As I said, I received a fly and subscribe on net to a free tour of three hours (starting at 11.00). Ștefan chooses solo walking and me at least half of this tour. We wake up at 10.00, eat breakfast and on walking. We set to speak on the phone and meet back at the hostel or at the airport depending on hour.
Prin Plaza del Callao intru în zona pietonală pe Calle del Carmen, sunt întrebat de niște fete dacă nu vreau să donez pentur o cauză UNICEF și ajung repede în Puerta del Sol. La statuia ursului identific ghidul Fernando, un mexican foarte simpatic care ne va purta pe străzile Madridului (site-ul lor se numește madride.net și puteți afla mai multe informații de acolo). Până la 11.00 fac câteva poze în piața Puerta del Sol. Piața Puerta del Sol este singura care se numește așa, altele se numesc Plaza. Se spune că Puerta del Sol se află fix în centrul Spaniei și a fost inițial poarta de răsărit a orașului. Fix la 11.00 suntem în fața statuii ursului unde ascultăm povestea acestuia. Primii regi care au venit aici au găsit o imensă pădure și ursul a fost simbolul puterii celui care l-a vânat. Nu voi sta să vă plictisesc cu istoria Madridului fiindcă se poate găsi peste tot. Doar vă spun câteva detalii picante reținute de atunci :)! Facem poza de grup și mergem pe o margine a pieței unde facem prezentările. Bineînțeles că în secunda următoare uităm numele celorlalți :D!
I enter through Plaza del Callao in the walking zone on Calle del Carmen, I am asked by some girls if I want to donate for a UNICEF cause and reach Puerta del Sol quite fast. At the statue of the bear I identify the guide Fernando, a very nice mexican who will take us on the streets of Madrid (the site is madride.net and you can find more details there). Until 11.00 I make some pictures in place Puerta del Sol. Puerta del Sol is the only one named like this, the others are Plaza. It is said that Puerta del Sol is in the middle of Spain and it was initially the eastern gate of the city. At 11.00 sharp we are in front of the statue to listen its story. The first kings who came here found a huge forest and the bear was the symbol of the power of the one who hunted him. I won't bore you with the history of Madrid because you can find it everywhere. I will just tell you some spicy details that I remember from Fernand :)! We make the group photo and go on Mrgin of the place where we present each other. Of course we forget the others' names in a few seconds :D!
Trecem pe lângă statuia regelui Carlos III cu porumbei pe ea și primim explicații rapide despre stema de pe soclu, de statuia Mariblanca, singura rămasă din fântâna Mariblanca sau Fântâna Încrederii și presupusă a fi a zeiței fertilității Venus sau Fortuna, intrăm pe Calle de Arenal și ne oprim pentru câteva minute în fața bisericii de San Gines de Arles. Biserica își are originea în sec. XII, a trecut prin trei incendii și are aspectul actual în urma reformei din sec. XVIII. San Gines de Arles a fost un notar militar și a fost decapitat în 303/308 e.n. pentru că a refuzat să transcrie edictul de persecutare a lui Diocletian. Mai departe pe dreapta pe Calle de las Hileras se află cea mai veche ciocolaterie, Los Artesanos, din Madrid (1902)! Pe Calle de las Hileras (Strada Rândurilor) se duceau vitele înșiruite spre târg.
We pass the statue of king Carlos III with pigeons and get some infos about the coat of arms from the pedestal, pass statue of Mariblanca, the only left from the fountain Mariblanca or Fountain of Faith and supposed to relate to fertility goddeess Venus or Fortuna, enter Calle de Arenal and stop for a few minutes in front of the church of San Gines de Arles. The church origins in XII century, passed three fires and has the today aspect from the reform of XVIII century. San Gines de Arles was a military notary beheaded in 303/308 e.n. because he refused to transcript the Diocletian's edict of persecution. Further on right on Calle de las Hileras you can see the oldest chocolaterie of Madrid, Los Artesanos (1902)! On Calle de las Hileras (Street of Lines) the cattle were taken in line to the market.
O scurtă pauză de necesități înainte de a intra în Plaza de Isabel II/Plaza de la Opera unde se află opera și îi spun lui Fernando de tapas. Mai târziu va da detalii despre tapas! Plaza a fost până în sec. XVII un loc de colectare a apelor și al spălătoreselor. Regina Isabela II a Spaniei, fata regelui Ferdinand VII al Spaniei, a fost numită regină regentă la 3 ani și căsătorită la 16 ani cu vărul său, prințul Ferdinand I de Assis de Bourbon. Fernando ne-a povestit multe intrigi din acea vreme, nu le-am reținut și nici nu vreau să vă plictisesc citând de pe Wikipedia. Se presupune că cei doi copii nu erau ai lui Ferdinand fiindcă acesta era homosexual. Se poate observa și din statuie că regina nu era o frumusețe, dar ochii ei albaștri îi dădeau o expresie unică. În fine, viața ei a fost complicată și nu interesează aici. Fernando ne spune un detaliu picant despre regele Ferdinand. Se spune că a avut o boală genetică foarte rară numită uretră contra naturii. Doar vă imaginați, nu vă plictisesc cu detalii medicale!
Înainte de a ieși din piață verificăm prețul mare al biletelor la piese celebre la operă și Fernando ne spune că se pot găsi cu anumite ocazii bilete la prețuri foarte mici, accesibile tuturor!
A short break for nneds before entering Plaza de Isabel II/Plaza de la Opera where we can see the opera and I ask Fernando about tapas. Details about tapas later on! Plaza was, until XVII century a place for colectting waters and a place of clothes washers. Queen Isabel II of Spain, daughter of king Ferdinand VII of Spain, was declared regent queen at three years old and married at 16 with her cousin, prince Ferdinand I de Assis de Bourbon. Fernando told us more intrigues of that time, I don't remember them all and it has no sense to bore you with wikipedia details. It is supposed that the two children weren't made with Ferdinand because he was gay. You can observe from the statue that Isabel wasn't beautiful, but her blue eyes gave her an unique expression. Well, her life was complicated and is not of interest here. Fernando tells us a spicy detail about king Ferdinand. It is said that he had a very rare genetic disease: uretra against nature. You can imagine this, I don't give you medical details!
Before leaving plaza, we check for the big prices of the tickets for famous opera plays and Fernando tells us that you can find sometimes very cheap accesible tickets here!
Pe stânga operei mergem pe Calle de Vergara și apoi dreapta la Toro Tapas tot pe lângă operă pe Calle Carlos III până în Plaza de Oriente. ”Casa mea e aici în spatele meu :D! Glumesc, bineînțeles”. E vorba de Palacio Real de Madrid, una din cele mai întinse clădiri ale capitalei spaniole. Se pot remarca multele statui de pe clădire și Fernando ne strânge pe stânga sub umbra copacilor în Plaza de Ote. Aici ne arată și ne povestește despre statuile primilor regi romani și apoi spanioli și despre statuia lui Felipe IV din centrul pieței. Câteva detalii despre statuie! Deși Felipe a murit ucis în luptă (se reprezintă cu un picior din față al calului pe sol), el a vrut o statuie ca a tatălui său Felipe III din Plaza Mayor de Madrid. Deoarece era prea mare și instabilă, statuia a fost modificată conform planurilor lui Galileo Galilei. Astfel pentru stabilitate se poate observa ca spatele calului este mult mai mare și solid (picioarele și coada foarte mari) și capul este mic și disproporționat. Felipe nu a observat acest detaliu și i-a plăcut statuia.
On the left of the opera we follow Calle de Vergara and turn right at Toro Tapas near the opera on Calle Carlos III to Plaza de Oriente. ”My house is behind me :D! I am kidding, of course”. He is talking about Palacio Real de Madrid, one of the most wide spread buildings in the spanish capital. You can see the numerous statues on the building and Fernando gathers us under the shaddow of the trees in Plaza de Ote. He shows us and tells us some stories about the first roman ans spanish kings and about the statue of Felipe IV in the center of the place. Few details about the statue! Although Felipe died in battle (this is represented with one foot of the horse on land), he wanted a statue as the one of his father Felipe III from Plaza Mayor de Madrid. Because it was too big and unstable, the statue was modified accoring to the plans of Galileo Galilei. Thus for stability you can see that the back of the horse is bigger and more solide (back feet and tail very big) and the head is small and disproportionate. Felipe didn't observed this detail and liked the statue.
Facem stânga prin fața Palatului Regal și în Plaza de la Armeria pierd explicațiile lui Fernando. Sunt ocupat cu pozele spre Catedral de Santa Maria de Real de la Almudena și spre curtea interioară a Palatului Regal, oarecum asemănătoare cu cele ale Castelului din Praga/Prazsky Hrad sau cu Buckingham Palace din Londra. Recuperez distanța spre grup pe lângă Arhiepiscopia Madridului și Cripta Neoromanică a catedralei, trecem Calle Mayor și la Calle de Segovia facem dreapta în părculeț pentru a ne așeza pe niște scări pentru alte explicații. Este vorba despre perioada maură din care se păstrează multe cuvinte din limba spaniolă actuală. Spre catedrală se pot vedea ziduri arabe din perioada maură despre care Fernando ne dă câteva detalii. Îi spun despre legătura limbii române cu spaniola și e uimit de informații! La plecare fac o poză statuii elegantei doamne cu violete și rămân puțin în urmă.
We turn left near Palacio Real and in Plaza de la Armeria I loose the explanations of Fernando. I make pictures to Catedral de Santa Maria de Real de la Almudena and the interior court of Palacio Real, similar to the ones of Castle of Prague/Prazsky Hrad or Buckingham Palace of London. I reach the group near the Archdiocese of Madrid and the Neoromanic Crypt of the Cathedral, pass Calle Mayor and at Calle de Segovia we turn right in the park to sit on stairs for other explanations. They are about moorish period which from we can find many words in actual spanish language. In the direction of the cathedral we can see moorish walls and Fernando gives us some details. I tell him about the connection of romanian and spanish languages and he is amazed! On leaving I make a picture to the statue of the elegant lady with violets and stay behind the group.
Mergem pe Calle de la Moreria după ce trecem de Corral de la Moreria, unul dintre cele mai faimoase localuri de flamenco. Știți celebrele dansuri spaniole! Trecem pe lângă biserica San Andreas (pe unde treceau și cortegiile regale) și în spatele ei ne oprin în Plaza de la Paja. E interesantă piațeta foarte înclinată unde se făcea comerț pe vremuri. Acum au mai rămas doar câteva statui moderne care fac deliciul turiștilor!
On Calle de la Moreria we pass Corral de la Moreria, one of the most famous flamenco locals. You know the famous spanish dances! We pass the church of San Andreas (on the royal march street) and stop behind it in Plaza de la Paja. The inclined place is interesting and here was a big point of commerce. Now you can only see some modern statues for the tourists' delight!
Mai jos găsim grădina principelui de Anglona și intru pentru câteva poze. Grădina a fost construită în 1761 de Chalmandrier deasupra unui sit istoric și a avut mulți proprietari celebri printre care contele XI de Benavente, Antonio Alfonso Pimentel y Herrara Ponce de Leon care a obținut grădina prin căsătoria cu Isabel de Benavides, fata marchizului de Javalquinto y Villareal. Grădina e moștenită de multe familii importante și suferă transformări pentru a fi deschisă publicului abia în 2002 (informații de pe panoul explicativ).
Later we find the garden of principe de Anglona and I enter for a few pictures. The garden was built in 1761 by Chalmandrier above a historical siteand had a lot of famous owners like count XI de Benavente, Antonio Alfonso Pimentel y Herrara Ponce de Leon who inherited the garden in the marriage with Isabel de Benavides, the daughter of marquis de Javalquinto y Villareal. The garden is inherited of many important families and is modified in time and open for public in 2002! (info from the information panel).
Pe Calle Principe Anglona ajungem la biserica San Pedro el Viejo și pe Calle Nuncio (Drumul nunților) ajungem în Calle de Segovia și apoi pe Calle de Cucilleros (Drumul Bucătarilor) ajungem la restaurantul Sobrino de Botin Horno de Asar. Fernando ne laudă restaurantul ca fiind cel mai vechi restaurant din lume. A fost fondat în 1725 de francezul Jean Botin și de soția sa lângă Cava Baja sub numele Hosteria Botin. Îl las să își spună povestea și mai târziu îi spun că cel mai vechi restaurant din lume (găsit de mine) este Stiftskeller din Salzburg (Austria) din 803! Îmi motivează că poate acolo nu a avut mereu aceeași funcționalitate pe când aici a aparținut mereu aceleiași familii și a funcționat ca restaurant/han. Mă rog! De fapt el a vrut să insiste pe faptul că în Madrid localurile cu aceeași funcționalitate peste 100 de ani au o plăcuță simbolică la intrare!
On Calle Principe Anglona we reach the church of San Pedro el Viejo and on Calle Nuncio (Route of Marriages) we reach Calle de Segovia and then on Calle de Cucilleros (Route of Cookers) we reach restaurant Sobrino de Botin Horno de Asar. Fernando praise the restaurant as being the oldest restaurant in the world. It was founded in 1725 by frenchman Jean Botin and his wife near Cava Baja with the name Hosteria Botin. I let him say the story and later I tell him about the oldest inn (found by me)is Stiftskeller in Salzburg (Austria) from 803! He says that maybe there wasn't the same functionality all the time and here it belonged to the same family and functioned all the time as inn. Whatever! He wanted to point the fact that in Madrid all the places with the same functionality more than 100 years have a symbolic plate at the entrance!
Trecem pe lângă hostel La Macarena (vă aduceți aminte cântecul) și ne oprim lângă piața Mercado de San Miguel pentru o pauză de masă/odihnă de 15 minute. Eu îi mulțumesc lui Fernando cu un mic bacșiș și la indicațiile lui merg spre hostel să-mi iau bagajul. Trec Calle Mayor, pe lângă Plaza de Herradores urmez Calle de las Fuentes și Calle de las Hileras și din Plaza de San Martin ajung pe Calle del Postigo de San Martin direct în Plaza de Callao. Adică acasă!
We pass hostel La Macarena (remember the song?) and stop near the market Mercado de San Miguel for a lunch break of 15 minutes. I thank Fernando with a small tip and follow his indications to the hostel to take the baggage. I pass Calle Mayor, near Plaza de Herradores I follow Calle de las Fuentes and Calle de las Hileras and from Plaza de San Martin I reach Plaza de Callao on Calle del Postigo de San Martin. Meaning home!
Urc la hostel, într-un minut intră și Ștefan pe ușă, ne luăm bagajele și mulțumim pentru găzduire și coborâm în stradă și la metrou la stația Callao. De aici în sens invers urmăm linia 5 până la Alonso Martinez, linia 4 până la Mar de Cristal și apoi linia 8 până la aeroport. Ajungem cu suficient timp pentru a face toate operațiunile necesare până la zborul de la 16.10 spre București (20.50, puțin peste 3 ore și jumătate de zbor).
I go up to the hostel, in one minute Ștefan enters also, we take the baggages, thank for hosting and go down in the street to Callao metro station. From here, in reverse way, we take line 5 to Alonso Martinez, line 4 to Mar de Cristal and line 8 to the airport. We are here in time to make all necessary operations for the flight at 16.10 to Bucharest (20.50, a little more than 3.5 hours of flight).
Timpul trece repede fiindcă eu stau de vorbă cu colegul de la geam care muncește în Spania și îmi povestește toată viața lui ca șofer. Mai schimbăm impresii despre țara noastră, despre locurile deasupra cărora zburăm... Luminile din noapte ne arată că am intrat prin țară pe undeva pe deasupra Serbiei și acum ne apropiem ”cu pași repezi” spre Otopeni.
Zbor plăcut și în siguranță suntem acasă! Amintirile se vor cerne și așeza în timp...
Time goes fast when I speak with the colleague on the wondow seat. He works as driver in Spain and tells me all his story as a driver. We change impressions about our country, about the places above we fly... The lights in the night announce us that we enters Romania in some way from Serbia and fly fat to Otopeni.
Nice flight and we are safely home! Memories will settle in time...
Salaam aleycum!
