Plimbare prin vest/Walking in west 26.12.2018

Până acum nu am fost niciodată la vest de drumul principal. Și, chiar dacă e zi liberă și poate toți ne-am relaxa în interior, totuși tentația de a ieși e mare. Caut niște drumuri prin partea de vest (după zona de camping) și îmi fac un circuit de câteva ore la NV de Kakslauttanen. Marcelo vrea să vină cu mine fiindcă e încântat de idee. Așa că mergem împreună! Trecem de camping și vedem multe variante, fie drumuri de snowmobil, fie de mașină. Drumul care mă tenta, direct spre vest, are semn de interzis. Parcă am intra, parcă nu. Știm că la mers nu ar fi bai pe drumuri private. 

E mai tentant pe niște urme de snowmobil care coboară la râul Kakslauttanen, îl traversează pe gheață și apoi urcă prin pădure. Sunt multe urme și după câteva zeci de metri după râu facem dreapta pe niște urme de ren. Mai sunt și urme de vulpi, și de câini... Se aud lătrături de la ferma de câini Husky din Kakslauttanen West și tot am tendința să merg pe direcția sunetelor. Doar că sunt și safari (îmi dau seama acum când scriu și ascult cântece de Crăciun) cu husky și sunetele se schimbă mereu... Cum Marcelo nu e pregătit pentru prea multă zăpadă, căutăm o variantă de ieșire spre drumul principal. Vedem un luminiș în față și mergem spre el. Înainte de a ajunge la ceea ce e de fapt un traseu de safari cu husky și snowmobil trecem o văioagă și vedem singurul brad adevărat printre toți molizii de aici. 

Facem stânga pe urme, ieșim la un depozit care se dovedește a fi un loc de tăiat și depozitat lemne în mod controlat. Trecem de el căutând să facem câteva poze la un safari privat care merge pe la stânga noastră la vreo sută de metri prin pădure. Mai mergem puțin și ieșim la drumul principal. Câteva poze și trecem pe cealaltă parte a drumului pe un traseu de snowmobil foarte rău (la mers e foarte ok). Ne conduce la podul peste râu și trecem paralel cu podul pe gheață. Marcelo își aduce aminte că atunci când a venit (cam pe 15-17 noiembrie) nu era deloc înghețat și acum glumim că mergem pe apă (doar eu am porecla JC, Jesus Christ, de anul trecut). Urcăm la Kakslauttanen și de aici ne întoarcem acasă.

I've never been on the west side of the main road until now. And, even if it is a day off and we all might relax inside, the temptation of going out is big. I look for some roads on the west side (after the camping area) and make a circuit of a few hours in the nort-west of Kakslauttanen. Marcelo wants to come with me because he is excited with the idea. So we go together! We pass the camping and see a lot of options, snowmobile tracks or car roads. The tempting road to west has a forbidden sign. We would go on, we wouldn't. We know that walking is ok on private roads. 

It is more tempting on a snowmobile track going down to Kakslauttanen river, it passes it on ice and goes up in the forest. There are a lot of traces and after a few tens of meters we turn right on some reindeer trace. There a foxes traces, dog traces... We hear barking from the Kakslauttanen West husky farm and I tend to follow the sounds direction. But there are some husky safaris (I realize now when I am writting and listen christmas songs) and the sounds change all the time... As Marcelo is not ready for too much snow, we look for a way to reach the main road. We see a clearing in front of us and head to it. Before reaching it, a husky safari and snowmobile track, we pass a small valley and see the only pine tree among all the pines around. 

We turn left on the track, reach a deposit that is a place to cut and deposit firewood in a controlled way. We pass it making a few pics to a private husky safari passing in the forest at about 100 meters on our left, in the forest. After a while we reach the main road. A few pics and we pass on the other side of the road on a very bad snowmobile track (it is ok for walking). It takes us to the bridge over the river and we pass it on ice, parallel with the bridge. Marcelo remembers that when he came here (about 15-17 of November) it wasn't frozen and we joke about walking on water (I have the nickname JC, Jesus Christ, from last year). We go up to Kakslauttanen and return home.

Acasă nu apuc să mă dezbrac și Balazs mă întreabă dacă aș putea să merg cu el la iglu-urile de sticlă. Bineînțeles, haide! Așa că îmi continui plimbarea cu el înapoi printre cabanele hotelului și facem stânga spre zona cu iglu-uri. Trecem podul peste râu, înainte de lacul înghețat și urcăm la iglu-uri. Avem timp de toate până ne hotărâm să ne întoarcem înapoi la drumul dintre case. Balazs merge acasă și eu mai rămân pentru câteva poze la culorile apusului.

At home I don't have time to undress and Balazs asks me if I could go with him to the glass igloos. Of course, let's go! So I continue my walking with him back among the hotel's cabins and turn left to the igloos area. We pass the bridge over the river, before the frozen lake and go up to the igloos. We have a lot of time until we decide to turn back at the road between the cabins. Balazs walks home and I will stay a few seconds more for some pics with the sunset colors. 

Iglu-uri de sticlă și Moș Crăciun pe sanie/Glass igloos and Santa on sleigh 24.12.2018

Este prima zi când am cerut eu liber. Vreau să pregătesc câte ceva și să simt ajunul Crăciunului, ca acasă. Așa cum făceam când eram copii și cum încă se mai practică la noi în familii unde se păstrează tradiția. Cu puține excepții, în ajunul Crăciunului se pregătesc ultimele feluri de mâncare, se pregătește bradul în familie, se aranjează toate prin casă ca de sărbătoare... Bine, eu sunt și adeptul lucrurilor făcute din timp (cât se poate) și ar fi de preferat ca lucrurile să fie făcute din vreme ca să nu ne obosim prea tare și apoi Crăciunul să fie mai mult un chin fizic decât o plăcere. 

Cum ajunul Crăciunului e doar o seară obișnuită pentru colegii mei, aleg să petrec seara asta cu românca pe care am cunoscut-o zilele trecute. Stă și aproape (vreo doi kilometri de aici), e ușor de ajuns. Colegii vor face o masă de Crăciun mâine, veți vedea cum arată...

Printre pregătiri obișnuite, trebuie să ies puțin și îmi vin în minte iglu-urile de sticlă de la Kakslauttanen și... venirea lui Moș Crăciun pe sanie (prietena româncă îmi spusese de asta, mulțumesc!). Așa că merg spre iglu-uri cu o oprire la saună. Mă speriase fumul care ieșea din cabana de lemn, am crezut că a luat foc ceva și de fapt e doar pregătirea saunei pentru seara. Mă învârt puțin printre iglu-urile de sticlă, în mare parte închiriate de asiatici, văd simbolul viking colorat și mă întorc acasă pentru ultimele pregătiri (cu colinde pe youtube).

It is the first day off that I asked for. I want to prepare something and feel the Christmas eve, as at home. As we did when we were children and it is still in practice in the families keeping the tradition. With a few exceptions, in the Christmas eve we prepare the last dishes, we make the Christmas tree, we arrange everything for the celebration... Well, I am used to have everything made in time (as possible) for not feeling tired and the Christmas would be more a torture than a pleasure. 

As Christmas eve is an usual evening for my colleagues, I choose to spend this evening with the romanian girl I met last days. She lives quite close (about 2 km) and it is easy to go there. My colleagues will make a Christmas dinner tomorrow, you'll see it...

Among the usual preparations, I have to go out a bit and I have in my mind the glass igloos from Kakslauttanen and... Santa coming on a sleigh (the romanian friend told me about this, thanks!). So I go to the igloos with a stop at the sauna. I was scared about the smoke coming out from a wooden house, I thought it was a fire and it is just the sauna preparation for the evening. I walk around the glass igloos, partially rented by asiatic people, see the viking colored symbol and turn back home for the last preparations (with carols on youtube).

La 16.30 e marele eveniment: Moș Crăciun vine pe sania descoperită trasă de un ren. E un eveniment frumos, merg să fac poze și să filmez puțin. Și vedem din întuneric că apare un localnic ținând un ren de căpăstru și în sania din spate este Moșu'. Pare bucuros de revedere... la fel și cele două crăciunițe din spatele saniei! E un spectacol pentru cei mici și pentru cei mari! Moșu' dă mână cu toți, face poze, mai povestește câte ceva și apoi intră în restaurant. 

Trebuie să spun și partea realistă: totul e de fapt o scenetă pentru turiștii cazați aici! Și dă tare bine. Mai ales cei care stau în perioada asta au parte de venirea Moșului în noapte. Angajații hotelului sunt și bucuroși și prinși în muncă (ca angajat în turism trebuie să te asiguri că totul e bine pentru clienți, dacă ai și tu timp să te bucuri de ceva, e chiar foarte bine). Eu sunt undeva între ei: aici sunt turist, în alte zile lucrez pentru bucuria musafirilor. E cel mai bun nume! Nu clienți sau turiști, ci musafiri. Menirea noastră e să îi facem să se simtă ca acasă, ca niște musafiri.

Plec o dată cu Moșu' (mergem în aceeași direcție și ne vom ”pierde” în noapte) și cu ultimele pregătiri voi merge la cina ce se prelungește târziu în noapte (cu mai mulți colegi de la hotelul Kakslauttanen).

The great event happens at 16.30: Santa Claus comes on a one reindeer open sleigh. It is fine, I go for some pics and a small movie. And we see a local coming from the dark holding a reindeer with a bridle and Santa is in the back sleigh. He looks happy to re-see everybody... The same for the two christmas girls/elves in the back of the sleigh! It is a show for small and big kids! Santa is shaking hands with everybody, takes pictures, tells some stories and enters the restaurant. 

I have to say the real part: everything is a scene for the tourist with accomodation here! And it looks very good! Mainly for the ones lucky to be here to see Santa coming from the dark. The hotel employees are happy and in the same time full with work (as a tourism employee you must assure that everything is ok for the clients and it is very good if you have time to enjoy yourself). I am somewhere between: I am a tourist here, in other days I work for the happiness of the guests. It is the best name! No clients or tourists but guests. Our reason here is to make them feel like home, like guests.

I leave in the same time with Santa (we go in the same direction and ”lose ourselves” in the night) and with the last preparations I go to the dinner that longs later in the night (with more colleagues from Kakslauttanen hotel).