Gata! A venit ziua plecării! De aseară mi-am îmbrățișat colegii fiindcă dimineață plec foarte devreme. La 8.15 am autobuzul de aeroport (12 euro, la venire am dat 10 euro până în Saariselkä) și la 7.15 este un alt autobuz de la hotelul Kakslauttanen. Acesta costă mai mult decât cel de aeroport și vreau să văd dacă pot merge cu el. Chiar dacă Răzvan îmi spune să urc, eu sunt ”neamț” și întreb șoferul. Îmi spune prețul și că nu e autobuzul de la compania Eskelisen. Asta e, aștept autobuzul oficial. În timp ce îngheț în stație, am parte de un fenomen foarte fain: aurora mi se arată spre est, spre Kiilopää și văd și o stea căzătoare. Mă gândesc imediat la vorba noastră din popor... Vă dați seama cum e la -30 de grade afară? Mă simt ca un tată care își așteaptă soția să nască (știți faza aia cu tocitul covorului) sau ca un student care așteaptă să audă că a luat ”sfântul 5”. Pentru vreo 20 de minute intru la recepția de la hotel. Răzvan mă ceartă că trebuia să urc în autobuz când mi-a zis el, nu comenta nimic șoferul... Oricum, la ora stabilită vine autobuzul și am surpriza să nu fiu singur. E Mario Antuna, colegul meu cu care m-am întâlnit și când am venit, direct pe aeroportul din Ivalo. Autobuzul merge prin Saariselkä și apoi direct la aeroport. Așa cum scrie peste tot, autobuzele merg la fiecare cursă aeriană (detalii aici). Trecem lejer de formalități și suntem la poartă cu vreo jumătate de oră înainte de deschidere. Toate merg normal și mergem în avion, gata pentru zbor.
Eu voi dormi mai bine de o oră din zborul total. Mă trezesc când suntem la vest de Vantaa și facem stânga spre aeroport. Este și prima dată când văd soarele după mai bine de o lună. Să îmi scuzați calitatea pozei, sper să înțelegeți bucuria de a vedea iar astrul zilei!
Aterizăm și nu știu cum facem de trecem de toate porțile (fiind zbor intern, nu se verifică documentele) și ne trezim la poarta de ieșire din aeroport fără bagajele mari. Întrebăm un angajat de la aeroport și ne ghidează la o ușă specială unde prin interfon confirmăm zborul. Ni se deschide și ne simțim foarte speciali venind pe altă ușă decât cea obișnuită. La bagaje sunt câteva inscripții care provoacă zâmbete:
”Bagajul tău face un scurt ocol”
”Bagajul tău este momentan ocupat”
”Bagajul tău nu poate supraviețui fără tine”
În sfârșit ne luăm bagajele, Mario rămâne să mănânce ceva și eu iau autobuzul Finnair (6.90 euro la șofer) până la autogara principală (Rautatienkatu).
Ready! Day to go! In the last evening I hugged my colleagues because I leave very early in the morning. At 8.15 I have the airport bus (12 euros, 10 euros from airport to Saariselkä) and at 7.15 there is another airport bus from Kakslauttanen hotel. This costs more than the airport bus and I want to see if I can go with it. Even if Răzvan tells me to get in, I am ”german” and ask the driver. He tells me the price and that the bus is not from Eskelisen company. This is it, I wait for the official bus. While freezing in the station, I see a very fine phenomenon: the northern light show herself from est, from Kiilopää and I see a falling star. I am thinking about our saying... Do you know how it is at -30 degrees outside? I feel like a father waiting for the birth of a child (the moment of thickening the carpet) or a student waiting to get the ”holy 5”. I enter the reception for 15-20 minutes. Răzvan argues me for not going in the bus when he told me, the driver wouldn't tell me anything... Anyway at the right time the bus comes and I have the surprise of not being alone. I have Mario Antuna, my colleague that I met on arrival at the Ivalo airport. The bus goes through Saariselkä and then directly to airport. As you can see, the buses run every flight (details here). We pass the formalities and we are at the gate about half an hour before opening of the gate. Eveything goes normally and we go to the plane, ready to fly.
I will sleep more than one hour and wake up on west of Vantaa before turning left to airport. It is the first time when I see the sun after more than a month. Excuse the picture quality, hope to understand the joy of seeing again the star of the day!
We land and in some way we pass all the gates (no checkings for internal flights) and find ourselves at the exit door without the big bagages. We ask an airport employee and he guides us to a special door where we confirm the flight in a speaker. The door opens and we feel very special coming on another door than usual. At the baggage lane we see some funny lines:
”Your baggage is taking a little round trip”
”Your baggage is curently busy”
”Your baggage can't survive wothout you”
Finally we take the baggages, Mario stays to eat something and I take Finnair bus (6.90 euros on bus) to the main bus station (Rautatienkatu).
Am cazare la hostel Diana Park (Uudenmaankatu 9, 00120 Helsinki) și cu Google Maps merg la gara principală și apoi pe străzi până la destinație. Urc la etaj, primesc un loc într-o cameră de șase paturi și mai stau puțin în living-bucătărie. Intru în vorbă (la un ceai) cu rusoaica Elena (http://nevesoma.com/). Povestim de toate și are chef de ieșit prin oraș. Cum eu am mai fost anul trecut, mă ofer să îi fiu ghid. Vom petrece câteva ore foarte faine (vreo opt să fie!) prin oraș, prin locuri mai mult sau mai puțin umblate (biserica în piatră Temppeliaukio, cimitirul creștin, un ceai la Sky Room de la etajul 16 al hotelului Clarion cu ”Belvedere inclusă” sau shopping pentru seara și dimineața). Pe la 23.00 suntem la hostel și eu mă voi retrage la somn. Elena mai iese cu câțiva prieteni într-un bar la fotbal. Mâine dimineață ne vom revedea înainte de plecare. Cine știe, poate la vară vom petrece o vacanță împreună. Avem visuri comune...
I have accomodation at Diana Park hostel (Uudenmaankatu 9, 00120 Helsinki) and I follow Google Maps to the main trains station and then on the streets to my destination. I go up to the second floor, get my bed in a 6-bed room and stay for some time in the living-kitchen. At a tea Elena, a fine russian (http://nevesoma.com/), starts a nice conversation. We talk about everything and she has the mood to go out. As I have been here, I offer myself as a guide. We'll spend some fine hours (about eight!) outside, in more or less visited places (the stone church Temppeliaukio, the christian cemetery, a tea at Sky Room at the 16th fllor of Clarion hotel with ”view included” or shopping for the evening and the breakfast). We are back at the hostel around 23.00 and I will go to sleep. Elena goes out again with some friends at a football match in a bar. We'll meet in the morning again before leaving. Who knows, we might meet again in the summer or even spend a holiday together. We have common dreams...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu