Aseară, înainte de a mă întoarce definitiv în cameră, am mers până la cel mai apropiat supermarket, Rimi, aflat la intersecția Ģertrūdes iela cu Krišjāņa Barona iela, două străzi față de ”casa mea” de aici. Cumva am reușit să îmi cumpăr cam tot ce îmi trebuie pentru cât stau aici, mai puțin ceva suveniruri. Și m-a costat doar 12 euro, cam cât ar costa și la noi o sacoșă plină cu mâncare! Vă spun asta ca să aveți idee de prețuri... Și fiindcă pe Ģertrūdes iela este primul obiectiv al meu: biserica Ģertrūdes a cărei turn iese puternic în evidență printre casele cu 5-6 etaje. Cobor de la hostel pe scările cu iz de vechi și merg spre biserica luterană Ģertrūdes.
Biserica de parohie aparține bisericii luterane evanghelice letone, este asociată comunității etnice germane din Rīga și rugăciunile se fac în germană. Aici (sau în apropiere) au fost șapte biserici, prima din piatră fiind menționată la 1418 și apoi demolată. A fost reconstruită între 1589 și 1591 și distrusă de atacul armat suedez în 1605. Reconstruită, supraviețuiește atacului rusesc din 1656 fiindu-i luate orga și clopotele în Rusia. În timpul marelui război nordic e distrusă în 1700, reconstruită apoi din lemn în 1743-1744. Peste 10 ani este mărită și apoi reconstruită în 1778-1779 și mutată pe locul primei biserici. Deoarece s-a refuzat construcția din piatră în afara cetății, a fost construită din lemn și distrusă în invazia franceză din 1812. Reconstruită 3 ani mai târziu din lemn, în 1866-1869 lasă locul celei din piatră actuale. În paralel au fost slujbe în letonă și germană, în prezent cele în letonă făcându-se în noua biserică Ģertrūdes și cele în germană în cea veche (sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/St._Gertrude_Old_Church,_Riga).
Detaliile exterioare sunt interesante nu doar pe biserică, ci și pe clădirile din jur. Le admir și merg mai departe spre centru pe Baznīcas iela până la parcul Esplanada/Esplanāde.
Last evening, before coming in the room, I went to the closest supermarket, Rimi, at the cross of Ģertrūdes iela with Krišjāņa Barona iela, two streets from ”my house”. I bought everything necessary for the time I spend here, less souvenirs. It costed about 12 euros, about the same as in Romania! I tell you this for the prices... And because on Ģertrūdes iela is my first objective: Ģertrūdes church whose bell turn you can see over the 5-6 floors buildings. I get down on the old smell stairs and go to lutheran Ģertrūdes church.
The parish church belongs to the latvian lutheran evanghelic church, it is associated with the german ethnic comunity of Rīga and the services are made in german language. Here (or close by) were seven churches, the first made of stone being mentioned in 1418 and demolished after. It was rebuilt between 1589 and 1591 and destroyed in the sweddish army siege in 1605. Rebuilt, it survives to the russian siege in 1656, the bells and organ being taken to Russia. It is destroyed during the Great Northern War in 1700, rebuilt in wood in 1743-1744. In 10 years it is enlarged and rebuilt in 1778-1779 and moved in the place of the first church. Because the building in stone was refused outside the city walls, it was built in wood and destroyed in the french invasion in 1812. Rebuilt 3 years later in wood, it let the place to the actual one in 1866-1869. There were alternative services in latvian and german, presently the latvian being made in the new Ģertrūdes church and the german ones in the old one (source: https://en.wikipedia.org/wiki/St._Gertrude_Old_Church,_Riga).
The external details are interesting both on church and the surrounding buildings. I admire them and continue on Baznīcas iela to center and Esplanade/Esplanāde park.
Prin parc mă bucur de lumina soarelui (e de înțeles după cum ați citit data trecută despre lapona Enigel), trec pe lângă monumentul adus de olandezi independenței letone (1990) și cel al poetului Rainim (făcut în 1965). Pe lângă Academia de Artă letonă ajung la Ceasul Prieteniei Rīga-Kobe. De aici pe lângă patinoar și centrul de congrese intru în parcul Kronvalda. Se conturează a fi o zi a parcurilor...
In the park I enjoy the sun light (you can understand after reading the last time about lappish Enigel), pass the dutch monument for the latvian independency (1990) and the one of poet Rainim (made in 1965). Along the Latvian art academy I reach the Kobe-Rīga frinedship clock. Passing the skating ring and the congress center I enter Kronvalda park. It looks like a parks day...
Trec de foișorul unde o doamnă se apuca de yoga și găsesc vreme să ascult rațele vorbărețe și păsărelele din tufe. Se simte primăvara aici... Printre statuile și aleile din parc mă opresc să citesc (și să vă spun câte ceva) despre Muhamad Tarag'ay Ulug'bek. Statuia lui este cadou al ambasadei Uzbekistanului și dedicată nepotului lui Timur. Ulug'bek a fost un matematician și astronom faimos, el construind cel mai mare observator astronomic în Samarkand (sursă: https://www.inyourpocket.com/riga/mirzo-ulugbek-statue_144620v).
I pass the watchtower where a lady was preparing for yoga and find some time to listen the talky ducks and the birds from bushes. Spring is coming here... Among alleys and statues I stop and read (and tell you something) about Muhamad Tarag'ay Ulug'bek. His statue is a gift of the embassy of Uzbekistan and it is dedicated to grandson of Timur. Ulug'bek was a famous mathematician and astronomer building the biggest astronomic observator in Samarkand (sursă: https://www.inyourpocket.com/riga/mirzo-ulugbek-statue_144620v).
Ies din parc și merg pe Citadeles iela spre vechea biserică ortodoxă Petru și Pavel. Bineînțeles că sunt tot atras de turnul-clopotniță! Ca parte a citadelei, biserica a fost construită în 1780-1785 în onoarea Ecaterinei cea Mare și era loc de rugăciune a garnizoanei rusești. Până în 1884 a fost singura biserică creștin ortodoxă din Rīga. Astăzi funcționează ca sala de concerte Ave Sol și e ușor de recunoscut prin culoarea albastru pal, stilul neoclasic și imaginile masonice inedite (sursă: https://www.inyourpocket.com/riga/ave-sol-concert-hall_132058v). Până la ea voi ieși la Daugava pentur câteva poze către vasul de croazieră Anastasia. În apropierea bisericii este și vechea garnizoană rusească din 1728, acum folosită ca depozit.
I go out of the park on Citadeles iela to the old church St. Peter and Paul. Of course I am attracted by the bell-tower! As a part of the citadel, the church was built in 1780-1785 in the honour of Catherine the Great and it was a worship for the russian garnison. Until 1884 it was the only orthodox christian church in Rīga. Today it functions as Ave Sol concert hall and it easy to regonize by the baby blue color, neoclassic style and the unusual masonic imagery (source: https://www.inyourpocket.com/riga/ave-sol-concert-hall_132058v). Until the church I will go to Daugava for a few pictures to Anastasia cruise ship. Near the church you can see the old russian garnison from 1728, now used as a deposit.
Urc pe podul Vanšu Tilts cu ideea de a merge în cartierul Ķīpsala de pe partea cealaltă a Daugavei (cumva din Rīga nouă). La structura de rezistență a podului remarc cercurile de sârmă ghimpată care nu lasă potențialii sinucigași să urce... După pod este una din puținele plaje din oraș. Acum este pustie și îmi imaginez pe terasa de lemn cum este aici pe vreme bună cu mulți oameni și voie bună...
Găsesc niște poteci care mă urcă Balasta Dambis, prima stradă din Ķīpsala. E o stradă pietruită la marginea apei și trebuie să fac loc unei limuzine care vine din spate. Vă dați seama că au coborât cu ”mare grijă” pentru câteva poze la pontonul închis de pe marginea Daugavei. După câteva poze aici intru pe niște trepte în sus pe peninsulă și ajung la piscina RTU Ķīpsala. E închisă și săgețile mă duc la dreapta pe Mazais Balasta Dambis spre Memorialul Žaņa Lipkes. Citisem că e gratuit și nu voi regreta...
I go up on Vanšu Tilts bridge with the idea of going to Ķīpsala neighborhood on the other side of Daugava (in the new Rīga). At the structure of resistance of the bridge I observe the barbed wire circles for the possible suiciders... After the bridge I go on one of the few beaches of the city. Now it is deserted and I imagine the wooden terrace on good wetaher and a lot of people and good vibes...
I find some paths up to Balasta Dambis, the first street of Ķīpsala. It is a rocky street on the bank of the river and I had to make place for a limousine coming behind me. Imagine that they came off it very ”carrefully” for a few pictures on the closed pontoon to Daugava. After a few pics here I go up on some stairs to peninsula and reach RTU Ķīpsala swimming pool. It is closed and the arrows guide me to right on Mazais Balasta Dambis to Žaņa Lipkes memorial. I read that it is for free and it will be a ”not to miss”...
Sun la poartă, mi se deschide și printr-un culoar de lemn intru în clădirea-buncăr-memorial. Casa lui Žaņa/Zanis Lipkes este chiar vis-a-vis de clădirea-muzeu. Žaņa/Zanis Lipkes este un erou leton care, în timpul celui de-al doilea război mondial a salvat viețile a zeci de evrei ascunzându-i într-un buncăr săpat sub casa lui. Chiar la un moment dat este o schemă a buncărului prin care pătrundea doar o rază de lumină, simbol al libertății (simbolic, în curte este o intrare acoperită cu lemne spre un buncăr). Muzeul este prezentat ca un subsol de beton unde Zanis a adăpostit periodic evrei pentru a-i salva de sub furia nazistă. Ca și (anticipez) la Auschwitz/Oswiecim, sunt profund impresionat de tot ceea ce au făcut oamenii pentru a salva viețile altora. Nu contează ce religie sau cum erau cei salvați, contează că niște vieți nu au fost curmate brusc prin ură. Forma buncărului este preluată de la adăposturile pescarilor și marinarilor din Ķīpsala din lemne plutitoare, cu mirosul și culorile caracteristice.
Printre viața lui Žaņa/Zanis Lipkes și a familiei, zecile de dovezi ale eforturilor lui de salvare a altora și mărturiile evreilor din acele vremuri (brrrr!!!) și toate torturile la care au fost supuși evreii în teroarea nazistă, avem parte și de o cameră (la un nivel intermediar, se intră pe la un nivel inferior și se iese din memorial la nivelul solului) în care este prezentat efortul făcut de Zaiga și Māris Gailis pentru a restaura zona Ķīpsala.
Ķīpsala este o veche așezare pescărească pe o insulă din Daugava de 2.7 kilometri lungime și un kilometru lățime. E formată din insulele Ķīpsala Mare, Ķīpsala Mică, Burkansala sau Kliversala Mică, insula Peldu și alte insulițe mici unite în timp. Aici au locuit mereu cei din ghilda pescarilor și au avut succes datorită creșterii și descreșterii nivelului apelor. Oamenii au construit multe diguri de piatră și astfel zona a primit denumirea de Ķīpsala Ballastdamm. Casele de locuit ale pescarilor, adăposturile, casele de afumat peștele și apoi clădirile de apartamente au rezistat în timp și ansamblul a devenit monument de dezvoltare urbană de importanță națională. La început, când Māris și Zaiga Gailis au observat unicitatea Ķīpsalei, atitudinea spre restaurare a fost negativă. S-a schimbat o dată cu reconstrucția fabricii de gips în mijlocul Ķīpsalei și acum zona este un simbol al arhitecturii capitalei letone.
La ieșire doar las audioghidul și păstrez un moment de respect pentru Žaņa/Zanis Lipkes și ies printre case spre podul mare, mall-ul Olimpia și alte zone ale orașului.
I call the gate ring, enter the garden and to memorial through a wooden passage. The house of Žaņa/Zanis Lipkes is next to this museum building. Žaņa/Zanis Lipkes is a latvian hero who, during the second world war, saved tens of jewish lifes by hiding them in a bunker under his house. We can see a scheme of the bunker where only one ray of sun entered, symbol of freedom (as a symbol in the garden you can see an entrance to the bunker covered with wood). The museum is presented as an concrete basement where Zanis hosted jews periodically to save them from the nazi fury. As at (I anticipate) Auschwitz/Oswiecim, I am deeply impressed by everything these people did to save others's lifes. It doesn't matter what religion or how were the saved ones, it matters that some lifes weren't ended suddently with hate. The form of the bunker is borrowed from the fisherman and sailors's sheds from Ķīpsala made by floated logs, with the specific color and smell.
Among the life of Žaņa/Zanis Lipkes and his family, the tens of proofs of his efforts to save others and the jews' confessions from those times (brrrr!!!) and all the nazi tortures to the jews, we have a room (at a middle level, you enter at a lower level and exit on a upper one) where we can see the effort of Zaiga and Māris Gailis to restore Ķīpsala area.
Ķīpsala is an old fisher settlement on a 2.7 long and 1 kilometer width island of Daugava. It is formed of Big Ķīpsala, Small Ķīpsala, Burkansala or Small Kliversala, Peldu island and many more small islands unified in time. Here lived al lthe time the people of fishermen guild and had success with the level of waters. People build dams of rocks and the area was called Ķīpsala Ballastdamm. The dwelling houses, the sheds, the fish smoking houses and the appartments buildings resisted in time and the ensemble became of national importance urban development monument. At the beginning when Māris and Zaiga Gailis observed the unicity of Ķīpsala, the attitude to restauration was negative. It changed with the rebuilding of gypsum factory in the middle of Ķīpsala and now the area is a symbol of the latvian capital architecture.
At the exit I let the audioguide, keep a moment of respect for Žaņa/Zanis Lipkes and exit among houses to the big bridge, Olimpia mall and other areas of the city.
Hoinăresc pe străzi în direcția parcului Āgenskalns și al memorialului victoriei armatei sovietice. Pe lângă pisica care mă urmărește de după geam, de remarcat este biserica Sfintei Treimi (Sv. Trijādības baznīca) în stil rusesc și cu o puternică culoare roșie pe exterior. Este imposibil să nu o remarci printre casele mult mai mici, unele din lemn și dărăpănate. Deși aici a fost construită o biserică la 1453, biserica actuală de sec. XVII în stil baroc a fost finalizată în 1893. Turnul clopotniță și domurile albastre în formă de ceapă se văd de la distanță.
În fine intru în parcul Āgenskalns și îi parcurg aleile tot îndreptându-mă spre monumentul memorial ridicat ca o săgeată spre cer. Acesta se află imediat după Bāriņu iela și amintește de victoriile armatei sovietice din 1941-1945. E ceva de plimbat pe aici (văd ceva alergători antrenându-se) și mă întorc spre podul Akmens Tilts spre orașul vechi. Încă mai am multe de văzut!
I wander on the streets to Āgenskalns park and the victory memorial to soviet army. Near the cat watching me from a window we can see the Holy Trinity church (Sv. Trijādības baznīca) in russian style with a strong red outside. It is impossible not to see it between small houses, covered with wood and very poor. Although the first church was built here in 1453, the actual XVII century baroque style actual church was finished in 1893. The bell tower and the blue onion shaped domes can be seen from distance.
Finally I enter Āgenskalns park and walk his alleys heading to the memorial monument going up to the sky. This is situated after Bāriņu iela street and reminds of the victories of soviet army from 1941-1945. It is something to see here (some runners training) and I turn to Akmens Tilts bridge to old town. Still I have a lot to see!
Pe Uzvaras bulvāris (bulevard) doar trec de un capăt de tramvai și aud o bufnitură pe stradă. E primul accident pe care îl văd prin țările astea. Un Audi alb 4x4 tocmai intrase în fundul unei mașini mai mici. Mă așteptam ca în stilul mafiot care mi se pare că e pe aici, cel din mașina puternică să iasă afară cu scandal. De unde! A ieșit cel din mașina mică și făcea gălăgie la geamul fumuriu al mașinii din spate, geam care nici măcar nu se mișca! Am trecut de incident cumva liniștit fiindcă am văzut o mașină de pompieri îndreptându-se spre locul accidentului...
Văd pe dreapta o clădire maiestuoasă și o identific ca biblioteca națională și, înainte de ea, muzeul de istorie a căilor ferate sau Dzelzceļa muzejs. Trec strada legal și prin curte văd că este cu intrare: 2.50 euro! Pentru câteva locomotive și vagoane de care am mai văzut și în alte părți... Lasă-l... În curtea muzeului pare parcare și mai încolo sunt câteva locomotive. Hai să le văd pe alea. Dacă îmi zice cineva ceva, spun că am mers în parcare și am nimerit acolo :). De fapt sunt foarte interesante: locomotive rusești electrice sau cu aburi (L-0312), vagoane pe ecartament rusesc despre care doar am auzit de schimbarea la graniță sau le-am văzut în București în trenurile Moscova-Sofia, locomotive germane cu aburi (T3-036) adaptate la ecartamentul de 1524 mm, vagoane de prizonieri (primul a fost numit Stolipin după Pyotr Stolipin care le-a introdus în 1906-1911 când a fost ministru de interne al Rusiei țariste), o drezină, un vagon cu macara MK6-1940 (de la May In Kirow, Rusia), locomotive de manevră sau diesel, o locomotivă de zăpadă (cu plăcile plugului puse la 45 de grade față de axa principală și cuțite pentru spart gheața ce puteau fi coborâte 50 de milimetri sub nivelul șinei), un vagon de bagaje construit în 1925 ca anexă la vagoanele americane de pasageri neîncăpătoare, locomotive pe baterie BL26-005, o locomotivă de jucărie pentru copii și un panou cu istoria căilor ferate letone din 1946 până în 1982.
On Uzvaras bulvāris (boulevard) I pass a tram end and hear a thud on the street. It is the first accident I see in these countries. A white 4x4 Audi kicked the back of a smaller car. I was expecting, in the mafia style here, that the white car driver comes out of the car and screams to the other. Yeah, sure! The other driver comes out of the car and screams at the grey glass of the big car without success! I pass the accident because I saw a firemens's car coming to the place of accident...
On the right I see a big building and identifiy it as the national library and before it, the museum of history of railways or Dzelzceļa muzejs. I pass the street legally and in the court I see the entrance fee: 2.50 euro! For a few engines and some vagons... Nooo... In the court it looks like a parking place and some engines. Let's see those. If someone tells me something, I tell them that I am in the parking place :). They are in fact very interesting: russian electric or steam engines (L-0312), wagons on russian gauge of which I heard at the border changing or saw them in Bucharest in Moscow-Sofia trains, german steam engines (T3-036) adaptated to 1524 russian gauge, prisoners cars (the first was named Stolipin after Pyotr Stolipin who introduced them in 1906-1911 as a Czarit Russia Minster of Interns), a trolley, a crane platform MK6-1940 (from May In Kirow, Russia), maneuver or diesel engines, a snowplow (with the frames in a 45 degrees angle in relation to the axis of the railway and ice braking knives that could be lowered 50 mm under the level of the rail), a luggage van built in 1925 as an annex to the american passenger small cars, a battery engine BL26-005, a wooden engine for kids and a panel with the history of latvian railways from 1946 to 1982.
Trec podul urmărind pe ambele părți multele poduri ce traversează Daugava, pe dreapta văd turnul radio-tv de pe insula Zaķusala și ajung imediat în piața pușcașilor letoni. Înainte de a vă spune câte ceva despre statuia pușcașilor letoni, găsesc și cumpăr pentru mama un steag leton de la primul chioșc. Din piața asta pleacă multe autocare turistice în circuit (contracost, bineînțeles). Mai este un autobuz mai vechi, probabil cu mobilier de lemn, care pleacă la ore fixe din fața bisericii Sf. Petru din apropiere! Ajungem și acolo!
Momumentul pușcașilor letoni (Latviešu Strēlnieku piemineklis) este un monument controversat. Inițial era dedicat pușcașilor letoni roșii, unii devenind gărzi de corp ale lui Lenin. Unii cred că ar trebui dărâmat fiindcă aduce aminte de epoca comunistă, alții cred că trebuie păstrat fiindcă e dedicat pușcașilor letoni de la începutul primului război mondial. Acum onorează pușcașii letoni albi și roșii. (sursă: https://www.inyourpocket.com/riga/latvian-riflemen-monument_11178v)
I pass the bridge watching on both sides for the multiple bridges crossing Daugava, on the right I see the radio-television tower on Zaķusala island and reach the latvian riflemen square. Before telling you something about the latvian riflemen monument, I find and buy a latvian flag for my mum at the first store. This is the start place for a lot of sightseeing bus tours (with money, of course). There is another old bus tour, probably with wooden furniture, starting at sharp hours in the front of St. Peter church close by! Coming there soon!
The latvian riflemen monument (Latviešu Strēlnieku piemineklis) is a controversed monument. Initially it was dedicated to the latvian red riflemen, some becoming Lenin's bodyguards. Some believe it should be demolished because it represents the comunist era, some believe it should be kept because it is dedicated to the latvian riflemen from the early years of WWI. Now it honours both white and red latvian riflemen. (source: https://www.inyourpocket.com/riga/latvian-riflemen-monument_11178v)
Mai departe mergem pe lângă Muzeul Ocupației în Piața Primăriei (Rātslaukums). De sub un brad imens de Crăciun fac câteva poze și caut unghiuri ceva mai bune. Găsesc unul lângă statuia lui Roland, cunoscutul cavaler al lui Carol cel Mare/Charlemagne, cavaler care a murit în lupta din pasul Roncevaux/Roncesvalles din Pirinei în 778. De aici aflăm că Rīga are o astfel de statuie din Evul Mediu și totuși aici este reprezentat doar de la sfârșitul sec. XIX (statuia originală e în biserica Sf. Petru, aici fiind doar o copie a acesteia). În spate vedem Casa Capetelor Negre (Melngalvju nams). Clădirea inițială a fost construită în prima treime a sec. XIV de Frăția Capetelor Negre, ghilda vânzătorilor necăsătoriți germani din Rīga. În 1580 și 1886 au fost făcute lucrări majore de arhitectură, în 1941 clădirea a fost bombardată de germani și apoi distrusă de sovietici în 1948. Actuala clădire a fost restaurată în 1995-1999. În piață veți fi solicitați pentru diverse tururi turistice, depinde de voi ce vreți să faceți în continuare :)! Eu fac o poză hărții de la centrul turistic și merg mai departe!
We pass the Occupation Museum and reach Main Hall Square (Rātslaukums). I take some pictures under a huge Christmas tree and search for some better angles. I find one near the statue of Roland, the known paladin of Carol the Great/Charlemagne, paladin who died in the battle of Roncevaux/Roncesvalles Pass in the Pyrenees in 778. From here we find that Rīga has such a statue from medieval times and here is represented only at the end of XIX century (the original statue is in St. Peter's church, here is only a copy of it). Behind it we see the House of Blackheads (Melngalvju nams). The initial building was built in the first third of XIV century by the Brotherhood of Blackheads, the guild of unmarried german merchants of Rīga. In 1580 and 1886 were made major architecture works, in 1941 the building was bombed by germans and then destroyed in 1948 by soviets. The actual building was restaured in 1995-1999. In the square you will be asked for different touristic tours, it depends what you want to do next :)! I take a picture of the map from the touristic center and continue!
