miercuri, 22 martie 2017

Maroc - 19-30.08.2016 - Madrid, a unsprezecea zi/the eleventh day 30.08.2016

Așa cum spuneam, am primit un fluturaș și m-am înscris pe net la un free tour de trei ore (cu începere de la ora 11.00). Ștefan alege plimbarea solo și eu măcar jumătate din acest tur. Ne trezim pe la 10.00, mâncăm ceva de dimineață și la plimbare. Stabilim să ne auzim la telefon și să ne vedem la hostel sau la aeroport în funcție de oră.

As I said, I received a fly and subscribe on net to a free tour of three hours (starting at 11.00). Ștefan chooses solo walking and me at least half of this tour. We wake up at 10.00, eat breakfast and on walking. We set to speak on the phone and meet back at the hostel or at the airport depending on hour. 
Prin Plaza del Callao intru în zona pietonală pe Calle del Carmen, sunt întrebat de niște fete dacă nu vreau să donez pentur o cauză UNICEF și ajung repede în Puerta del Sol. La statuia ursului identific ghidul Fernando, un mexican foarte simpatic care ne va purta pe străzile Madridului (site-ul lor se numește madride.net și puteți afla mai multe informații de acolo). Până la 11.00 fac câteva poze în piața Puerta del Sol. Piața Puerta del Sol este singura care se numește așa, altele se numesc Plaza. Se spune că Puerta del Sol se află fix în centrul Spaniei și a fost inițial poarta de răsărit a orașului. Fix la 11.00 suntem în fața statuii ursului unde ascultăm povestea acestuia. Primii regi care au venit aici au găsit o imensă pădure și ursul a fost simbolul puterii celui care l-a vânat. Nu voi sta să vă plictisesc cu istoria Madridului fiindcă se poate găsi peste tot. Doar vă spun câteva detalii picante reținute de atunci :)! Facem poza de grup și mergem pe o margine a pieței unde facem prezentările. Bineînțeles că în secunda următoare uităm numele celorlalți :D!

I enter through Plaza del Callao in the walking zone on Calle del Carmen, I am asked by some girls if I want to donate for a UNICEF cause and reach Puerta del Sol quite fast. At the statue of the bear I identify the guide Fernando, a very nice mexican who will take us on the streets of Madrid (the site is madride.net and you can find more details there). Until 11.00 I make some pictures in place Puerta del Sol. Puerta del Sol is the only one named like this, the others are Plaza. It is said that Puerta del Sol is in the middle of Spain and it was initially the eastern gate of the city. At 11.00 sharp we are in front of the statue to listen its story. The first kings who came here found a huge forest and the bear was the symbol of the power of the one who hunted him. I won't bore you with the history of Madrid because you can find it everywhere. I will just tell you some spicy details that I remember from Fernand :)! We make the group photo and go on  Mrgin of the place where we present each other. Of course we forget the others' names in a few seconds :D!



Trecem pe lângă statuia regelui Carlos III cu porumbei pe ea și primim explicații rapide despre stema de pe soclu, de statuia Mariblanca, singura rămasă din fântâna Mariblanca sau Fântâna Încrederii și presupusă a fi a zeiței fertilității Venus sau Fortuna, intrăm pe Calle de Arenal și ne oprim pentru câteva minute în fața bisericii de San Gines de Arles. Biserica își are originea în sec. XII, a trecut prin trei incendii și are aspectul actual în urma reformei din sec. XVIII. San Gines de Arles a fost un notar militar și a fost decapitat în 303/308 e.n. pentru că a refuzat să transcrie edictul de persecutare a lui Diocletian. Mai departe pe dreapta pe Calle de las Hileras se află cea mai veche ciocolaterie, Los Artesanos, din Madrid (1902)! Pe Calle de las Hileras (Strada Rândurilor) se duceau vitele înșiruite spre târg. 

We pass the statue of king Carlos III with pigeons and get some infos about the coat of arms from the pedestal, pass statue of Mariblanca, the only left from the fountain Mariblanca or Fountain of Faith and supposed to relate to fertility goddeess Venus or Fortuna, enter Calle de Arenal and stop for a few minutes in front of the church of San Gines de Arles. The church origins in XII century, passed three fires and has the today aspect from the reform of XVIII century. San Gines de Arles was a military notary beheaded in  303/308 e.n. because he refused to transcript the Diocletian's edict of persecution. Further on right on Calle de las Hileras you can see the oldest chocolaterie of Madrid, Los Artesanos (1902)! On Calle de las Hileras (Street of Lines) the cattle were taken in line to the market.

O scurtă pauză de necesități înainte de a intra în Plaza de Isabel II/Plaza de la Opera unde se află opera și îi spun lui Fernando de tapas. Mai târziu va da detalii despre tapas! Plaza a fost până în sec. XVII un loc de colectare a apelor și al spălătoreselor. Regina Isabela II a Spaniei, fata regelui Ferdinand VII al Spaniei, a fost numită regină regentă la 3 ani și căsătorită la 16 ani cu vărul său, prințul Ferdinand I de Assis de Bourbon. Fernando ne-a povestit multe intrigi din acea vreme, nu le-am reținut și nici nu vreau să vă plictisesc citând de pe Wikipedia. Se presupune că cei doi copii nu erau ai lui Ferdinand fiindcă acesta era homosexual. Se poate observa și din statuie că regina nu era o frumusețe, dar ochii ei albaștri îi dădeau o expresie unică. În fine, viața ei a fost complicată și nu interesează aici. Fernando ne spune un detaliu picant despre regele Ferdinand. Se spune că a avut o boală genetică foarte rară numită uretră contra naturii. Doar vă imaginați, nu vă plictisesc cu detalii medicale!

Înainte de a ieși din piață verificăm prețul mare al biletelor la piese celebre la operă și Fernando ne spune că se pot găsi cu anumite ocazii bilete la prețuri foarte mici, accesibile tuturor!

A short break for nneds before entering Plaza de Isabel II/Plaza de la Opera where we can see the opera and I ask Fernando about tapas. Details about tapas later on! Plaza was, until XVII century a place for colectting waters and a place of clothes washers. Queen Isabel II of Spain, daughter of king Ferdinand VII of Spain, was declared regent queen at three years old and married at 16 with her cousin, prince Ferdinand I de Assis de Bourbon. Fernando told us more intrigues of that time, I don't remember them all and it has no sense to bore you with wikipedia details. It is supposed that the two children weren't made with Ferdinand because he was gay. You can observe from the statue that Isabel wasn't beautiful, but her blue eyes gave her an unique expression. Well, her life was complicated and is not of interest here. Fernando tells us a spicy detail about king Ferdinand. It is said that he had a very rare genetic disease: uretra against nature. You can imagine this, I don't give you medical details!

Before leaving plaza, we check for the big prices of the tickets for famous opera plays and Fernando tells us that you can find sometimes very cheap accesible tickets here!
Pe stânga operei mergem pe Calle de Vergara și apoi dreapta la Toro Tapas tot pe lângă operă pe Calle Carlos III până în Plaza de Oriente. ”Casa mea e aici în spatele meu :D! Glumesc, bineînțeles”. E vorba de Palacio Real de Madrid, una din cele mai întinse clădiri ale capitalei spaniole. Se pot remarca multele statui de pe clădire și Fernando ne strânge pe stânga sub umbra copacilor în Plaza de Ote. Aici ne arată și ne povestește despre statuile primilor regi romani și apoi spanioli și despre statuia lui Felipe IV din centrul pieței. Câteva detalii despre statuie! Deși Felipe a murit ucis în luptă (se reprezintă cu un picior din față al calului pe sol), el a vrut o statuie ca a tatălui său Felipe III din Plaza Mayor de Madrid. Deoarece era prea mare și instabilă, statuia a fost modificată conform planurilor lui Galileo Galilei. Astfel pentru stabilitate se poate observa ca spatele calului este mult mai mare și solid (picioarele și coada foarte mari) și capul este mic și disproporționat. Felipe nu a observat acest detaliu și i-a plăcut statuia.

On the left of the opera we follow Calle de Vergara and turn right at Toro Tapas near the opera on Calle Carlos III to Plaza de Oriente. ”My house is behind me :D! I am kidding, of course”. He is talking about Palacio Real de Madrid, one of the most wide spread buildings in the spanish capital. You can see the numerous statues on the building and Fernando gathers us under the shaddow of the trees in Plaza de Ote. He shows us and tells us some stories about the first roman ans spanish kings and about the statue of Felipe IV in the center of the place. Few details about the statue! Although Felipe died in battle (this is represented with one foot of the horse on land), he wanted a statue as the one of his father Felipe III from Plaza Mayor de Madrid. Because it was too big and unstable, the statue was modified accoring to the plans of Galileo Galilei. Thus for stability you can see that the back of the horse is bigger and more solide (back feet and tail very big) and the head is small and disproportionate. Felipe didn't observed this detail and liked the statue.

Facem stânga prin fața Palatului Regal și în Plaza de la Armeria pierd explicațiile lui Fernando. Sunt ocupat cu pozele spre Catedral de Santa Maria de Real de la Almudena și spre curtea interioară a Palatului Regal, oarecum asemănătoare cu cele ale Castelului din Praga/Prazsky Hrad sau cu Buckingham Palace din Londra. Recuperez distanța spre grup pe lângă Arhiepiscopia Madridului și Cripta Neoromanică a catedralei, trecem Calle Mayor și la Calle de Segovia facem dreapta în părculeț pentru a ne așeza pe niște scări pentru alte explicații. Este vorba despre perioada maură din care se păstrează multe cuvinte din limba spaniolă actuală. Spre catedrală se pot vedea ziduri arabe din perioada maură despre care Fernando ne dă câteva detalii. Îi spun despre legătura limbii române cu spaniola și e uimit de informații! La plecare fac o poză statuii elegantei doamne cu violete și rămân puțin în urmă. 

We turn left near Palacio Real and in Plaza de la Armeria I loose the explanations of Fernando. I make pictures to Catedral de Santa Maria de Real de la Almudena and the interior court of Palacio Real, similar to the ones of Castle of Prague/Prazsky Hrad or Buckingham Palace of London. I reach the group near the Archdiocese of Madrid and the Neoromanic Crypt of the Cathedral, pass Calle Mayor and at Calle de Segovia we turn right in the park to sit on stairs for other explanations. They are about moorish period which from we can find many words in actual spanish language. In the direction of the cathedral we can see moorish walls and Fernando gives us some details. I tell him about the connection of romanian and spanish languages and he is amazed! On leaving I make a picture to the statue of the elegant lady with violets and stay behind the group.


Mergem pe Calle de la Moreria după ce trecem de Corral de la Moreria, unul dintre cele mai faimoase localuri de flamenco. Știți celebrele dansuri spaniole! Trecem pe lângă biserica San Andreas (pe unde treceau și cortegiile regale) și în spatele ei ne oprin în Plaza de la Paja. E interesantă piațeta foarte înclinată unde se făcea comerț pe vremuri. Acum au mai rămas doar câteva statui moderne care fac deliciul turiștilor!

On Calle de la Moreria we pass Corral de la Moreria, one of the most famous flamenco locals. You know the famous spanish dances! We pass the church of San Andreas (on the royal march street) and stop behind it in Plaza de la Paja. The inclined place is interesting and here was a big point of commerce. Now you can only see some modern statues for the tourists' delight!


Mai jos găsim grădina principelui de Anglona și intru pentru câteva poze. Grădina a fost construită în 1761 de Chalmandrier deasupra unui sit istoric și a avut mulți proprietari celebri printre care contele XI de Benavente, Antonio Alfonso Pimentel y Herrara Ponce de Leon care a obținut grădina prin căsătoria cu Isabel de Benavides, fata marchizului de Javalquinto y Villareal. Grădina e moștenită de multe familii importante și suferă transformări pentru a fi deschisă publicului abia în 2002 (informații de pe panoul explicativ).

Later we find the garden of principe de Anglona and I enter for a few pictures. The garden was built in 1761 by Chalmandrier above a historical siteand had a lot of famous owners like count XI de Benavente, Antonio Alfonso Pimentel y Herrara Ponce de Leon who inherited the garden in the marriage with Isabel de Benavides, the daughter of marquis de Javalquinto y Villareal. The garden is inherited of many important families and is modified in time and open for public in 2002! (info from the information panel).
Pe Calle Principe Anglona ajungem la biserica San Pedro el Viejo și pe Calle Nuncio (Drumul nunților) ajungem în Calle de Segovia și apoi pe Calle de Cucilleros (Drumul Bucătarilor) ajungem la restaurantul Sobrino de Botin Horno de Asar. Fernando ne laudă restaurantul ca fiind cel mai vechi restaurant din lume. A fost fondat în 1725 de francezul Jean Botin și de soția sa lângă Cava Baja sub numele Hosteria Botin. Îl las să își spună povestea și mai târziu îi spun că cel mai vechi restaurant din lume (găsit de mine) este Stiftskeller din Salzburg (Austria) din 803! Îmi motivează că poate acolo nu a avut mereu aceeași funcționalitate pe când aici a aparținut mereu aceleiași familii și a funcționat ca restaurant/han. Mă rog! De fapt el a vrut să insiste pe faptul că în Madrid localurile cu aceeași funcționalitate peste 100 de ani au o plăcuță simbolică la intrare!

On Calle Principe Anglona we reach the church of San Pedro el Viejo and on Calle Nuncio (Route of Marriages) we reach Calle de Segovia and then on Calle de Cucilleros (Route of Cookers) we reach restaurant Sobrino de Botin Horno de Asar. Fernando praise the restaurant as being the oldest restaurant in the world. It was founded in 1725 by frenchman Jean Botin and his wife near Cava Baja with the name Hosteria Botin. I let him say the story and later I tell him about the oldest inn (found by me)is Stiftskeller in Salzburg (Austria) from 803! He says that maybe there wasn't the same functionality all the time and here it belonged to the same family and functioned all the time as inn. Whatever! He wanted to point the fact that in Madrid all the places with the same functionality more than 100 years have a symbolic plate at the entrance!



Trecem pe lângă hostel La Macarena (vă aduceți aminte cântecul) și ne oprim lângă piața Mercado de San Miguel pentru o pauză de masă/odihnă de 15 minute. Eu îi mulțumesc lui Fernando cu un mic bacșiș și la indicațiile lui merg spre hostel să-mi iau bagajul. Trec Calle Mayor, pe lângă Plaza de Herradores urmez Calle de las Fuentes și Calle de las Hileras și din Plaza de San Martin ajung pe Calle del Postigo de San Martin direct în Plaza de Callao. Adică acasă! 

We pass hostel La Macarena (remember the song?) and stop near the market Mercado de San Miguel for a lunch break of 15 minutes. I thank Fernando with a small tip and follow his indications to the hostel to take the baggage. I pass Calle Mayor, near Plaza de Herradores I follow Calle de las Fuentes and Calle de las Hileras and from Plaza de San Martin I reach Plaza de Callao on Calle del Postigo de San Martin. Meaning home!


Urc la hostel, într-un minut intră și Ștefan pe ușă, ne luăm bagajele și mulțumim pentru găzduire și coborâm în stradă și la metrou la stația Callao. De aici în sens invers urmăm linia 5 până la Alonso Martinez, linia 4 până la Mar de Cristal și apoi linia 8 până la aeroport. Ajungem cu suficient timp pentru a face toate operațiunile necesare până la zborul de la 16.10 spre București (20.50, puțin peste 3 ore și jumătate de zbor).

I go up to the hostel, in one minute Ștefan enters also, we take the baggages, thank for hosting and go down in the street to Callao metro station. From here, in reverse way, we take line 5 to Alonso Martinez, line 4 to Mar de Cristal and line 8 to the airport. We are here in time to make all necessary operations for the flight at 16.10 to Bucharest (20.50, a little more than 3.5 hours of flight).





Timpul trece repede fiindcă eu stau de vorbă cu colegul de la geam care muncește în Spania și îmi povestește toată viața lui ca șofer. Mai schimbăm impresii despre țara noastră, despre locurile deasupra cărora zburăm... Luminile din noapte ne arată că am intrat prin țară pe undeva pe deasupra Serbiei și acum ne apropiem ”cu pași repezi” spre Otopeni. 

Zbor plăcut și în siguranță suntem acasă! Amintirile se vor cerne și așeza în timp...

Time goes fast when I speak with the colleague on the wondow seat. He works as driver in Spain and tells me all his story as a driver. We change impressions about our country, about the places above we fly... The lights in the night announce us that we enters Romania in some way from Serbia and fly fat to Otopeni. 

Nice flight and we are safely home! Memories will settle in time...

Salaam aleycum!

luni, 20 martie 2017

Maroc - 19-30.08.2016 - a zecea zi/the tenth day 29.08.2016

Azi e ziua plecării... Timpul se scurge repede și ne bucurăm chiar de dimineață cu micul dejun pe terasa superioară a riad-ului (8.30). Eu doar cobor să iau niște condimente la sfatul lui Youssef. Vă amintiți că găsisem un magazin de condimente când am venit la început în Marrakech? Îi spun lui Youssef de el și îmi spune că sunt foarte scumpe. Îmi explică cum să ajung la un magazin al localnicilor foarte ieftin și doar la câteva minute de noi. La magazin toți se uită curioși la mine când cer câte 100 de grame și din ăla, și din ăla, și din ăla... Și primesc la sfârșit ca bonus și puțin șofran într-o cutiuță! Sunt fericit cu achiziția și la riad trebuie să văd cum să fac să pun toate prafurile și ceaiurile ca să nu pară droguri. Aleg să le iau în bagajul de mână ca să îl pot desface și arăta ce am acolo oricui îmi va cere. Strângem bagajele și camera și facem câteva poze cu personalul riad-ului. Toți sunt de nota 20! Schimbăm adrese de facebook, ne salutăm frățește și pe la 12.30 pornim la drum. 

Today is the day of leaving... Time flows fast and we enjoy the breakfast on the superior terrace of the riad (8.30). I just go down to take some condiments on Youssef's advice. Do you remember that I told you about a condiment store when we first came to Marrakech? Youssef tells me that it is very expensive and guide me to a locals' condiments store in the souk near us. At the store everybody is curious about me when I ask for 100 g of this, of that, of that... At the end I receive a bonus: a little box of saffron! I am very happy with my aquisition and at the riad I have to see how to carry all condiments and tea for not looking like drugs. I put them in the hand baggage to be able to open and show them to all who ask for this. We pack everything, make some pictures with the staff of the riad. All are very, very nice! We change facebook addresses, salute as brothers and start the way at 12.30. 

De la prima intersecție luăm un taxi direct până la aeroport. Omul nu știe prea multă engleză și ne mulțumim și cu atât. Cam pe la ora 13.00 suntem la aeroport, cu mult înainte de decolare (18.05). Mai bine mai devreme decât mai târziu! Ne luăm un cărucior în care punem rucsacii, luăm un suc sau o apă să cheltuim ultimii dihrami, găsim un cântar gratuit să vedem cât au rucsacii. Probabil aici mie îmi cade pașaportul pe jos fără să îmi dau seama. Plecăm, ne așezăm pe o bancă și după vreo 20 de minute auzim vocea din difuzoare spunând ceva cu ”Sizăr, engineer”. Nu facem nici o asociere și mă trezesc cu un polițist lângă mine spunându-mi pe nume. ”Come with me”. Merg cu el, mă întreabă tot felul de date, mă legitimez cu cartea de identitate și îmi arată pașaportul. Răsuflu ușurat! Am greșit eu și s-a rezolvat! 

Mai vizităm magazinele din aeroport, mai fac ultimele poze (se duc bateriile și voi lua altele din Madrid) într-un magazin tradițional, de suveniruri, pe la ora 16.30 trecusem de controale și suntem la poarta de îmbarcare. Cam pe la 17.15-17.30 urcăm în avion și decolăm la ora stabilită. 

La revedere, Maroc!

At the first cross we take a taxi direct to airport. The driver doesn"t know too much english and we are ok with this. At about 13.00 we are at the airport, a lot of time before our flight (18.05). Better sooner than later! We take a trolley for backpacks, a juice or water to spend the last dirhams, find a free weighing to check the baggages. I probably loose down my passport without noticing this. We stay on a bench and in about 20 minutes we hear something like ”Cezar, engineer”. We don't associate and a policeman comes to me ands tell me  my name and ”Come with me”. I go with him, he asks me details, I legitimate with the ID card and show me the passport. I am reliefed! I made a mistake and it is solved! 

We visit the stores from the airport, make the last pictures (batteries are almost off, I will take some new batteries from Madrid) in a traditional souvenir store, at around 16.30 we pass the control gates and we are at the embarking gate. At 17.15-17.30 we go up in the plane and fly at the established hour. 

Salaam aleycum, Maroc!





Zborul durează două ore peste toată lungimea Marocului, peste Gibraltar, peste munții înalți din sudul Spaniei și mai joși spre centru și aterizăm pe întuneric pe aeroportul Barajas din Madrid. Zbor ok, încă pe lumină. Ne luăm rucsacii și ieșim spre oraș. 

Studiasem problema (nu suficient) și luăm autobuzul 200 până la Avenida de America. Distanța pare mare și de fapt se poate face mai ușor cu metroul! De aici coborâm la metrou, studiem o hartă și ne luăm cartele să avem până la Gran Via. Știm că trebuie să ajungem la adresa Gran Via, 44. Cu linia 4 (maro) mergem spre Arguelles până la Alonso Ramirez unde schimbăm la linia 5 (verde) două stații în direcția Casa de Campo. De fapt puteam să mai mergem încă una până la Callao!

Pe Gran Via mergem până identificăm numărul 44 (sunt mai multe hosteluri la diferite etaje ale unul fost spital), ne cazăm și după puțină relaxare ieșim prin zonă. Vrem să vedem cum e Madridul!

The flight takes two hours along Morrocco, Gibraltar, high mountains in south of Spain and lower in the center and land on dark on Barajas airport of Madrid. OK flight! We take the baggages and go out to city. 

We studied the problem (not enough) and take bus 200 to Avenida de America. The distance seems long and it can be easily done by metro! We go dowm to metro, study a map, take cards to Gran Via. We knew that we have to reach Gran Via, 44. With line 4 (brown) we go in Arguelles direction to Alonso Ramirez and change with line 5 (green) in direction Casa de Campo. We could go one more station to Callao! 

We walk on Gran Via until we identify number 44 (more hostels at different floors of a former hospital), take the room and after few minutes of relaxation we go out around. To see Madrid! 


Pe calle Gran Via coborâm absorbiți de agitația unui oraș mare, ne cinstim cu bere și ceva specialități la un restaurant de stradă aproape de Plaza de Espana și apoi ne plimbăm pe străduțele din zonă. Nu contează că e târziu, vrem să cunoaștem zona în care stăm. Și în plus să și găsim un Carrefour ceva să luăm mâncare pentru dimineață și baterii. Găsim un Carrefour Express pe Calle de Montera, stradă/piațetă unde sunt multe prostituate care acostează aproape pe față potențialii clienți. E posibil să fie și românce pe aici, nu am vorbit prea tare! Mai bălăurim pe tot felul de străduțe mai mari sau mai mici, ne pozăm cu diferite statui sau cumpărăm câteva fructe din cine știe ce magazin mic și undeva cam pe la ora 2.00 a.m. suntem înapoi la hostel unde, după un duș, adormim buștean.

Pentru mâine eu găsisem un free tour în care pot merge doar două ore din cele patru ca să am timp să merg apoi spre aeroport. Ștefan preferă să se plimbe neghidat să descopere câte ceva din Madrid, vom lăsa bagajele la hostel și ne întâlnim acolo sau direct la aeroport. Putem comunica mai lejer la telefon fiindcă avem tarif extrem de mic în Europa!

On calle Gran Via we go down absorbed in the agitation of a big city, we drink some beer and eat at a street restaurant close to Plaza de Espana and wander on the streets around. The time doesn't matter, we want to know the area where we stay. And more to find a Carrefour or something for breakfast and batteries. We find a Carrefour Express on Calle de Montera, street/place with prostituates accosting clients almost in public. There might be roumaian girls here, we talked with low voice! We wander around on smaller or bigger streets, make pictures with statues or buy fruits in small stores and aroud 2.00 a.m. we are back at the hostel where, after one shower, sleep deeply. 

For tomorrow I found a free tour with four hours (I can go only two to catch the plane). Ștefan prefers to walk unguided to discover some of Madrid, we will let the baggages at the hostel and meet there or at the airport. We can talk at the phone because we have extremely small tariff in Europe!

Maroc - 19-30.08.2016 - a noua zi/the ninth day 28.08.2016

Pentru astăzi, ultima zi din Marrakech, avem un singur obiectiv important: grădinile Majorelle. Știm că nu ne va lua foarte mult vizita și ca urmare nu avem nici o grabă. După micul dejun ieșim pe Arset Azoual în souk și facem stânga pe Sidi Abdelazziz și apoi pe rue Doukkala. Până la ieșirea din medina prin Bab Doukkala este un mare și agitat souk. Și deodată, după ce ieșim prin marea poartă, totul e mai aerisit și mai liber. Tot sunt mirosuri caracteristice, tot sunt palmieri, tot sunt vânzători de fructe de cactus. Diferența imensă este că pe aici este o mare stradă cu multe benzi, sunt linii de autobuze, e gara rutieră... Nu vedem mahalaua de pe lângă zidurile medinei (la dreapta) prin care ne va fi dat să rătăcim spre sfârșitul zilei.

For today, the last day in Marrakech, we have only one main objective: Majorelle gardens. We know that the visit is not too long and we don't hurry. After breakfast we follow Arset Azoual to the souk and then to left Sidi Abdelazziz and rue Doukkala. Far to the exit of medina at Bab Doukkala we have a big crowdy souk. And suddently, after the big gate, everything is airy and open. Still caracteristic smells, still palm trees, still cactus fruits sellers. The big difference is that here we see a multi-lane street, bus lines, bus station... We don't see the slum near medina's wall (to the right) where we will wander at the end of the day. 




Peste drum vedem un parc și intrăm în el. De ce s-o numi Cyber Park, nu știu... Cert e că e plin de verdeață și sunt câteva motorete. Pe una rețin că scrie ca marcă Koyota! Ieșim printr-o benzinărie spre drumul mare N9 (recunosc că am trecut pe o trecere de pietoni desființată, aici e suficient să te uiți foarte atent în toate direcțiile) și mergem pe el prin orașul nou. Amândoi, mai ales Ștefan, suntem încântați să vedem că există și zone curate, cu blocuri cu câteva nivele, cu hoteluri... La prima intersecție mare vedem la dreapta un zid înalt și multă verdeață deasupra. E un colț al grădinilor Majorelle. Facem dreapta pe Avenue Yacoub El Mansour pe lângă gardul grădinilor (”căldură mare, monșer!”), pe o poartă găsim o inscripție care ne spune că omul de modă francez Yves Saint Laurent (1936-2008) a descoperit Marocul în 1966, a locuit în această casă și a muncit până la moarte. Trecem pe sub un curmal imens și un portocal, trecem de sala de fitness Premium Fitness Majorelle și la stânga pe rue Yves Saint Laurent mergem spre intrarea în grădini. Voiam să cumpărăm ceva amintiri de la un magazin și sunt prea scumpe. Intrarea în grădini este 70 dh și în muzeul berber 30 dh. Muzeul nu este obligatoriu, dacă vrei să intri poți plăti aici sau la intrarea în muzeu. Ștefan vorbește în engleză și le plătește pe amândouă, eu în franceză și plătesc aici doar intrarea în grădini. Am de ales dacă intru în muzeu!

Vis-a-vis we see a park and enter in it. Why do they call it Cyber Park, I don't know... It is full of green and there are some mopeds On one you can see the name Koyota! We enter a gas station to big road N9 (I recognize that we passed on a disbanded crosswalk, here it is enough to look carefuly in all directions) and we follow it in the new city. Both, especially Ștefan, are delighted to see clean areas, few levels blocks, hotels...At the first cross we see a high wall to the right and a lot of green above it. It is a corner of Majorelle gardens. We turn right on Avenue Yacoub El Mansour near the gardens (”great warm, my dear!”), on a gate we find an inscription that tells us that the fashion designer Yves Saint Laurent (1936-2008) discovered Morrocco in 1966, lived in this house and worked until his death. We walk under a date palm and an orange tree, pass Premium Fitness Majorelle training hall and on the left on rue Yves Saint Laurent we go to the entry of the gardens. We wanted to buy some souvenirs and they are too expensive. The entry in the gardens is 70 dh and 30 dh in the berber museum. The museum is not mandatory, you can pay here or at the entrance of the museum. Ștefan speaks in english and pays both of them, I speak in french and pay only the entrance in the gardens. I can choose if I enter the museum! 





Din descrierea (în franceză) pe care o am de la grădinile Majorelle vă redau câteva fragmente plus adăugările mele.

”Jacques Majorelle (1886-1962), pictor orientalist francez și fiu al celebrului ebenist de Art nouveau Louis Majorelle, descoperă Marocul în 1917 la invitația rezidentului general, mareșalul Lyautey. Sedus de Marrakech, hotărăște să se stabilească aici în 1923 și cumpără o importantă plantație de palmieri care va deveni Grădina Majorelle cum e cunoscută astăzi.

În 1931 el comandă ahitectului francez Paul Sinoir un atelier de pictură în stil Art deco pe care îl va vopsi cu și în jurul căruia creează o operă de artă vie compusă din plante exotice și specii rare aduse din călătoriile sale în lumea întreagă. Începând cu 1947 deschide grădinile publicului și după dispariția sa din 1962 grădina este abandonată.

În 1980 Pierre Berge și Yves Saint Laurent cumpără grădina pentru a o salva de un proiect imobiliar. De atunci grădina Majorelle a fost restaurată și colecția sa vegetală puternic îmbogățită. În atelierul de pictură se găsește astăzi un muzeu dedicat culturii berbere. Găsim și o librărie, o cafenea și un butic la dispoziția publicului.”

”Muzeul ... prezintă o panoramă a extraordinarei creativități a acestui popor, cel mai vechi din Africa de Nord. Provenind din tot Marocul, de la Rif la Sahara, mai mult de 600 de obiecte (bijuterii, arme, piei, împletituri, țesături) atestă bogăția și diversitatea unei culturi mereu vii.

Scenografia proiectată în jurul colecției, sunetele, muzica, fotografiile transpun vizitatorul într-un Maroc berber care așteaptă să fie descoperit.”

La muzeu voi plăti intrarea și apoi pătrund în cele patru camere (nu ai voie să faci fotografii). Prima cameră este dedicată popoarelor din Maroc și astfel descopăr că berberii sunt popoarele de munte, tuaregii sunt popoarele deșertice, spre nord sunt popoare de origine iberică și spre sud popoare sud-sahariene. De notat că berberii nu sunt doar în Maroc, ci sunt populația din nordul Africii! Sunt prezentate filmulețe pe care le urmăresc cu interes. A doua cameră descrie istoria statului marocan. A treia cameră, mai întunecată, cuprinde podoabe de îmbrăcăminte și bijuterii specifice mai multor triburi berbere (în special feminine, cu descrieri și localizare a triburilor pe suprafața nord-africană). A patra cameră, vizitabilă în formă de S începe cu prezentarea unor costume tradiționale de bărbați, femei și copii din diverse triburi și spre final este o colecție interesantă de instrumente de cântat. Ieșirea se face prin librărie, loc pe care îl voi fi vizitat anterior.

Muzeul a fost deschis în 2011 prin resursele fundației Jardin Majorelle. ”După decesul lui Yves Saint Laurent în 2008, Pierre Berge a donat grădina Fundației Pierre Berge-Yves Saint Laurent. Atunci a fost creată această fundație. În amintirea omului de modă francez a fost ridicat un monument memorial în grădină.”

Grădina Majorelle este deschisă  între 1 octombrie și 30 aprilie între 8.00 și 17.30, între 1 mai și 30 septembrie între 8.00 și 18.00 și în luna Ramadanului între 9.00 și 17.00.

Intrăm amândoi pe lângă fântâna albastră pătrată și mergem în direcții diferite. Ștefan va termina mai repede de vizitat și ne vom vedea la riad mai încolo. Eu fac poze la tot ce văd, mă bucur de cactușii, palmierii, ficușii, bambușii, pâraiele sau lacurile cu pești roșii sau broaște țestoase, aleile pavate și ghivecele multicolore, multitudinea de plante exotice, culorile muzeului (în special ”albastrul Majorelle”), expoziția Love a lui Yves Saint Laurent, tavanul librăriei... Cred că mai mult de două ore mă învârt prin grădină fără să mă satur :D. N-aș mai ieși din jungla asta umbroasă, aranjată și binefăcătoare în toridul aer din oraș!

I give you here some fragments from the description (in french) from Majorelle Garden plus my addings.

”Jacques Majorelle (1886-1962), french orientalist painter and son of the famous ebenist in Art nouveau Louis Majorelle, discovers Morrocco in 1917 at the invitation of the general resident, marshal Lyautey. Seducted by Marrakech, he decides to establish here in 1923 and buy an important palm tree plantation which will be the today known garden Majorelle.

In 1931 he orders to french architect Paul Sinoir a painting workshop in Art deco style painted with ”Majorelle blue”and he creates around it a living art opera of exotic plants and rare species brought from his travels all around the world. Beginning with 1947 he opens the gardens to public and after his death in 1962 the garden is abandoned.

In 1980 Pierre Berge and Yves Saint Laurent buy the garden to save it from an real estate project. Since then Garden Majorelle was restaured and its vegetal collection was powerfully enriched. In the painting workshop we find today a museum dedicated to berber culture. We find a bookshop, a cafe and a boutique for public.”

”The museum... presents a panorama of the extraordinary creativity of this people, the oldest from north Africa. Coming from all Morrocco, from Rif to Sahara, more than 600 objects (jewelry, weapons, skins, braidings, textiles) proves the richness and diversity of a forever living culture.

The scenography projected around the collection, the sounds, the music, the pictures move the visitor in a berber Morrocco waiting to be discovered.”

I will pay the entrance fee and enter in the museul in the four rooms (you are not allowed to take pictures). The first room is deidcated to the Morroccan people and I discover that the berbers come from mountains, touaregs come from desert, there are iberic people in north and south-saharian people in south. Remark that berbers are not only in Morrocco, they are a population from north Africa! I follow the films presented here. The second room describes the history of the morroccan state. The third room, darkener, has dressing and specific jewelry for many berber tribes (especially feminine, with descriptions and localisation of the tribes in north african surface). The fourth room, in S shape begins with some men, women and children suits from different tribes and at the final an interesting collection of musical instruments. The exit is in the bookshop, a place I will have visited before.

The museum was opened in 2011 with the resources of Jardin Majorelle Foundation. ”After death of Yves Saint Laurent in 2008, Pierre Berge donated the garden to Pierre Berge-Yves Saint Laurent Foundation. The foundation was created at that time. In the memory of the french fashion designer was built a memorial monument in the garden.”

Majorelle Garden is open between October 1st and April 30 from 8.00 to 17.30, between May 1st and September 30 from 8.00 to 18.00 and in Ramadan from 9.00 to 17.00.

We enter beside the blue squared fountain and we walk in different directions. Ștefan will finish the visit faster and we will meet at the riad later. I picture everything I see, I enjoy cacti, palm trees, ficus, bamboo trees, waters or lakes with red fish or turtles, pavet alleys and colored flower pots, lots of exotic plants, the colors of the museum (especially the ”Majorelle blue”), exposition "Love" of Yves Saint Laurent, the ceiling of the bookshop... I think I walk around more than two hours and still don't get enough :D. I wouldn't go out from this shaddy, aranged and benefactor jungle to the dry hot air in the city!
















































Uite și dovada căldurii despre care vă vorbeam mai sus!

Here is the proof of the hot air I told you about!
Pe aceleași străzi (Avenue Yacoub El Mansour și N9) ajung la Bab Doukkala la intrarea în medina. De notat două lucruri pe drumul ăsta! La blocuri mi-e foarte foame și vreau să mănânc ceva. Găsesc un fast food și caut ceva fără carne. Aici e puțin mai ușor să găsești așa ceva decât la noi fiindcă ei, fiind musulmani, nu mănâncă porc. Găsesc un sandwich cu ou și salată, alătur niște cartofi prăjiți și bineînțeles un ceai marocan. Care înseamnă ceai în ibric, două cuburi mari de zahăr, un pahar pentru ceai și un pahar cu frunze de mentă în el. Singur îți faci tu combinația! La prețuri infime, cum era de așteptat! Al doilea lucru, pe partea dreaptă a străzii, este un butoi cu apă caldă cu robinet și o cană metalică la dispoziție. Ca de la frate la frate ca să nu mori de sete!

La autogară pozez o hartă a rutelor de autobuze și semnul turistic al celor ”O mie și una de porți”, mai îmi cumpăr un fruct de cactus și intru prin Bab Doukkala în medina. E așa de cald încât caut niște străduțe înguste și răcoroase printre case. Nu prin souk-ul larg pe unde mai fusesem!

On the same streets (Avenue Yacoub El Mansour and N9) I reach Bab Doukkala entering the medina. I remember two things of this route! At the blocks I am very hungry and I want to eat something. At a fast food I look for something wothout meat. It is ieasier here because they, as muslims, don't eat pork. I find a sandwich with egg and salad, add some french fries and of course, a morroccan tea. Which means tea in the kettle, two big pieces of sugar, a glass for tea and a glass with mint leaves. You make your own combination! For small prices, as expected! The second thing: on the right of the street you find a plastic barrel with warm water with a tap and a metalic cup. From brother to brother for not getting thirsty!

