Tineretrului 16.05.2019

La narcise în Baiului 12.05.2019

Cum găsim noi motive de a merge pe munte... Se știe că luna mai este luna narciselor. Îi propun lui Doru să ieșim o zi la narcise în Baiului. Știm bine locul, vremea se anunță plăcută. Hai! 

Ajungem cu trenul în Sinaia și de acolo pe Valea Rea urcăm spre zona cu narcise. Doar la intrarea în vale Doru știe altă intrare decât mine. Intrare care se dovedește a fi o trecre pe cauciucuri peste apa Văii Rele :)!

Urcăm până în capătul văii pentru narcise și avem parte doar de 3-4 narcise. Clar trebuie să mai așteptăm! Dar ca să nu ne întoarcem pe același drum, vedem niște viroage și urcăm spre ele. Să vedeți și voi ce surprize ne oferă un loc atât de ”cunoscut”...

Cascade în ”cascadă”, aspect de vale glaciară, încă limbi de gheață foarte tare, ”lucrări geologice” ale Maestrului... Piciorul de munte pe care urcăm ne oferă spectacole și emoții la fiecare pas. Întâi panta de scurgere a piciorului în vale ne dă emoții la urcare, apoi tot sunt alunecări care ne deschid imaginea multor straturi geologice răsucite în multe direcții... Locul de masă ne e oferit de doi pereți ce ne protejează de vânt... Tot urcăm, din ce în ce mai mult pe pernițe de iarbă încă uscată și doar sub marcajul de creastă BR ne întâlnim cu un grup care nu înțelege de ce am urcat noi pe acea pantă. Poate e mai bine că nu înțeleg.

Mergem spre sud până pe vârful Drăgan (1776m) și de aici cotim la dreapta pe piciorul vestic al vârfului. Văzusem aici o stână la care nu am ajuns niciodată. Panta ne duce intuitiv la stână mai întâi prin gol și mai apoi printr-un culoar prin pădure. Mai încolo vom trage concluzia că pe aici coboară cu oile la stână și tot pe aici se întorc. Deși mai logic ar fi să urce cu oile pe undeva din Valea Rea, e mult mai aproape. Stâna nu are cine știe ce condiții și suntem de acord că doar în condiții extreme am sta aici. Altfel avem stâne cu condiții mult mai bune tot prin acești munți.

De la stână spre nord găsesc o potecă evidentă/drum care coboară spre pârâul de la nordul piciorului stânei. Se pare că drumul ar mai continua după firul văii, dar e cam greu pentru animale și mai apoi nu ne dăm seama unde ar putea merge. Oricum ziua noastră se cam scurge și din firul văii vom coborî în aval pe un alt fel de vale glaciară: ”morene” făcute de curgerea apei, trepte peste trepte... La intrarea în pădure mai coborâm puțin pe firul apei și apoi când se pierde aceasta facem stânga pe un drumeag și ieșim în Valea Rea cam unde se termină drumul vizibil.

La întoarcere spre Sinaia ne bucurăm de același verde în plină dezvoltare și de o panoramă spre Bucegi la ieșirea din Valea Rea în valea Prahovei. De pe vest Prahova primește Peleșul ca afluent cam în aceeași zonă.

Gară și tren la Ploiești, respectiv București... O altă faină și scurtă tură!