ai lui Florin (Monica, Calin, Adrian si Radu). Asadar o gasca destul de mare! Stabilesc cu Florin traseul aproximativ cu o seara inainte pe internet si urmeaza sa cadem toti de acord asupra drumului in Poiana Brasov. La prima intalnire a celor doua masini convenim sa mergem prin Paraul Rece si Rasnov fiindca e mai scurt decat prin Bv. Doar Florin mai fusese pe drumul intre Rasnov si Poiana Brasov si ne va place tuturor! La 11.20 lasam masinile intr-o parcare putin mai jos de statia de cabina, ne echipam si stabilim/convenim traseul. Pentru inceput vom urca pe CR pana la cabana Postavaru. Sunt doar 14 grade si mie mi se pare o vreme mai mult decat perfecta! Nu si fetelor care simt un pic frigul pana incep sa se incalzeasca! Urcam mereu pe marcaje traversand de mai multe ori partia Subteleferic. Urcusul nu este deloc simplu si raman "maturica" pentru a nu ne intinde pe o distanta prea mare. La un moment dat lasam in stanga BA spre Bv prin Crucurul Mare si Saua Tampei si BG spre poteca Sulinar, facem dreapta si iesim in partia Lupului la cateva zeci de metri sub cabana Postavaru/Julius Romer Hutte (1604m, ora 13.20). Parca suna mai bine in germana! Cabana Postavaru este singura cabana romaneasca revendicata si castigata de SKV. Se poate citi pe niste panouri intreaga istorie a SKV si a primelor cabane romanesti si detalii despre reteaua natura 2000. Intram pentru masa de pranz si ma bucura grupul mare de copii si celelalte grupuri venite aici chiar si pe vreme cetoasa. Asa se face Munte! Mancam de pranz (din bagaj sau de la cabana), admir portretele unor principali membri ai SKV si camera plina de amintiri montane sub forma de muzeu si ne uitam cu bucurie la harta Postavarului realizata de Touring Clubul Romaniei, sectia Alpina Brasov in 1933, aprobata de Onor Marele Stat Major al Armatei. Gasim pe harta tot felul de semne turistice interesante (inexistente in sistemul actual de marcare turistica din Romania) si trasee care acum sunt pierdute in negura vremii. Stam cam vreo ora si ne hotaram sa pornim mai departe la 14.30 dupa poza de grup din fata cabanei.

Harta Postavarului (TCR, 1933)

Poza de grup la cabana (de la stanga la dreapta sus: Diana, Monica, Radu, Cezar, Florin, Ilinca, Adi;

jos: Calin, Ioana)

Afara, asa cum ne obisnuisem si la sosirea la cabana este o ceata destul de deasa si cautam sa mergem cat mai uniti ca sa nu ne pierdem. Conform marcajelor oficiale de pe harta, ar trebui sa mergem 45 de minute pe BA pana in varf. Si exact atat am si facut! Pe sub linia de telescaun urcam prin ceata pana la statia de sus. Aici ne miram cat de mare e distanta de la platforma pana jos. Explicatia e ca iarna zapada ocupa cel putin jumatate din aceasta distanta si atunci e ok! Continuam pe drum pana la statia superioara a gondolei aflata la 1710m altitudine (25 de minute de la cabana). Coboram in stanga pe dupa statie si urcam pana la capatul statiei de cabina. De aici mai sunt cativa pasi pana pe varf si poteca este evidenta chiar si in conditiile albe de acum! Urcam pe curba de nivel pana la statia veche de cabina, de aici in saua varfului (de unde pleaca BA "Drumul Serpilor") si mai sus pe varful stancos ajungem printre balustrade pe varf la 1799m altitudine (13.15). E putin aglomerat, asteptam sa se elibereze zona varfului pentru cateva poze (in interiorul sau in exteriorul balustradei) si cobor cateva zeci de metri pe muchia nord-estica. E asa de faina si ma gandesc ca aici cu o coarda, casti pentru asigurare si siguranta s-ar putea cobori cumva in valea Lamba Mare (de incercat candva!). In stilul vestic (normal) sunt doua placi panoramice care ne arata ce ar fi trebuit sa vedem daca era senin. Motiv pentru a reveni!

  Florin si Diana

 Cezar si Radu

 Poza de varf

 

La 16.00 pornim la vale fiindca mai avem ceva de plimbat. Coboram pe sub releul pazit cu strasnicie de doi caini Saint-Bernard foarte simpatici si "latratori" si tinem drumul de masina (partial) si partia Subteleferic pana vedem lacul artificial construit in poiana Ruia. Asa au distrus o zona foarte faina din partie :(. Sau mai bine zis au facut o separare mai clara intre Subteleferic si Sulinar!

In partea dreapta a lacului (in sensul de coborare) incepe partia Sulinar si grupul de marcaje pe care il cautam: BG, BA si CA! Stim de pe harta ca PA al nostru este un pic mai jos pe poteca. Daca nu ai orientare buna, indicatoarele lipsesc cu desavarsire! Astept sa vina colegii si la 16.50 pornim in jos spre Pestera de Lapte, o frumoasa cavitate unicamerala in care nu am mai ajuns pana acum. In 3 minute lasam in stanga noastra TG care coboara spre Poiana Brasov pe partia si poteca Sulinar, in alte 4 minute lasam in dreapta CA ce coboara in Timisul de Sus prin valea Lamba Mare (a urcat Ioana o data si i s-a parut total neinteresanta!) si in alte 3 minute lasam BA si BG in fata (poteca ce s-ar preta la mers cu bicicleta daca nu distruge poteca prin santurile facute involuntar!) si noi facem stanga spre Pestera de Lapte pe PA (aici scrie 30 de minute pana la pestera). Citisem pe internet cu o seara inainte (Florin) ca pestera este pe dreapta potecii si trebuie sa fim atenti sa nu o ratam. In 15 minute de coboras lejer suntem la intrarea in pestera. Gata! Aici incepe explorarea pe care mi-am dorit-o! Conform placii de la intrare intrarea pesterii se afla la 1285m altitudine si lunadu-ne dupa descrierea de pe Hai la bord, pestera are 175 de metri lungime, intre 14 si 20 de metri latime si intre 3 si 6 metri inaltime. "Laptele" este de fapt o aglomeratie alba de minerale (90% calcit) care se depune pe peretii pesterii. Intram in pestera cu cateva frontale, lasam betele si bagajele adapostite dupa un bolovan si patrund in fata grupului spre adancul cavernei. Mergem pana in capatul pesterii, cautam cateva cadre faine si dupa o ora de pestereala iesim la gura pesterii incantati de casa subpamanteana (18.15).

Dupa un ultim sandwich coboram 10 minute pe PA si dam de un drum de TAF. O sageata ne indica BG stanga spre Brasov prin Pietrele lui Solomon si poiana Nisipului si in dreapta spre cab Postavaru prin Crucuru mare si poiana Ruia (adica exact pe unde am venit!). Facem stanga si in 20 de minute in poaina Drester lasam BA in dreapta si coboram pe TA spre Poiana Brasov (spre partia de schi Familial). Pe sub niste ziduri artificiale sau altele stancoase (o fosta cariera!) iesim la primul drum asfaltat ce ne coboara pe langa hotelul "Acasa la Dracula" (o imitatie kitch a castelului Bran) pana in statiune (19.10). In 20 de minute suntem la masini, ne bucuram de plimbare si la 19.40 pornim spre Bv. Initial vroiam sa mergem si pe la pestera Rasnov, dar la ora asta sigur nu mai este deschis acolo. La panorama de la mijlocul drumului pana in Brasov admiram aliniati Scheii Brasovului, Tampa si culmile ce coboara din Postavaru si coboram in Brasov in Piata Sfatului pentru o bere, masa de seara si cateva cadre nocturne. Ne-a impresionat o bicicleta tandem pentru doua persoane cu care niste francezi venisera prin toata Europa. Aveau atat de putine bagaje pentru cat au calatorit :D!

Pe la 22.00 salutam Orasul Coroanei si pornim spre Bucuresti unde ajungem undeva dupa miezul noptii obositi si incantati de "mini-week-end-ul de la mijlocul saptamanii". Cu Ioana si Ilinca planuim deja iesirea de we in Bisoca. Despre asta citim "in episodul viitor"!