At the bus station I see a map of the bus routes and the sign of "1001 gates", I buy a cactus fruit and enter medina through Bab Doukkala. It is so hot that I look for some narrow shaddy streets. Not in the wide souk we know!
Drumurile mă scot to în souk, ajung la moscheea Bab Doukkala, vreau să o vizitez fără succes și pe dreapta ei pe bulevardul Fatima Zahra văd pe dreapta o reclamă la ”La maison arabe”. Este un riad-hotel de cinci stele cu multe servicii. Poza de pe afiș mă cheamă să văd cum e înăuntru. Pe străduța Derb Assehbi merg printre ghivece cu palmieri și intru pe ușa frumos ornamentată. Un hol imens, personal foarte serviabil. O femeie mă conduce în grădina interioară unde văd piscina și peretele cu ușă ornamentală din reclamă. Foarte fain! Stă să fac câteva poze, la ieșire iau o carte de vizită și văd prețurile imposibile pentru oameni de rând. Doar e hotel de lux! Cu mulțumiri gazdelor ies și merg mai departe!

The streets guide me to the souk, I reach Bab Doukkala mosque, want to visit it with no succes and on the roght on boulevard Fatima Zahra I see a poster of ”La maison arabe”. It is a five star riad-hotel. The picture on the poster call me inside. On Derb Assehbi street I go between flower pots with palm trees and enter the handcrafetd door. A huge hall, very servile service. A woman guides me the the inner garden where I see the pool and the ornamental wood door from the poster. Very fine! She waits for me for some pictures, at the exit I take a business card and see the prices impossible for normal people. It is a luxury hotel! Thanks to my hosts and continue!


Las străzile să mă conducă vreo 20 de minute spre riad-ul nostru cu un pic de atenție ca să ies pe unde trebuie. Vreo două ore somn de voie și apoi mai ieșim pentru o ultimă seară în Jamaa el Fnaa.

I let the streets guiding me for about 20 minutes to our riad being careful to follow the direction. Two hours of sleep and the last going out in Jamaa el Fnaa.



Nu mai urcăm pe nici o terasă din jurul pieței, ne lăsăm pătrunși de muzica și atmosfera din piață (condimente, magneți, muzică, tarabe, crescători de șerpi, toboșari tradiționali, desenatori de ocazie). Ieșim prin alt souk pe unde nu am mai fost, nimerim la intrarea în souk Jeld, vechi souk de pielărie, vrem să bem o bere la o terasă și au doar de 400 de ml, hoinărim pe străzi cu multe tentații culinare, ne oprim pentru un sandwich pe o stradă laterală murdară, ne pierdem în labirintul de străduțe și avem sentimente contrarii. Pe de o parte pe Ștefan îl enervează situația de a nu ști cum să ieși din labirintul ăsta, pe de altă parte mie chiar îmi place și mă distrează totul. Ca să scăpăm de labirint hotărâm să urmăm linia pe care vin scuteriștii. Sigur trebuie să iasă din medina! Așa și este! Pe o mică ieșire dintre zidurile medinei suntem afară. Dar unde? Nu contează, logica spune că dacă urmăm zidurile medinei vom ajunge la Bab Doukkala sau la altă poartă. Facem asta pe străzi largi și întunecate (par a umbla ceva traficanți pe aici), lăsăm o primă poartă îngustă în medina și continuăm spre a doua. Intrăm printr-o mahala plină de gherete, oameni înalți și aparent drogați după mers, miros destul de urât... Noroc că văd în față la înălțime reclama unui magazin Aswak Assalam pe care o recunosc ca fiind lângă autogară. Deci suntem la Bab Doukkala adică acasă!

Prin souk-ul de acum cunoscut mergem la riad cu o pauză la un alt fast food mic local fiindcă masa de mai devreme nu ne-a săturat! Somn de voie fiindcă mâine plecăm spre aeroport! De aseară confirmasem zborurile la Ryanair și făscusem rezervare la un hostel central (Gran Via, 44) în Madrid! Să nu uităm de problemele cu rezervările și telefoane pe la Ryanair prin țară!

We don't go up on terraces around the market, we let ourselves pervaded with the music and the atmosphere of the market (condiments, magnets, music, stalls, snake owners, traditional drummers, ocassional drawers). We go out in another souk, reach the entry of souk Jeld, traditional with animal skins, want to drink a beer at a terrace and they have only 400ml bottles, we wander on the streets with a lot of food temptations, stop for a sandwich on a dirty, lateral street, we get lost in the street labyrint and have opposite feelings. Ștefan is annoyed in the situation of not knowing how to get out of this labyrint, I like and I have fun with everything. To get out of the labyrint we decide to follow the bikers' line. It has to take us out of medina! And it happens like this! After a little gate we are out of medina. But where? It doesn't matter, the logic says to follow the walls of medina to reach Bab Doukkala or another gate. We do this on large dark streets (there seems to be some dealers here), we let a small gate in the walls and continue to the second. We enter a slum full of stalls, tall men and apparently drugged by watching the walking style, bad smelling... Luckily for us, I see the commercial of an Aswak Aslaam store and recognize it as being near the bus station. So we are at bab Doukkala meaning home!

In the well-known souk we go to the riad with a break at a small fast food to complete the dinner! Sleep as much as we eant because tomorrow we leave to the airport! Since yesterday we confirmed the flights at Ryanair and made reservation to a central hostel (Gran Via, 44) in Madrid! We shouldn't forget about the problems with Ryanair and phone calls in Romania to solve them!