Le mulțumesc prietenilor de la hotel pentru toate și urc la platoul unde sunt gondola și cabina. Aș fi urcat cu gondola că ajunge ceva mai sus și pornește ceva mai târziu. Așa că tot cabină scrie pe mine! Cu prima cabină ajung la Cota 2000 și pornesc la drum în povești. E un ghid cu doi japonezi cu care merg vreo 200 de metri până la gondolă și un nene cu bicicleta electrică al cărui scop e să ajungă la Babe. Îi sugerăm amândoi (ghizi) să meargă pe drumul de sub Furnica și apoi pe la Piatra Arsă și Babele. Grupul ghidat merge și pe Furnica, eu mă las pe marcaj pe sub vârf... În șaua Călugărului vor apărea în spatele meu și nu apucă să mă ajungă din urmă fiindcă ies din marcaj și cobor puțin spre stadion. Intru pe lângă gard printre jnepeni, urmez bulevardul dintre jnepeni și urc la stația de cabină. E devreme și mă odihnesc vreo oră cu trei ceaiuri și o nuga.
Mă uit pe geam și îl văd pe nenea cu bicicleta. Îmi iau rucsacul în spate și cobor la el. Îl văd ambițios și îi sugerez drumul. Îi spun la un moment dat să lase bicicleta și să meargă doar el dus-întors la Babe. Da' cum să facă asta? A venit până aici cu bicicleta și să nu urce până în vârf? Așa că mergem la pas, ușor în urcare chiar până la Babe. E fericit că a ajuns aici! Nu credea că va pune pasul lângă Babele pe care le-a văzut doar la televizor! Îi arăt și Sfinxul. E prea departe să mai meargă cu bicicleta și în plus gonartroza din genunchi abia îl lasă să se miște. Nu știe cum să îmi mulțumească și accept câteva felii de cozonac date de soția lui de unde lucrează. Și un măr și o piersică! Ce lux pentru mine! Le mănânc, mai vorbim puțin și la deal! După ce dăm mâna și facem schimb de telefoane!
Trec pe sub Sfinx și vă mărturisesc că îmi place mai mult de pe partea asta (estică) decât de pe vest de unde sunt pozele clasice...
Pe drumul de mașină ajung la destinație și am timp puțin de relaxare până la apus.
Și așa arată primul apus din nou la înălțime:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu