Îmi e dor de Kiilopää tunturi/fell/deal. Este primul pe care fusesem în tundră, în 2017. Cu ai săi 546m altitudine este printre cele mai înalte dealuri din zona Saariselkä. Și atât de fain simți natura laponă, ca și pe Iisakipää sau oricare alt deal cu gol sus. Dacă pentru mulți contează altitudinea și cifrele, pentru mine, chiar dacă scriu aici tot felul de date și numere, mă interesează mai mult să simt natura. De multe ori pentru asta merg în natură, nu pentru altitudini și recorduri de viteză. Acelea sunt doar mai ușor exprimabile!
Așadar verific orarul autobuzului Ski Bus la care avem gratuitate prin cardul de angajat. Și, credeți-mă, asta înseamnă foarte mult deși aparent nu e mare lucru. Aici se poate vedea că am o singură cursă, dus-întors, din Saariselkä la Kiilopää. Și este de ajuns fiindcă zona este pretabilă pentru mișcare și chiar cele aproximativ 6 ore acolo sunt perfecte pentru asta! La 9.35 pornesc de la Riekonlinna și la 10.20 sunt la Kiilopää. De menționat că face și ocolul fain pe la Muotka. Bun de știut dacă mai fac vreo altă tură în zonă!
Intru prin poarta parcului, ceva poze la hartă și apoi la deal. Îmi aduc aminte de potecile de pe aici fiindcă în 2017, când am stat aici, la Kiilopää, am umblat aproape pe toate. Deci la deal la început prin pădure și, după 25 de minute de la poartă ies dintre copaci în golul dealului. De reținut să la o schimbare de direcție mă intersectez cu un tip care cobora pe schiuri și cu achie de plastic în spate, cu ceva acoperit. Nu m-ar mira să fie de la parc și să fi dus lemne la vreo cabană. Sau să fi dormit cu cortul undeva pe deal... Cert e că e singurul om pe care îl întâlnesc la urcare.
Și tot în sus pe urma de snowmobil și prin ceață. E așa de fain și liniștitor. Mă întreb când o fi venit pe aici cu snowmobilul. Parcă zilele trecute fusese o ninsoare bogată... Aici, ca să precizăm, snowmobilele sunt folosite în scopuri practice, nu pentru distracție. Și, dacă e vorba să fie distracție se merge DOAR pe trasee amenajate special pentru asta. Nu se iese din traseu, așa de fun! În cazul de față (și mai văzusem și pe Iisakipää) s-a mers cu snowmobilul pentru a face mai evidentă poteca turistică. Și atât!
De la ieșirea din gol tot urc, la un moment dat pe lângă un gard cu puncte de odihnă și belvedere. Într-o jumătate de oră sunt în zona vârfului marcat cu o momâie înghețată (11.25). Îmi aduc aminte că aici urcasem de câteva ori în trecut pentru a admira aurora boreală... Și urma de snowmobil se oprește aici printr-un ocol de întoarcere. Acum ani de zile aici nu mai era altceva și acum este, la 10-20 de metri de vârf, o bancă pentru odihnă și admirație a întinsului lapon. Stau și acum pentru două căni de ceai fierbinte, din termos, și câțiva biscuiți. Zece minute și o iau la vale pe același traseu pe care am venit. Chiar dacă mai sunt și alte variante și inițial mă gândisem la una dintre ele, nici una nu are urmă sau altceva care să o facă vizibilă. Pe vreme bună vezi stâlpii, acum nimic.
Îmi trece u ngând prin minte: azi, de Ziua Internațională a Muntelui, ce poate fi mai frumos decât să fii în această liniște sublimă a albului lapon! În vârf de munte!
Pe lângă gardul de lemn acoperit cu chiciură mă intersectez cu un grup care urca. Le spun că urme sunt doar până la vârf și că nu am mai întâlnit pe nimeni. Ne urăm drum bun și mai departe. La intrarea între copaci încep să apară mai mulți turiști. Unii urcă mai departe, alții se mulțumesc până aici și alții, după o sporovăială tipic italiană, se întorc spre Kiilopää. Merg un pic mai repede că nu am chef să mă intersectez cu ei, mă prind când fac poze și apoi măresc iar pasul. E prea multă vorbăraie pentru liniștea care îmi place, liniște tipic laponă! 12.12 înapoi la Suomen Latu. Hm, mai am timp destul până la autobuzul de întoarcere.
Intru în complex. Aș putea spune ”restaurant”, dar greșesc. Aici ai restaurant, toalete, magazin, saună, centru de închiriere schiuri. Și poate ar mai fi și altele. Asta fără să adaug statuile din gheață sculptate în fiecare an!
Poze la cele 8 anotimpuri din nord. Cum adică 8? Vă invit să cercetați personal fiindcă este extrem de interesant expusă ideea celor opt anotimpuri! Mă plimb un pic prin magazin și apoi mă relaxez cu o cafea și ceva masă. Și ce este bine, o dată ce ai cumpărat ceai, ai după aia acces la aparat cât vrei. Relaxare!
Hm, o oră am folosit cu sens. Și totuși mai am de așteptat. Inițial mă bate gândul să merg pe jos spre Saariselkä sau măcar până la Muotka. Dar nu mai bine mai vezi tu ceva pe aici, Cezare? Cea mai scurtă potecă tematică are doar un kilometru și se numește Vasapolku/Poteca puiului de animal (ren, căprioară sau elan). Hai pe ea! Trec de poarta parcului, fac stânga și, pentru o mică distanță, am traseu comun cu Poropolku și Kirunapolku. Ambele străbătute acum 8 ani! Dacă ieși din poteca bătută (nu știu care din cele menționate este bătută, tind să cred că e vorba de Poropolku - Poteca renului), intri în zăpadă până aproape la mijloc. Testat! Deja Luulampi este departe și o cu totul altă poveste. Îmi aduc aminte că am făcut o tură pe schiuri când am stat în Kiltamaja, de două zile, cu dormit în Luulampi. Când părăsesc traseul bătătorit la stânga, văd că se văd doar urme vagi pe Vasapolku și că în mare parte este acoperită de zăpadă. Dar ce greutate poate fi pe o potecă de un kilometru cu zăpadă? Și într-adevăr, chiar și pe întuneric, nu e bai să străbat potecuța tematică cu câteva bănci și multe panouri simpatice, explicative, legate de natură. Pe ele suntem ghidați de elful/elfa Elska. Hm, acum că am scris așa, chiar nu știu dacă la elfi există gen masculin sau feminin... Vă las în liniștea nopții să parcurgeți traseul prin poze :D!
Ultimul panou, Killo-oja, este la intersecția cu Poropolku, traseul care vine de pe Ahopää și pârtia de cross-country skiing care vine dinspre Kakslauttanen, zona Tievatupa și Saariselkä. Este 16.07 și e vremea să mă întorc la Suomen Latu. Trec râul Kiilopuro și, înainte de complex, fac ușor dreapta și intru un pic în holul cabanei unde am stat în 2017. Amintiri plăcute... O femeie iese și mă întreabă dacă doresc sau caut ceva. Nu, doar amintiri! Se pune pe schiurile de fond și dispare imediat spre pârtie. Trec și de hotelul Niilampää și intru la saună cu fum (smoke sauna, clasică) pentru niște poze. Nu vreau neapărat saună, cea cu fum sau cele două moderne, ci doar poze! La ieșirea de la lacul înghețat o doamnă îmi spune că e o ”private session” și pot intra mai târziu, după 18.00-18.30. Mulțumesc, am venit doar pentru amintiri. Și revin pe tunelul fain cu multe panouri legate de istoria saunei finlandeze, cu dovezi chiar până la anii 1500 și chiar 800. Și cu multe detalii extrem de interesante. De unele din ele chiar nu aveam habar!
Revin pentru alte ultime poze în fața complexului Suomen Latu și la 16.30 vine autobuzul. Plecarea este punctuală, exemplar așa cum știu de atâția ani.
Matematic, cu toate ocolurile trecute în program, după o jumătate de oră autobuzul intră în Saariselkä, remarc vulpea stilizată de pe acoperișul sediului Lapponia Tours, în spatele complexului Kukkeli. Și de aici până ”acasă”, la stația ”Riekonlinna hotel” mai sunt doar câteva minute :D cu autobuzul și apoi pe jos până acasă. Mai pe seară se va vedea o auroră vagă pe care o surprind doar cu Night Mode de la camera telefonului.