I head to St. Peter church, massive with the height of the tower. Mentioned for the first time in 1209, it was a catholic church until 1523 and then lutheran. The wooden tower, the heighest in Europe in those times, was destroyed for several times. It is said that for measuring his longevity, the builders hurled a glass from the top and the more pieces the vessel broke into, the more tower's longevity. Unfortunately there is an entry fee in the church ant the tower (with elevator!) and I will only take a picture from inside.
Caut sinagoga construită în 1905 pe Peitavas iela și o găsesc cu greu. E interesantă prin faptul că nu a fost distrusă de naziști fiindcă arderea ei risca distrugerea multor clădiri din orașul vechi. E o poveste frumoasă și nu știu cât e de adevărată. Doar știu că prin aceeași poveste au scăpat multe biserici de distrugere, inclusiv la noi. Când reușesc să dau de ea (printre case mai mult sau mai puțin dărăpănate și multe pisici), paznicii îmi spun că e închisă și se deschide abia mâine la slujbă. Asta e! Pe Kalēju iela și alte străduțe (vă invit să le explorați!) ajung la biserica evanghelică Sf. Ion (Rīgas Svētā Jāņa evanģēliski luteriskā baznīca), în spatele bisericii Sf. Petru. Aici dau și de un element comercial și de ceva de suflet. Primul este o copie a muzicanților din Bremen (îmi aduce aminte cumva de povestea copilăriei și de statuia originală din Bremen). Se spune că dacă atingi vreunul din muzicanți cât mai sus, ai noroc de dragoste/sex cât mai devreme. Cocoșul ar semnifica chiar în seara asta! Nici pentru mine, înalt, nu e chiar așa ușor să îl atingi! Ce, credeți că nu am încercat și eu?
I search for the sinagogue built in 1905 on Peitavas iela and I hardly find it. It is interesting for the fact that it was not destroyed by nazis because its burning was risky for destroying a lot of buildings in Old Town. It is a nice story and I don't know how true it is. I know that this kind of story saved a lot of churches including in our country. When I find it (between more or less dilapidated houses and a lot of cats), the guradians tell me that it is closed and opens tomorrow at the service. That's it! On Kalēju iela and other streets (I invite you to explore it!) I reach the St. John evanghelic church (Rīgas Svētā Jāņa evanģēliski luteriskā baznīca) behind St. Peter church. Here I find a commercial element and a soul one. The first is a copy of musicants of Bremen (it reminds me of the childhood story and the original statue of Bremen). It is said that if you touch one of the musicant upper and upper, you are lucky for love/sex as soon as possible. The cock means even this evening! It is not so easy even for me with my height! What, you don't think that I tried?
Spuneam că e și ceva de suflet: o bătrânică ce stă cu un pahar întins pentru bani chiar în fața bisericii... Trec de ea prin poarta ce unește biserica cu casele alăturate și intru prin zona rezidențială Konventa Sēta, o zonă de case vechi, hoteluri și magazine tradiționale. Mă plimb pe străduțele mici, trec pe la muzeul porțelanului, pe la pisica neagră și Riga Black Magic Bar (v-am făcut curioși?) și ies mai departe pe aceeași Kalēju iela spre piața Līvu/līvu laukums, zonă verde, acum comercială și cu multe clădiri frumoase, clădiri ale ghildelor vechi.
I was telling you about something for the soul: an old woman was sitting with a plastic glass for money in front of the church... I pass her through the gate that unifies the church with the neighbor houses and enter the residential area Konventa Sēta, an area with old houses, hotels and traditional stores. I walk around on the small street, pass the porcelan museum, the black cat and the Riga Black Magic Bar (are you courious?) and walk further on the same Kalēju iela to Līvu square/Līvu laukums, a green area, now commercial with a lot of nice buildings belonging to old guilds.
Încă un loc interesant și ajungem la una din surprizele orașului. E vorba despre Three Wall Street (Vaļņu iela 3) care spune o poveste a orașului Rīga. După epidemia de holeră din 1894 orașul decide să crească numărul de fântâne arteziene pentru igienă. Cele trei case reprezintă ultimele trei secole și harta arată pe unde curgea râul prin oraș (sursă: https://www.likealocalguide.com/riga/three-wall-street). Deasupra unei dintre aceste fântâni putem vedea Cavalerul de Aur.
Another interesting place and we reach one of city's surprises. It is Three Wall Street (Vaļņu iela 3) that says a story about Rīga. After cholera epidemy in 1894 the city decides to increase the number of artesian wells for hygiene. The three houses represent the last three centuries and the map shows where the river was flowing in the city (source: https://www.likealocalguide.com/riga/three-wall-street). We can see the Golden Knight above one of these wells.
Țintele mele sunt acum Turnului Prafului de Pușcă și apoi Poarta Suedeză. Turnul Prafului de Pușcă este menționat pentru prima dată în 1330 ca Turnul de Nisip. În 1891 orașul cedează Fraternității studenților germani ”Rubonia” (fondată în 1875) fortăreața pe jumătate ruinată. În 1892 sub supravegherea arhitectului german Hermann Hilvig se remodelează și e folosită ca spațiu privat până în 1919 când orașul o donează muzeului Războiului.
Căci asta e surpriza: muzeul războiului cu intrare gratuită și deschis până la ora 17.00! Adică două ore de vizitat! Vă garantez că este puțin, chiar dacă eu la început am avut o reținere fiindcă războiul înseamnă din principiu ceva negativ pentru mine.
Pe scurt: la intrare e un panou cu ultimii ani de război până la obținerea independenței. Intri, îți lași bagajul și hainele într-un dulap și pornești la vizitat! Hai că la început nu pare așa interesant: câteva tunuri, câteva bombe... Apoi încep săli din timpurile preistorice, continuă pe scări în sus cu Evul Mediu, armele și cetățile din acea vreme, apoi mai sus machete de nave, tunuri și locomotive de tot felul (îmi mai las un pic telefonul să încarce din bateria externă fiindcă vreau să fac multe poze), tot mai sus (sunt vreo 5 nivele în total) intrăm în sala Primului Război Mondial. Dacă aș avea o zi întreagă, doar aici aș sta! După o prezentare a implicării letonilor în Primul Război Mondial, trecem prin zona materialelor și obiectelor de zi cu zi din viața soldatului leton, apoi steagurile batalioanelor stau deasupra noastră, urmează războiul total (parte a fiecărui aspect al vieții), o zonă dedicată vieții medicale din timpul războiului, apoi revoluția rusească din 1917 și consecințele ei în Letonia, apoi implicarea soldaților letoni în războiul civil rusesc (1918-1920) prin batalionul Troitsk și regimentul Imanta. Letonia a pierdut în primul război mondial o treime din populație și un sfert din clădiri și, ca multe alte țări, a câștigat premisele independenței naționale. După alte machete la etajul următor avem o faină sală a luptelor de apărare/rezistență a republicii Letonia (1920-1940), apoi perioada roșie din istorie, implicarea Letoniei în al doilea război mondial, apoi diorame interactive cu machete ale mașinilor de război. Urmează panouri ce descriu mișcările naționaliste din 23 august 1987 când 10000 de letoni s-au adunat la Monumentul Libertății și au cerut publicarea pactului Ribbentrop-Molotov prin care Statele Baltice își pierdeau independența. Miliția sovietică a încercat să disperseze demonstrația și 193 de participanți au fost arestați. Cunoaștem acest gen de evenimente, nu? Uimitor, și noi în noiembrie 1987 am avut manifestații anti-comuniste la Brașov... Urmează o sală cu intervențiile forțelor letone în cadrul Națiunilor Unite și NATO: Navfor, ISAF, SFOR (Forțele de Stabilizare în Bosnia și Herțegovina), KFOR (Forțele din Kosovo), IFOR (Forțele de Implementare, tot Bosnia și Herțegovina) etc. Așa am văzut, chit că doar la un muzeu, puțin din ce fac americanii în lume. Nu e locul aici să comentez mai mult! La ieșire sunt super-încântat de acest muzeu surpriză și vă invit să mergeți când aveți ocazia! Poate e ”o dată-n viață”!
My targets are now the Gunpowder Tower and the Sweddish Gate. The Gunpowder Tower is mentioned for the first time in 1330 as Sandtower. In 1891 the city leased the half ruined fortress to the german student fraternity of ”Rubonia” (founded in 1875). In 1892 under the supervision of german architect Hermann Hilvig it is remodelated and used as a private space until 1919 when the city donate it to the War Museum.
This is the surprise: the war museum with free entry and open until 17.00! Two hours to visit it! I tell you it is a very short time to visit, even if I had a restraint at the beginning because for me war is mainly a negative thing.
Shortly: at the entrance is a panel with the last war years before independence! You enter, let your bag and clothes in a locker and start to visit! At the beginning it is not so interesting: few cannons, few bombs... There are halls from medieval times, you continue on the stairs with middle ages, guns and cities from those times, upper on models of ships, cannons and all kind of engines (I charge my phone because I want a lot of pictures), upper (there are 5 levels) we enter the hall of WWI. If I had a full day, I would stay only here! After a presentation of latvians in WWI, we pass the every day's latvian life materials and objects, then the batalions flags hunged above us, then the total war (as part of each aspect of life), an area dedicated to the medical life during the war, then russian revolution of 1917 and her consequences in Latvia, then involving of latvian soldiers in the russian civil war (1918-1920) with Troitsk batalion and Imanta regiment. Latvia lost in WWI a third of population and a quarter of the buildings and, as many other countries, got the premises of national independence. After models at the next floor we have a fine hall of the defence/resistance forces of Latvia (1920-1940), then the red period of the history, involving of Latvia in WWII, interactive dioramas with war cars models. Next we have panels describing the nationalist movement from August, 23, 1987 when 10000 latvian gathered at the Monument of Liberty and asked publishing of Ribbentrop-Molotov Pact when Baltic Countries lost their independency. The soviet militia tried to disperse the demonstrations for a few times and 193 participants were arrested. We know this kind of events, right? Amazingly, in november 1987 we had anti-comunist manifestations at Brașov... Next we have a hall with the latvian forces interventions in United Nations and NATO: Navfor, ISAF, SFOR (Stabilization forces in Bosnia and Hertzegovina), KFOR (Forces of Kosovo), IFOR (Implementation Forces, also in Bosnia and Hertzegovina) etc. So I saw, at least in a museum, a little of what americans do in the world. It is not the place here to comment more! At the exit I am super glad of this museum and I invite you to go when you have the occasion! There might be "once in a lifetime"!
Pe Torņa iela, pe sub zidurile cetății ajung la Poarta Suedeză (Zviedru vārti). E singura poartă care a rămas din vechiul oraș. Se spune că și-a primit numele de la trupele suedeze curajoase care au apărat Rīga în 1710 în timpul asediului imperiului rusesc. Petru cel Mare i-a stimat pe suedezi și aparent i-a lăsat să plece prin această poartă (info de pe harta făcută de localnici).
On Torņa iela, under the city walls I reach the Sweddish Gate (Zviedru vārti). It is the only gate that stands out from the old city. It is said that the name comes from the courageous sweddish troops that protected Rīga in 1710 during the siege of the Russian empire. Peter the Great held the swedes in high esteem and apparently let them leave on this gate (info from the locals made map).
Mă învârt pe străzi pe la clădirea Miss Art Nouveau de pe Smilšu iela, pe la Cei Trei Frați (clădiri de locuit celebre, una fiind chiar din sec. XV), apoi ajung în Piața domului și intru în dom/catedrala Sf. Iacob (același sfânt Iacob cu cel din Santiago de Compostella, El Camino...)
I wander on the streets to Miss Art Nouveau building in Smilšu iela, to The Three Brothers (famous dwelling houses, one of them dating from XV century), reach the Dome Square and enter the Dome/St. Jacob cathedral (the same Jacob as in Santiago de Compostella, El Camino...)
Cumva pe străduțe, pe lângă muzeul de literatură ajung în piața Pils/Pils laukums și la un subsol văd un restaurant interesant: Vecmeita ar kaķi (”Doamna cu pisica”). Așa nu aș mai cheltui bani... Dar mi-e foame, nu pot răbda aiurea. Intru, mai ales că văzusem pe meniu că e bucătărie tradițională. Suntem doar câțiva în restaurantul frumos amenajat de la subsol. Servirea e impecabilă! Vă redau frumoasa poveste din meniu:
”A fost odată...
Într-o zi frumoasă de vară în timp ce îmi făceam plimbarea zilnică prin parc atenția mi-a fost luată de frumoasa doamnă cu pisică ce stătea și visa cu privire strălucitoare în ochi și ținea în mâna grațios o țigară.
, m-am gândit eu.
Cum am aflat mai târziu, numele ei era Melanie Rose. În acea zi soarele umplea ziua și ea se plimba în parc cu bătrânul ei motan Stereo după ce iubitul ei Benedict Spunde a cerut-o în căsătorie și ca o dovadă a afecțiunii și iubirii enorme pentru Melanie i-a dat un buchet imens de trandafiri roșii.
Acum amândoi savurează fericirea într-o Insulă medievală magică.
Ce e o FATĂ BĂTRÂNĂ CU O PISICĂ?”
Îmi aduc aminte de un vin roșu foarte bun, niște supă de ceapă, ceva felul doi tradițional foarte gustos (chiftele letone cu cartofi și varză călită) și niște papanași... Plătesc cu cardul și las o bancnotă de un leu la multele bancnote agățate deasupra barului. Chiar dacă mai sunt și altele. Recomand localul din plin!
On the streets I pass the literature museum, reach Pils square/Pils laukums and at a basement I see an interesting restaurant: Vecmeita ar kaķi (”Lady with a cat”). I wouldn't spend money... I am hungry, I cannot starve. I enter because I saw on the menu "traditional food". We are a few in the nice restaurant in a basement. The serving is amazing! Here you have the nice story form the menu:
”Once upon a time...
At a beautiful summer day while I was taking my daily walk through the park, my attention was caught by the beautiful lady with the cat sitting and daydreaming with beaming look in her eye sand graciously holding a cigarette.
, I thought to myself.
As I found later, la lady's name was Melanie Rose. That sun filled day she was taking a walk in the park with her old cat Stereo after her beloved one Benedict Spunde has proposed her a marriage and as an evidence of his affection and enormous love for Melanie gave her a huge bucket of red roses.
Now both of them savour their happiness in some magic Medieval Island.
What a Spinster with a cat?”
I remember of a very good red wine, some onion soup, a second traditional tasty dish (latvian meetballs with wedges and cabbage) and some dumplings... I pay with the card and let one leu bancnote near the others over the bar. Even if I see more. I totally recommend the place!
În piața Pils/Pils laukums este monumentul modern ”Energia timpului” (motto: Călătorește în timp și fă-l să strălucească!). Instalația artistică ”Energia timpului” este dedicată centenarului Letoniei. Pe 18 noiembrie 2017 a început ca o numărătoare inversă a aniversării a 100 de ani a Letoniei. Instalația simbolizează trecutul, prezentul și viitorul Letoniei care nu pot exista fără oameni. Energia oamenilor o luminează și o face să strălucească.
In Pils square/Pils laukums we can see the modern monument ”Energy of time” (motto: Travel through time and make it shine bright!). The artistic instalation ”Energy of time” is dedicated to Latvian centenary. On November 18, 2017 it started as a countdown for the 100 Latvian anniversary. The installation symbolises Latvia's past, present and future that cannont exist without people. The energy of people light it up and make it shine bright.
Pe Krišjāņa Valdemāra iela mă întorc pe lângă Teatrul Național spre canalele Pilsetas și parcurile Bastejkalna. Sunt faine și luminate și mă duc spre ultimele mele obiective din ziua de astăzi.
On Krišjāņa Valdemāra iela I turn around near the National Theater to Pilsetas canals and Bastejkalna parks. They are fine and lighted and I go to my last objectives from today.
Urc în punctul cel mai înalt al parcului de unde se văd frumos Monumentul Libertății (Brīvības piemineklis) (vă mai amintiți ce am scris mai sus despre el?) și toate luminile orașului și cobor la Zigfrīda Annas Meierovica bulvāris de văd o clădire cu multe steme. Deduc că este vorba despre heraldica localităților unde sunt centre de transmisiuni și fac un test: mă fac că nu înțeleg ce este și întreb câțiva trecători despre ce e vorba. Nici unul nu caută măcar să vadă despre ce e vorba. Toți găsesc motive să plece. Oare de ce? În fine, văd pe lângă mine că trece o caleașcă sub formă de dovleac exact ca în Cenușăreasa. Scuzați calitatea imaginii... O voi revedea printre copiii care fac baloane de săpun la Monumentul Libertății. Revin pe marginea parcului și ajung la ceasul Laimas.
Văd pe dreapta o clădire maiestuoasă și o identific ca biblioteca națională și, înainte de ea, muzeul de istorie a căilor ferate sau Dzelzceļa muzejs. Trec strada legal și prin curte văd că este cu intrare: 2.50 euro! Pentru câteva locomotive și vagoane de care am mai văzut și în alte părți... Lasă-l... În curtea muzeului pare parcare și mai încolo sunt câteva locomotive. Hai să le văd pe alea. Dacă îmi zice cineva ceva, spun că am mers în parcare și am nimerit acolo :). De fapt sunt foarte interesante: locomotive rusești electrice sau cu aburi (L-0312), vagoane pe ecartament rusesc despre care doar am auzit de schimbarea la graniță sau le-am văzut în București în trenurile Moscova-Sofia, locomotive germane cu aburi (T3-036) adaptate la ecartamentul de 1524 mm, vagoane de prizonieri (primul a fost numit Stolipin după Pyotr Stolipin care le-a introdus în 1906-1911 când a fost ministru de interne al Rusiei țariste), o drezină, un vagon cu macara MK6-1940 (de la May In Kirow, Rusia), locomotive de manevră sau diesel, o locomotivă de zăpadă (cu plăcile plugului puse la 45 de grade față de axa principală și cuțite pentru spart gheața ce puteau fi coborâte 50 de milimetri sub nivelul șinei), un vagon de bagaje construit în 1925 ca anexă la vagoanele americane de pasageri neîncăpătoare, locomotive pe baterie BL26-005, o locomotivă de jucărie pentru copii și un panou cu istoria căilor ferate letone din 1946 până în 1982.
On Uzvaras bulvāris (boulevard) I pass a tram end and hear a thud on the street. It is the first accident I see in these countries. A white 4x4 Audi kicked the back of a smaller car. I was expecting, in the mafia style here, that the white car driver comes out of the car and screams to the other. Yeah, sure! The other driver comes out of the car and screams at the grey glass of the big car without success! I pass the accident because I saw a firemens's car coming to the place of accident...
On the right I see a big building and identifiy it as the national library and before it, the museum of history of railways or Dzelzceļa muzejs. I pass the street legally and in the court I see the entrance fee: 2.50 euro! For a few engines and some vagons... Nooo... In the court it looks like a parking place and some engines. Let's see those. If someone tells me something, I tell them that I am in the parking place :). They are in fact very interesting: russian electric or steam engines (L-0312), wagons on russian gauge of which I heard at the border changing or saw them in Bucharest in Moscow-Sofia trains, german steam engines (T3-036) adaptated to 1524 russian gauge, prisoners cars (the first was named Stolipin after Pyotr Stolipin who introduced them in 1906-1911 as a Czarit Russia Minster of Interns), a trolley, a crane platform MK6-1940 (from May In Kirow, Russia), maneuver or diesel engines, a snowplow (with the frames in a 45 degrees angle in relation to the axis of the railway and ice braking knives that could be lowered 50 mm under the level of the rail), a luggage van built in 1925 as an annex to the american passenger small cars, a battery engine BL26-005, a wooden engine for kids and a panel with the history of latvian railways from 1946 to 1982.
Momumentul pușcașilor letoni (Latviešu Strēlnieku piemineklis) este un monument controversat. Inițial era dedicat pușcașilor letoni roșii, unii devenind gărzi de corp ale lui Lenin. Unii cred că ar trebui dărâmat fiindcă aduce aminte de epoca comunistă, alții cred că trebuie păstrat fiindcă e dedicat pușcașilor letoni de la începutul primului război mondial. Acum onorează pușcașii letoni albi și roșii. (sursă: https://www.inyourpocket.com/riga/latvian-riflemen-monument_11178v)
I pass the bridge watching on both sides for the multiple bridges crossing Daugava, on the right I see the radio-television tower on Zaķusala island and reach the latvian riflemen square. Before telling you something about the latvian riflemen monument, I find and buy a latvian flag for my mum at the first store. This is the start place for a lot of sightseeing bus tours (with money, of course). There is another old bus tour, probably with wooden furniture, starting at sharp hours in the front of St. Peter church close by! Coming there soon!
The latvian riflemen monument (Latviešu Strēlnieku piemineklis) is a controversed monument. Initially it was dedicated to the latvian red riflemen, some becoming Lenin's bodyguards. Some believe it should be demolished because it represents the comunist era, some believe it should be kept because it is dedicated to the latvian riflemen from the early years of WWI. Now it honours both white and red latvian riflemen. (source: https://www.inyourpocket.com/riga/latvian-riflemen-monument_11178v)
We pass the Occupation Museum and reach Main Hall Square (Rātslaukums). I take some pictures under a huge Christmas tree and search for some better angles. I find one near the statue of Roland, the known paladin of Carol the Great/Charlemagne, paladin who died in the battle of Roncevaux/Roncesvalles Pass in the Pyrenees in 778. From here we find that Rīga has such a statue from medieval times and here is represented only at the end of XIX century (the original statue is in St. Peter's church, here is only a copy of it). Behind it we see the House of Blackheads (Melngalvju nams). The initial building was built in the first third of XIV century by the Brotherhood of Blackheads, the guild of unmarried german merchants of Rīga. In 1580 and 1886 were made major architecture works, in 1941 the building was bombed by germans and then destroyed in 1948 by soviets. The actual building was restaured in 1995-1999. In the square you will be asked for different touristic tours, it depends what you want to do next :)! I take a picture of the map from the touristic center and continue!
Mă îndrept spre biserica Sf. Petru, maiestuoasă prin înălțimea turnului. Menționată pentru prima dată în 1209, a fost biserică catolică până în 1523 și apoi luterană. Turnul din lemn, cel mai înalt în Europa în acele vremuri, a fost distrus de mai multe ori. Se spune că pentru a-i măsura longevitatea, constructorii au aruncat un pahar de sus din turn și cu cât se spărgea în mai multe bucăți, cu atât dura mai mult turnul. Din păcate costă intrarea în biserică și în turn (e lift!) și voi face doar o poză spre interiorul bisericii.
I search for the sinagogue built in 1905 on Peitavas iela and I hardly find it. It is interesting for the fact that it was not destroyed by nazis because its burning was risky for destroying a lot of buildings in Old Town. It is a nice story and I don't know how true it is. I know that this kind of story saved a lot of churches including in our country. When I find it (between more or less dilapidated houses and a lot of cats), the guradians tell me that it is closed and opens tomorrow at the service. That's it! On Kalēju iela and other streets (I invite you to explore it!) I reach the St. John evanghelic church (Rīgas Svētā Jāņa evanģēliski luteriskā baznīca) behind St. Peter church. Here I find a commercial element and a soul one. The first is a copy of musicants of Bremen (it reminds me of the childhood story and the original statue of Bremen). It is said that if you touch one of the musicant upper and upper, you are lucky for love/sex as soon as possible. The cock means even this evening! It is not so easy even for me with my height! What, you don't think that I tried?
I was telling you about something for the soul: an old woman was sitting with a plastic glass for money in front of the church... I pass her through the gate that unifies the church with the neighbor houses and enter the residential area Konventa Sēta, an area with old houses, hotels and traditional stores. I walk around on the small street, pass the porcelan museum, the black cat and the Riga Black Magic Bar (are you courious?) and walk further on the same Kalēju iela to Līvu square/Līvu laukums, a green area, now commercial with a lot of nice buildings belonging to old guilds.
Another interesting place and we reach one of city's surprises. It is Three Wall Street (Vaļņu iela 3) that says a story about Rīga. After cholera epidemy in 1894 the city decides to increase the number of artesian wells for hygiene. The three houses represent the last three centuries and the map shows where the river was flowing in the city (source: https://www.likealocalguide.com/riga/three-wall-street). We can see the Golden Knight above one of these wells.
Căci asta e surpriza: muzeul războiului cu intrare gratuită și deschis până la ora 17.00! Adică două ore de vizitat! Vă garantez că este puțin, chiar dacă eu la început am avut o reținere fiindcă războiul înseamnă din principiu ceva negativ pentru mine.
Pe scurt: la intrare e un panou cu ultimii ani de război până la obținerea independenței. Intri, îți lași bagajul și hainele într-un dulap și pornești la vizitat! Hai că la început nu pare așa interesant: câteva tunuri, câteva bombe... Apoi încep săli din timpurile preistorice, continuă pe scări în sus cu Evul Mediu, armele și cetățile din acea vreme, apoi mai sus machete de nave, tunuri și locomotive de tot felul (îmi mai las un pic telefonul să încarce din bateria externă fiindcă vreau să fac multe poze), tot mai sus (sunt vreo 5 nivele în total) intrăm în sala Primului Război Mondial. Dacă aș avea o zi întreagă, doar aici aș sta! După o prezentare a implicării letonilor în Primul Război Mondial, trecem prin zona materialelor și obiectelor de zi cu zi din viața soldatului leton, apoi steagurile batalioanelor stau deasupra noastră, urmează războiul total (parte a fiecărui aspect al vieții), o zonă dedicată vieții medicale din timpul războiului, apoi revoluția rusească din 1917 și consecințele ei în Letonia, apoi implicarea soldaților letoni în războiul civil rusesc (1918-1920) prin batalionul Troitsk și regimentul Imanta. Letonia a pierdut în primul război mondial o treime din populație și un sfert din clădiri și, ca multe alte țări, a câștigat premisele independenței naționale. După alte machete la etajul următor avem o faină sală a luptelor de apărare/rezistență a republicii Letonia (1920-1940), apoi perioada roșie din istorie, implicarea Letoniei în al doilea război mondial, apoi diorame interactive cu machete ale mașinilor de război. Urmează panouri ce descriu mișcările naționaliste din 23 august 1987 când 10000 de letoni s-au adunat la Monumentul Libertății și au cerut publicarea pactului Ribbentrop-Molotov prin care Statele Baltice își pierdeau independența. Miliția sovietică a încercat să disperseze demonstrația și 193 de participanți au fost arestați. Cunoaștem acest gen de evenimente, nu? Uimitor, și noi în noiembrie 1987 am avut manifestații anti-comuniste la Brașov... Urmează o sală cu intervențiile forțelor letone în cadrul Națiunilor Unite și NATO: Navfor, ISAF, SFOR (Forțele de Stabilizare în Bosnia și Herțegovina), KFOR (Forțele din Kosovo), IFOR (Forțele de Implementare, tot Bosnia și Herțegovina) etc. Așa am văzut, chit că doar la un muzeu, puțin din ce fac americanii în lume. Nu e locul aici să comentez mai mult! La ieșire sunt super-încântat de acest muzeu surpriză și vă invit să mergeți când aveți ocazia! Poate e ”o dată-n viață”!
My targets are now the Gunpowder Tower and the Sweddish Gate. The Gunpowder Tower is mentioned for the first time in 1330 as Sandtower. In 1891 the city leased the half ruined fortress to the german student fraternity of ”Rubonia” (founded in 1875). In 1892 under the supervision of german architect Hermann Hilvig it is remodelated and used as a private space until 1919 when the city donate it to the War Museum.
This is the surprise: the war museum with free entry and open until 17.00! Two hours to visit it! I tell you it is a very short time to visit, even if I had a restraint at the beginning because for me war is mainly a negative thing.
Shortly: at the entrance is a panel with the last war years before independence! You enter, let your bag and clothes in a locker and start to visit! At the beginning it is not so interesting: few cannons, few bombs... There are halls from medieval times, you continue on the stairs with middle ages, guns and cities from those times, upper on models of ships, cannons and all kind of engines (I charge my phone because I want a lot of pictures), upper (there are 5 levels) we enter the hall of WWI. If I had a full day, I would stay only here! After a presentation of latvians in WWI, we pass the every day's latvian life materials and objects, then the batalions flags hunged above us, then the total war (as part of each aspect of life), an area dedicated to the medical life during the war, then russian revolution of 1917 and her consequences in Latvia, then involving of latvian soldiers in the russian civil war (1918-1920) with Troitsk batalion and Imanta regiment. Latvia lost in WWI a third of population and a quarter of the buildings and, as many other countries, got the premises of national independence. After models at the next floor we have a fine hall of the defence/resistance forces of Latvia (1920-1940), then the red period of the history, involving of Latvia in WWII, interactive dioramas with war cars models. Next we have panels describing the nationalist movement from August, 23, 1987 when 10000 latvian gathered at the Monument of Liberty and asked publishing of Ribbentrop-Molotov Pact when Baltic Countries lost their independency. The soviet militia tried to disperse the demonstrations for a few times and 193 participants were arrested. We know this kind of events, right? Amazingly, in november 1987 we had anti-comunist manifestations at Brașov... Next we have a hall with the latvian forces interventions in United Nations and NATO: Navfor, ISAF, SFOR (Stabilization forces in Bosnia and Hertzegovina), KFOR (Forces of Kosovo), IFOR (Implementation Forces, also in Bosnia and Hertzegovina) etc. So I saw, at least in a museum, a little of what americans do in the world. It is not the place here to comment more! At the exit I am super glad of this museum and I invite you to go when you have the occasion! There might be "once in a lifetime"!
On Torņa iela, under the city walls I reach the Sweddish Gate (Zviedru vārti). It is the only gate that stands out from the old city. It is said that the name comes from the courageous sweddish troops that protected Rīga in 1710 during the siege of the Russian empire. Peter the Great held the swedes in high esteem and apparently let them leave on this gate (info from the locals made map).
I wander on the streets to Miss Art Nouveau building in Smilšu iela, to The Three Brothers (famous dwelling houses, one of them dating from XV century), reach the Dome Square and enter the Dome/St. Jacob cathedral (the same Jacob as in Santiago de Compostella, El Camino...)
”A fost odată...
Într-o zi frumoasă de vară în timp ce îmi făceam plimbarea zilnică prin parc atenția mi-a fost luată de frumoasa doamnă cu pisică ce stătea și visa cu privire strălucitoare în ochi și ținea în mâna grațios o țigară.
Cum am aflat mai târziu, numele ei era Melanie Rose. În acea zi soarele umplea ziua și ea se plimba în parc cu bătrânul ei motan Stereo după ce iubitul ei Benedict Spunde a cerut-o în căsătorie și ca o dovadă a afecțiunii și iubirii enorme pentru Melanie i-a dat un buchet imens de trandafiri roșii.
Acum amândoi savurează fericirea într-o Insulă medievală magică.
Ce e o FATĂ BĂTRÂNĂ CU O PISICĂ?”
Îmi aduc aminte de un vin roșu foarte bun, niște supă de ceapă, ceva felul doi tradițional foarte gustos (chiftele letone cu cartofi și varză călită) și niște papanași... Plătesc cu cardul și las o bancnotă de un leu la multele bancnote agățate deasupra barului. Chiar dacă mai sunt și altele. Recomand localul din plin!
On the streets I pass the literature museum, reach Pils square/Pils laukums and at a basement I see an interesting restaurant: Vecmeita ar kaķi (”Lady with a cat”). I wouldn't spend money... I am hungry, I cannot starve. I enter because I saw on the menu "traditional food". We are a few in the nice restaurant in a basement. The serving is amazing! Here you have the nice story form the menu:
”Once upon a time...
At a beautiful summer day while I was taking my daily walk through the park, my attention was caught by the beautiful lady with the cat sitting and daydreaming with beaming look in her eye sand graciously holding a cigarette.
As I found later, la lady's name was Melanie Rose. That sun filled day she was taking a walk in the park with her old cat Stereo after her beloved one Benedict Spunde has proposed her a marriage and as an evidence of his affection and enormous love for Melanie gave her a huge bucket of red roses.
Now both of them savour their happiness in some magic Medieval Island.
What a Spinster with a cat?”
I remember of a very good red wine, some onion soup, a second traditional tasty dish (latvian meetballs with wedges and cabbage) and some dumplings... I pay with the card and let one leu bancnote near the others over the bar. Even if I see more. I totally recommend the place!
In Pils square/Pils laukums we can see the modern monument ”Energy of time” (motto: Travel through time and make it shine bright!). The artistic instalation ”Energy of time” is dedicated to Latvian centenary. On November 18, 2017 it started as a countdown for the 100 Latvian anniversary. The installation symbolises Latvia's past, present and future that cannont exist without people. The energy of people light it up and make it shine bright.
On Krišjāņa Valdemāra iela I turn around near the National Theater to Pilsetas canals and Bastejkalna parks. They are fine and lighted and I go to my last objectives from today.
I go up to the highest point of the park wherefrom I can see the Monument of Freedom (Brīvības piemineklis) (do you remember what I wrote upper about it?) and all the city lights and go down to Zigfrīda Annas Meierovica bulvāris to see a bulding with a lot of coats of arms. I understand that it is the heraldic of the localities with transmision centers and I make a test: I pretend that I don't understand what it is about and ask a few walkers about it. None of them is at least looking at it. All find reasons to leave. Why? Well, I see a pumpkin carriage passing by exactly like in Cinderella. Excuse the image quality... I will see it again among children making soap baloons at the Monument of Freedom. I come back on the edge of the park and reach Laimas clock.
Laima este cel mai mare producător de ciocolată și dulciuri din țările baltice. Ceasul de lângă Monumentul Libertății era locul favorit pentru întâlnirile romantice pentru cupluri. Timpurile s-au schimbat și este în continuare un loc bun pentru întâlniri și simțit agitația orașului.
Laima is the biggest producer of chocolate and sweets in the Baltics. The clock near the Monument of Freedom used to be a favourite romantic rendezvous spot for the couples. Time change, but it's still a great place for meeting up and enjoying the city bustle.
Mai avem două monumente și aproape gata plimbarea! Primul este Monumentul Libertății ridicat în onoarea soldaților uciși în războiul de independență a Letoniei (1918-1920). Pornind de la basoreliefurile de jos care simbolizează cultura și tradiția letonă, urcăm prin forme tetragonale până la statuia libertății care ține cele trei stele aurite. Materialele necesare construcției au cântărit 2500 de tone. S-a dorit ca monumentul să fie distrus de mai multe ori și a supraviețuit până în prezent. Mai multe putem citi aici.
We have two more monuments and we finnish today's walk! The first is the Monument of Freedom raised for the honour of the soldiers killed in the latvian independence war (1918-1920). Starting with the basoreliefs at the base symbolising the latvian culture and tradition, we go up in tetragonal shapes to the statue of freedom with three gilded stars. The materials needed for the building of the statue weighted 2500 tones. The monument was wanted to be destroyed in many times and survived until today. We can read more here.
Tot prin parc ajungem la statuia lui George Armitstead. Născut în Rīga în 1847, britanicul studiază în Elveția și Oxford și se întoarce în Rīga unde familia lui avea afaceri și proprietăți. Este ales primar în 1901 și cunoaște o perioadă de prosperitate și dezvoltare a orașului până cu puțin înainte de moartea sa în 1912, când primește titlul de cetățean de onoare al orașului pe care l-a transformat. Statuia din bronz a fost dezvelită de regina Elisabeta a II-a în 2006 în Grădinile Operei Naționale.
In the park we reach the statue of George Armitstead. Born in Rīga in 1847, the brittish studies in Switzerland and Oxford and comes back to Rīga where his family owned businesses and properties. He is elected mayor in 1901and knows a period of prosperity and development of the city shortly before his death in 1912, when he becomes an honour citizen of the city he transformed. The bronze statue is reveiled by queen Elisabeth II in 2006 in the National Opera Gardens.
De aici merg spre casă trecând pe lângă gară și autogară. Uitasem să vă spun data trecută că, atunci când am ajuns în gară, am fost la centrul de informații să aflu de mașini spre Lituania pentru duminică pentru plecare. Domnișoara simpatică îmi scrie pe o hârtie orele de plecare: Viļņa, plecări de la 7.00 la 11.00 aproape din oră în oră, 18 euro, respectiv Kauņa, plecări de la 12.00 la 18.00, 19 euro, circa 4 ore toate cursele. Prima dată mi s-a părut că nu am spus eu bine, abia apoi am realizat ca e vorba de altă limbă!
Deci, cum spuneam ajung acasă unde văd chiar de la intrare tabloul de mai jos. Chiar mă simt foarte bine și parcă e la fel de fain ca orice alt loc pentru călători. Vă spun și ce a urmat în seara asta: după un duș merg în bucătărie să mănânc puțin din ce am (împart mâncarea să îmi ajungă și pentru mâine) și rămân seara doar cu mama gazdei. O femeie solidă care vorbește foarte puțin engleză. Dar e caldă în suflet și chiar îmi oferă niște prăjituri. Fiindcă acum este Crăciunul pe rit vechi, așa cum se sărbătorește aici. Știm asta fiindcă la televizor este slujba de Crăciun de la catedrala din Sankt Petersburg la care participă și Vladimir Putin. Așa că asistăm amândoi la slujba de Crăciun, cumva în familie :)! Repet, în felul lor oamenii ăștia m-au făcut să mă simt acasă aici. Mulțumiri!
From here I walk home passing by the train and the bus station. I forgot to tell you that when I reached the bus station here, I passed the info center to ask about buses for sunday for leaving. The nice lady wrote me on a paper the times for leaving: Viļņa, leaving from 7.00 to 11.00 almost every hour, 18 euro, and Kauņa, leaving from 12.00 to 18.00, 19 euro, about 4 hours each trip. At first it seemed like I didn't said it right, then I realised that they speak another language!
So, I come home where I see this painting on the hall. I feel very good and it is as fine as any other travelers place. I tell you also the next for this evening: after a shower I go to kitchen to eat some of what I have (I split the food also for tomorrow) and stay with the mother of the host. A strong lady who speaks just a few words in english. But she has a warm soul and offers me some cakes. Because today is Christmas on old style, as they celebrate here. We know that from TV where we see the Christmas service from Sankt Petersburg cathedral where is present Vladimir Putin. So we watch the service together, as in a family :)! I repeat, in their way these people made me feel home here. Many thanks!
