De data asta trezirea este puțin înainte de ora 7.00 fiindcă norii s-au gândit să facă un spectacol înainte de răsărit. Și tot vor face asta timp de vreo oră lăsând și soarele să iasă și să lumineze ghețarii și vârfurile din spatele cortului nostru. Lumina lui coboară încet spre platforma noastră și scoatem tenta exterioară pentru a-l lăsa să ne usuce cortul în mod natural. Asta înseamnă că mâncăm de dimineață pe saltele, afară din cort, în căldura plăcută a soarelui. Ne-am putea grăbi sau calcula totul în ritm elvețian, dar suntem acum în vacanță, în relaxare, și căutăm să respirăm cât mai mult munte și să adunăm senzații faine. De adunat adunăm și amintiri și peisaje pe retină și în suflet, dar acelea se pot face și în viteză! Pe la 12.00 mai facem o serie de poze și puțin îniante de ora 14.00 facem poza de grup și suntem gata de drum lăsând în urmă doar iarba tasată de sub cort!
În zece minute de mers suntem la stâlpul de sub vârful Gibidum. Scrie pe el 2764m, dar nu este chiar pe vârf. Propun urcarea pe vârfulețul pietros și Rebeca îmi spune că rămâne și mă așteaptă aici. Ok! Urc eu peste un prag stâncos până pe platouașul de pe vârf. Se vede tare fain, mai ales când mă așez călare pe piatra ascuțită de lângă momâia vârfului. În jurul meu se văd marii ghețari despre care tot am vorbit și marile vârfuri de pe partea cealaltă a văii Saas Vispa. Până la urmă o convin și pe Rebeca de la distanță și vine până sus pentru câteva poze :D!
Coborâm înapoi la stâlpul de marcaj de pe potecă și continuăm la stânga în coborâre pe o coamă înierbată. Așa de fain se vede linia potecii. În căldarea din stânga noastră avem surpriza să vedem un stâlp cu ceva echipament pe el. Nu poate fi altceva decât o stație meteo automatizată! La circa 2650m altitudine! Mai mult ca sigur că iarna măsoară și nivelul zăpezii adunate în căldare și cred că sunt multe momente în care stația este acoperită complet. Asta îmi imaginez doar în urma anilor-vechime pe munte! Poteca lejeră ne duce pe un prag aflat la 2600m altitudine și în fața noastră se deschide larga căldare a unui fir secundar al pârâului Biderbach. Pragul face parte din pereții numiți Gletcherweng, cumva linia ce desparte zona alpină, cu ghețari, de zona verde a văii, delimitate de altitudinea de aproximativ 2300 de metri. Întâi o coborâre solicitantă cum sunt obișnuite cele din crestele Făgărașilor sau ale Retezatului. Pe potecă dăm la un moment dat de o ultimă zonă cu gheață formată de scurgerea unui pârâiaș pe pietrele lucioase. Trecem fără probleme până în fundul căldării și apoi curbă la dreapta pe la limita vegetației. Puțin mai jos, aproape de firul apei, intuim printre ienuperi coarnele a trei capre ibex! Deci se poate confirma numele traseului ;D! Începe zona cu afine și merișoare semi-înghețate și ne mai frânează un pic din mers ;). La stâlpul de la 2274m unde se schimbă direcția Rebeca cere o pauză de masă. Ea nu obișnuiește să mănânce de dimineață (la mine e invers: mănânc serios de dimineață fiindcă nu știu unde e următoarea pauză de masă; acum este 15.45!) și se resimte. Este și normal! Sub noi își etalează trupurile zvelte o capră ibex care dispare repede în pădure și un masiv țap cu coarne imense și întoarse spre spate care, chiar dacă ne observă, își vede liniștit de treburile lui! Mulțumim, Doamne-Doamne, că ne-ai arătat minunile astea. Plus chiuitul unor marmote, în vale!
Cu altă energie, după alimentarea cu mâncare/energie, pornim la vale întâi pe o curbă de nivel și apoi pe ceva serpentine strânse prin pădure. Într-un sfert de oră suntem la Balmibodu la 2123m altitudine. Aici, fiind mai jos, este o potecă de promenadă între Saas Grund și Saas Balen și întâlnim un panou cu ceva explicații geo-morfologice. Noi facem dreapta spre Saas Grund și într-un alt sfert de oră facem stânga deasupra la Senggboden. Curând ajungem în poiana cu izvor de la Unner Senggbodu (1875m). Lăsăm la dreapta poteca spre Saas Grund și noi tot în jos ieșim prin pădure pe marginea unei pajiști. Poteca merge un pic prin pădure și apoi iese într-o traversare a poienii, printre văcuțe, spre și prin cătunul Seng. Poteca este vizibilă printre casele superbe de lemn și în câteva serpentine scurte suntem la drumul de mașină (a se înțelege asfalt) ce merge pe curbă de nivel din a doua curbă strânsă în urcarea de la Saas Grund la Saas Fee, pe sub cătunul Seng până la cătunele Inner Wald și Usser Wald. Noi decidem să coborâm mai departe spre Saas Grund fiindcă ne-am setat un obiectiv important astăzi și trebuie să ajungem la el. Sau cel puțin să fim aproape! Trecem asfaltul, intrăm în pădure și tot în coborâre printr-o pădure unde sperăm să vedem ceva animăluțe (nu vedem!) ieșim în poteca ce unește Saas Grund cu Bidermatten. Pe aici îmi povestește Rebeca de o experiență făcută la job cu un foc de tabără. Facem dreapta pe poteca bine-cunoscută de ea și ieșim curând la un drum de noroi de pe marginea apei Saaser Vispa. Avem până în 200 de metri până la podul care ne trece apa și ne scoate în spatele clădirii Poștei. Este perfect fiindcă de aici vom lua autobuzul mai departe!
Pauză cerută de amândoi pentru apă și alte detalii care nu se pot spune aici :D! Și un pic de apă și trebuie să luăm o decizie. Este ceață și un pic de vânt. Ce facem? Fie campăm, fie mai urcăm. Eu am încredere în Rebeca pentru traseu și în mine pentru rezistență. Și nu par cine știe ce condiții grele doar că sunt câteva grade cu minus și bate și vântul. Nu este foarte grav și propun să mergem, puțin câte puțin! În situații de genul ăsta chiar e nevoie de parteneri de încredere! Hai și vedem cât se poate. Treaba super bună este că, în ciuda vremii capricioase, marcajele sunt super bune (BR) și nu ai cum să te rătăcești. Doar de vreo două ori pierdem marcajul la niște schimbări de direcție explicabile prin trecerea peste niște praguri stâncoase. Stăm aproape, mai ales când mi se duce bateria de la prima frontală și a doua are lumină slabă. Toooot urcăm, fără grabă! 2600... 2700... 2800... 2853m! Am cam obosit amândoi de la mersul cu mare atenție prin noapte, dar nu avem voie să capitulăm! Cel puțin eu știu că trebuie să ajungem sus și asta îmi dă forță! Suntem la 21.50 pe linia de graniță cu Italia, la stâlpul unde vedem indicație spre localitatea Macugnaga! Ne felicităm reciproc pentru curajul de echipă! De aici Rebeca știe că nu mai este mult până la statuia Madonei și de acolo sunt niște scări care ne coboară la cabana/rifugio Oberto Maroli și la stația de telecabină de la 2810m! O las prima și urcăm pe treptele metalice fixate în piatră până sub statuia imensă a Madonei. Sau așa ne pare acum! Nu mai mergem la ea și continuăm pe treptele metalice, uneori cu lipsuri. Este nou și pentru Rebeca și pentru mine și știm că în vreo 10 minute suntem în zona dorită. Este trecut de ora 22.00, poate chiar 22.30!
Treptele ne coboară pe o crestuță stâncoasă cu puțină zăpadă și ajungem la lacurile de smarald/Logo Smeraldo. Ajungem la stația de telecabină care este, evident, închisă și ne prinde o ușoară teamă. Și este și vreo 22.30! Unde e poteca spre cabană? Știm de pe net că este deschisă... Ne întoarcem un pic și, confruntând online harta cu terenul (în Italia stau mai bine cu netul fiindcă e în UE și pe Vodafone am tarifele de acasă; în CH e foarte scump și folosesc netul de pe cartela Digi unde netul este mult mai ieftin!) și dibuim o balustradă de lemn și apoi trepte metalice ce ne coboară (cu un pic de zăpadă pe ele, deloc de speriat) în câteva serpentine până între clădirile cabanei Oberto Maroli (2796m). Vedem lumină la cea din dreapta și mergem acolo. Este doar un tip care ne primește cu căldură de montagnard. Are cazare! Bem câteva ceaiuri și apoi obținem cazare cu reducere pentru membri CAR sau alte cluburi alpine: 60 de euro în loc de 70 cât este prețul normal. Bun așa! Cu astea două reduceri la cabane și putem spune că am profitat de calitatea de membru CAR. Dar și să ajungi pe aici este de demnitatea CAR, în condițiile date! Plătim mâine totul, după micul dejun. Ne explică unde este camera, în clădirea cealaltă, mulțumim și rămâne să ne vedem mâine dimineață. Ce primire faină după orele de ceață și puțin viscol! Avem papuci de cabană, baie comună și calorifer electric în cameră. Nu mai este căldură și nu e problemă. E tare bine că nu trebuie să punem cortul pe vremea asta! Nici nu speram noi să avem așa faine condiții, aici, sus, pe granița helveto-italiană! Mulțumim iarăși lui Doamne-Doamne pentru ajutorul dat. Și să mai zici că nu există acest ajutor divin pentru cine crede în Dumnezeu și în puterea lui! Masă rapidă și somn ușor! În Italia, la 2800 de metri, cu plapumă groasă, pernă și ceva căldură!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu