marți, 15 ianuarie 2019

Ivalo-Saariselkä-Kiltamaja 24.11.2018

Ro:

Zbor spre Laponia, mai exact spre Ivalo (cred că este cel mai nordic aeroport comercial)... Da, prieteni, Laponia există! Nu e doar acel loc magic din povești, cu reni, spiriduși și Moș Crăciun. Toate astea sunt chiar reale. Chiar dau din casă spunând că pe toți cei de mai sus îi am colegi. Și e al doilea an, cam știu cum ce se mănâncă treaba și ce am de făcut.

Chiar din prima zi văd diferențe mari față de anul trecut: am și colegi vechi și colegi noi. Coordonatoarea noastră, suedeza Ulrika, este foarte faină (l-a înlocuit pe bunul Henkka de anul trecut) și e total diferită față de anul trecut. De fapt e aceeași, doar că postul pe care lucrează o face altfel. Sau așa a fost dintotdeauna! Dovadă că niciodată nu trebuie să judecăm oamenii după conjunctura în care îi întâlnim. O parte din colegi îmi sunt cunoscuți de anul trecut, alții sunt noi... Și toți vor dovedi (acum mă refer la colegii de cazare) că în puțin timp vom deveni ca o familie.

Mă bucur de ultimele zile cu soare, primesc de la sediu lenjeria (așa cum e în mailul informativ) și sunt condus (cu mașina) la cabana Kiltamaja unde voi sta toată perioada. Anul trecut am fost mutați chiar pe 31 decembrie în altă locație, acum vom afla cu bucurie ceva mai încolo că putem sta până pe 6 ianuarie aici. Kiltamaja este o căbănuță aflată între Kakslauttanen (complex hotelier) și Tievatupa, un alt loc de cazare al colegilor. La Tievatupa am fost mutați anul trecut din Kiilopää... Suntem mai aproape de Kakslauttanen (10 minute de mers) decât de Tievatupa (25-30 de minute). Chiar dacă par să laud cabana, nu intenționez asta. Doar pot spune că, exceptând cazarea din Laanila a unor colegi (primele două săptămâni), este cea mai bună cazare de până acum: mult spațiu comun, suficient spațiu privat, bucătărie mare, saună, camere de uscat rufe, spațiu mare în fața cabanei, loc de foc, distanță mică față de strada Kiilopääntie și de cea principală!

Cu ceva timiditate îmi cunosc colegii și datorită lui Marcelo mă obișnuiesc foarte repede cu ceilalți. Spre seară primesc mesaj cu întrebarea dacă pot lucra mâine. Da, bineînțeles! Și așa începe practic sezonul...

En:

Flight to Lapland, more exactly to Ivalo (I think it is the northernmost commercial airport)... Yes, my friends, Lapland exists! It is not only that kids stories magical place, with reindeers, elves and Santa Claus/Father Christmas. All of these are real. I even tell some pre-details by telling you that all were my colleagues. And it is the second year, I know exactly what I have to do.

Starting with the first day I see big differences comparing to last year: I have new and old colleagues. Our coordinator, the sweddish Ulrika, is very cool (she replaced the good Henkka from last year) and she is totally different comparing to last season. Maybe she is the same and the post she has makes her different. Or she was like this all the time! This is a proof that we should never judge people according to the conjuncture. I know some of the colleagues and some are new... All will prove (I'm talking about the same housing colleagues) that we become a family in a very short time.

I enjoy the last days with sun, I get the linen from the office (as it is in the info mail) and I am driven (by car) to Kiltamaja cabin where I will live for all the period. Last year we were moved on December 31st in another location, now we'll find that we stay here until January 6th. Kiltamaja is a cabin between Kakslauttanen (hotel complex) and Tievatupa, another housing for us. We were moved last year from Kiilopää to Tievatupa... We are closer to Kakslauttanen (10 minutes walking) than Tievatupa (25-30 minutes). Even if I seem to praise the cabin, it is not my intention. I can say that, except the Laanila housing for some colleagues for the first two weeks, it is the best housing until now: a lot of common space, enough private space, big kitchen, sauna, drying rooms, big room/space in front of the cabin, fireplace, small distance to Kiilopääntie street and the main one!

With shyness I meet my colleagues and due to Marcelo I accomodate fast with all of them. In the evening I get a message asking if I can work tomorrow. Yes. of course! And so the season starts...


vineri, 11 ianuarie 2019

Vantaa 23.11.2018

Începe al doilea sezon în Laponia... Până sus în nord am o escală de 20 de ore în Helsinki. De fapt aeroportul nu e în Helsinki, ci în Vantaa. Orașele Vantaa, Helsinki și Espoo formează metropola Helsinki. E lumină când ies din aeroport și cu ambii rucsaci (cel mare de 14 kilograme în spate și cel mic de 6-7 kilograme în față) îmi pun în mine să ajunge în primul parc național Sipoonkorpi (Sipoonkorven kansallispuisto). Teoretic sunt vreo 15 kilometri, nu ar trebui să fie bai.

Urmez indicațiile Google Maps, ies din aeroport, după prima intersecție fac stânga și ies puțin pe o zonă stâncoasă (îmi amintește de parcul Lenin și în general de tot orașul Helsinki), revin la stradă și urmez indicațiile din telefon... La arboretul Koivuhaka/Koivuhaan puulajipuisto (coordonate 60.304804, 25.007873) ies din drum și urc pe alei. E un frumos parc cu lumini, coșuri de gunoi și plase de protecție pentru copăcei (să nu le mănânce animalele coaja). Ies în zona Kvesvedstranden și printr-un tub pe sub drum trec în lunga zonă verde cu câteva locuințe care mă duce din Simonkylaa în Ruskeasanta.

Se întunecă și nu mai văd prea multe lucruri. Văzusem pe hartă un lac aici și mi-am schimbat destinația/am înțeles că parcul național e foarte greu de atins în câteva ore cu atâta greutate. Și în plus nu văd prea multe că e întuneric... Lacul e frumușel și puțin înghețat, merg pe lângă el și mai colind puțin prin pădurea-parc înainte de a reveni pe străzi spre aeroport.

La aeroport am surpriza să dau de Perica, un croat ce a trăit ceva ani în România și se naturalizează treptat. Lucrează la aceeași companie cu mine, în altă locație. Așa că îi ofer ceva informații ”nespuse” și vom păstra legătura. Spre dimineață avem amândoi avioane spre nord (Laponia...)

It's the start of the second season in Lapland... I have a 20 hours break in Helsinki before going up to north. In fact the airport is not in Helsinki, it is in Vantaa. Vantaa, Helsinki and Espoo cities form the Helsinki metropolis. It is light when I get out of the airport and with the two backpacks (14 kg + 6-7 kg) I decide to reach the first closest national park Sipoonkorpi (Sipoonkorven kansallispuisto). I should walk about 15 km, it shouldn't be a problem.

I follow Google Maps, get out of the airport, at the first cross I turn left and get out of the street on a rocky area (it reminds me of Lenin park and all Helsinki), come back to the street and follow the indications... At Koivuhaka arboretum/Koivuhaan puulajipuisto (coordinates 60.304804, 25.007873) I get of the road and up on the alleys. It is a nice lighted park, with garbage bins and protection nets for the trees (for not being destroyed by animals). I go to Kvesvedstranden area and I pass the road through an under tube to a long green area with a few houses taking me from Simonkylaa to Ruskeasanta.

It is getting dark and I don't see to much. I saw a lake on the map somewhere around and changed my destination/understood that the national park is hard to reach in a few hours with all the weight. And more it is dark and nothing to see... The lake is nice and a bit frozen, I pass near by and wander in the park-forest before going back to the airport on small streets.

At the airport I have the surprise to meet Perica, a croatian who lived a few years in Romania and is naturalizing step by step. He works in the same company with me, in a different location. So I offer him some "unsaid" info and we keep in touch. In the morning both have planes to north (Lapland...)




















marți, 20 noiembrie 2018

Tineretului 18.11.2018






Istrița 15-17.11.2018

Aveam o restanță/un loc de cercetat aproape de Adi și, fiindcă nu ne-am văzut de mult timp, vom merge să rezolvăm treaba. Cumva combinăm și cu noua lui pasiune/nevoie, alergatul... Mai precis joi pe seară, după ce ajung la el, vom face o tură pe deal pentru mișcare (și văd puțin din ce folosește el pentru alergare: Strava, echipament, metode de alergare și respirație etc). 

De la gară până la el (ziua) descoperim o nouă cruce-monument aproape acoperită de tufe...


În ieșirea nocturnă (în care ne-am pornit cu greu din căldura casei în frigul de afară) vedem Buzăul și toată ”lumea de jos” și descoperim ceva roci noi cu forme inedite. Unele sunt mai jos în poze, altele așteaptă să fie descoperite...


Vineri se anunță vremea mai stabilă și, cu bunăvoința unui vecin de-al lui Adi, ajungem mai aproape de ținta noastră, ceva mai sus de Pietroasele. Știm drumul de altă dată și câteva ore ne vom învârti prin zonă, prin subteran (temperatură constantă) sau pe la suprafață (din ce în ce mai frig spre înserat, când revin și eu jos în centru).



















Cum nu vine autobuzul spre casă, mergem repede cei câțiva kilometri spre casă...
Sâmbătă vremea se strică iarăși, semn că atât trebuia să stăm prin zonă...