Bucegi 22-23.09.2012

Bucegi 22-23.09.2012

Colegi: eu, cativa ciobani si peretii de stanca din Bucegii vestici

Acest sfarsit de saptamana e unul in care nu a vrut nimeni sa vina cu mine. Motivul e foarte simplu! Vreau sa fac un traseu prea lung pentru colegii de tura obisnuiti din Bucuresti. Poate par un pic egoist, dar daca imi stabilesc un traseu, cu greu cineva ma poate convinge sa il schimb (mai ales cand vremea si conjunctura ma ajuta la indeplinirea planului). Asadar...

Ziua 1 - sambata 22.09.2012

Deja pentru mine locul personalului/trenului Regio care pleaca la 6.27 din Bucuresti Nord spre valea Prahovei a fost luat de IR 1745 care pleaca la 6.15 din Bucuresti Nord si ajunge la Busteni la 8.00 si la Brasov la 9.00 (fara cateva minute in ambele cazuri). La 9.00 sunt in Orasul Coroanei si cu troleibuzul 23 ajung la autogara Bartolomeu (plecare la 9.28 de langa gara "de la strada") in circa 10 minute. La 10.00 pleaca autobuzul spre Bran si in 30 de minute cobor in Bran in statia de langa castel. Nu am de ce sta in aceasta zona plina de kitch-uri si pornesc spre Simon. Ocolesc castelul pe sosea, las in dreapta banda rosie spre vf Magura si cabana Curmatura, in stanga muzeul Vamii medievale Bran, in dreapta mica bisericuta din piatra si in cateva minute sunt la intrarea in Simon (10.44).

Merg cateva minute (aproape jumatate de kilometru) si caut sa opresc o masina sa scap de cativa kilometri monotoni pe asfalt. Am bafta si ma ia un cuplu iubitor de munte pana aproape de capatul Simonului. Ei raman la pensiunea la care aveau treaba si imi incep calatoria pe un drum nou pentru mine. Aproape la capatul drumului vad marcajul meu BR care urca spre Plaiul lui Lom/Valea lui Lamba (pe marcaj 5 ore pana la Padina!). Fac dreapta pe valea lui Lamba si conform hartilor de pe care m-am documentat, ar trebui sa merg cumva pe vale si sa ajung pe Plaiul lui Lom. Dupa primele doua semne nu mai gasesc nimic si ca urmare continui pe vale. Urc pana ce valea se ingusteaza si devine greu de urmat pe fir. Vad ca pe GPS poteca e pe culmea din stanga si ca urmare urc abrupt pana dau de marcaj. Continui pe culme si ies intr-o poiana lunga cu panorama faina spre dealurile Branului. Poteca ma duce iarasi in padure si curand aud latraturi din fata. Ma opresc fiindca suparatii m-au inconjurat si strig la cioban sa ii cheme. Abia ii opreste din latrat, ma mustra ca de ce nu merg cu un bat la mine si ca e prea mult ce vreau eu sa fac astazi (adica Gura Strungii, Batrana si inapoi in poiana Gutanu). Vom vedea! Trec prin defrisare deasupra turmei si in 5 minute ajung in capatul de jos al poienii Gutanu unde ma intalnesc cu marcajul CR ce vine pe culmea Plesii/Plesei (12.35).

Aici ma intalnesc cu un grup de turisti care vor neaparat sa ajunga in aceleasi locuri ca si mine: Batrana si Strunga. Le recomand sensul circuitului asa cum il voi face si eu (in sens invers acelor de ceasornic) si le spun ca ii voi prinde din urma dupa ce cobor pana in valea Bangaleasa pe culmea Plesei si revin in acelasi loc de unde am plecat. Dupa spusele lor (turisti cu viteza obisnuita), din vale pana aici se urca in 45 de minute. Eu pornesc la vale in fuga si in 15 minute ajung la stalpul din valea Bangalesei (la intersectia TR cu CR) (12.55). Multumit de bonusul asta fata de planul initial, in 30 de minute revin la stalpul din partea de jos a poienii Gutanului in ritm de "accelerat". Continui cu viteza pe BRTR pana la cabana de vanatoare Bangaleasa unde ma intalnesc cu doua grupuri de ciclisti. Unii venisera pe TG pe valea Poarta si altii pe BA pe langa valea Gutanului. In "grupul de Poarta" erau si doi evrei care au vrut sa vada monumentul militarilor evrei cazuti acum cativa ani intr-un accident. Am retinut din discutia lor ca piatra-monument seamana exact cu varful de care s-a lovit elicopterul! Vedem cu totii niste masini de teren care urcasera pe BA si imi pare rau ca nu am avut zoom sa le fotografiez numerele! Ii salut si pornesc mai departe spre "culmi". Vad marcajul BA pe care voi cobori maine dimineata si retin locatia stanei vechi (veti vedea putin mai jos ca informatia asta m-a ajutat foarte mult!). Trec printr-un palc de conifere si las in stanga TR spre Batrana si TA spre poiana Gaura (13.50).

Am impresia ca merg destul de incet fiindca nu vad grupul din fata si urc spre Gura Strungii (varianta locala pentru Saua Strunga) avand in fata Coltii Tapului si mai apoi muntele Grohotisu.

Trec pe rand de stanele de pe piciorul Merezului (aflat intre vaile Pravalisu si Pravalelor), de intersectia cu CR care vine de pe valea Pravalelor (saptamana viitoare vom merge pe aici!) si de izvorul de sub saua Strunga (care va mai avea apa doar saptamana viitoare si undeva pe la 1 octombrie va seca!) si fix inainte de sa ma intalnesc cu trei biciclisti cu care ma salut in goana rotilor. Aproape de izvor ma intalnesc uc doi ciobani care mai stau cateva zile la stana noua din Gutanu si apoi coboara cu oile. Unul din ei vrea sa urce la stana din Gaura sa isi recupereze cainii pe care i-a lasat ieri in coborarea rapida de teama viscolului. Intreb daca pot sa stau la ei la stana peste noapte si ma asigura ca "un lapte si un bulz s-or gasi" si pentru mine. Eu aveam nevoie doar de un loc unde sa pun izoprenul si sacul de dormit! Le multumesc pentru bunavointa si promit sa ne vedem pe seara la ceva povesti. Nici ei nu cred ca imi pot indeplini maretul plan pana la lasarea intunericului.

In saua mult indragita ajung la 15.30 si stau doar cat pentru o poza. Ma temeam un pic ca voi avea de mers pe zapada fiindca prognozele anuntasera ceva pudra cucateva zile inainte, dar m-am bucurat inca de iarba uscata de toamna.

Socotelile mele privind timpii de parcurs incep sa se adevereasca, las deocamdata marcajele BR si CR ce coboara la Padina si urc in viteza pe coltii Strungii Mari, ai Grohotisului si apoi, pentru prima data in viata mea, urmez poteca ce coboara spre est pe sub jnepenii de pe varful Coltii Tapului. Ma bucura si ma incanta usurinta potecii si ma indrept rapid spre saua Tapului. In sfarsit ii vad in fata pe cei din grupul din poiana Gutanu si ma apropii repede de ei. Tot urca in fata mea pe serpentinele muntelui Batrana, se pierd in ceata la stalpul ce indica valea Doamnele (TR) si ii gasesc la refugiul Batrana. Nu au chef de mancare fiindca ceata rece ii apasa, isi schimba hainele si coboara spre poiana Gutanu. Eu ma uit la ceas si sunt bucuros: am parcurs traseul estimat de mine intre seile Strunga si Batrana la doua ore de mers in doar o ora si 20 de minute! Intru in refugiu, salut cei doi montagnarzi ce vor dormi aici, mananc putin din rucsac si in 10 minute pornesc si eu la vale prin ceata extrem de deasa (16.50). Schimb insa marcajul in TR in coborarea in serpentine si apoi pe "padina de Crai" spre poiana Gutanu.

Cobor primele doua curbe in ceata si pe la cota 1800  se ridica ceata si vad frumusetea tancurilor de sub mine si pe colegii de mai devreme. Stiu sigur ca ii voi ajunge pe grohotisul ce ne desparte de jnepenii aflati undeva pe la 1700 de metri!

La marginea jnepenilor colegii de munte se apucase sa manance printre altele niste struguri mari si foarte gustosi. Le urez "Pofta buna" cum facusera si ei mai devreme cand am ramas la refugiu sa mananc si cobor printre cativa jnepeni si apoi prin padure in poiana Gutanu. La intrarea in poiana dau de un izvor foarte bogat si trec in graba pe langa el. De aici coboara valea Gutanului pe care voi merge maine dis-de-dimineata! Sub intersectia cu TA vad niste PA (doar pe o stanca) si ma gandesc ca poate asa era semnul vechi inainte de remarcare! Intre intersectia cu TA si cea cu BR intalnesc cei doi ciobani de mai devreme si le spun ca vreau sa mai ajung pana in poiana Gaura si ianpoi pana sa se intunece. "Nu ai timp! Treaba ta!" Le promit ca diseara voi veni la ei pentru cateva poze si la 18.10 pornesc pe TA spre poiana Gaura. Drumul la inceput larg se stramteaza cand ajung in dreptul vaii Catunului si ramane doar o poteca pana in poiana Gaura unde intalnesc marcajul TG ce urca spre valea Gaura si cabana Omu. Ma uit la ceas si am asa  o mare multumire: doar 40 de minute de la stalpul indicator din poiana Gutanu! Sunt un pic trist vazand si auzind cativa bikeri cu motoarele in tromba exact pe poteca pe care merg eu. Ii atentionez ca pot primi amenzi usturatoare daca sunt prinsi pe aici. Ii spun asta si bunului prieten Dorin de la Salvamont Bran, dar ei chiar nu  au ce sa faca! Imi trag sufletul cateva minute si pornesc inapoi spre poiana Gutanu, nu inainte de a revedea cu gandul traseele si peretii de aici.

Seara incepe sa se lase si parca mie nu imi pasa! Ma bucur de fiecare fosnet si de fiecare culoare ce-mi iese in fata pe cer. Doar cei ce "au amintiri" (a-propos de catecul folk "Daca n-ai amintiri") pot simti culorile de mai jos!

E 19.30 si sunt primit cu mare bunatate de mioarele carora nu pare sa le pese de inserare si cu oarecare ostilitate de primul cioban pe care l-am intalnit astazi. "Ce p...a mea stai ca momaia langa stana mea! Las' ca pun eu bata pe tine!" (scuze pentru expresie!) Probabil ca e beat si prefer sa plec desi le promisesem colegilor lui ca dorm la ei. Noroc ca retinusem de mai devreme unde e stana veche. Cobor pe marcaj si la 20.00 sunt la casuta mea linistita. Imi aranjez patul din vechea usa, pun tot felul de bete, sticle si bucati de tabla in usa stanei (recunosc ca mi-e un pic teama de urs fiindca mai obisnuieste sa mai ia cate o oaie de pe la stane si nu stiu de cand a fost parasita stana aceasta). Mananc si la 21.30 ma bag la somn baricadand usa camerei cu doua droburi de sare gasite in stana!

Ziua 2- duminica, 23.09.2012

Buna dimineata! De fapt inca e intuneric cand imi suna alarma de la telefon. Mi-am propus ca la 6.30 sa ma trezesc si la 7.00 sa pornesc la drum. Reusesc sa mai stau cateva minute la stana ca sa surprind primele raze rosii ale rasaritului mangaind Craiasa (intentionat poza e inclinata!).

Urc pana la intersectia cu BR ("obsesia" de a parcurge integral traseele in special cele pe care nu am mai fost), revin sub stana si pornesc la vale in paralel cu apa Gutanului pe BA. Pana in Bran ar trebui sa fac prin Simon 3 ore! Parca cineva imi intoarce privirea spre pereti si vad cursa pernitelor noroase ce se grabesc sa vina dinspre zona inalta.

Drumul forestier ma duce rapid la vale vreo 20 de minute dupa care marcajul iese in dreapta unei curbe late. "Mirosul" potecii ma duce direct pe culme in jos chiar daca par sa nu mai fie marcaje. Ies in cateva minute intr-o poiana de-a lungul culmii si gasesc un marcaj in stanga jos la marginea poienii si un culoar care pare sa continue poiana. Urmez acest culoar si in alte cateva minute ajung la capatul drumului pe care il vazusem acum cateva saptamani cand am dormit (tot solitar) cu cortul la separarea vailor Gaura si Simon. In stanga vad locul unde am innoptat si parca mai ieri a fost! Ma uit la ceas si ce vad : doar 40 de minute din poiana Gutanu! O parte din "descoperire" e dusa la bun sfarsit. De aici incepe plictisitorul drum de vreo 3.5 km pana la intrarea in Simon si apoi inca 3 km pana la bisericuta mica din centrul satului. Cred ca as mai avea doar 500 de metri pana la soseaua principala! Planul meu e insa altul : sa urc pe la casa Balaban si schitul Bran! Pe indicator scrie 30 de minute pana la casa Balaban si 15 minute pana la schit. Pornesc pe ulita stramta, trec paraiasul ce desparte valea Simonului de muchia Balaban si urc in ritm destul de alert pe drumul de coasta. In 30 de minute ajung la casa Balaban. Aceasta e frumos aranjata si primitoare. Poate alta data!

Asa cum ma asteptam, continui pe culme si in 5 minute ajung la intrarea in schitul Bran in cantecele maicutelor. pare o cu totul alta lume fata de localitatile de jos din vale. Cumva gandul imi zboara pentru cateva clipe la catunele si linistea din Apuseni (pe unde nu am umblat inca suficient de mult!).

Schitul este printre cele mai noi asezaminte monahale. A fost infiintat in 2006 poate nu intamplator in locul "imbibat de sangele si osemintele ostasilor romani cazuti in luptele de rezistenta purtate de-a lungul culoarului Rucar-Bran in Primul Razboi Mondial. De altfel, intru cinstirea jertfei tuturor eroilor neamului romanesc a fost inaltata in imediata vecinatate a bisericii o troita comemorativa sfintita in anul 2009 de catre IPS Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului" (din pisania bisericii).

Am eu multe de facut astazi, dar cateva clipe de rugaciune sunt binevenite intr-o zi de duminica. Las rucsacul si betele pe o bancuta, intru in micul schit si simt credinta la ea acasa. Dogmele sunt respectate (din cate stiu si eu) : barbatii stau in dreapta bisercii, femeile in stanga, toti asculta cantecele ingeresti ale maicutelor! Multumesc Domnului in gand pentru ca m-a adus prin aceste locuri si pornesc mai departe, nu inainte de admira florile ce impodobesc intrarea in biserica.

Las in spate imaginea Craiesei, mai merg 10 minute pe culme si ajung la padure pe drumul de acces auto la schit (pe care il vazusem in Simon la circa 2 km de soseaua principala) (10.00). De aici incepe urcusul abrupt. Urc constant si mult prin padure si simt cum setea isi face simtita prezenta in gatul meu. Si nici nu prea mai am apa pentru ca nu m-am invrednicit sa iau de la paraiasul de mai jos. Asta e, Cezare, ti-ai facut-o cu mana ta; acum indura! Urc, urc, urc si parca panta nu se mai termina! Dupa vreo ora de urcat asiduu pe marcaje ies la un drum de TAF. Si de aici ia semnul de unde nu-i! Nici in stanga in sus, nici in dreapta in jos nu se vede nimic! Logica imi spune sa merg in sus pe drum chiar daca nu mai am semne. Probabil ca dupa directia semnelor gasite mai sus, ar fi trebuit sa fac dreapta si apoi cine stie pe unde sa continui urcusul. Urc vreo 5 minute si se gata drumul. Si acum? Continui in sus pe panta din ce in ce mai mare (cred ca in unele locuri trece de 45 de grade) si gasesc poteca dupa poteca in sus in serpentine. Urc pe sub niste turnuri de stanca ascunse in padure si ies intr-o sa luminata (11.30). Cu siguranta nu au ajuns multi in acest loc. ma opresc cateva minute pe un tanc si gasesc ultimele guri de apa pe fundul unei sticle. Fericire data si de apa si de culmea Clincii care vede in departare in stanga!

Tin culmea in sus in dreapta, ajung pana in varful Goga si cobor in aceeasi directie de mers sperand sa ajung intr-un loc cunoscut. Tot cobor si cobor pe pante care se apropie de cea amintita mai sus si imi vine inima la loc : aud zgomotul unor bikeri! Imi e greu sa spun asta, dar m-a bucurat pentru cateva momente prezenta lor acolo fiindca am o sansa sa ma ghideze sa ies bine! Doar cateva momente fiindca dupa aia am vazut dezastrul lasat de ei. Dau in poteca marcata cu CR mai jos de motoarele ambalate si gasesc un izvor si o sticla de jumatate de litru langa el. Imi e greu sa dau rucsacul jos si beau din sticla asta lichidul vietii! Continui sa urc spre cei patru motociclisti si se mira de viteza mea. Si de faptul ca sunt singur prin "padurea plina de ursi" :D! Imi spun povesti cu ursi ca sa ma sperie. E clar ca sunt doar oraseni care au navalit pe sarmanul Munte! Doar le spun ca strica poteca si pornesc mai departe in sus. Nu indraznesc sa spun mai mult fiindca sunt in stare sa ma ia la bataie la cat de matahale sunt! Ma depasesc cu caii lor putere si dispar in fata cu zgomotul lor nesuferit. In 10 minute gasesc intersectia unde ar fi trebuit sa ajung pe marcaje si cateva minute mai sus sunt in saua Polite unde a fost demult o cabana de vanatoare (12.30). Stiu locurile acum si continui in coborare spre valea Gaura. De fapt aici am fost la cca 1600 de metri, urmeaza o coborare aparent interminabila de vreo suta de metri diferenta de nivel si apoi urcare spre poiana Gaura. In urcare intalnesc iarasi motociclistii obositi dupa efortul depus. Eu in schimb "cu picioarele alea 46-47" trec pe langa ei neobosit, ies pe o mica platforma dupa care urmeaza o usoara curba de nivel pana in valea Gaura. Ma depasesc si pe aceasta curba si ii las sa se duca. Duca-se ... ! La ora 13.00 ajung in partea nordica a poienii Gaura. Motorizatii au trecut spre Gutanu, ma uit cu sictir spre ei stiind ce a facut alt motociclist ieri pe acolo si prefer sa ma bucur de imaginea partii inferioare a vaii Gaura.

Ma bucur ca am ajuns pentru a doua oara aici si am o intalnire placuta : unul dintre ciobanii tineri de ieri ma saluta cu bucurie in mijlocul poienii! A venit sa isi recupereze cainii si s-a dus baiatul al tanar pana sus in Gaura sa ii ia! Acum e un pic ingrijorat ca ar fi trebuit sa se intoarca! A plecat de vreo doua ore! Ii explic toata situatia de aseara, e uimit si dezamagit de atitudinea batranului cioban si in schimb noi ne intelegem foarte bine. Se ofera sa imi arate un izvor ascuns potecii daca il ajut cu foc sa isi aprinda o tigara. Gata, ne-am inteles! Cobor dupa el pana la izvor, curata un pic izvorul, isi umple o sticla si eu pe amandoua si ii dau bricheta promisa. Stiu ca vazusem si ieri la ei un pachet de tigari rupt fix pe jumatate si il intreb de ce face asta. "Ca nu pot fuma o tigara intreaga si as arunca jumatate!" Ce gandire simpla si corecta! Revenim la stana si tot nu a venit mai tanarul lui coleg! Ma roaga sa ii mai dau bricheta sa aprinda focul in stana pana ii vine camaradul de munca. Are atata abilitate ca instant se umple stana de fum si se aprinde o ditamai valvataia. Un bustean gros va tine pana diseara focul aici!

Imi salut prietenul de ocazie promitandu-ne sa ne mai intalnim si anii viitori pe aici (caci peste cateva zile vor cobori cu animalele pentru iernat) si la 13.45 ies definitiv din poiana Gaura pe drumul pe care am venit mai devreme. In 25 deminute sunt in saua Polite si nu stau doar cateva clipe pentru a admira varful Pantecele (1705m) in stanga mea si peretii inferiori ai muntelui Gaura in dreapta.

Pornesc la vale la 14.10 si in doar o ora ajung jos in valea Poarta. Pe ultima parte de drum se formeaza un larg drum de TAF si ma intalnesc cu doi barbati imbracati in verde (dau impresia de padurari). "Nici o pustoaica, nimic cu tine?" "Nu s-a-ndurat nici una". La asa distante si  plan chiar ca nu se baga nimeni! Drumul imi aduce aminte de o tura mai veche cand unei prietene ii "tremurau" pe aici picioarele de frica ursului. Stie cineva daca masina marca Suzuki BV 12 BDY apartine vreunui ocol silvic sau vreunor padurari?

Fac pauza pentru cativa biscuiti si cativa stropi de apa cu lamaie gasiti pe fundul unei sticle si la 15.15 pornesc la vale. In 20 de minute trec de drumul de acces spre partia Bran si sun la taxi BZY sa ma duca cel putin pana in Bran. Vine masina si pana la urma merg cu el pana in Rasnov ca sa fiu sigur ca ma intorc cu trenul spre Brasov si Bucuresti. Cursa ma costa vreo 35 de lei si biletul la tren mai apoi doar 3.5 lei. Iau trenul la 16.18 spre Brasov, in Cristian se strica trenul si ne transbordam in altul si la 16.50 ajung in Brasov. La 17.20 ma urc in IR si putin inainte de ora 20.00 sunt in Bucuresti, bucuros de reusita unei ture destul de inaccesibile in Bucegi in doar doua zile! 

Ca de obicei am vazut locuri noi, am revazut locuri umblate (si chiar am intrepatruns cele doua intr-un mod placut), am cunoscut oameni de valoare si in special am putut "imbratisa" Muntele atat de plin de viata si energie!

Cu multumiri pentru lectura, va invit (cel putin virtual) si la turele ce vor urma!

Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Traversand Bucegii iernatici 19-21.12.2011

Colegi de tura: Radu Antonescu, Cezar Partheniu

In tonul de iarna dat de celebrul cantec de iarna "O, tannenbaum!" (http://www.youtube.com/watch?v=LieDB2SG5To&feature=related) am reusit traversarea Bucegilor pe mult dorite carari. In randurile ce urmeaza vom vedea pe unde ne-au purtat pasii in trei zile feerice. 

Eu as vrea sa plec cat mai mult si, cum in we am avut treburi casnice, a trebuit sa stau in Bucuresti. Radu a fost pe munte si inca mai vrea sa plece. Asa ca pica la tanc dorinta lui de a pleca in primele zile ale saptamanii. Vorbim de traseu, stabilim sa mergem trei zile si, asa cum am inceput sa fac in ultima vreme, in conditiile in care vremea se anunta a fi cu dus-intors, construiesc traseul aproximativ pe GPS. Aleg pe cat se poate traseul pe culmi montane fiindca riscul formarii avalanselor scoate din plan trasee pe vai sau pante prea inclinate. Cu lectia facuta si punctele de dormit stabilite, analizam variantele de transport si hotaram sa plecam cu InterRegio pentru a avea cat mai mult timp pentru traseu.

