Ziua dintre cele două ”vacanțe” din Elveția în care explorez singur alte frumuseți. Dimineață Rebeca a plecat la muncă, înainte de a se lumina de ziuă (Interlaken). Abia seara mă întâlnesc cu Gec la cazarea din Grindelwald. Dar mă vedeți pe mine stând când am atâția munți în jur și am trasee accesibile, fără a avea nevoie de echipament tehnic pe care oricum nu îl am la mine! Mă răsfăț un pic dimineață cu un mic dejun în regim bufet suedez, la o masă mai retrasă lângă un geam panoramic pe care pot vedea, mult deasupra mea ca altitudine și nu foarte departe ca distanță, trio-ul celebru Eiger - Mönch - Jungfrau. Hm, între ultimii doi este stația ”Top of Europe” unde vom ajunge mâine la prânz. Uf, iar mă concentrez pe viitor în loc să povestesc despre prezent. Dar dacă nu ai vise, nu ai nimic! Azi doar mă voi învârti sub 3000 de metri altitudine. La 10.00 ies din hostel și merg la prima stație de autobuz de unde iau busul 105 care mă duce la gara Wilderswil (plecare punctuală peste 7 minute de când am ajuns în stație). Este spre sud, după șoseaua ocolitoare! La 11.10 iau trenul pe cremalieră care urcă spre Grindelwald (bilet de la automatul de bilete). Înainte venise un tren care urcă la Schynige Platte, unul din faimoasele trenuri turistice din zonă. Nu merg cu el deși zona platoului menționat pare foarte promițătoare (Gec îmi spusese și de Harder Kulm și nu voi mai avea timp pentru asta!). E adevărat că trenurile au apărut din nevoi practice, dar aici au devenit extrem de turistice și promovate! Doar Grindelwald și Zermatt sunt considerate locurile cele mai turistice din toată Elveția când de fapt fiecare colț de natură este superb. Să nu credeți că doar Elveția este așa. Avem și noi sute de locuri superbe în România. Doar că ei știu să promoveze și să facă o întreagă rețea de transport între aceste locuri. În fond turismul este o activitate economică extrem de importantă în Elveția!
Trenul urcă până în Zweilütschinen și de aici se separă văile Schwarze Lütschine care urcă în Grindelwald și Weisse Lütschine care merge spre Lauterbrunnen și mai departe până în Trachsellauenen și în ghețarii de sub lanțul Jungfrau - Mittaghorn - Grosshorn - Breithorn (altul decât cel din Zermatt!) - Tschingelhorn - Mutthorn - Gspaltenhorn. Deja vorbim de alte zone mai puțin umblate. Dia îmi spusese la un moment dat de un lac glaciar de sub Schmadrigletcher sau poate de sub Breithorngletcher, dacă am vreme. Pentru ea a fost o tură de suflet și sunt convins că ar fi și pentru mine. Dar cine știe, în viitor. Acum abia gust, așa puțin, din zonă! După Zweilütschinen valea începe să urce încet și trenul este așa silențios că nici nu îți dai seama când intră pe cremalieră deși ar trebui, logic să se audă sau să se simtă diferența. Dar sunt căile ferate elvețiene super performante!
Trenul cu care merg acum urcă prin Lütschental și Schwendi, trece prin Grindelwald Grund și are cap de linie în Grindelwald (11.45). Este foarte multă lume, dar parcă mai puțină gălăgie/agitație decât am văzut acum doi ani în Zermatt. Nu stau prea mult prin zona gării fiindcă nu îmi place aglomerația și merg prin centrul localității spre stația de gondolă care urcă spre First. Gec îmi spusese de asta și eventual vizitat locul și apoi până la Bachalpsee. Dar asta e prea puțin pentru mine și voi merge ceva mai mult! Chiar nu contează că am în spate rucsacul mare că doar am plecat pentru mult timp de acasă!
Rar vedeți la mine selfie-uri fiindcă prefer să arăt natura. Glumesc un pic acum că în selfie-uri stric peisajul! Dar mai cer unii dovezi că ai ajuns prin anumite locuri...
Îmi iau bilet (36 CHF!) și la deal. Gondola urcă de la 1060m în linie dreaptă până la stația Bort (1561m), face o ușoară curbă la dreapta și apoi continuă pînă la stația Schreckfeld (1954m). Între stațiile astea două se atașează la gondola mea o mașinuță cu patru roți folosită pentru a coborî pe o pistă amenajată special! La Schreckfeld e un sistem complex de schimbare a direcției cu o grămadă de roți și apoi continu urcarea mai abruptă până la First (2165m). Aici e aglomerație mare și cei mai mulți au bilet dus-întors. Chiar dacă m-aș opri aici nu merită să cobor tot cu gondola. Este abia 12.30 și aș avea jumătate de zi să cobor pe jos până în Grindelwald! În apropierea stației de gondolă este pintenul stâncos First (2184m) unde e un punct de belvedere (urc rapid pentru câteva poze) și o pasarelă suspendată sub stâncă. Renunț la asta fiindcă e haos chiar de îmi fusese recomandată. Mai bine fac ceva mișcare, cel puțin până la Bachalpsee. Merg întins și susținut și mă bucură că mai sunt și alții care fac la fel chiar dacă cei mai mulți sunt la promenadă! Drumul se unduiește fain pe la 2200-2300 de metri, trece pe la stâna Widderfald, cabana Gummi (2262m) și ajunge la lacurile Bachalpsee la 2272m. Cele doua lacuri sunt un pic mai jos, la 2266m respectiv 2258m. Este un drum superb, mereu cu priviri spre trio-ul magic al zonei, în dreapta spre creasta Ritzergratli cu vârful dominant Grossenegg (2622m) și în stânga cu valea Milibach, zona Alpbaach și masivul Reeti cu al său vârf dominant de 2757m. În față, deocamdată doar cu vârful vizibil, este Faulhorn (2680m). Hmmm, studiez harta și văd că aș putea ajunge fără probleme până acolo. Dacă mi-a luat doar 45 de minute de la First până la Bachalpsee, cât ar putea fi până sus? Este abia 13.15. Merg la toaleta publică fiindcă peisajul chiar trebuie protejat aici și apoi, printre multe poze și priviri, pornesc mai departe pe dreapta lacului mare!
Drumul trece ușor de lac și începe să urce când drept, când în serpentine care să ușureze panta. Dacă până aici era buluc, de aici abia dacă mai întâlnesc 4 sau 5 iubitori de munte. De fapt zona lacului face diferența între plimbăreți și montagnarzi! Urc în ritm susținut printre petele de zăpadă din ce în ce mai dese. Dar nu e bai, chiar și pe drum fiind urme bătătorite. Trec de cabana Burgener/Burgihitta (2438m) și mai sus de adăpostul Reetihitta (circa 2500m, construită în 1997). Mereu fac pauze fiindcă nu mă satur să împrim pe retină superbi munți care mă înconjoară! La intersecția Gassenboden (2552m) ajung ajung la 14.15, fix o oră de la superbele lacuri. Așa mă bucură solitudinea. Pe loc construiesc planul pentru următoarele ore: urc până la Faulhorn și revin aici și apoi cobor pe la Bussalp spre Grindelwald. Sunt între superbul munte Reeti, masivul Faulhorn și impresionant muchie Schoneggen care coboară spre prin muchiile Winteregg, Hintisberg și Schranni spre Schilt și Schynige Platte! Un vis alpin!!! În câteva minute de organizare a traseului și hrănire a sufletului cu superbii Alpi joși în care mă aflu, fac dreapta și continui urcarea pe coamă până la punctul de la 2620m (14.26). Vârful este la câteva serpentine deasupra mea și urc cu răbdare serpentinele care mă duc la un masiv restaurant. Parcă m-aș relaxa cu o cafea, dar mai bine urc scările de piatră și stau pe una din băncile de pe vârf (2680m). Se vede superb și spre vârfurile înalte dinspre care am venit și spre nord spre multe văi și căldări glaciare care coboară spre valea râului Aare. Se vede după ea muchia Graager Rachtli - Riedergrat - Breinzerberg cu importantele vârfuri Augsmatthorn (2136m), Tannhorn (2221m) și Brienzer Rothorn (2348m) care invită la drumeție, dacă ar funcționa și trenul pe cremalieră din Brienz (567m) la Brienzer Rothorn (2266m). Cine știe, poate altă dată! Dau mesajele de bucurie că sunt aici și, după ce mănânc ceva rapid și beau câteva guri de ceai, pornesc la vale înapoi până la Gassenboden (15.30), mereu cu privirile spre marii Alpi Bernezi.
Dacă până aici am mai întâlnit ceva oameni, de aici încolo, pe superba vale glaciară dintre muchia Schoneggen și Reet și a sa zonă Garstegg și frumosul vârf izolat Stollen (2336m), cobor în serpentine până la primele case din cătunul Oberläger (un izvor superb de unde îmi iau energie din apa rece de munte!). Între case, chiar dacă altitudinea este de 2021m, este un drum de asfalt. Văd o mașină și pleacă așa de repede cum a venit, fără a avea timp să fac cu mâna la ocazie. Dar nu e bai. Drumul e așa de frumos că e mai bine pe jos, poteca scurtează curbele asfaltului și se arată prin zonă simpatice marmote ce stau pe picioarele din spate și chiuie între ele. Tot îi dau la vale și ajung la restaurantul Bussalp (1797m) la 17.09. Am autobuz la ora 18.00! Sunt și doi britanici, tot pasionați de munte. Mă văd cu rucsac și mă invită la restaurant să povestim. Îmi fac cinste cu o bere în timp ce ne împărtășim din experiența proprie. Oameni de munte și călători prin lume, în așteptarea autobuzului!
Mulțumesc pentru cinste, ne urcăm în autobuzul mult dorit și de aici fiecare e în lumea lui. Ceea ce le unește este, desigur, Măria Sa, Muntele! Avem o supriză tare plăcută: șoferul face și un scurt ghidaj în germană și engleză legat de denumiri ale locurilor pe unde trecem, puțină istorie a Grindelwald-ului și a celor trei superbe vârfuri care domină zona. Dacă îmi părea inițial mult biletul (parcă 7 sau 9 CHF), ghidajul ăsta face toți banii! Nici nu îți dai seama ce fain trece drumul, uneori cu serpentine strânse și cu o singură bandă!
Mulțumesc șoferului la parcare și îmi răspunde cu un foarte puțin schițat zâmbet! Poate el așa face mereu, dar a adus un tonus foarte bun drumeției!
Este ora 18.30 și nu mai este prea mult timp cu lumină. Așa că pun adresa cazării pe Google Maps și dă-i la pas. Parcă îmi aduc aminte că am vreo oră de mers! De la stația de autobuz/parcare cobor spre Schwarze Lütschine și apoi urmez indicațiile care mă urcă pe străduțe înguste sau pe poteci amenajate cu trepte de lemn spre ferma Hagibodmen (faină asociere cu Hagi, pentru noi, românii!) unde vom dormi în fân amenajat super fain și simplu. Gec a vrut să îmi ofere oportunitatea asta fiindcă îi place, este naturală și pe deasupra ajută și localnicii ca mică afacere. Pe drum voi admira micile magazine fără personal de unde poți cumpăra brânză și alte produse locale și, până vine Gec explorez un pic curtea spre calea ferată cu cremalieră și după ce vine el explorăm împreună ferma. Este super modern echipată și cumva el e trist că sunt puține astfel de locuri și bucuros că îmi poate arăta ferma și cazarea în fân. Condiții de lux: mic dejun inclus în stil alpin, duș, perne și pături suficiente pentru fiecare persoană care vrea să doarmă în fân. Totul cu plată, decent și cu o singură condiție, logică: fără sursă de foc! M-a impresioant că, deși dormim fix deasupra animalelor, nu miroase absolut nimic a aminal și totul este extrem de curat. Hm, în România suntem departe de așa ceva!!!
Dormim în stil natural, sub superbul perete nordic al Eigerului, la un preț super decent. Ce să îți poți dori mai mult? Și, ca glumă, în germană se spune ”Schlafen im Stroh”. Dacă asociezi cu austriacul Stroh, poate 80 sau 90, chiar că este ideal :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu