Mi-e dor de munte că nu am fost de multă vreme. Adică de aproape zece zile :D! Așa că merg acolo unde sunt acasă: refugiul Florei! Parchez mașina pe marginea drumului de pe valea Florei și pornesc pe druumeagul arhi-cunoscut, marcat cu BR. Bine, sunt o grămadă de marcaje BR pe aici. Cel mai vechi, original, urcă de la cantonul Florei spre culme... În fine, nu fac aici apologia marcajelor din Baiului :D! Trec pe lângă fosta păstrăvărie a castelului Posada, reședința de vară a Bibeștilor și urc prin poiana intermediară și apoi pe muchia Florei până la refugiu. Faină trecere de la iarnă la primăvară...
Scurtă pauză și continui spre stâna Florei printre arbuști țepoși. Abia reușesc să trec printre ei... Cobor la stână și, după o scurtă explorare/verificare a stânei (este de 2-3 oițe!), pornesc la vale pe lângă țarcul de mai jos de ea. Cumva găsesc niște drumeaguri care mă duc un pic ocolit la izvorul de sub paltin. De aici sunt drumuri de exploatare largi care mă cobor prin câteva poieni lungi în drumul de pe valea Florei, ceva mai sus de cantonul forestier. Trec printre câinii de aici și de niște tăietori de lemn și ajung la mașină. E incredibil cum, după atâtea ”vizite” la Florei, tot găsesc drumuri noi. Și mai am câteva variante, dacă stau să mă gândesc puțin :D!
E prea devreme să merg acasă. Hai să caut drumul spre o cascadă pe care am văzut-o de multe ori din tren și nu aveam cum să mă opresc. Pe net și Google Maps o găsiți drept ”cascada Posada”. Pentru asta cobor spre Comarnic și după curba mare fac dreapta spre schitul Lespezi. Fusesem cu altă ocazie aici! Acum, după ce trec Prahova, merg la dreapta și o țin tot înainte pe strada Podul lui Neag (sigur nu are legătură cu Neagu care a fondat așezarea Câmpu lui Neag :D de pe Jiul de Vest). Trec un pod de lemn sub care văd ceva aflorimente foarte faine și peste vreun kilometru trebuie să mă opresc: drumul este rupt pe jumătate de o alunecare de teren. De aici îmi confirmă un tip care dormea în mașină că se poate merge pe jos până la cascadă. Mulțumiri și pas întins :)!
Trec pe sub halta Posada și pe lângă mini-hidrocentrala Elsid Sinaia 1 și văd un drum ce coboară la apă. Îmi pare interesant și cobor pe el. Dau de un afloriment foarte fain, cu straturi înclinate în mai multe direcții. Clar nu se vede aflorimentul de la șosea sau din tren și poate e mai bine. Se vede doar pe malul drept ceea ce geologic se numește ”straturile de Sinaia”! Vă las mai jos poze ale acestei faine descoperiri. Și dacă mergeți cumva după scriitura asta, vă rog să păstrați locul cel puțin așa cum îl găsiți.
Drumul continuă lejer prin lunca Prahovei, lasă pe firul Prahovei un prag de protecție la viituri și apoi trece pe sub podul de cale ferată. Surprind și un tren de marfă pe pod. Vedeți mai jos. După pod sunt niște diguri de protecție anti-viitură, ceva afloriment pe malul stâng și... cascada mult dorită. Este superbă, în mai multe trepte și cu podoabe de gheață în special de la ultima treaptă în jos!
La întoarcere mai fac câteva poze la aflorimente, la o bucată de lemn carbonizat/pietrificat și la scările care urcă la calea ferată în aval de halta Posada.
O dată ajuns la mașină, sunt tare mulțumit de descoperirile făcute și merg spre casă cu sufletul și mintea încărcate cu noi comori! Sunt comori care nu se pot contoriza în cifre, ci în trăiri :)!
