luni, 6 iulie 2020

Piatra Craiului 29.05-01.06.2020

Piatra Craiului - diversitate între sezoane 

Colegi de tură: Mircea C., Laura A., Bogdan P., Cristiana E., Marius S., Costi C. 

Vineri 29.05.2020

E ceva dor de Crai și trebuie să ni-l liniștim. Cum Mircea și cu mine putem pleca de vineri dimineață (ceilalți colegi cu excepția lui Costi pot veni doar în week-end-ul prelungit cu luni, 1 iunie), ne suim în primul tren spre Brașov. În Bușteni surprind negurile Bucegilor și cumva mă înviorez. 
Din Brașov luăm trenul spre Zărnești și pe la 13.00 suntem în orășelul de sub munte. Cred că am trecut de zeci de ori prin această poartă spre Nestemata Carpaților... Îmi notez un număr de taxi și facem ceva cumpărături în drum spre centru. De la giratoriul de unde se despart drumurile spre Plaiul Foii și Gura Râului, după o cafeluță, oprește un nene cu o dubiță și ne întreabă dacă mergem în Plai. Mergem! Ne tocmim la preț și ajungem la destinație. Ne obișnuim un pic și propun o plimbare, așa de încălzire (16.00). Prea frumos e Muntele ca să nu-l simțim sub bocanci :)!







Coborâm un pic pe drumul asfaltat și la intrarea în marcajul TR începem să urcăm spre Malul Galben. Drumul prin pădure e atât de fain încât abia simțim când ajungem pe grohotiș, la stâlpul de marcaj care îndrumă pe ocolul Malului Galben (17.30). Urcăm tot în față, Mircea observă micul indiciu de la Izvorul căpitanului Orlovski și mai departe pe serpentinele de grohotiș mărunt trecem de baza Hornului Nisipos și ajungem la baza săritorii de la Malul Galben. E un moment de odihnă înainte de a urca piedica de stâncă.












Inspectăm fiecare pas pe stâncă, gândim poziția mâinilor și a picioarelor pentru urcare și îl las pe Mircea să urce primul. Vreau să îl monitorizez și să îl îndrum dacă are nevoie. Nu e nevoie de sfaturi și trece cu ușurință până la primele rădăcini unde are o poziție de siguranță. Eu știam că nu e prea greu și trec fără să calculez prea mult. Chiar e ușor! Continuăm în câteva serpentine strânse deasupra Malului, urcăm pe un cablu și o brână ne aduce la ultimul pas: o urcare peste un prag de stâncă unde cel mai simplu este să folosim genunchii. Pragul are și ceva pământ și trebuie o mică forțare să îl treci! De aici e joacă de copil prin pădure, până la șaua în care întâlnim marcajul TR.

Propun o pauză de gustare și apă și facem asta vreo 10 metri mai sus, într-o altă mică șa. Două bucăți de ciocolată Laura fac foarte bine la tonus :)! 

Începe să bureze, ne punem gecile pe noi și coborâm pe poteca marcată. Până la intrarea în Hornul Nisipos începe să ne plouă bine și abia apar câteva ferestre pentru poze. Nu ne oprim și mergem mai departe. Trecem cele două cabluri fără să ne oprim și zona cu noroi trece atât de repede că ne trezim la 19.10 la stâlpul de marcaj de mai devreme. De aici e joacă până în poiana largă dianinte de asfalt. Când urcasem ne lătraseră niște câini de la casa alăturată, acum, pe ploaie sunt ascunși prin cotețe...




Un duș cald, un ceai cald și ceva relaxare cu asemenea peisaj în față (cel de jos) umplu timpul până vine Laura (pe întuneric). Mâncăm, povestim și somn...


Sâmbătă, 30.05.2020

Ne trezim după plac, în timpul mesei vin Cristiana, Marius și Bogdan și pe la 10.00 pornim la drum. Dorința lor este să ajungem la Cerdacul Stanciului. Venise și Costi și avea ceva treabă. Așa că pe seară ne vom revedea. 

Trecem pe lângă Plaiul Foii, tot povestim pe drumul pe Bârsa Tămașului și apoi pe valea Șpirlei pe marcaj BR spre refugiul Șpirla. Ne oprim puțin la izvorul de sub Șpirla și la 12.10 suntem în poiana refugiului. 






Deasupra refugiului ajungem la marcajul BR ”în trei direcții”, lăsăm BR în stânga spre Lanțuri și refugiul Grind II din creastă și până sub Umerii Pietrei Craiului vom urma același marcaj. De aici, de la primul grohotiș, vom urma marcajul TA pe sub pereții vestici ai Pietrei Craiului până la Marele Grohotiș. Din când în când le mai povestesc colegilor despre locuri. Cu pauze, cu mers, cu ultimele limbi de zăpadă, cu peisaje... La Peștera/Grota Stanciului ne vom opri pentru masă și odihnă (am mai făcut o pauză și mai devreme, la ultima limbă de zăpadă). Peisajele spun mai mult decât aș putea scrie eu aici :D!
















Colegii sunt tentați mai mult de Cerdac decât de Peșteră. Așa că îi las să se ducă la Cerdac (au făcut și un pic de cățărare pe acolo) și eu intru în peșteră. Cam de fiecare dată fac asta și acum caut ieșirea spre Moara Dracului. Am două bănuieli în două hornuri pe care ar trebui să le urc. Mă mulțumesc doar cu explorarea până în capătul cavității, fără a face escalade de unde nu mă pot întoarce. Nici n-aș avea la cine apela căci toți colegii sunt afară! Spre ieșire mă strigă Cristiana sau Laura (sigur știu că e una dintre ele) și îmi spune că sunt ceva mai sus pe potecă, la masă. OK, ies și eu imediat și merg la ei. Fuseseră la Cerdac și acum mâncăm chiar în potecă. E așa liniște și fain. Doar să nu uit de cățelușa care venise cu noi cam de pe la Șpirla! E așa o drăguță și cuminte că merită să primească ceva de mâncare și apă din căușul palmei :)! E un pic nedumerită când hotărâm să ne întoarcem și ne urmează fără să crâcnească!







Înainte de Marele Grohotiș facem stânga pe CG, întâlnim un grup care urca de la Garofița și la intersecția cu TR facem dreapta pe curba de nivel spre șaua Tămășel. Poteca e așa lejeră că tot povestim și ne mirăm de întunericul pădurii de molid. Așa este de fapt mereu în molidiș și ne imaginăm cum ar fi să mergi pe aici pe ceață. Misterios... confuz... ușor de pierdut poteca... Ajungem în poiana Tămășel la intersecția de trasee și continuăm în față pe la izvor și apoi în coborâre spre Șaua Tămașului. Mircea o luase mai repede și ne așteaptă pentru regrupare aici, la stâlp. Se cam plictisise până am venit noi agale, din vorbă în vorbă...

Înainte de poiana Tămășel ne întâlnisem cu un grup mare cu copii și voie bună. Erau și doi salvamontiști care, fiind în patrulare, au hotărât să meargă cu cei din grup pentru siguranță! Mă bucură să fiu recunoscut de salvamontiști și de un tip din grup. De fapt era anormal să nu mă recunoască nimeni într-o tură de patru zile :D!








Nu prea mai are răbdare și coboară cu Bogdan mai în față prin rugurile de zmeură. Probabil pe aici umblă și Martinică... Cert e că ei se tot lasă la vale pe pârâu și se depărtează de poteca marcată. Strig la ei să revină în muchie și doar Bogdan revine pe o curbă de nivel. Mircea tot îi dă la vale cu doi ”rătăciți” pe care îi întâlnisem pe potecă. Măcar nu e singur! Cumva ajung toți trei în Bârsa Tămașului și de acolo pe BR ne vor ajunge din urmă mai jos de barieră. Noi urcăm în stânga în Piciorul Tămașului și de aici îi tot dăm la vale pe drumul larg ce a folosit în istorie inclusiv pentru armatele turcești care voiau să invadeze Brașovul. Tot povestim și curbele drumului ne scot la barieră puțin după 17.30. Aici, la panou, un grup numeros ne întreabă ce trasee să facă și eu până seara sau a doua zi. Văd traseul de 7 ore până în șaua Funduri și cred că ar fi unul bun. Doar că ar trebui să se întoarcă în aceeași zi... Îi lăsăm să se lămurească și noi coborâm spre Plaiul Foii, cu ultimele priviri în spate, spre creastă... E așa multă lume pe aici de zici că e plimbare pe Magheru, nu altceva :)! Bine, e primul weekend cu ceva măsuri de relaxare din pandemie :)!

La cazare ne apucăm de adus apă, pregătit cărnuri și cartofi (aduși de Costi de la oraș), strâns lemne și de făcut focul. Se va lăsa cu cântare la chitară și voie bună până târziu în noapte (cred că până pe la 2.00...)

Duminică 31.05.2020

În afară de mine și de Costi, toți se trezesc devreme fiindcă au plan măreț azi: Lanțuri-Nordică-Padina Popii-Diana. Eu mârâi un pic când mă trezesc și le zic să plece și o să recuperez eu distanța. Dar mă bag înapoi la somn și mă voi trezi spre miezul zilei. Aveam nevoie de somn :D! Așa că nu mai merg după ei (aveam de recuperat mult) și abia după 13.30 voi porni din loc. Vreau să cercetez/revăd niște locuri faine și cumva mai secrete. Așa că trec de Plaiul Foii și urmez drumul cunoscut până la primii pereți ai Pietrei Craiului. Pe acolo explorez un pic potecile și nu reușesc să ajung chiar unde îmi doream. Nu-i nimic. Mă întorc la baza pereților și mă lămuresc la telefon cu dl. Dinu (Mititeanu) cam pe unde greșisem/mă oprisem. Nu-i bai, data viitoare! Munții tot acolo rămân! Cobor pe același drum și ajung cam pe la 17.40 înapoi spre Plaiul Foii. 














Am vreme să mă opresc, printre turiști de duminică, la troița ridicată de membrii fundației de infoenergetică ”Sfântul Apostol Andrei” în 2010. Mă odihnesc un pic lângă ea și apoi merg la cazare unde mă relaxez.
Când se întunecă încep să îmi fac griji pentru cei de sus. Și eu și cei de la cazare! Vremea nu se arată prea grozavă pe creastă și nici unul nu are semnal să vorbim cu ei. Vine și Costi de întreabă de ei și hotărâm să intervenim dacă nu apar până la miezul nopții. Trupa trecuse de refugiul Ascuțit și se hotărâseră să coboare pe ramura de sus a brâului Ciorânga. I-a prins ploaia cam pe la refugiul Speranțelor și mai jos ne-au dat un semn de viață. Știm că sunt ok, dar nu știm unde sunt. Stăm ca pe ace până la 23.30 când îi aud pe scări. Veniseră în regulă, obosiți și uzi. Întregi! Stăm la povești cu toții și înțelegem mai bine decizia de a coborî pe brâul Ciorânga (traseu mai scurt). Doar că nu știau cât de înclinat e brâul până la refugiu! În fine, pe la 1.00 și ceva ne băgăm cu toții la somn.

Luni 01.06.2020

Fiind ziua plecării, nu ne agităm cu nimic, strângem toate, Costi ne încântă cu chitara la focul improvizat afară și abia pe la 14.00 pornim la drum. Clasic până la Zărnești cu ultimele priviri spre creasta Crăiesei...


Mergem prin Râșnov și Pârâul Rece, trecem de podul de la Predeal și prin Bușteni începe aglomerația. Am timp să fac două poze la aceiași înnegurați Bucegi...

Laura plecase mai devreme fiindcă are drum mai lung spre casă și le propun colegilor să facem pauza de masă în Sinaia. Bineînțeles că mergem ”La Puiu” și ne alegem toți porții gigante. Abia reușim să le mâncăm în mașină înainte de a merge mai departe spre București (ajungem lejer, pe la 19.30).

Am avut toți zile de vis și ne-am făcut amintiri de neuitat! Mulțumiri colegilor și Crăiesei pentru momentele faine!