Știam că în seara asta este Noaptea Sinagogilor deschise și, cum rar ai acces într-o sinagogă, am zis să nu ratez ocazia. În București sunt 4 sinagogi deschise în seara asta pentru public. Din punctul meu de vedere (sintactic) mai degrabă ar fi ”sinagoge”. DEX-ul spune că ambele forme sunt acceptate.
Cuvântul sinagogă vine de la grecescul συναγειν care înseamnă ”a reuni”, sinagogile/sinagogele fiind case de întrunire specifice ritului mozaic. Evenimentul are ca scop promovarea iudaismului prin multe activități cu aspect religios-laic. Multă muzică, multă culoare, mult zgomot. La început mi s-a părut prea mult (am primit inclusiv kipa - kipar, toca, chipiu, tichie) și prea exhaustiv și am înțeles că așa sunt evreii în comunitățile lor. Știu că se uitau unii ciudat la mine, dar nu pot pune pe mine ceva care nu mă face confortabil, ceva cu care rezonez. Până la urmă am stat la cea mai mare parte din seară (din curiozitate) și am aflat multe informații despre evrei, iudaism, sinagogi etc. M-a frapat un lucru: la un moment dat într-un discurs, pare-mi-se al rabinului, am auzit că banul nu trebuie să fie în prim plan. Să fiu sincer (chiar dacă asta deranjează) mi se pare un pic ipocrizie. Se știe că evreii sunt afaceriști din fire. Mereu trebuie să iasă un gheșeft (cuvânt adaptat din germanul Geschäft), oricât de mic ar fi!
Dincolo de toate detaliile astea, au fost câteva momente care m-au atins la suflet. Au un dar de a atinge acolo unde trebuie, unde sunt corzi sensibile... Unul din ele a fost momentul când cantorul Emanuel Pusztai a interpretat tradiționalul ”Hevenu Shalom Alehem”. La noi o traducere echivalentă ar fi ”Să fie pace în lume!”. Vă las mai jos variante ale celor două găsite pe net.
Templul Coral în care se desfășoară activitățile este cel mai mare edificiu de rit mozaic din țară. A fost construit în 1864-1866, renovat în 1932 și 1945 și o vreme a adăpostit evreii refugiați din țară (înainte de ultima renovare). A fost afectat de cutremurul din 1977 și are o structură de fier suplimentară în zidurile laterale și în interior. Încă se mai lucrează în interior și poate fi admirat. E simplu ornamentat și puternic colorat. Templul are parter și două etaje și fiecare avea rolul său. La început femeile puteau sta doar la etaje și bărbații la parter. De menționat că la început era un singur etaj (balcon) și apoi a fost construit și al doilea. Mai multe informații pot fi citite îe Wikipedia. La intrare este o menoră dedicată victimelor Holocaustului și pe laterala dreaptă este un panou în memoria a 130 de evrei dispăruți în pogromul de la București din ianuarie 1941.
Pentru siguranță la intrare există dulăpioare de bagaje, pui acolo bagajul și ții cheia cât timp ești înăuntru. Dacă tot am găsit liber dulăpiorul cu numărul 7, îmi las acolo bagajul și intru. La intrare e o expoziție care descrie pe scurt sinagogile cele mai importante din România și în interior sunt multe bănci. Găsesc un loc pe dreapta ca să pot vedea activitățile. Interesante informații oferite de gabai-ul (administratorul sinagogei) Gil Shaim, de rabinul Rafael Schaffer, faine dansuri ale ansamblului ”Hora” (și de ce să nu recunosc, atractive fetele/femeile din ansamblu!), impresionantă (până la lacrimi) muzică interpretată de Alexandrina Chelu venită de la Oradea și de cantorul Emanuel Pusztai... Nu mai stau și la degustarea de produse tradiționale și de vin, este aproape 22.30 și trebuie cumva să ajung și acasă...
Vedeți mai jos un program. Nu s-a respectat întocmai și a fost adaptat în funcție de cei care au apărut în sinagogă :)!
Dacă nu aș ști bine locul și fântâna de mai jos, aș spune că sunt undeva în Marrakesh...
Shalom alehem!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu