Ciucaș 4-5.05.2019

Am de verificat niște trasee în Ciucaș și Doru îmi răspunde pozitiv la apel. Așa că sâmbătă dimineață cu primul tren sunt în Ploiești și de aici cu mașina ajungem la 9.30 în pasul Bratocea. Ne echipăm cu bagaje mici și pornim la deal pe BR pe Bratocea. De reținut că pe aici trece traseul de drumeție de anduranță E8 și găsim un nou monument al eroilor: ”Pe aici, prin istoricul pas Bratocea, trupele române au intrat în Ardeal, în luna august 1916”.

Urcăm pe marcaje prin prima poiană cu stână, trecem de stația TV și pe sub Colții Bratocei și ajungem în Porțile Bratocei. Mai mergem puțin peste o limbă de zăpadă și suntem la intersecția traseelor BR și TG. De aici vom coborî spre Babarunca. Amândoi avem chef de mers fiindcă e o zonă nouă. Mai fusesem prin apropiere (cheile Babaruncăi), dar nu pe aici.

Traseul coboră la început pe culmea stâncoasă și avem de căutat poteca de câteva ori printre brazi sau pe sub limbile de zăpadă. Mereu trebuie să fim atenți la logica unui traseu. De fiecare dată intuiția se dovedește a funcționa și găsim repede marcaje. După 30 de minute un stâlp ne trimite spre stânga spre pădure. E un culoar evident și chiar nu avem cum ne încurca.

Ușor culoarul cotește dreapta, trecem printr-o poieniță de unde se văd cheile Babaruncăi și mai departe trecem de câțiva copaci căzuți în potecă și ieșim în poiana Zănoaga. Mi se pare ciudată poiana asta și trebuie să identificăm traseul prin ea.

Un stâlp ne conduce la dreapta printr-o plantație tânără spre stână. Nu a mai fost folosită de mult, s-ar putea sta în ea cu ceva amenajări... Continuăm pe un vârfuleț de deal în mijlocul poienii tot urmărind să stăm la marginea plantației. După vârf e un loc de unde se vede o panoramă faină spre Tesla și spre abrupturile nordice ale Ciucașului (adică zona unde este mâna Dracului). Doar dinspre poiana Tesla am mai văzut unghiuri asemănătoare! Coborâm pe marginea poienii și găsim în colțul din dreapta-jos un stâlp indicator. De aici vom coborî pe culme până la fosta cabană Babarunca.

Drumul este clar și în două ore ajungem la poiana Babarunca. Cam pe la mijlocul drumului norii vor să se spargă. Punem gecile de ploaie pe noi și ploaia se oprește. De ce ni se pare normal :D? Coborâm cu pelerinele pe noi și la ieșirea din pădure ajungem la un adăpost, un fel de boșcă deschisă. La timp ne adăpostim că începe să plouă. Folosim timpul ca să mâncăm ceva și când se oprește, pornim mai departe prin iarba udă. Adică ajungem la stâlpul de pe DN1A care marchează începutul/sfârșitul marcajului TG.

Pe asfalt pornim din Babarunca spre pasul Bratocea în mirifice nuanțe de verde. Se simte că vine vara. Avem noroc cu o ocazie care ne urcă toate serpentinele spre pas. Mulțumim că ne-au adus la mașină. Deci jumătate din treabă e rezolvată. Mai avem mâine o scurtă variantă de traseu de verificat. 

Mergem cu mașina la Muntele Roșu (de fapt la Silva) și e prea multă lume fără tangență cu muntele. Ne produc silă și coborâm cu mașina în Valea Berii unde găsim un loc de cort. Tot mai bine și mai liniște e în stilul nostru :)! 

Dimineață ne alintăm ca niște copii cu orez cu lapte cu stafide, destul de târziu strângem cortul și lăsăm bagajele mari în mașină și pornim la deal pe valea Berii. Povestim de toate până la Fântâna lui Ioan Nicolae, ne imaginăm explorări pe văile din stânga noastră și tot urcăm pe dalele de piatră. Lăsăm în stânga varianta ce îmi trebuie mie (e mai ușoară pentru Doru la coborâre) și pe drum ajungem sus la cabana Ciucaș. La un moment dat ne oprim să stăm de vorbă cu un nene în blugi care așteaptă pe o fată. Ne spune câte ceva de echipamentul ei (lipsă) și cumva alunecă discuția spre pereții din Coștilei. Trag concluzia că e un vechi alpinist și nu îmi vine să îl întreb numele (poate de jenă). În fine, urcăm la cabană, ne bucurăm de o bere și un bulz și vom porni la vale pe varianta traseului BG.

Marcajele merg peste terenul plat din fața cabanei și apoi urmează muchia împădurită. După vreo 200 de metri de la intrarea în pădure începe o coborâre abruptă care ține până la drumul de mașină mai jos.

La 15.30 suntem la mașină și pornim la drum spre Ploiești. 

Ca să evităm aglomerația pe DN1A, Doru alege un drum mai ocolit prin Slănic Prahova. Singurul obiectiv de aici e Muntele Verde aflat un pic mai sus de stațiune. De aici vedeți ultimele poze.

Cum e abia 16.50 ajungem în Ploiești la timp pentru o prăjitură înainte de a lua trenul spre București.

Mulțumesc mult pentru companie!

Ciucas 22-23.03.2014

Traversând Ciucașul de la sud la nord 22-23.03.2014

Colegi de tură: Ilinca Alexandrescu, Cezar Partheniu

Planul de-acasă ca de multe ori nu se potrivește cu cel din târg. Inițial plănuisem să mergem pe Bratocea și Mâna Dracului cu întoarcere prin Poiana Teslei și Muntele ne-a arătat că încă nu se poate. E abia mijlocul lui martie! 

Ne întâlnim sâmbătă dimineață în autogara IDM ca să prindem microbuzul de 6.30 spre Cheia. Cu somn de voie ajungem la 9.00 în Cheia pregătiți de drum. 

În Cheia în loc să intram pe la hotelul Zăganu așa cum era plănuit inițial (e o săgeată foarte puțin vizibilă), mergem până la capătul asfaltului unde întoarce microbuzul și lăsăm în dreapta BG spre Muntele Roșu. După prima serpentină a drumului forestier ieșim din drumul forestier la stânga, coborâm spre un pârâu pe care îl ocolim pe la obârșie și urcăm pe partea cealaltă pe BA/CA până la DN1A. Tare nu îmi place să mergem pe asfalt, dar nu avem ce face. Pe aici e marcajul turistic! Pe șosea trecem pe deasupra Cheilor Cheiței și continuăm până la drumul forestier Babeș (unde vorbim cu un jandarm postat pentru Raliul Brașovului). Pe drum urcăm până ce începe să coboare spre valea omonimă. Ilinca rămâne la intersecție să se odihnească (nu a dormit în microbuz și azi-noapte) și eu parcurg dus-întors Cheile Babeșului și ale Cheiței (TA) până la hotelul Zăganu într-o oră și 30 de minute. Îmi place tare mult poteca asta și cred că aș fi în stare să o parcurg de fiecare dată când merg în Ciucaș. Singurul loc care merită atenție mărită (de altfel tot traseul merită atenție!) este stânca ce trebuie ocolită în aval de intersecția văii Cheiței cu valea pârâului Babeș!

Revin la Ilinca și urcăm amândoi prin pădure spre DN1A. Primul urcuș constant și plăcut prin pădure ne duce la șosea destul de repede.

Mergem pe șosea la stânga câteva sute de metri, intrăm pe stânga asfaltului prin pădure printre cei care stăteau acolo să admire mașinile de la Raliul Brașovului care treceau pe acolo cu viteză mare. Ajungem într-o curbă strânsă unde admirăm câteva mașini și reușim să parcurgem două serpentine strânse între mașini. 

Intrăm iarăși în pădure pe partea stânga a asfaltului, urcăm peste o gâlmă și ieșim vreo 300 de metri înainte de pasul Bratocea. Înainte de pas un polițai ne apostrofează că mergem pe marginea șoselei (pe unde e marcajul!) și că suntem inconștienți (vin mașinile de la raliu cu viteză). Parcă am fi doi aerieni care nu știu să se ferească de un pericol iminent! Le așteptăm acceptul să trecem soseaua și de aici suntem doar noi și Muntele. Rămăsesem doar cu un cățel din mulții care au plecat cu noi din Cheia (o cățelușă a rămas în Cheia după coborârea prin Cheile Cheiței si restul au renunțat la ultimele case), cățel care nu s-a lăsat întors de nici un grup.

Începem urcușul pe culmea Bratocei. După câteva mici curbe ajungem în poiana Bratocei, trcem pe lângă stână și apoi pe drumul auto ajungem la stația de emisie radio-TV și după o mică pauză pornim la urcat panta dintre pini pitici (adică nu de zeci de metri, ci doar de cel mult zece metri!) și terminăm cu curba de nivel de sub Colții Bratocei. Pe poteca marcată urcăm pe două serpentine în muchia principală și de aici urmăm poteca marcată clar cu stâlpi pe lânga vârful Bratocei. După vârful Bratocea dăm de niște limbi de zăpadă sau de gheață pe care le traversăm cu mare tact și atenție! Trecem peste culmea Tigăilor Mici și ajungem în jurul orei 15.00 în Șaua Tigăilor.

Din șaua Tigăilor (15.30) urcăm în 40-50 de minute până pe vârf. Vânt obișnuit aici! 

E târziu, Ilinca merge foarte încet și la coborârea spre nord e o zonă cu gheață și zăpadă multă. Schimbare de plan! Coborâm la cabană unde punem cortul! La coborâre îi mai explic/arăt pe pantele întâlnite câte ceva Ilincăi legat de mersul pe zăpadă/gheață/urme înghețate/stiluri de coborat. 

La apus vorbisem cu o angajată de la cabană despre traseul ce-l doream ziua următoare (spre nord nimeni nu știe nimic de starea marcajelor), luasem apă de la cabană și montasem cortul. Un angajat al Salvamont Cheia îmi spusese vineri că se poate coborî fără probleme pe Dălghiu! Curcubeul orizontal de la apus e foarte fain. Nu avem timp prea mult de admirat! Până la 20.15 mâncăm de seară, aranjăm totul în mica căsuță galbenă și la somn. Cățelul doarme afară lângă cort și îi dau oasele de la macroul afumat ce-mi umpluse cu miros punga de mâncare:D. 

Dimineață pe la 7.30 ne trezim, nu ne grăbim prea mult, mâncăm câte ceva, mai lăsăm cortul la uscat și la 9.00 suntem gata de plecare. Luăm apă pentru drum, schimb câteva vorbe cu un amic bucureștean Ion ("nume de slugă" după părerea lui și "sfânt" după părerea mea) și pornim pe CA/BA/CR/BR spre șaua Chirușca. E zăpadă pâna la glezne prin pădure! 

În șaua Chirușca dispare CR în față spre șaua Gropșoare și pe celelalte trei marcaje mergem până în poiana unde e izvorul Hoțului (parțial sub zăpadă). Ilinca vrea să stea puțin să moțăie, îmi las rucsacul, văd un marcaj BR în sus și urc pe el singur. Ajung la mijlocul culmii ce leagă Curmătura Stânii de Șaua Gropșoare, urc la dreapta până în șaua Gropșoare (TR) pe lângă pete înghețate de zăpadă, la întoarcere schimb câteva vorbe cu un montaniard în traversare (Nehoiașu-Valea Prahovei-culoarul Rucăr-Bran) și cobor până în Curmătura Stânei.

Pe marcaje (BR/BA/CA) revin la Ilinca lângă izvorul Hoțului. Partea de jos a poienii este foarte faină și ne vom bucura amândoi de ea câteva minute mai încolo la coborâre. Coborâm până la intersecție (pe unde am venit eu), lăsăm BA/BR și începem ocolirea vârfului de la nord de Curmătura Stânei (nu am găsit numele lui, nu este Albele/Albiile!) pe curbă de nivel. 

După vârf e o mare defrișare/plantație de puiet de conifere prin care coborăm pe forestier căutând vechi semne la stănga noastră. Aproape de izvorul Lăptișorului găsesc un marcaj sters ce coboară direct pe panta prin tufișuri. Continuăm pe el (nu mai sunt alte marcaje pe toată panta) și abia deasupra unei ruperi de pantă deasupra cabanei Pirușca mai întâi intuiesc poteca la stânga și apoi dau de marcaje (spre pârâul Laptelui). La cabană facem pauza de 10 minute de hidratare și odihnă.

Facem dreapta în aval pe drum pe valea Strâmbului (denumire care vine de la sinuozitățile apei) pentru vreo jumătate de oră și dispar semnele. Dau semnal de întoarcere pe la stâna pe lângă care trecusem (teoretic pe deasupra ei sunt marcajele). 

Fără marcaje urcăm până la 1100m, mergem pe curbă de nivel cu atenție la GPS și dăm de poiana deasupra căreia străjuiește Piatra Mitocului. 

Avem 2 marcaje aici (pe copaci) care ne indică să coborâm pe lângă pădure. Așa e și în harta fotografiată de la montaniardul de sub Gropșoare! Tot pe lângă pădure coborâm pe culmea lejeră și cu vreo doi kilometri înainte de valea Strâmbului niște localnici cu căruța ne ajută cu rucsacii (în căruță). În valea Strâmbului urcăm toți în căruță, cățelul nostru e după noi și tare vrem să se întoarcă (ei nu îl pot lua la ei). La un galop al iepei rămâne în urmă și mă uit la el în urmă cu gândul că își găsește adăpost la păstrăvaria din apropiere. Și aș fi vrut sa îi dau un pateu la despărțire... 

Mergem cu ajutorul nesperat până la primele case (cam 4 kilometri), încă vreo 800 de metri pe strada Pârâului Strâmbului până în centru (întâlnire cu CR din Dălghiu) și puțin după stația hidrometrică ne ia o tipă localnică la ocazie. Ieșise la plimbare fără țintă cu mașina. Convenim la bani și ne duce până la Brașov dintr-o poveste în alta (lucrează la pensiunea Bastion din centrul Vămii Buzăului - aflata în clădirea vechii Vămi). Masa rapidă la "Pipiron" și la 17.55 cu IR 1622 de la Timișoara plecăm spre București (50,5 lei bilet întreg, 38-39 cu reduceri) (20.40 în București). Dălghiul rămâne pentru când s-o mai topi zăpada/gheața...

Încep săptămâna de oraș cu gândul la iarba verde, leurda, ghioceii, albăstrelele și brândușele văzute de la șaua Gropșoare în jos.