Coștila urcare 09.05.2020

Dimineață Caraimanul mă întâmpină cu culorile roșii ale răsăritului. E vremea să pornim... Merg pe potecile de la marginea pădurii și puțin după 7.30 mă întâlnesc cu colegii pentru a urca la muncă.

De la stația de telecabină Babele îi las pe ei să meargă mai în față și eu fac un mic ocol (dacă se poate spune așa) pe la Babe și pe la Sfinx. În sfârșit zăpada se duce și locurile sunt mai accesibile (pentru cei mulți, pentru noi nu contează cum e zăpada, noi muncim cu drag și spor :)) ).

De la Sfinx pașii mă coboară în șaua dintre zona Babele și Baba Mare și urc lângă aceasta și baza Salvamont. Trec zona de obârșie a văii Jepilor și mă opresc câteva minute la scheletul metalic al bisericii de pe platou. Sincer, nu cred că aici va fi o biserică (cel puțin nu cu serviciu permanent) la ce condiții sunt aici iarna... Dar crucea de lemn arată bine în cadru...

Ajung la stație, în lumea albă a muntelui. Vom mai avea încă două-trei săptămâni cu muncă, pete de alb, cu apusuri și răsărituri...

Cota 1400-Coștila 16.10.2019

Le mulțumesc prietenilor de la hotel pentru toate și urc la platoul unde sunt gondola și cabina. Aș fi urcat cu gondola că ajunge ceva mai sus și pornește ceva mai târziu. Așa că tot cabină scrie pe mine! Cu prima cabină ajung la Cota 2000 și pornesc la drum în povești. E un ghid cu doi japonezi cu care merg vreo 200 de metri până la gondolă și un nene cu bicicleta electrică al cărui scop e să ajungă la Babe. Îi sugerăm amândoi (ghizi) să meargă pe drumul de sub Furnica și apoi pe la Piatra Arsă și Babele. Grupul ghidat merge și pe Furnica, eu mă las pe marcaj pe sub vârf... În șaua Călugărului vor apărea în spatele meu și nu apucă să mă ajungă din urmă fiindcă ies din marcaj și cobor puțin spre stadion. Intru pe lângă gard printre jnepeni, urmez bulevardul dintre jnepeni și urc la stația de cabină. E devreme și mă odihnesc vreo oră cu trei ceaiuri și o nuga.

Mă uit pe geam și îl văd pe nenea cu bicicleta. Îmi iau rucsacul în spate și cobor la el. Îl văd ambițios și îi sugerez drumul. Îi spun la un moment dat să lase bicicleta și să meargă doar el dus-întors la Babe. Da' cum să facă asta? A venit până aici cu bicicleta și să nu urce până în vârf? Așa că mergem la pas, ușor în urcare chiar până la Babe. E fericit că a ajuns aici! Nu credea că va pune pasul lângă Babele pe care le-a văzut doar la televizor! Îi arăt și Sfinxul. E prea departe să mai meargă cu bicicleta și în plus gonartroza din genunchi abia îl lasă să se miște. Nu știe cum să îmi mulțumească și accept câteva felii de cozonac date de soția lui de unde lucrează. Și un măr și o piersică! Ce lux pentru mine! Le mănânc, mai vorbim puțin și la deal! După ce dăm mâna și facem schimb de telefoane!

Trec pe sub Sfinx și vă mărturisesc că îmi place mai mult de pe partea asta (estică) decât de pe vest de unde sunt pozele clasice...

Pe drumul de mașină ajung la destinație și am timp puțin de relaxare până la apus.

Și așa arată primul apus din nou la înălțime:

Coștila - Piatra Arsă - Cruce 25.08.2019

Aseară a venit la noi o fată tare speriată. Nu vreau să intru în detalii acum că nu are rost. Era echipată ca vai de ea și atunci dimineață m-am oferit să îi dau ceva haine și să merg cu ea cel puțin până ieșim din ceața care e în jurul nostru. Spre Tabla de Șah ieșim din nori și chiar pe la Babele și Sfinx vremea se îmbunătățește considerabil. Rezonăm la anumite idei și povestim una-alta pe drum spre capătul asfaltului de la Piatra Arsă. Îmi recuperez hainele împrumutate și primesc o recompensă suficientă: trei mere de grădină!

Mă întorc la început pe drumul spre Babele, găsesc o scurtătură care mă scoate în BG ce vine de la Piatra Arsă spre Babele și apoi mai departe mă hotărăsc la un alt traseu înapoi. Cobor la cabana Caraiman pe PA și de aici, după dezamăgirea de rigoare cu închiderea cabanei, încep să urc pe Brâna Caraimanului care este super circulată. Chiar dacă expunerea impune atenție mărită!

Am ceva viteză, depășesc multe grupuri și ajung la Cruce unde am niște prieteni cu care stau la povești 15-20 de minute. E foarte fain peisajul spre valea Prahovei și nu l-am mai văzut de mult din unghiul ăsta...

Urc pe drumul spre Babele (unde acum e montat un lanț), fac dreapta pe vârful Caraiman, trec de șaua Văii Albe și urmez drumul care mă duce înapoi la releu (drumul de mașină mai exact) cu o scurtare de serpentine spre final.