Dacă ieri eram pe la marginea Bucureștiului, pozele prietenilor din Brașov, cu zăpada foarte faină pe Tâmpa, m-au determinat destul de repede să fac o plimbare în Orașul Coroanei. Mă rog, scopul principal este să ajung pe Dealul Melcilor și pe Tâmpa! Plus ce s-o mai nimeri! După răsăritul din capitală cu un tren privat ajung în jurul orei 11.00 în Brașov. Chiar dacă mă frământă tot felul de gânduri și ”furtuni” în viața personală, ies în natură fiindcă știu că este mereu remediu și odihnă!
Am nevoie de răcoare și aer curat și găsesc cu Google Maps cea mai scurtă cale de a trece prin oraș, de la gară spre Dealul Melcilor. Cu ocazia asta descopăr că este și o stradă cu numele ăsta! Și chiar dinainte să ies dintre case, pe gardul viu se vede zăpada căzută zilele trecute. Asta mă animă să ajung cât mai repede în pădure.
Data trecută fusesem pe Dealul Melcilor vara și am întâlnit ceva personaje masculine mai dubioase. Brașovenii știu că zona are un renume mai ”special”, mai de evitat. Dar acum, cu răcoarea de rigoare, sigur nu se mai avântă nimeni și oamenii preferă să stea la căldură, mai ales duminica dimineața! Așa că am timp și explorez drumul care mă duce prin raiul alb până la șaua prin care trece strada Dobrogeanu -Gherea, legătura dintre Răcădău/Valea Cetății și orașul vechi. Fusesem acum ceva ani pe potecile marcate de pe aici și uitasem anumite unghiuri. Dar spectacolul de deasupra carierei spre Răcădău și Noua este greu de uitat. Și bine de împrospătat imaginea, de câte ori se poate!
Este abia 12.20 și deja mi-am îndeplinit visul de a merge prin albul minunat. Trenuri am o grămadă și prefer unul cât mai târziu ca să mă bucur de natură. Îmi luasem deja bilet la 17.45 spre București. Așa că îmi fac o socoteală rapidă că am timp să urc pe Tâmpa. Deci ce mai stăm la povești! Întâi pe TA și TG și apoi voi rămâne doar pe TG ce mă urcă pe treptele lui Gabony spre vârf. Doar la finalul treptelor voi întâlni doi alergători, în sens invers. Ăsta este cumva avantajul Brașovului: are munte chiar în oraș și pentru cine este obsedat de diferențe de nivel, e o soluție foarte bună! De la finalul treptelor până la stația de telecabină am parte de un peisaj feeric, de multe ori și un pic misterios, prin ceață și crengile pline, pline de zăpadă. Pohta ce-am pohtit!
De la stradă am făcut 40 de minute până aici. Deci este abia ora 1 și sunt aproape în vârful dealului. Urcaseră ceva grupuri cu telecabina și începe să se anime un pic treaba. Mă bucură că sunt și alții la plimbare, dar nu pot merge în ritmul lor relaxant. Cum spun deseori, vreau să adun cât mai multe imagini și amintiri în timpul pe care îl am la dispoziție, spre disperarea celor care mai vin uneori cu mine. Cel mai probabil sunt văzut exact așa cum văd și eu alergătorii, mereu pe repede înainte!
No, și acum? Hai până unde e scris Brașov gen Hollywood și apoi pe TR în jos pe serpentine.
Serpentină cu serpentină pierd altitudine și la un moment dat, cam sub linia telecabinei, mă întâlnesc cu un amic dintr-un grup mai de demult. Schimbăm câteva vorbe cu bucuria revederii și apoi tot în jos spre stația de telecabină. Dacă la urcare eram doar eu și poteca acoperită de zăpadă într-un procent mai mare, acum s-a încălzit și urmele pașilor au topit zăpada, acum fiind clasicul pământ pe potecă. Bine că am ajuns jos că deja începuse să îmi pară că oamenii au stricat frumusețea de sus...
E trecut un pic de ora 14.00. Ce să fac? Îl sun pe tizul meu din Brașov și îmi spune că am putea să ne vedem abia la 15.30. Atunci hai un pic pe străzile și pe la obiectivele din orașul vechi. Doar las poze și când ne vom vedea în Brașov vă povestesc mai multe povești la fiecare din ele. Deși multe vă sunt cunoscute :D! În mai puțin de o oră re-văd destul de multe locuri, cunoscute pentru brașoveni!
Mă întâlnesc cu Cezar și ne bucurăm de revedere. Am și un ”cadou” pentru el din partea unui prieten comun, o panoramă cu patrumiarii din zona Zermatt - Saas Fe. Avem amintiri comune de prin zonă! Fiindcă nu le văzusem, cu plăcere mă uit cu el la poze făcute dintr-o excursie de-a lui din Patagonia. Sunt multe detalii care nu pot fi cuprinse în poze! Pe la 17.00 mulțumesc pentru tot lui Cezar și în gând naturii pentru bucuria pe care mi-a făcut-o azi și merg spre gară și cu trenul spre casă.
Cumva mă gândesc la ce îmi zic mulți: că sunt binecuvântat cu tot ce văd. Și așa și este! Doar că trebuie să adaug ceva: multe din ceea ce văd sau explorez sunt disponibile pentru toți. Doar că, îmi iertați expresia, trebuie ca fiecare să ne mișcăm fundurile leneșe pentru a ne bucura de porțiunile de Rai de lângă noi! Adică în spatele fiecărei poze sunt o tonă de senzații și un efort de a fi (omul potrivit) la locul potrivit!
