luni, 30 septembrie 2019

Hüttau, Budapesta, București 14-15.06.2019

Ne trezim devreme fiindcă avem ceva drum de făcut astăzi. Pe la 7.00 ies puțin afară pentru a respira aerul răcoros de munte. Și pentru a admira Hochkönigstock din vest și pădurile din fața pensiunii prin care sunt pârtii de schi. Greu de observat! Mai fac câteva poze în interiorul frumoasei pensiuni (și pe balcon, de ce să mint!) și am parte de o surpriză foarte faină: îmi spusese ieri Hubert că are o angajată româncă și mă întâlnesc cu ea pe scări. Amândoi suntem bucuroși să vorbim românește și îmi spune că lucrează de trei ani aici. E foarte mulțumită fiindcă aici totul se desfășoară normal, nu există stres din partea angajatorului. Toate merg bine și fiecare își face treaba în ritmul personal. 




După micul dejun foarte bogat, mulțumesc gazdei și la 8.00 pornim la drum. Avem mulți kilometri de făcut (vreo 600 de kilometri!). Până în Salzburg admirăm munții, fac câteva poze castelului Hohenwerfen și continuăm pe A1 spre Viena (cu câteva poze când trecem pe lângă lacul Mondsee). Din dreptul orașului Linz intrăm pe valea Dunării, lăsăm pe stânga abația de la Melk, ocolim Viena pe A21 și continuăm pe A4 și apoi M1 în Ungaria pe lângă Györ și intrăm în Budapesta prin Buda cam pe la 16.30. Vom face un circuit cu autocarul cu o surpriză din partea șoferilor și pentru mine și pentru grup: o pauză la Bastionul Pescarilor! 

Circuitul cuprinde dealul Gellert, Podul Elisabeta (Erzsébet híd), malul Dunării, palatul Gresham, Podul cu lanțuri (Széchenyi Lánchíd), Parlamentul și zona Bationului Pescarilor (Halászbástya). După cum spuneam, șoferii ne lasă chiar sub bastion (Hunyadi János útca) și de aici urcăm pe scările monumentale până sus în piața Szentháromság tér. Le povestesc puțin de breasla pescarilor, de biserica Mátyás și de Sf. Ștefan a cărui statuie este în mijlocul pieței și las ceva timp pentru poze. 







Mai avem ceva de văzut înainte să mergem la cazare. Coborâm prin spatele dealului Buda și e cât pe ce să facem un accident: un tip cu motoretă a ieșit fix în fața autocarului fără să se asigure. Noroc că șoferul e vigilent și oprește brusc. Se sperie un pic turiștii mei și imediat apreciază viteza de reacție și siguranța șoferilor. De unde până acum tot ziceau că șoferii fac programul :)...

Pe Margit krt. coborâm la Podul Margareta (Margit híd) care schimbă unghiul pe Insula Margareta (Margitsziget), revenim pe malul Dunării și din Széchenyi tér facem dreapta pe József Attila utca, trecem de biserica Sf. Ștefan (Szent István Bazilika) și intrăm pe Andrássy útca. Bulevardul Andrássy útca este monument UNESCO din 2002 și cuprinde pe cei 2.3 kilometri case în stil neo-renascentist sau vile cu fațade și interioare impresionante. Bulevardul ne duce în parcul orășenesc (Városliget). Aici ne vom opri pentru ultimele poze în Piața Eroilor (Hősök tere). Să nu uităm de linia de metrou care merge pe sub Andrássy útca, și ea monument arhitectural la fiecare stație.

În Piața Eroilor este un vânzător de magneți care a văzut că avem număr de România și ne spune în română un pic stricată: Magneți cu Budapesta. Un euro sau cinci lei! Cinci lei! Iau și eu 2-3 magneți conștient de păcăleala cu prețul. Mergem la Monumentul Mileniului pentru poze. Acesta marchează 1000 de ani de la așezarea ungurilor în Câmpia Panoniei în 896. Pe cele două colonade semicirculare sunt sunt statui ale principalilor suverani din istoria maghiară. 


Facem pozele de rigoare și ne îndreptăm spre hotel. Aș fi vrut să mă duc la Dandár Gyógyfürdő, cea mai apropiată baie termală publică pentru un pic de relaxare și îmi dau seama că e prea târziu. Așa că mă mulțumesc cu o pizza picantă și două beri ungurești, comandate prin recepția hotelului. Cred că merit relaxarea asta după toată agitația. Am colegi care s-au dus în oraș și s-au întors seara târziu. Oricum stabilisem plecarea pentru dimineață, inclusiv pauza pentru micul dejun (iarăși foarte bogat).

În ultima zi pelcăm dimineață fiindcă avem  drum lung până la București. Pe parcurs vor coborî colegii care urcaseră în alte stații și, cu pauzele de rigoare, ajungem după 12 ore de drum în București!

Mulțumiri agenției Christian tour pentru organizare, șoferilor pentru ajutor și înțelegere și turiștilor din grupul meu pentru colaborare! Împreună am adunat noi și noi amintiri! 

München, Salzburg, Hüttau 13.06.2019

Până în München avem 125 de kilometri și îi facem în 2 ore. Autocarul rămâne în parcare pe marginea râului Isar (în fața Insulei muzeelor) și avem un conflict în grup. Toți se plâng de timpii scurți pe care i-am avut în fiecare zi pentru vizite. Îmi pare rău de reacția mea, dar nu mă mai pot abține. Le spun să hotărască ei timpul și atunci eu nu îi mai ghidez. Poate și ridic un pic tonul :(! Ba prea mult timp, ba prea puțin. Le ofer un timp extrem de mare. Nici aia nu e bine! Șoferii îmi iau apărarea și ajungem la un timp comun: plecare la 14.30! Deja e prea mult și așa! Eu fiindcă am mai vizitat centrul le spun că în maxim două ore putem fi înapoi la autocar. Fie! Rămâne așa! 

Mergem înapoi până la Ludwigsbrücke și de aici intrăm spre orașul vechi. München este capitala Bavariei și își trage numele de la monch (călugăr). În interiorul primăriei vom vedea simbolul călugărului. Și nu numai! Pe fiecare canal este călugărul fondator. Sunt într-un oraș pe care l-am vizitat și am nevoie de foarte puține informații extra. Știu ce să le arăt turiștilor, mai mult decât e în planul agenției. 

Trecem pe lângă Isartor, poarta vechiului oraș dinspre Isar și pe strada Tal ne îndreptăm spre Marienplatz. Le arăt primăria veche cu turnul în care este Muzeul Jucăriilor. Le arăt statuia Juliei Capulet despre care se spune că aduce noroc dacă îi atingi sânul :)!

Urcăm pe străzile din fața turnului spre biserica Sf. Petru. Este cea mai veche din oraș (1158) și înainte a fost o biserică din lemn, chiar începând cu sec. VIII (fondată de abatele de la Tegernsee). Nu insist pe detalii istorice fiindcă oricum mulți le uită. Dar vreau să le arăt ghiuleaua care a rămas în zidurile bisericii în urma încercărilor de a o distruge. Evident se vede că e pusă acolo, dar legenda e simpatică. Ieșim în Marienplatz (cu statuia aurită a Mariei în mijloc) cu primăria nouă, cu fațadă gotică. Spun câteva cuvinte despre ceas și jocul de la ora 11.00 și, fiindcă mai avem o jumătate de oră mergem să mai vizităm ceva și revenim.

Acea ceva este Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului) cu ale sale legende. În primul rând biserica a fost ocolită de la bombardamente în al doilea râzboi mondial și în al doilea rând legenda spune că a fost construită printr-un pact cu diavolul (să nu aibă ferestre și lumină). Când diavolul a venit să verifice lucrarea, a văzut lumina unei ferestre și s-a blocat în mijlocul bisericii. Uite urma piciorului lui:
Revenim la 11.00 în Marienplatz pentru a urmări spectacolul ceasului mare: turnirul dat în cinstea căsătoriei lui Wilhem V cu Renata de Lorena și balul dat în 1517 pentru a alunga ciuma.
Intrăm în curtea primăriei vechi și arăt scara spiralei vieții, simbolul călugărului fondator al orașului și leul, al doilea simbol al orașului. 
Pe lângă Marienhof și apoi pe Schrammerstrasse ajungem în zona pietonală Platzl unde este vestita berărie Hofbräuhaus. Le spun turiștilor mei legendele berăriei (fondatorul Wilhelm V, halbele moștenite pe linie paternă, țevile de scurgere sub masă, prima toaletă publică) și stabilim o oră pentru a merge mai departe. Dau o oră de întâlnire și cu câțiva din turiștii din grup mergem înăuntru pentru o bere sau un cârnat specific. Cică asta ar fi trebuit să facem de mai multe ori! Ne simțim bine și strângem și mai mult prieteniile!




Cu voie bună ieșim din berărie, ne adunăm și mergem mai departe.
Trecem pe la Fântâna lupilor (Wolfbrunnen) și pe Maximilianstrasse facem stânga spre piața Max Joseph. Le povestesc câte ceva despre statuia lui Maximilian, despre Opera de stat cu istoria sa legată de incendii, Muzeul Național Bavarez și Schatzkammer der Residenz. Ar lua prea mult să le vizităm în interior și propun să le mai arăt ceva înainte de a ne întoarce spre Marienplatz și autocar. Așa că pe Residenzstrasse intrăm puțin în curtea palatului Residenz și ne oprim lângă Feldernhalle. Le spun ceva despre Puciul nazist din 1923. Le arăt locul unde era placa comemorativă și apoi mergem pe Drückebergergasse sau Viscardigasee unde le arăt linia de rezistență a orașului din acel an.

Pe Theatinerstrasse revenim în Marienplatz și de aici facem stânga pe Tal spre autocar.

Vom opri puțin la Biserica Sfântului Spirit (Heiliggeistkirche) și apoi dau ceva timp liber prin Viktualienmarkt. E un loc de relaxare cu multe terase și voie bună. De aici fiecare știe drumul spre autocar și cu câteva doamne din grup mă voi întâlni mai încolo, puțin înainte de Isartor. Le place că ascultam muzică clasică la telefon în drum spre locul de întâlnire.  





Trecem de Isartor și la Ludwigsbrücke facem dreapta spre parcare. De aici vom pleca mai departe pentru 150 de kilometri. Trecem în Austria și până la graniță le povestesc câte ceva despre Berghtesgaden, munții de acolo și Cuibul de Vulturi/Kehlsteinhaus. Eu știam că se poate ajunge doar cu telecabina, un profesor din grup mi-a spus că prin spatele muntelui se paote ajunge cu mașina!
Mai povestim una-alta și ajungem în alt oraș cunoscut mie: Salzburg! Chiar dacă vizitasem noapte orașul de pe râul Salzach (peste care vom trece în orașul vechi). Doar pe strada Paris-Lodron se poate opri cu autocarul și este o taxă de 70 de euro plătită pe loc. O plătesc și șoferii vor merge într-o parcare cunoscută de ei. Stabilim să ne vedem la 18.30 pentru plecare.


Chiar dacă mai fusesem în Salzburg, acum voi vedea altceva. Mergem prima dată în grădinile Mirabell. Acestea au intrare liberă și se află foarte aproape de parcare. Grădinile au fost construite și finalizate sub episcopul Johann Erst von Thun în 1690 în stil baroc. Se remarcă simetria geometrică a grădinilor. Pe lângă fântâna Pegasus urcăm în Grădina Piticilor unde găsim 17 (erau 28 inițial) pitici din marmură albă de Untersberger. Este cea mai veche de acest fel din Europa! Grădinile Mirabell au făcut parte din scena naturală a filmului ”Sunetul muzicii” alături de mănăstirea Nonnberg de pe partea cealaltă a râului Salzach. 


Prin Makartplatz (unde e casa în care a locuit Mozart) ajungem la podul Staatsbrücke care ne duce în orașul vechi. După pod facem dreapta pe Griesgasse și urcăm prin galerii în Hagenauerplatz la casa în care s-a născut Mozart (Mozart geburtshaus). 
Prin Universitatplatz și apoi pe Chürfurststrasse ajungem în Residenzplatz unde se țin târgurile de Crăciun. Avem în dreapta noastră Domul din Salzburg, catedrala arhiepiscopiei de Salzburg. Istoria Domului începe cu anul 774 când sub Virgil de Salzburg a fost construit primul dom. Nu vreau să insist cu istoria domului, curioșii pot citi aici.  
Prin Domplatz, pe Franziskanergasse și apoi la stânga pe o alee ajungem în piața bisericii Sf. Petru unde se găsește cel mai vechi restaurant din Europa (așa se laudă ei; anul 803!). Intrăm pentru câteva poze și apoi mergem mai departe. O doamnă din grup tot insistă să îi duc la lift. Găsesc pe Google Maps liftul de la Muzeul Modernității (de sub Mönchsberg). Așa că ne îndreptăm spre el prin Toscanjinihof, prin spatele bisericii colegiului Kollegienkirche (aici stabilisem un punct de întâlnire pentru cei care nu vor să urce), pe Hofstallgasse și pe Bürgerspitalgasse pe sub Gstättentor până la Muzeul Modernității. 

Plătim câte 2.5 euro la Mönchbergaufzug și urcăm pe platformă. Aflu că e vorba de alt lift. Nah, acum e prea târziu. Ne bucurăm de panorama de aici înainte de a coborî în oraș.


Pe Griesgasse ajungem la podul Iubirii Makartsteg peste Salzach. Trecem și uit de cuplul cu care stabilisem întâlnirea în spatele Kollegienkirche. Mă sună Bogdan și îmi dau seama că i-am uitat. Nu se descurcă să vină până la casa de naștere a lui Mozart. Rog colegii să meargă la autocar, îi recuperez pe cei doi și mergem împreună la autocar.
Aș vrea să plătesc taxa de staționare a autocarului și este închis ghișeul. Se închide la 19.00 și am depășit cu câteva minute. Nu se poate face plată online! Asta e! Mergem la drum spre cazare. Sunt câteva zeci de kilometri, oricum mai puțin decât era cazarea inițial. Se va dovedi o alegere tare inspirată! 

Mergem spre sud pe autostradă printre masivele montane Tennengebirge, Hagengebirge și Hochkönigstock, lăsăm Bischofshofen și după Niederfritz facem dreapta, coborâm pe sub pod și pe vale intrăm în Niederfritz și apoi în Hüttau. Par sate mici și suntem nerăbdători să ajungem la cazare (este trecut de ora 20.00). 




Cazarea noastră la Hubertushof se dovedește a fi cea mai inspirată posibil. Toți suntem încântați de localizare și de vila patronată de Hubert și de soția lui. Chiar el este cel care ne face cazarea. Mă cazez și avem program liber. E un singur restaurant în zonă, îl recomand și ies și eu la plimbare.



Satul Hüttau este un sat de mineri care face parte dintr-unul din cele mai mari zone schiabile din Austria. E un sat simplu, cu o singură biserică și statuia unui miner în fața bisericii, cu un cimitir elegant, un muzeu și sediu al geoparcului, un singur magazin Spar închis acum, un singur restaurant, trasee de trekking... Totul e atât de cochet încât seara, la o bere oferită de Hubert, promit că voi reveni cândva fie cu grupuri, fie la schi.









Cazarea asta compensează toate nemulțumirile grupului și tare mă bucură că a reușit agenția să facă asta printr-o inspirație de moment!