Dacă tot am ajuns în Galați, să vedem câte ceva de pe aici. Fiindcă Laura are de lucru, voi explora eu puțin zona parcului ”Mihai Eminescu”. Mai întâi ceva poze din părculețul mic și elegant și apoi vedem ce se mai poate vedea prin apropiere...
Am nimerit prost și, fiind luni, muzeul de istorie și arheologie antică ”Paul Păltănea” este închis. Căutând intrarea acestuia pe strada Maior Iancu Fotea, dau de piațeta faină dintre secția 1 Poliție și biserica greacă. Piațeta poate fi găsită ca Parcul muzeului de istorie. Intru în biserica greacă foarte faină și mă bucură tare liniștea de aici. Explorez un pic scările vechi din piațeta amintită și revin la mașină la Laura. Îi spun de ”descoperirea” mea și vom reveni împreună în biserica greacă, după câte două gogoși foarte gustoase. Tot explorând vizual biserica avem surpriza ca din sala de lectură să iasă un preot care ne povestește multe despre comunitatea greacă din Dobrogea și despre faptul că aceasta este cea mai mare biserică greacă din afara Greciei. Suntem bucuroși de ghidajul neașteptat, mai vizităm puțin parcul ”Mihai Eminescu” amândoi înainte de a porni mai departe.
Cu melancolie ne aducem aminte, datorită grădinii de vară apropiate, de anii tinereții când am văzut multe filme la astfel de grădini.
Mai vrem să vizităm complexul muzeal de științe ale naturii ”Răsvan Angheluță” și iarăși avem ghinionul să fie închis. Doar este zi de luni, trebuia să știm că lunea muzeele sunt închise!
Pornim mai departe pe Dunăre, în amonte. Înainte de Brăila ne oprim un pic la șantierul podului suspendat de trecere peste Dunăre. Ne pare incredibil cum staționează lucrările din diverse motive! La ora la care scriu podul este deschis pentru circulație (adică un an mai târziu).
Oprim în Brăila în mica intersecție din apropierea bisericii ”Buna Vestire”. O vom vizita-o ceva mai încolo. Acum mergem spre faleză într-o explorare rapidă. Rog prietenii brăileni să nu se supere că nu am dat nici un semn, dar nu a fost ceva planificat și pe perioadă mai mare!
După cum vedeți în poze, pe strada Danubiului care coboară până la Căpitănia portului Brăila sunt multe clădiri monumente istorice. Aș putea găsi informații despre fiecare, dar cred că ar lua prea mult timp de citit :). Dacă vreodată voi cuprinde într-o carte aceste zile faine în Deltă și pe Dunăre, probabil că vor apărea multe astfel de informații.
Prin parcul de pe faleză ne îndreptăm spre moara Violatos. Despre ea găsim informații complexe pe Wikipedia:
”Moara Violatos a fost o moară cu aburi din municipiul Brăila, construită după planurile lui Anghel Saligny și inaugurată în anul 1898. Clădirea se află pe lista monumentelor istorice din județul Brăila.
Familia Violattos a venit în Brăila la începutul anilor 1800, ei ocupându-se de la început de comerțul cu grâne. După o scurtă perioadă de colaborare cu o altă familie de origine greacă - Millas - Panait Violattos și-a deschis propria fabrică de pâine. Scopul său a fost să construiască cea mai modernă moară din sud-estul Europei.
Construcția a fost ridicată pe malul Dunării pe o structură din piloni de lemn legați prin elemente de beton. Cele șase etaje sunt realizate din cărămidă cu planșee de beton. Moara dispunea de un sistem automat de descărcare a barjelor direct în depozitele fabricii, ce ocupau două niveluri din cele șase. Sistemul funcționa printr-un tunel de cărămidă în arc de cerc ce conținea și o conductă de alimentare cu apă din Dunăre și un canal de evacuare.
Motoarele de 1200 CP ce funcționau pe bază de păcură erau folosite atât la măcinarea făinii (până la 150 t pe zi) cât și la iluminarea clădirii.
După anul 1912 moara a fost dotată și cu o linie ferată de garare, în lungime de 164 m.
Moara a fost naționalizată în 1948 și dezafectată, însă clădirea a primit alte funcțiuni, rămânând folosită până în anul 2000. În urma procesului de retrocedare, moștenitorii familiei Violattos au ales despăgubirile bănești, clădirea fiind în anul 2015 în patrimoniul primăriei Brăila. În anul 2019 a fost scoasă la vânzare de către o bancă.”
Parcul de pe faleză, cu interesante sculpturi metalice, ne duce la Centrul de Informare Turistică al Parcului ”Balta Mică a Brăilei”. Este aici un angajat al parcului care ne prezintă cu lux de informații expoziția cu diorame amenajată aici. Cumva ne promitem că vom reveni pentru a explora mai amănunțit locurile prezentate.
Pe niște scări cu vegetație bogată urcăm la capătul străzii Pensionatului (nu râdeți, așa îmi spune Google Maps)/un capăt al platoului Curcubeu și apoi pe Calea Călărașilor revenim la mașină.
Câteva fructe și mergem la biserica ”Buna Vestire” (1863-1872) de ale cărei dimensiuni și culori interioare suntem uimiți. Cum se făceau ceva pomeniri, ne limităm unghiurile pentru poze :).
Laura revine la mașină pentru lucru și eu merg în centrul istoric apropiat pentru o scurtă vizită: ceasul public, piața Traian, foarte interesanta biserică ”Sfinții arhangheli Mihail și Gavriil” cu istorie începând de la 1538 și pentru multă vreme geamie - se poate observa tavanul plat, susținut de piloni în două linii) și ansamblul arhitectural Strada Mihai Eminescu/Strada Regală (1881-1938)/Strada București.
În drum spre mașină descopăr strada Ana Aslan și casa în care s-a născut celebrul medic român specialist în gerontologie, academician din 1974, director al Institutului Național de Geriatrie și Gerontologie (1958 - 1988) (sursă: Wikipedia). În apropiere sunt strada și casa în care a locuit Constantin Hepiteș, primul medic al carantinei din Brăila și întemeietorul primei farmacopei din țara noastră. Dau de sediul Universității Ecologice din București al cărei absolvent sunt din 2010 (cursuri de zi și masterat) și de strada Roșie. Putem afla de pe site-ul Observator News că ”Crucea de Piatră a rămas în istorie drept cartierul roşu al Bucureştilor. În aceeaşi perioadă însă, în România exista un oraş în care acest fenomen luase o cu totul altă amploare. Brăila. În Interbelic, în oraş existau peste 100 de bordeluri sau alte locuri în care femeile uşoare ale vremii se vindeau pe un pol”. Putem citi în articol că ”cel mai frecventat era, fără îndoială, cel "păstorit" de Tanti Elvira, singura matroană care a rămas în istoria României, cu tot cu poveste şi cântec” și alte detalii picante, cum ar fi felinarele roșii de pe strada Roșie și felinarele negre de pe strada Neagră care stingeau imediat :)!
Cumva GPS-ul ne ocolește după centrul istoric și ne duce pe strada Ana Aslan unde văd o biserică interesantă. Laura rămâne în mașină cu treabă și eu vizitez biserica Sf. Nicolae (1865) ridicată pe locul unei foste biserici ridicate în 1835 și care a ars în 6 octombrie 1859. Este primul monument de dimensiuni mari din Brăila, ridicat în stil neogotic promovat în Europa de mișcarea romantică.
Vis-a-vis este Casa Jean Troianos (1910) (apare drept Casa Luca Oancea pe Google Maps), un alt fain monument istoric.
Cu asta cam termin vizita Brăilei. Și aici este de revenit cu altă ocazie și pentru prietenii faini pe care nu am apucat să îi întâlnesc acum.
Cum și-a terminat și Laura programul, ne permitem o aroganță: mergem la Mall pentru masă. Vom alege ceva mâncare chinezească gustoasă, eveniment mai rar pentru noi. Și apoi, aproape de ora 21.00, pozăm apusul în drum spre casă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu