Se afișează postările cu eticheta Prahova. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Prahova. Afișați toate postările

vineri, 10 octombrie 2025

Măgureni, Prahova, Între Măguri, Trianon 07.07.2024

O prietenă îmi spusese de festivalul ”Între Măguri” și că ar vrea să ajungă acolo. Merg și eu și ne vedem când ajunge. Prima pauză o fac la biserica ”Adormirea Maicii Domnului” din Poiana Câmpina. Chiar dacă este în restaurare, cel puțin pe exterior, biserica este foarte faină cu a sa fortificație. Aflăm de pe net următoarele detalii:

”În anul 1690, Spatarul Toma Cantacuzino a hotarât construirea Manastirii Poiana terminata în anul 1711, iar clopotnita, chiliile calugarilor, localul administratiei si zidurile înconjuratoare au fost terminate în anul 1721. Biserica manastirii a fost executata de Pârvu Mutu, dar, din pacate a fost iremediabil avariata în urma cutremurului din 4 martie 1977.

Manastirea Poiana a fost la început de rang boieresc pentru ca apoi sa devina cetate de rang domnesc iar din necesitate strategica a fost transformata într-o fortareata militara, slujita de un grup de oaste granicereasca numiti plaiesi care aveau sarcina de a apara granita Tarii Românesti aflata la Predeal.

Atât din testamentul Cantacuzinilor din 1667, cât si din relatarile preotilor Ionita Grigorescu si Dimitrie Badiceanu , putem întelege ca aparitia satelor si comunei ca forma de organizare administrativ teritoriala începe odata cu Schitul Poiana unde constatam ca printre primii locuitori statornici au fost calugarii si robii tigani de pe mosia Cantacuzinilor, a crescatorilor de oi din Transilvania ramasi aici prin transhumanta, a locuitorilor din comunele învecinate veniti pentru treburile Schitului, care primind loc de casa au ramas aici.

În aceasta cetate medievala existau doua tunele subterane: unul cu iesire spre Izvorul Scolii – probabil ca atât în conditii de exceptie cât si normale, personalul cetatii se alimenta cu apa – si al doilea pornea din pivnita de vinuri, din interiorul manastirii, pe sub cimitir, spre moara de barit, cu iesire în prundul Prahovei, tunele care astazi sunt înfundate.”

Mai multe pot fi citite la linkul parohiei http://www.parohia-poiana-campina.info/istoric.htm.







Ceva mai jos, la intrarea în Cocorăștii Caplii, Prahova formează un frumos canion care mă îmbie pentru câteva poze. Pe Google Maps veți găsi în zonă denumirea ”Canionul Zmeilor” :D!








Ies din sat, fac dreapta în Lunca Prahovei și iarăși dreapta în Măgureni spre parcul Satul Banului unde găsesc organizatorii festivalului ”Printre Măguri”, relaxați după terminarea festivalului. Povestesc un pic cu ei despre festival și despre Via Muntenia și mă intrigă cumva această Via. Voi merge cu altă ocazie pentru a vedea că e gândit mai mult ca drum de bicicletă decât de mers. Dar asta e altă poveste!







Prietena care îmi spusese că vine, Gilia, mai întârzie. Așa că merg la Florești la poarta domeniul Florești - Micul Trianon. Mă plimb un pic prin zonă pentru a folosi cumva timpul în mod util!















Revin la parcul Satul Banului când mă anunță că se apropie și vom petrece un timp fain până la întunecare. Și apoi drumul spre casă...



joi, 20 octombrie 2022

Explorări la Paralela 45, 17.03.2022

Teoretic ce îți poate oferi o zonă de câmpie? Printr-o navigare pe net găsesc articolul acesta: ”Complexe funerare de la începutul mileniului al II-lea, descoperite recent în județul Prahova”, https://www.persee.fr/doc/mcarh_1220-5222_2012_num_8_1_918. Asta înseamnă aproape de Ploiești! Deci în mașină și la explorare!

Unii tumuli sunt accesibili cu mașina pe drumuri de pământ, alții doar la picior, alții chiar nu se văd... Între ei am prilejul de a mă opri câteva minute la monumentul ce simbolizează trecerea Paralelei 45. Și încă ceva... După pozele cu tumuli! Chiar dacă explorarea e cumva amestecată, vizita de după poze fiind făcută între tumuli.














E vorba despre crucea de pe dealul Țintea, de deasupra orașului Băicoi! Aceasta, fiind ceva mai sus de câmpie, dă prilejul unor imagini panoramice spre orașul de la limita dintre câmpie și dealuri. Și în plus am parte de câteva imagini de apus superbe și chiar de o două căprioare care țâșnesc prin pădurea de pe versantul nordic al dealului Țintea! Drumul mă va duce de la cruce pe coama dealului și apoi printr-un câmp de foraj (trec printre sonde!) drumul coboară deasupra băilor din Valea Stelii. Din păcate ștrandul Valea Stelii este închis pe perioadă nelimitată. Și dintr-o poză panoramică se poate vedea potențialul ștrandului... Erau vestite tratamentele cu nămol pentru diverse afecțiuni reumatice...










Pentru un pic de speranță, închei mica prezentare cu apusul fain. Care este pentru alții un nou răsărit... Și o nouă tură mai lungă cu multe apusuri și răsărituri, de sus din vârful României! Veți vedea în postarea următoare!