Ziua 1 - luni 19.12.2011

In mod neobisnuit plecam dimineata cu InterRegio la 7.10 din Bucuresti (in loc de personalul/Regio de la 6.27). Avem de platit mai mult, dar stim ca ajungem mai repede in patria Muntelui. Trenul ne duce rapid pana in primul oras din Romania normala (Brasov) in jurul orei 10.10 (20 de minute intarziere care imi aduc aminte ca totusi sunt in tariosara noastra si nu in ceea ce ne-a ramaas tuturor in minte din tarile vest-europene). Dupa o placuta si surprinzatoare intalnire in gara cu prietenul nostru George Porancea, mergem cu autobuzul la autogara 2 (Bartolomeu) si mai departe luam prima cursa locala care ne duce in Bran (daca imi aduc bine aminte, plecarea din Bartolomeu este la ora 11.00 si costa 3 lei de persoana). Soferul e binevoitor si la rugamintea noastra ne lasa direct la intrarea in Simon (el are cursa pana in Moeciu). Ne strangem rucsacii si la 12.00 pornim prin lungul Simon spre valea Gaura. Cam pe la mijlocul satului trecem de biserica si lasam in stanga marcajul CA (care merge spre Omu si Padina pe la schitul Bran si casa Balaban) si continuam printre casele din ce in ce mai rare. In jurul nostru vad plaiurile pe care s-ar putea face plimbari de o zi cu schiurile de tura si ceva clipe din istoria crestina. Radu nu intelege de ce sunt eu atras de cruci si biserici si fac poze peste tot. In fond fiecare piatra din acestea este o istorie in sine si daca ar putea vorbi, multe ne-ar spune! Pe o alta cruce am gasit un frumos text cu tenta religioasa: "Sfanta cruce tu ne-ajuta in necazuri si dureri, inima ne-o fa avuta cu dulci mangaieri!"

Aproape la iesirea din localitate gasim o harta pusa de asociatia "Friedrich Deubel" la locul unde se separa BR ce urca spre cabana padina plin Plaiul lui Lom de TG pe care noi urcam spre valea Gaura (13.10). Noi iesim printre ultimele cladiri si incepem sa urcam pe drumul forestier, deocamdata uscat complet. Cam intr-o jumatate de ora apar primele limbi de gheata si curand tot drumul va fi un mic patinoar. La ora 14.00 trecem de o bariera alb-verde si dam de un stalp de marcaj : BA spre Padina si TG in continuare spre Omu. Urmam al doilea marcaj conform planului de acasa.

Peste cateva minute vedem pe stanga drumului un monument ciudat. ne apropiem si deslusim desprecce e vorba: e un monument ridicat victimelor accidentului din iulie 2010 cand un elicopter s-a izbit intr-un exercitiu comun al Fortelor Aeriene Romane si Israeliene. 

"Ei n-au fost despartiti cu vrednicie-n viata, in moarete laolalta, mai sprinteni se vadeau decat vulturii si mai purternici decat leii!" (Cartea a doua a Regilor, 1:23). Suntem pe de o parte emotionati de amintirea evenimentului si pe de alta parte intrigati de constructia in sine. Pai in parcuri nationale noi, "amaratii" ce cutreiera muntii in lung si-n lat nu avem voie sa calcam in afara drumurilor si potecilor marcate si aici au venit multe masini ca sa construiasca acest monument in interiorul parcului? Chiar gasisem mai devreme un panou cu "Acces interzis" cu mijloace motorizate in arii protejate in afara drumurilor publice. Ori aici Parcul Natural Bucegi e arie naturala protejata - sit NATURA 2000!

Continuam pe langa pojghita de gheata din ce in ce mai groasa, urmam drumul care uneori iese din firul vaii si zapada incepe sa creasca in grosime. La iesirea in poiana Gaura avem parte de prima zapada ce aduce in iarna!

E ora 15.45 si ne dam seama ca vom merge pe intuneric spre refugiul Strunga. Vremea se anunta a fi destul de aspra si se va confirma putin mai incolo. Deocamdata peisajul putin difuz e fantastic si totusi timpul ne indeamna sa mergem mai departe dupa cateva poze. 

Schimbam culoarea marcajului din galben in albastru si astfel pe TA spre poiana Gutanu (sectiune de traseu noua pentru amandoi). Am fi putut sa scurtam pe BR sau BA spre Padina, dar am tinut amandoi sa facem bucatica asta intre poienile Gaura su Gutanu! Prin alternante de padure si poieni pline de zapada ajungem la inserat (17.00) la intrarea in poiana Gutanu. 

Frigul, vantul si intunericul ma vor opri sa mai fac poze de acum incolo. Va trebui sa razbim spre saua Strunga. Tinem curbe de nivel (asa cum marcasem si pe GPS) pe intuneric si ne indreptam in directia in care ar trebui sa fie mai departe poteca. E intuneric si viscol si Radu are inspiratia la intrarea in padure sa coboram putin la ceea ce vazuse a fi poteca. Asa si este si de acum mergem pe BR spre saua Strunga. Asta inseamna ca am evistat pe sus intersectia din poiana Gutanu si astfel semnul nostru s-a schimbat din mers! Mai avem 1.5 km doar pana in sa (in linie dreapta) si viscolul de la iesirea din padure ne va tine pe loc de multe ori. Bine ca stim directia si rezistenta si hotararea ne duc in sa abia la ora 19.50 (aproape 3 ore!!!). Suntem fericiti si speram la vreme mai buna maine! Acum sunt -5 grade afara si viscol! Coboram la refugiu, Radu se schimba, mananca cateva smochine si se baga in sac sa se incalzeasca. Eu incalzesc un litru de apa si il pun in termos (asta dupa ce il golim de ceaiul fierbinte), topesc zapada pentru inca trei litri de apa si fac din ultimul litru o supa de "viermisori" (supe gen Vifon). mancam amandoi si pe la 22.15 ma bag si eu in sac impreuna cu aparatul foto, acumulatorii, sticla de doi litri de apa si bocancii. Pana pe la ora 5.00 motaim amandoi si abia atunci reusim (cel putin eu) sa adormim. Asta pana la ora 9.15! 

Ziua 2 - marti 20.12.2011

Lumina trece timid printre scandurile din dusumea si prin crapaturile peretilor si ne aduce in fata o noua zi. Ne trezim la -2 grade, mancam, strangem bagajele, facem poze matinale pe o vreme mult mai buna decat speram (soare intermitent) si putin dupa ora 11.00 suntem gata de drum. Graba nu e foarte mare fiindca stim ca vom avea putine ore de mers astazi pana la Bolboci. Doar ca drumul e nou si trebuie sa fim atenti la orientare!

Lla 11.15 luam rucsacii in spate, urcam in sa pentru ultimele poze spre vest si mai departe ne vom indrepta spre saua Strungulita. 

 Westwand

 Cu ochii spre Craiasa...

... si spre batrana Leaota

 La drum!

Alternam norii albi si ceata cu soarele si mergem de multe ori dupa GPS si stalpi. Inainte de sa facem stanga, coboram pana sub varful Tataru intr-o mica sa de unde schimbam iarasi directia spre sud. Pe curba de nivel trecem pe sub Tataru (a se remarca marcajul PG inexistent pe harti) pe la obarsia unei frumoase vai in S.   

In saua de dupa varf se insenineaza un pic, prilej cu care mai aruncam cateva priviri in spate. Varful Tataru apare vag precum unul din gigantii lumii (cu referire la "Cucerirea gigangilor lumii" scrisa de Marcian Bleahu, Mircea Bogdan si Gheorghe Epuran) alaturi de lungul perete vestic ce merge din Strungulita pana in varful Doamnele. Salutand zona inalta a Bucegilor vestici, continuam putin pe marcajul PG si (in aparenta lui Radu care ar fi vrut sa vada unde duce acest marcaj) urcam direct spre culmea muntelui Deleanu. Asa facusem traseul pe GPS si vroiam sa mergem cat mai mult pe acesta.

De pe varful cel mai inalt al acestuia identific plaiul Mircea pe care ar trebui sa mearga memorialul "Nae Popescu" si confirm traseul cu GPS-ul. In sud vedem culmea muntelui Lucacila si cine stie ce o mai fi dupa el. Poate vreodata oi ajunge prin aceasta parte mai putin umblata din sudul Muntilor magici! 

Coboram pana intr-o sa unde regasim PG ce continua spre sud (alt motiv pentru viitoarea tura de care am pomenit in randurile de mai sus) dam de crucea dedicata lui Nae Popescu (moment de reculegere pentru cel ce a murit marcand traseul de legatura intre Sinaia si Moeciu). Ma inclin cu respect pentru acest OM si  pornim in continuare in linie dreapta descendenta pe plaiul Mircea/Mircii. 

"...hoinarind asa pe o carare

Cand o cruce-n cale-ai intalnit

Nu uita sa pui macar o floare

Pentru cel ce muntele-a iubit"

Eu avand pasul mai mare, prind ceva viteza si placere la coborare (pe schiuri cred ca ar fi potrivita o tura pe aici!) si caut sa tin urma cat mai dreapta pe muchia Mircii. 

La intrarea in padure avem placuta intalnire a marcajului TR (pe care l-am cautat pana acum) si urmam marcaj cu marcaj prin padure. De multe ori brazii cei frumos impodobiti cu globuri si beteala bogata data din Cer ne acapareaza intr-atat incat nu mia suntem atenti la pasi. Avem privirea plimbata de frumusetea ce ne inconjoara.

La un moment dat pierdem marcajul si coboram pe un fel de drum forestier direct pe piciorul Mircii prin padure spre lacul Bolboci. La ora 15.00 iesim la ultima curba a drumului ce vine de la Padina (drum auto marcat cu CA). 

Ne intoarcem circa un km pana la punctul de plecare al memorialului (data urmatoare voi urca pentru a vedea exact pe unde e traseul) si apoi inca un km pana la cabana Bolboci. 

Ne cazam cu ideea de a ne mai plimba dupa masa (40 lei/pers in camera cu 2-4 paturi si camera matrimoniala si 30 lei/pers in camera cu 10 paturi). Ce sa mai ne plimbam ca s-a lasat seara! Masa, caldura din camera si oboseala ne fac ca la ora 19.00 sa picam de oboseala. Vom dormi 12 ore pana cand suna telefonul de trezire. 

Ziua 3 - miercuri 21.12.2011

Inca e noapte si abia la 7.20 se lumineaza de ziua! In fond e cea mai lunga noapte din an (in Romania) si ne-a si lasat sa ne si odihnim pe indelete! Mancam cate ceva din bagaj, stragem totul si la 8.10 suntem in fata cabanei pentru ultima (si lunga) etapa a turei. Parcurgem barajul si pornim in stanga pe CG ce ar trebui sa ne duca pe langa vf Nucetu la cabana Varful cu Dor. 

Doar ca pierdem intrarea in padure (stiu ca alta data am coborat pe aici si totul era cat se poate de clar) si continuam pe drum (pe stanga lacului in sens geografic) pana la capatul lacului. Simt nemultumirea lui Radu ca am ratat semnul, dar nu mai avem ce face! Urcam pe drum cel mai sus pana deasupra Cheilor Tatarului si tot cautam vreo varianta de a urca spre platou spre varful Nucetu (10.15). De aici vedem jos Padina si ne gandim cat de mult avem de coborat. Asta e, nu avem ce face fiindca nu e alta solutie!

Drumul ne coboara dupa Cheile Tatarului si turbaria Laptici si se uneste cu drumul clasic marcat cu CA ce vine de pe partea cealalata a lacului (pe aici voi veni la inceput de ianuarie cu schiurile).

Drumul de masina ne duce prin niste mici chei pana la drumul forestier Laptici inchis cu bariera. Stiind ca trebuie sa ajungem in saua/zona Laptici, caut sa aflu de la Romeo (prin telefon) unde urca acest drum. Si el banuieste ca se inchide si ma sfatuieste (de fapt imi intareste ideea "fixa") sa urcam pe BR pana in platou si apoi prin Valea Soarelui si Valea Dorului spre Sinaia. Inainte de acest pod este o noua cruce de marmura cu traducerea inscriptiei mistice "NIHIL SINE DEO".

Dupa cabana Diana facem dreapta pe forestierul ce ne duce spre baza Plaiului lui Pacala si mai departe pe BR in sus. Intr-o ora ajungem in saua Laptici (rememorand tura pe care am facut-o in decembrie 2009 in coborare pe acest traseu). E un peisaj fain si totusi neplacut! Alb peste tot si de pe la 1900 e alb deasupra noastra! Traversam platoul urmarind stalpii si ajungem la noua statie de gondola de la "Valea Soarelui" (baza vaii Dorului) (14.10). Radu porneste in fata pe marcaj BR/CG pe firul vaii si apoi vom urca amandoi in noua partie aproape de cabana "Valea Dorului".  In 30 de minute suntem langa cabana si urcam direct in saua Dorului pentru a evita Miorita (din lipsa de timp). In sa vantul incepe sa bata si temperatura coboara la -5 grade Celsius. Nu stam deloc desi setea si foamea cer asta si coboram pana la statia de jos a fostului telescun ce urca pe Varful cu Dor acum multi ani. La masa prindem chiar -6.2 grade Celsius. Ne adapostim de vant, mancam ceva ciocolata/curmale, bem putina apa si la vale! Tinem marcajul BR pe drumul de iarna pana la cota 1500 si apoi direct pana la 1400 (16.15). De aici ii dam bice pe partia noua pana la statia de jos de la gondola (nu e inca zapada buna de schi aici) (16.50). Nici o partie nu e era deschisa! Coboram pe noapte prin Sinaia pana la gara si cu trenul Regio clasic (17.57) ajungem in trei ore "acasa" in "draga" capitala.

Date strict tehnice: zapada nu a fost de coltari, 52 km parcursi, 14h 55 min mers, 6h 35 min pauze, temperatura minima -6.2 grade, basici la ambele calcaie si multa energie acumulata pana la urmatoarea iesire!

Inchei povestea cu un link catre "Frumusetea iernii"! http://www.youtube.com/watch?v=nJBeoeujsJw&feature=related