Până acum nu am fost niciodată la vest de drumul principal. Și, chiar dacă e zi liberă și poate toți ne-am relaxa în interior, totuși tentația de a ieși e mare. Caut niște drumuri prin partea de vest (după zona de camping) și îmi fac un circuit de câteva ore la NV de Kakslauttanen. Marcelo vrea să vină cu mine fiindcă e încântat de idee. Așa că mergem împreună! Trecem de camping și vedem multe variante, fie drumuri de snowmobil, fie de mașină. Drumul care mă tenta, direct spre vest, are semn de interzis. Parcă am intra, parcă nu. Știm că la mers nu ar fi bai pe drumuri private.
E mai tentant pe niște urme de snowmobil care coboară la râul Kakslauttanen, îl traversează pe gheață și apoi urcă prin pădure. Sunt multe urme și după câteva zeci de metri după râu facem dreapta pe niște urme de ren. Mai sunt și urme de vulpi, și de câini... Se aud lătrături de la ferma de câini Husky din Kakslauttanen West și tot am tendința să merg pe direcția sunetelor. Doar că sunt și safari (îmi dau seama acum când scriu și ascult cântece de Crăciun) cu husky și sunetele se schimbă mereu... Cum Marcelo nu e pregătit pentru prea multă zăpadă, căutăm o variantă de ieșire spre drumul principal. Vedem un luminiș în față și mergem spre el. Înainte de a ajunge la ceea ce e de fapt un traseu de safari cu husky și snowmobil trecem o văioagă și vedem singurul brad adevărat printre toți molizii de aici.
Facem stânga pe urme, ieșim la un depozit care se dovedește a fi un loc de tăiat și depozitat lemne în mod controlat. Trecem de el căutând să facem câteva poze la un safari privat care merge pe la stânga noastră la vreo sută de metri prin pădure. Mai mergem puțin și ieșim la drumul principal. Câteva poze și trecem pe cealaltă parte a drumului pe un traseu de snowmobil foarte rău (la mers e foarte ok). Ne conduce la podul peste râu și trecem paralel cu podul pe gheață. Marcelo își aduce aminte că atunci când a venit (cam pe 15-17 noiembrie) nu era deloc înghețat și acum glumim că mergem pe apă (doar eu am porecla JC, Jesus Christ, de anul trecut). Urcăm la Kakslauttanen și de aici ne întoarcem acasă.
I've never been on the west side of the main road until now. And, even if it is a day off and we all might relax inside, the temptation of going out is big. I look for some roads on the west side (after the camping area) and make a circuit of a few hours in the nort-west of Kakslauttanen. Marcelo wants to come with me because he is excited with the idea. So we go together! We pass the camping and see a lot of options, snowmobile tracks or car roads. The tempting road to west has a forbidden sign. We would go on, we wouldn't. We know that walking is ok on private roads.
It is more tempting on a snowmobile track going down to Kakslauttanen river, it passes it on ice and goes up in the forest. There are a lot of traces and after a few tens of meters we turn right on some reindeer trace. There a foxes traces, dog traces... We hear barking from the Kakslauttanen West husky farm and I tend to follow the sounds direction. But there are some husky safaris (I realize now when I am writting and listen christmas songs) and the sounds change all the time... As Marcelo is not ready for too much snow, we look for a way to reach the main road. We see a clearing in front of us and head to it. Before reaching it, a husky safari and snowmobile track, we pass a small valley and see the only pine tree among all the pines around.
We turn left on the track, reach a deposit that is a place to cut and deposit firewood in a controlled way. We pass it making a few pics to a private husky safari passing in the forest at about 100 meters on our left, in the forest. After a while we reach the main road. A few pics and we pass on the other side of the road on a very bad snowmobile track (it is ok for walking). It takes us to the bridge over the river and we pass it on ice, parallel with the bridge. Marcelo remembers that when he came here (about 15-17 of November) it wasn't frozen and we joke about walking on water (I have the nickname JC, Jesus Christ, from last year). We go up to Kakslauttanen and return home.
Acasă nu apuc să mă dezbrac și Balazs mă întreabă dacă aș putea să merg cu el la iglu-urile de sticlă. Bineînțeles, haide! Așa că îmi continui plimbarea cu el înapoi printre cabanele hotelului și facem stânga spre zona cu iglu-uri. Trecem podul peste râu, înainte de lacul înghețat și urcăm la iglu-uri. Avem timp de toate până ne hotărâm să ne întoarcem înapoi la drumul dintre case. Balazs merge acasă și eu mai rămân pentru câteva poze la culorile apusului.
At home I don't have time to undress and Balazs asks me if I could go with him to the glass igloos. Of course, let's go! So I continue my walking with him back among the hotel's cabins and turn left to the igloos area. We pass the bridge over the river, before the frozen lake and go up to the igloos. We have a lot of time until we decide to turn back at the road between the cabins. Balazs walks home and I will stay a few seconds more for some pics with the sunset colors.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu