În două sezoane laponeze este prima dată când am două zile libere una după alta... E incredibil! Chiar aseară Ulrika îmi spune că abia așteaptă să îi povestesc aventurile din zilele astea. Îi spusesem de planul meu de a dormi într-o cabană montană și acum e sigură că voi face asta. Ca și mine de altfel :)!
De pe 14 seara îl întreb pe Lauri dacă îmi poate împrumuta schiurile pentru două zile. Da, desigur! Așa că îmi fac rapid planul: Kiltamaja-Kiilopää-Luulampi-Rautulampi-Kiltamaja. Voi afla peste vreo două săptămâni că ”lampi” înseamnă în finlandeză un lac mic, cu izvor și fără sursă de apă curgătoare.
Mă trezesc undeva pe la 9.30 și la 11.10 pornesc la drum. Vă pun harta aici și la final aveți și traseul parcurs pe hartă.
It is the first time in two lappish seasons when I have two days off in a row... Amazing! Last night Ulrika told me that she is waiting for me to tell her my adventures in these days. I told her about my plan to sleep in a mountain hut and she was convinced that I will do that. Same as me!
On 14, evening I ask Lauri about borrowing me the skis for two days. Yes, of course! So I make my plan: Kiltamaja-Kiilopää-Luulampi-Rautulampi-Kiltamaja. In about two weeks I will find that ”lampi” means in Finnish a small lake with a spring and no flowing water source.
I wake up around 9.30 and at 11.10 I start my trip. You have the map here and at the end you have the route on the map.
Urc în spatele cabanei la drum, îl traversez și pun schiurile pe traseul de snowmobil. Fac dreapta și tot împing la schiuri. E un fel de mers și împins schiurile, o combinație între schiul de pârtie și schi fond! Am câteva delușoare de urcat și ies la podul de după Tievatupa. De aici e mult mai lejer fiindcă sunt pe traseul de xc. Fac stânga până la poarta ce delimitează zonele de reni (intersecția Ahopäänkokat), și de aici am 3.1 kilometri până la Kiilopää. E faină ruta și doar la o singură coborâre nu știu cum să mă opresc și prefer să mă arunc pe lateral. Știu că nu e bai, mă ridic și pornesc mai departe. Am întrebat apoi pe Lauri cum se oprește și mi-a zis că nu sunt prea multe soluții. Nu ai cum face o cristiană sau altceva ca la schiul normal! Continui până la Kiilopää unde recunosc cu drag locurile unde am stat anul trecut.
Merg la recepție să întreb de starea traseelor pe unde vreau eu să merg. Nu știu să îmi spună, sună la magazinul de închirieri care e la demisol și apoi mă trimit acolo. Nenea de acolo e foarte fain. Mă salută ca pe un vechi prieten și îi spun că ne știm de anul trecut. Ne-am întâlnit o dată la saună după ce și-a terminat programul! Îmi spune că sunt ceva urme până la intersecția de după Kiilopää numită Harjanne (de subliniat că sunt coordonatele GPS la fiecare intersecție ca să poți anunța 112 în caz de orice eveniment) și după aia mai știe să fi mers o trupă cu snowmobilele pe valea dintre cabanele Luulampi și Rautulampi (de fapt dintre cele două lacuri). Voi vedea, dacă nu reușesc mă întorc. Drumul cunoscut e cel mai scurt. Iau numărul de telefon de la magazin (016-67007319) pentru a-l anunța starea drumului. Anticipez spunând că uit să îl sun și voi vorbi cu el direct pe 27 decembrie!
I go up behind the cabin to the main road, pass it and put on the skis on the snowmobile track. I turn right and push the skis on and go on. It is a kind of walking and pushing the skis, a combination of downhill and ski fond! I have a few hills to ski up and I reach the bridge after Tievatupa. It is easier from now on because I'm on the cross country track. I turn left to the reindeer gate (Ahopäänkokat cross), and then right for 3.1 km to Kiilopää. The route is fine and only at one down slope I don't know how to stop and prefer to fall on one side. It is all right, I go up and continue. I asked Lauri about stopping and he told me that there are not so many solutions. You can't make a turn like in downhill skiing! I continue to Kiilopää where I recognize the place where I lived last year.
I go to reception to ask about the track state. They don't know, call the man from the renting place and send me there. The man is so fine. He salute me as an old friend and I told him we first met last year in the sauna after he finished his schedule! He tells me about some track to the cross behind Kiilopää called Harjanne (I emphasize that every cross has the GPS coordinates to call 112 in any case) and some snowmobile track in the valley between Luulampi and Rautulampi (between the two lakes in fact). I will see, If I don't manage I turn back. The known way is the shortest. I take the store phone number (016-67007319) to announce him about the state of the track. I will forget to call him and I will talk directly with him on December, 27!
Trec de poarta care marchează intrarea în parcul național Urho Kekkonen și fac imediat stânga după sala de conferințe. Deocamdată merg pe poteca comună între Poropolku, Vasapolku și Kiirunapolku (poteci tematice) și curând las pe primele două în stânga. Eu cotesc ușor dreapta în sus pe Kiirunapolku spre Luulampi. Prima parte îmi este cunoscută de anul trecut dintr-o tură solitară pe Kiilopää. Este lumină și chiar este lejer la urcare. Mă întâlnesc cu două colege care urcaseră puțin cu schiurile și acum se cam chinuie la vale. Nici eu nu sunt prea departe de ele (la vale)! Îmi spun că e ceață și totul alb sus și nu se vede nimic. Tot așa, văd ce se poate! Urc, urc pereu pe lângă stâlpii mici și în 50 de minute sunt la intersecția Harjanne din spatele vârfului Kiilopää. În tura menționată de aici am făcut dreapta până pe vârf. Acum continui tot în față într-un semi white-out. Adică vezi undeva pe la 40-50 de metri în fața ta, suficient pentru următorul stâlp. Nu mai sunt deloc urme și începe să fie dificil. Zăpada e mare, panta crește... De vreo trei ori pierd rozeta de la un băț și trebuie să o recuperez. Nu sunt bețele mele! La a treia oprire văd că mai mult mă chinui pe schiuri, le scot și le fixez pe rucsac și pun rozeta căzută într-un buzunar. Ce diferență imensă: intru până la genunchi în zăpadă! Noroc că merg doar vreo jumătate de oră așa și apare o urmă vagă cu zăpadă tasată. Și într-un punct chiar zăpada nu e deloc pe câțiva metri. Mai cobor și la 14.55 ajung la intersecția Pirrtinokka dintre Luulampi și Rautulampi.
Am identificat unde sunt și știu că mai am puțin până la destinație. Omul de la închirieri schiuri îmi spusese că aș putea merge până la Rautulampi în prima zi. Bine că am luat decizia de a merge la Luulampi, veți vedea de ce! Pun schiurile pe zăpadă și de aici alunec pe ele la stânga spre Luulampi (1.4 km). În 10 minute văd în față trei reni. Se uită la mine și când mă apropii de ei o zbughesc printre copaci mici. Ajuns la locul unde erau, văd că au căutat de mâncare, sunt urme de zăpadă răsturnată. Continui și în alte câteva minute am de coborât o pantă în S. Încep coborâșul și mă opresc cu vârfurile schiurilor sub zăpadă și cu fața întinsă pe zăpadă. E totul ok, mă ridic și trec pe poarta mică din dreapta porții de reni. Alte câteva minute și ajung la un panou indicator. Clar, aici e Luulampi! Văd cabana la stânga și lacul în stânga-față. Cotesc la stânga și urc la cabană. E pe un loc mai înalt pe malul lacului. Găsesc ceva panouri descriptive și o singură ușă deschisă. Asta e! Intru și voi găsi aici unde să dorm. Vedeți mai jos și niște indicații privind dormitul în cabane. Reguli care sunt respectate de toți care vin aici. Nu stau să le traduc, o parte vi le-am spus când am descris tura la Niilampää.
I pass the entrance gate to Urho Kekkonen national park and turn left after the conference room. For the moment I ski on the common path of Poropolku, Vasapolku and Kiirunapolku (thematic paths) and soon I let the first two on left. I turn right up on Kiirunapolku to Luulampi. The first part is known from last year from the solo trip to Kiilopää. It is light and really easy going up. I meet two colleagues who went up and now they struggle going down. I am not far from this when going down! They tell me that it is foggy and white and we see nothing. The same I go as much as it is possible! I go up and up beside the small poles and in 50 minutes I reach Harjanne cross behind Kiilopää top. In the mentioned trip I turned right to the top. Now I continue straight ahead in a semi white-out. You can see at 40-50 meters in front, enough for the next pole. There are no lines and it starts to be difficult. The snow is bigger, the slope is bigger... I lose the basket of one pole for three times and I have to get it back! These are not my poles! At the third stop I see that it is too hard on the skis, take them out and fix on the backpack and put the fallen basket in a pocket. What a huge difference: I enter in the snow up to my knees! Luckily I walk for about half an hour and I see a rare line with pressed snow. At one point there is no snow for a few meters. I go down and at 14.55 I reach Pirrtinokka cross between Luulampi and Rautulampi.
I identify the place and know that I have a small distance to destination. The man from ski rental told me that I could go to Rautulampi in the first day. It was so good that I decided to go to Luulampi, you will see why! I put the skis on the snow and slide on them on left to Luulampi (1.4 km). In 10 minutes I see 3 reindeers in front of me. They look at me and run in the bushes when I get close. I reach their place and see that they were looking for food, there is rummaged snow. I continue and in a few minutes I have to slide down on a slope in S. I start to go down and stop with the skis tips under the snow and the face in the snow. Everything is ok, I stand up and pass the small gate on the right of the reindeer gate. In another few minutes I reach a arrow panel. Obviously here is Luulampi! I see the cabin on the left and the lake in the front-left side of me. I turn left and go up to the cabin. It is on a top hill on the shore of the lake. I find some descriptive panels and only one open door. This is it! I enter and will find a place to sleep. You will see below some indications about sleeping in these cabins. The rules are respected by all the people coming here. I don't translate them, I told you a part of them in the trip to Niilampää.
Lacul Luulampi este cunoscut ca loc unde s-au descoperit urme ale civilizației umane încă din epoca de piatră. Au fost descoperite o inimă de urs, oase arse, obiecte și fragmente de obiecte de piatră. Și în prezent aceste locuri sunt alese ca locuri de campare de către turiști și datorită erodării se degradează solul punând astfel în pericol situl preistoric. Pentru asta s-au îngrădit zonele cu risc și se recomandă camparea doar în locurile amenajate.
De fapt cabana este doar o sală de mese cu bar (acum închis), un șemineu central, o sobă pentru foc și o ladă cu lemne. Asta e, pe ladă dorm! Îmi întind sacul și, fiindcă e frig, aprind focul și îl voi întreține vreme de 6 ore până mă bag la somn. Cert e că am reușit să aduc temperatura peste zero grade față de -10 sau mai jos câte sunt afară. Și, chiar și singur, mă bucur de niște biscuiți și de vreo trei cârnați prăjiți în focul din sobă! De reținut regula prin care trebuie să pregătești atâta lemn cât consumi. Pentru mine asta înseamnă un sac de lemne tăiate cu toporul greu, din fier de afară! Mă scriu în caietul cabanei și mâine dimineață voi lăsa cabana mai curată decât am găsit-o!
Luulampi lake is known as a dwelling site from Stone Age. There were discovered a bear heart, burnt bones, stone objects and object fragments. Also in present these sites are used as campsites by the hikers and the erosion endangers the soil putting the site in danger. The risk areas are fenced and the camping is recommended only in camping sites.
The cabin is in fact a dinning room with a bar (closed now), a central fireplace, a fireplace and a wood box. That's it, I will sleep on the wood box! I put my sleeping bag and, because it is cold, I start the fire and will keep it for 6 hours until going to sleep. I manage to raise the temperature from -10 degrees or more outside to plus degrees inside. Even being alone, I enjoy some biscuits and three sausages burned in the fire! Remember the rule of preparing the same wood quantity you used for fire. This means for me a wood sack cut with the iron hard ax from outside! I write my name in the cabin book and when going out I will let the place cleaner than I found it!
Dimineață strâng toate bagajele și la 9.10 pun picioarele pe schiuri și la drum. Până la Pirrtinokka drumul îmi e cunoscut de aseară și merge foarte lejer. Vedeți peisajul și lumina în care îmi încep ziua și care mă va fermeca o bună parte din drum.
In the morning I pack up everything and start my way on the skis at 9.10. The track is known to Pirrtinokka from last evening and it goes softly. You see the landscape and the light that will make me the first half of the day and will charm me for a good part of the track.
Continui pe traseu pentru 5.6 kilometri spre Rautulampi. Drumul e superb! Abia dacă se văd urme de snowmobil sub zăpada căzută de atunci... Merg printre copaci de mă simt într-o livadă... Mă stresez puțin la trecerea unui pârâu cu malurile înalte... Caut ocoluri care să nu îmi crească panta atât cât să trebuie să urc în V... A doua trecere peste râu o fac peste gheață și apoi iar fac o curbă largă să ajung pe malul înalt... Am câteva urcușuri și coborâșuri și la unul din ele trebuie să cad în zăpadă ca să pot schimba direcția... La o mlaștină mă las la vale și tot așa oprirea o fac pe laterala corpului... Mereu văd lumina răsăritului în față (nu răsare soarele, doar dă impresia)... E o plăcere să mergi dintr-un loc în altul pe schiuri... De fapt eu zic că sunt două tipuri de cross-country. Unul e cel pe care îl fac eu acum adică să traversez țara dintr-un loc în altul și al doilea este cel sportiv care se practică pe piste special amenajate! Dacă vreți o paralelă, cam așa e cu schiul pe pârtie și în afara ei! Ajung pe marginea unui lac mai mare și văd că urmele coboară la marginea lacului și intră pe gheață. Caut să merg tot pe sol și văd că nu îmi permite vegetația. Așa că intru pe lac pe o linie dreaptă care taie o buclă a lacului. Am ceva emoții și bag viteză fiindcă nu vreau să am surprize. Abia când mă văd pe partea cealaltă a lacului (e vorba de Rautulampi) răsuflu ușurat și urc scurta pantă până la cabană.
Cabana e mult mai mică decât Luulampi și închisă. Doar un depozit de lemne este deschis ceva mai încolo, la vreo 50 de metri. Cercetarea zonei (inclusiv toaleta) e simplă fiindcă toate sunt apropiate. Fac asta fără schiurile puse pe suportul special. Văd pe săgeți cât mai am până la Kiilopää și știu că până acasă am cu vreo doi kilometri în plus. Revin pe schiuri și pornesc mai departe după ce inspectez cu vederea drumul. Voi face curând dreapta și urc pe culmea care este acum deasupra mea.
I continue on the track for 5.6 km to Rautulampi. The track is amazing! I hardly see snowmobile tracks under the snow fallen in time... I walk between trees like in an orchard... I stress myself at the pass of the river with high shores... I look for rounds to reduce the slope enough not to go up in V position... The second pass of the river is on ice and a large curve takes me up to the high shore... I have a few ups and downs and at one of them I have to fall to change the direction... At a swamp I go down and I stop on a side of my body... I always see the surise in front of me (the sun doesn't rise, it is just the feeling)... It is a pleasure to walk on skis from a place to another... I say that there are two types of cross country skiing. One is this one: crossing the country from one place to another and the second one is the sportive way practiced on set tracks! If you want a comparisson, it is the same with downhill and off-piste skiing! I reach the shore of a big lake and I see the track going down at the shore and entering on ice. I try to walk on ground and the vegetation doesn't allow me. So I enter on the lake on a straight line cutting a part of the lake. I have some emotions and walk fast for not having surprises. I am relieved when I reach the other shore (it is Rautulampi lake) and go up a short slope to the cabin.
The cabin is smaller than Luulampi and it is closed. Only a wood deposit is open at about 50 meters. The discover of the area (including the toilet) is simpe because everything is close. I do this without the skis put on the rack. I see on an arrow the distance to Kiilopää and I know that I have about two kilometers more to my home. I go back on the skis and continue after inspecting the way visualy. I will soon turn right and up on the edge which is above me in this moment.
Urcușul nu e greu ca pantă. Doar că zăpada e viscolită și sunt multe scoici de zăpadă care fac avansarea mai dificilă. Muntele ăsta se numește Rautupää și mă urcă în zona înaltă a masivului. Aici nu mai există copaci și ca urmare vânturile își fac de cap. De fapt Kiilopää e renumit pentru vânturile aproape intermitente. Singurele indicatoare ale drumului sunt stâlpii de snowmobil (marcajele în cruce). Merg mereu cu scurte pauze pentru a mai face poze la lumina caldă de deasupra orizontului... Ajung în vârf (marcat cu o piatră înghețată) și începe o coborâre interesantă spre baza unui canion. În fața mea văd o turmă de vreo 40 de reni care (nu știu ce) pasc prin zăpadă. Mă văd, ridică capetele pe rând și văd că pornesc în viteză la vale. Sunt încântat de atât de mulți reni, dovadă și una din imaginile de mai jos. Continui pe sub canionul dintre Rautupää și Niilampää (munți) și apoi urc prin aerul rece pe piciorul sudic al ultimului vârf amintit. Mă mai uit o dată la culorile apusului (de data aceasta) și scurtez o buclă mai mare unde mai era un panou indicator. Tai zăpada cu schiurile cu atâta plăcere și ajung deasupra cabanei Niilampää.
Inițial voiam să cobor și aici și renunț la idee. Vreau să încerc altă rută pe care nu am mai mers. În fața mea mai văd un alt schior (al treilea om în două zile!) ce se tot oprește pentru poze. Sigur iubește culorile ca și mine. Trecc pe lângă el mai jos și mă opresc la intersecția Sivakkaoja. Vine și el și îmi spune că a venit la Niilampää de la Kakslauttanen și acum se întoarce pe la Kiilopää. E prima dată iarna asta și vrea să vadă cât îi ia circuitul. Îi explic că și eu vreau să ajung tot la Kakslauttanen (mă rog aproape, nu are sens să îi explic exact unde stau) și îmi spune simplu ”Let's see who is the first!” Știu că va fi el fiindcă drumul ales de mine e ”nature skiing” adică ceva mai greu decât clasic pe track.
The uphill is easy as slope. But the snow is storm-swept and a lot of snow shells make the walking more difficult. This mountain is called Rautupää and it takes me up to the highest part of the massive. There are no trees and the winds are at home. In fact Kiilopää is known for the almost permanent winds. The only track indicators are the snowmobile track poles (with crosses). I walk with some breaks for pictures to the warm light at the horizon... I reach the top (marked with a frozen stone) and I have an interesting down slope to the base of a canyon. In front of me I see a herd of about 40 reindeers who eat (I don't know what) in the snow. They see me, up their heads and run down the slope. I am glad of so many reindeers, the proof is one image below. I continue under the canyon between Rautupää and Niilampää (mountains) and go up in the cold air on the south foot of the last mountain. I look once again at the lights of sunset (this time) and short a big round curve with a info panel. I cut the snow with the skis with a big pleasure and reach the cross above Niilampää cabin.
Initially I wanted to go down to the cabin and forget the idea. I want to try another route not walked before. In front of me I see another skier (the third man in 2 days!) who stops for pictures. For sure he loves the colors as same as me. I pass by him and stop at Sivakkaoja cross. He comes by and tells me that he came to Niilampää from Kakslauttanen and now he wants to turn back through Kiilopää. It is his first time here this winter and wants to see how long the circuit takes him. I tell him that I also want to go to Kakslauttanen (well, nearby, it has no sense to tell him where I live) and he simply tells me ”Let's see who is the first!” He will be the first because my ”nature skiing” track is harder than the classic track.
De aici fac stânga și prima parte este superbă: este ca o poiană largă cu zăpadă imaculată sub roșul apusului! Mă opresc pentru poze și apoi mai departe simt puțin diferența între nature skiing și pârtie amenajată. Merg mai încet și cu atenție la fiecare pas. Sunt fascinat de fiecare loc, de fiecare moment și energia iese din mine după toți kilometrii de astăzi. Vibrează fiecare pas în mine și zăpada se lasă printre copaci și pe sub schiuri. Ies după ceva vreme într-o poiană largă ce marchează începutul râului Kakslauttanen. În poiana asta la mijloc este un panou informativ numit Sivakkajaavunvaara. Când încercați să citiți faceți o pauză la K și lungiți vocalele duble! E întuneric și nu reușesc să fac o poză clară. Voi face în altă tură fiindcă de aici văd o rută neumblată de mine spre Kiilopää... E 14.46, noapte și ceva ceață. Nu am bai să merg la frontală! Drumul merge pe vale și se lărgește treptat. E de fapt o pârtie folosită mai mult. Ajung la locul de foc Sivvakaoja, fac o scurtă pauză pentru două mandarine și arunc în jar cojile pentru mirosul fain împrăștiat și mai departe continui pe valea râului Kakslauttanen până la Tievatupa și mai departe pe pârtia amenajată (mai cu viteză) până în dreptul cabanelor Queen din complexul hotelier Kakslauttanen. Urc printre ele și apoi pe drum ajung acasă la ora 16.00. Puțin obosit și fericit pentru zilele astea despre care le povestesc colegilor.
I turn left and the first part is amazing: a large open area with pure snow under the sunset's red! I stop for some pics and further on I feel the difference between nature skiing and official track. I walk slower and with care at every step. I am amazed by every place and every moment and the energy goes out of me after all the kilometers walked today. Every step vibrates in me and the snow stays between the trees and under my skis. After a while I am in a large open area that marks the beginning of Kakslauttanen river. In the middle of this clearing I see an info panel called Sivakkajaavunvaara. When you try to read make a break before K and make the double vowels longer! It is dark and I can't make any clear picture. I will make another in another trip because I see an unwalked route from here to Kiilopää... It is 14.46, night and fog. It is ok to go with a headlamp! The track goes down the valley and wides step by step. It is in fact a track used more. I reach the fireplace Sivvakaoja, make a short break for two mandarines, throw the peels in the ember for the fine smell spreaded around and continue further on the valley of Kakslauttanen river to Tievatupa and more on the track (faster) to the Queen cabins from the hotel Kakslauttanen. I walk up between them and on the road I reach home at 16.00. A little tired and happy for these days that I describe to my colleagues.
Cum am parte de super-colegi de cazare, Ana mă ajută cu ceva. Chiar dacă le arăt eu pe telefon pe hartă pe unde am mers, ar fi bine să pun harta și aici, nu? Nu am energie să deschid laptopul să prelucrez harta și Ana face asta pentru mine chiar dacă o simt că e foarte obosită. Nah, unii s-au plimbat și alții au petrecut două nopți la rând. Cum să nu apreciezi (pot zice ”să iubești”) un om atât de frumos? Mulțumesc mult pentru ajutor! Aflu că mâine am zi de muncă destul de lejeră, veți vedea în postarea următoare...
As I have super-colleagues at my accomodation, Ana is helping me. Even if I show them the route on a map on the phone, it would be good to put the map here too, right? I don't have energy to open the laptop to make the map and Ana does this for me even if she is tired. Well, some walked and some partied for to nights in a row. How could you not appreciate (I could say ”love”) such a beautiful human being? Thanks a lot for help! I find that tomorrow I have a light day of work, you will see in my next post...
Am identificat unde sunt și știu că mai am puțin până la destinație. Omul de la închirieri schiuri îmi spusese că aș putea merge până la Rautulampi în prima zi. Bine că am luat decizia de a merge la Luulampi, veți vedea de ce! Pun schiurile pe zăpadă și de aici alunec pe ele la stânga spre Luulampi (1.4 km). În 10 minute văd în față trei reni. Se uită la mine și când mă apropii de ei o zbughesc printre copaci mici. Ajuns la locul unde erau, văd că au căutat de mâncare, sunt urme de zăpadă răsturnată. Continui și în alte câteva minute am de coborât o pantă în S. Încep coborâșul și mă opresc cu vârfurile schiurilor sub zăpadă și cu fața întinsă pe zăpadă. E totul ok, mă ridic și trec pe poarta mică din dreapta porții de reni. Alte câteva minute și ajung la un panou indicator. Clar, aici e Luulampi! Văd cabana la stânga și lacul în stânga-față. Cotesc la stânga și urc la cabană. E pe un loc mai înalt pe malul lacului. Găsesc ceva panouri descriptive și o singură ușă deschisă. Asta e! Intru și voi găsi aici unde să dorm. Vedeți mai jos și niște indicații privind dormitul în cabane. Reguli care sunt respectate de toți care vin aici. Nu stau să le traduc, o parte vi le-am spus când am descris tura la Niilampää.
I pass the entrance gate to Urho Kekkonen national park and turn left after the conference room. For the moment I ski on the common path of Poropolku, Vasapolku and Kiirunapolku (thematic paths) and soon I let the first two on left. I turn right up on Kiirunapolku to Luulampi. The first part is known from last year from the solo trip to Kiilopää. It is light and really easy going up. I meet two colleagues who went up and now they struggle going down. I am not far from this when going down! They tell me that it is foggy and white and we see nothing. The same I go as much as it is possible! I go up and up beside the small poles and in 50 minutes I reach Harjanne cross behind Kiilopää top. In the mentioned trip I turned right to the top. Now I continue straight ahead in a semi white-out. You can see at 40-50 meters in front, enough for the next pole. There are no lines and it starts to be difficult. The snow is bigger, the slope is bigger... I lose the basket of one pole for three times and I have to get it back! These are not my poles! At the third stop I see that it is too hard on the skis, take them out and fix on the backpack and put the fallen basket in a pocket. What a huge difference: I enter in the snow up to my knees! Luckily I walk for about half an hour and I see a rare line with pressed snow. At one point there is no snow for a few meters. I go down and at 14.55 I reach Pirrtinokka cross between Luulampi and Rautulampi.
I identify the place and know that I have a small distance to destination. The man from ski rental told me that I could go to Rautulampi in the first day. It was so good that I decided to go to Luulampi, you will see why! I put the skis on the snow and slide on them on left to Luulampi (1.4 km). In 10 minutes I see 3 reindeers in front of me. They look at me and run in the bushes when I get close. I reach their place and see that they were looking for food, there is rummaged snow. I continue and in a few minutes I have to slide down on a slope in S. I start to go down and stop with the skis tips under the snow and the face in the snow. Everything is ok, I stand up and pass the small gate on the right of the reindeer gate. In another few minutes I reach a arrow panel. Obviously here is Luulampi! I see the cabin on the left and the lake in the front-left side of me. I turn left and go up to the cabin. It is on a top hill on the shore of the lake. I find some descriptive panels and only one open door. This is it! I enter and will find a place to sleep. You will see below some indications about sleeping in these cabins. The rules are respected by all the people coming here. I don't translate them, I told you a part of them in the trip to Niilampää.
De fapt cabana este doar o sală de mese cu bar (acum închis), un șemineu central, o sobă pentru foc și o ladă cu lemne. Asta e, pe ladă dorm! Îmi întind sacul și, fiindcă e frig, aprind focul și îl voi întreține vreme de 6 ore până mă bag la somn. Cert e că am reușit să aduc temperatura peste zero grade față de -10 sau mai jos câte sunt afară. Și, chiar și singur, mă bucur de niște biscuiți și de vreo trei cârnați prăjiți în focul din sobă! De reținut regula prin care trebuie să pregătești atâta lemn cât consumi. Pentru mine asta înseamnă un sac de lemne tăiate cu toporul greu, din fier de afară! Mă scriu în caietul cabanei și mâine dimineață voi lăsa cabana mai curată decât am găsit-o!
Luulampi lake is known as a dwelling site from Stone Age. There were discovered a bear heart, burnt bones, stone objects and object fragments. Also in present these sites are used as campsites by the hikers and the erosion endangers the soil putting the site in danger. The risk areas are fenced and the camping is recommended only in camping sites.
The cabin is in fact a dinning room with a bar (closed now), a central fireplace, a fireplace and a wood box. That's it, I will sleep on the wood box! I put my sleeping bag and, because it is cold, I start the fire and will keep it for 6 hours until going to sleep. I manage to raise the temperature from -10 degrees or more outside to plus degrees inside. Even being alone, I enjoy some biscuits and three sausages burned in the fire! Remember the rule of preparing the same wood quantity you used for fire. This means for me a wood sack cut with the iron hard ax from outside! I write my name in the cabin book and when going out I will let the place cleaner than I found it!
In the morning I pack up everything and start my way on the skis at 9.10. The track is known to Pirrtinokka from last evening and it goes softly. You see the landscape and the light that will make me the first half of the day and will charm me for a good part of the track.
Cabana e mult mai mică decât Luulampi și închisă. Doar un depozit de lemne este deschis ceva mai încolo, la vreo 50 de metri. Cercetarea zonei (inclusiv toaleta) e simplă fiindcă toate sunt apropiate. Fac asta fără schiurile puse pe suportul special. Văd pe săgeți cât mai am până la Kiilopää și știu că până acasă am cu vreo doi kilometri în plus. Revin pe schiuri și pornesc mai departe după ce inspectez cu vederea drumul. Voi face curând dreapta și urc pe culmea care este acum deasupra mea.
I continue on the track for 5.6 km to Rautulampi. The track is amazing! I hardly see snowmobile tracks under the snow fallen in time... I walk between trees like in an orchard... I stress myself at the pass of the river with high shores... I look for rounds to reduce the slope enough not to go up in V position... The second pass of the river is on ice and a large curve takes me up to the high shore... I have a few ups and downs and at one of them I have to fall to change the direction... At a swamp I go down and I stop on a side of my body... I always see the surise in front of me (the sun doesn't rise, it is just the feeling)... It is a pleasure to walk on skis from a place to another... I say that there are two types of cross country skiing. One is this one: crossing the country from one place to another and the second one is the sportive way practiced on set tracks! If you want a comparisson, it is the same with downhill and off-piste skiing! I reach the shore of a big lake and I see the track going down at the shore and entering on ice. I try to walk on ground and the vegetation doesn't allow me. So I enter on the lake on a straight line cutting a part of the lake. I have some emotions and walk fast for not having surprises. I am relieved when I reach the other shore (it is Rautulampi lake) and go up a short slope to the cabin.
The cabin is smaller than Luulampi and it is closed. Only a wood deposit is open at about 50 meters. The discover of the area (including the toilet) is simpe because everything is close. I do this without the skis put on the rack. I see on an arrow the distance to Kiilopää and I know that I have about two kilometers more to my home. I go back on the skis and continue after inspecting the way visualy. I will soon turn right and up on the edge which is above me in this moment.
Inițial voiam să cobor și aici și renunț la idee. Vreau să încerc altă rută pe care nu am mai mers. În fața mea mai văd un alt schior (al treilea om în două zile!) ce se tot oprește pentru poze. Sigur iubește culorile ca și mine. Trecc pe lângă el mai jos și mă opresc la intersecția Sivakkaoja. Vine și el și îmi spune că a venit la Niilampää de la Kakslauttanen și acum se întoarce pe la Kiilopää. E prima dată iarna asta și vrea să vadă cât îi ia circuitul. Îi explic că și eu vreau să ajung tot la Kakslauttanen (mă rog aproape, nu are sens să îi explic exact unde stau) și îmi spune simplu ”Let's see who is the first!” Știu că va fi el fiindcă drumul ales de mine e ”nature skiing” adică ceva mai greu decât clasic pe track.
The uphill is easy as slope. But the snow is storm-swept and a lot of snow shells make the walking more difficult. This mountain is called Rautupää and it takes me up to the highest part of the massive. There are no trees and the winds are at home. In fact Kiilopää is known for the almost permanent winds. The only track indicators are the snowmobile track poles (with crosses). I walk with some breaks for pictures to the warm light at the horizon... I reach the top (marked with a frozen stone) and I have an interesting down slope to the base of a canyon. In front of me I see a herd of about 40 reindeers who eat (I don't know what) in the snow. They see me, up their heads and run down the slope. I am glad of so many reindeers, the proof is one image below. I continue under the canyon between Rautupää and Niilampää (mountains) and go up in the cold air on the south foot of the last mountain. I look once again at the lights of sunset (this time) and short a big round curve with a info panel. I cut the snow with the skis with a big pleasure and reach the cross above Niilampää cabin.
Initially I wanted to go down to the cabin and forget the idea. I want to try another route not walked before. In front of me I see another skier (the third man in 2 days!) who stops for pictures. For sure he loves the colors as same as me. I pass by him and stop at Sivakkaoja cross. He comes by and tells me that he came to Niilampää from Kakslauttanen and now he wants to turn back through Kiilopää. It is his first time here this winter and wants to see how long the circuit takes him. I tell him that I also want to go to Kakslauttanen (well, nearby, it has no sense to tell him where I live) and he simply tells me ”Let's see who is the first!” He will be the first because my ”nature skiing” track is harder than the classic track.
I turn left and the first part is amazing: a large open area with pure snow under the sunset's red! I stop for some pics and further on I feel the difference between nature skiing and official track. I walk slower and with care at every step. I am amazed by every place and every moment and the energy goes out of me after all the kilometers walked today. Every step vibrates in me and the snow stays between the trees and under my skis. After a while I am in a large open area that marks the beginning of Kakslauttanen river. In the middle of this clearing I see an info panel called Sivakkajaavunvaara. When you try to read make a break before K and make the double vowels longer! It is dark and I can't make any clear picture. I will make another in another trip because I see an unwalked route from here to Kiilopää... It is 14.46, night and fog. It is ok to go with a headlamp! The track goes down the valley and wides step by step. It is in fact a track used more. I reach the fireplace Sivvakaoja, make a short break for two mandarines, throw the peels in the ember for the fine smell spreaded around and continue further on the valley of Kakslauttanen river to Tievatupa and more on the track (faster) to the Queen cabins from the hotel Kakslauttanen. I walk up between them and on the road I reach home at 16.00. A little tired and happy for these days that I describe to my colleagues.
As I have super-colleagues at my accomodation, Ana is helping me. Even if I show them the route on a map on the phone, it would be good to put the map here too, right? I don't have energy to open the laptop to make the map and Ana does this for me even if she is tired. Well, some walked and some partied for to nights in a row. How could you not appreciate (I could say ”love”) such a beautiful human being? Thanks a lot for help! I find that tomorrow I have a light day of work, you will see in my next post...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu