Acum zece zile am mers până la Niilampää, căbănuța faină unde îmi propusesem anul trecut să dorm o noapte. Acum am ocazia să încerc altceva: colegul meu Lauri are schiuri personale (fond) și s-a nimerit să aibă și clăparii aceeași mărime cu mine! Și mai mult, clăparii sunt Salomon și făcuți în România! Îmi împrumută echipamentul fiindcă el are de gând astăzi să meargă pe pârtie.
Cum cred că vă mai spuneam, în zilele libere mă trezesc cam pe la 10.00 și în jur de 12.00 sunt gata de ieșire, indiferent unde este ea. Acum îmi vine ideea să merg cu schiurile de fond până la Niilampää să văd diferența dintre mersul cu bocanci și cel pe schiuri. Ca timp fac cu 45-50 de minute mai puțin, ca efort e evident mai ușor pe schiuri.
Pornesc puțin înainte de 12.00, găsesc o soluție să cobor la pârtie/track și nu știu cum se fixează clăparii în schiuri. Este o legătură nouă pentru mine. Merg la una din căbănuțele din apropiere și întreb pe femeia de acolo. Își dă seama mai repede și îi mulțumesc pentru ajutor. Cobor la track, mă fixez pe schiuri și de aici dă-i cu elan!
Track-ul mă duce pe lângă Tievatupa și apoi fac dreapta cumva de ajung la Muotka Maja. Este o cabană-restaurant cu cazare în jur și mă bucur că am ajuns ”din întâmplare” aici. Întreb la recepție pe unde merg mai departe spre Niilampää și doamna îmi arată și îmi spune că știe că a mai mers cineva și sunt urme. Întâi pe stânga drumului și după vreun kilometru treci pe dreapta și curând dai de semnul de intrare în parcul național. Urmele sunt întocmai, mă duc la întâlnirea cu Ruijanpolku, poteca ce trece pe la Sivvakaoja și apoi mai departe mă urcă spre golul alpin de sub Kiilopää. Nu se mai văd urmele mele de acum 10 zile, e mare bucurie! După 2 ore și 15 minute sunt la Niilampää, nu mai sunt reni afară, intru și mă bucur de lumina unei lumânări, a caietului de cabană și a focului aprins din jarul din sobă. Înainte să ajung mă întâlnisem cu un cuplu și voi afla pe seară că mai devreme cu vreo oră fuseseră aici și doi colegi de-ai mei (stau în Kiilopää, veniseră aici pentru masa de prânz :D).
Ten days ago I walked toNiilampää, the fine mountain hut where I proposed myself to sleep sometimes. Now I have the chance to try something else: my colleague Lauri has personal xc skis and the boots are the perfect size for me! And more they are Salomon and made in Romania! He borrows me the equipment because he has in mind to go on the ski slope.
As I was telling you before, in the days off I wake up around 10.00 and around 12.00 I am ready to go out, no matter where is it. Now I have the idea to go on the xc skis to Niilampää to see the difference between walking and skiing. In time I make 45-50 minutes less on skis and the effort is obviously less on skis than walking!
I start a few minutes before 12.00, find a solution to go down to the track and I don't know how to fix the boots in the bindings. It is a new binding for me. I go to one of the cabins nearby and ask a woman about the skis. She realizes faster than me how it works and I thank her for the help. I go down to the track, fix on the skis and... go, go, go!
The track takes me near Tievatupa and turs right in some way to Muotka Maja. It is a cabin-restaurant with accomodation around and I got here "by chance". I ask at the reception about the way further to Niilampää and the lady shows me the track knowing that someone has been on skis before. First on the left of the road and after about 1 km you pass on right and soon you see the national park sign. The track is indeed like this, it takes me to Ruijanpolku, the path that passes to Sivvakaoja and then further it takes me up to the open area under Kiilopää. I don't see my track made 10 days ago, it is a great joy! After 2 hours and 15 minutes I am at Niilampää, there are no more reindeers outside, I enter and enjoy the light of a candle, the cabin book and the fire started from the ember inside the fireplace. I met a couple before coming here and before them two of my colleagues came here (they leave in Kiilopää and came here for lunch :D).
Întoarcerea este oarecum pe drumul clasic. Adică urc la intersecția cu drumul ce vine peste munte de la Rautulampi și cobor pentru 3.9 kilometri până la Kiilopää. Aici doar fac câteva poze și pornesc mai departe. S-a întunecat, nu prea mai am multe de vâzut și mă bucur de track-ul luminat spre Kakslauttanen. Până la intersecția cu track-ul care merge spre Saariselkä e un pic șerpuit și sunt ceva urcări lejere. Este unul din traseele ușoare din zonă. E așa o plăcere când ai câte o pantă pe care doar te apleci mai mult, ridici bețele și doar lași schiurile să alunece pe liniile stabilite! După intersecție e o mică urcare și Lauri îmi spusese că nu e așa de bine amenajat. Așa este! Nu sunt linii pe ambele direcții ci doar una singură. Nu e bai, cred că am întâlnit 2-3 schiori și ne facem loc unii altora. Și zona până la Kakslauttanen este superbă: sunt 4-5 delușoare cu pante de vă spuneam mai devreme. Uneori aluneci și 200-300 de metri fără pic de efort!
La Kakslauttanen trec drumul principal Kiilopääantie și printre cabanele hotelului (nu știu exact pe unde e începutul pârtiei, e de fapt în dreapta recepției) cobor la pârtie și înapoi la locul unde intrasem în track. Tot pe schiuri urc printre căbănuțe și mă opresc la noi acasă!
Ce zi frumoasă!
The return is on the clasic way. I go to the cross with the track coming from Rautulampi and go down for 3.9 km to Kiilopää. I just take some pics and continue. It is dark now, I don't have so much to see and enjoy the lighted track to Kakslauttanen. It is curved to the cross with the track going to Saariselkä and I have some light ups. It is one of the easy tracks around. It is such a pleasure when you slide down on a slope with the poles up and let the skis slide on the lines! After the cross I have an up slope and Lauri told me that the track is not well arranged. It is so! There is only one line and not two for both directions. It is ok, I think I met 2-3 skiers and we make place one to each other. And the area from here to Kakslauttanen is amazing: there are 4-5 hills with slopes as before. Sometimes you slide 200-300 meters without any effort!
At Kakslauttanen I pass the main road Kiilopääantie and find a path between the cabins to the track (I didn't know that the track is on the rightt of the reception) and then to the place where I entered the track. I go up on the skis between cabins and stop at our house!
What a beautiful day!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu