Văcărești 12.10.2019

Am în vizită trei prieteni finlandezi veniți la un festival de muzică și le-am propus ca relaxare de după-amiază o plimbare în Văcărești. Pentru mine e chiar relaxare și mereu mă simt bine aici. La un moment dat ei îmi spun că nu e cine știe ce. În țara lor sunt peste 180.000 de lacuri (din ceea ce se spune online). Eu știu asta că am fost în Finlanda (Suomi), și totuși aici mi se pare faină ideea de a se reface natura de la sine pe un loc lăsat în paragină. Li se pare fain ca loc sălbatic în mijlocul orașului. Și nu am mers pe potecile cu apă!

I have three Finnish friends who came for a music festival and I proposed them a relaxing afternoon walk in Văcărești delta. It is relaxation for me and I always feel good here. At one moment they told me that it's not a big deal. They have more than 180.000 lakes in their country (as it is written online). I know this because I've been in Finland (Suomi) and I still see the fine idea of self nature recovery on a heath place. It is fine for them as a wild place in the middle of the city. And we didn't follow the water filled paths!

Plimbare prin delta Văcărești 03.01.2016

 O imagine plină de înțelesuri undeva în zona Cașin

Unghiuri din delta înghețată...

Amfiteatrul abandonat din Văcărești

Lacul Vacaresti - delta din oras 20.05.2012

Lacul Vacaresti - delta din oras 20.05.2012

Lacul Vacaresti, constructie care acum 30 de ani se dorea a servi drept lac de agrement sau de protectie impotriva inundatiilor (facand parte din sistemul hidrologic al Dambovitei), a fost lasat uitarii de catre mai marii Bucurestiului. Si cu siguranta e mult mai bine! Despre lacul Vacaresti, istoria lui si ceea ce este acum se tot vorbeste in ultimul timp in documentare in revista National Geograpic Romania, la televiziuni, in programele politice (o cunosc pe Simona Cretu de ceva timp si din experienta pot spune ca se agita mult pentru mediu), pe grupurile de discutii online de profil , in cercurile stiintifice si nu in ultimul rand pe blogurile unor buni prieteni. Cu siguranta si in ale locuri si nu stiu eu! Ca urmare eu nu voi da prea multe detalii si ma voi limita doar la impresia personala.

Conditionat de vreme (ploaie) si ambitios sa ajung in acest sfarsit de saptamana "pe balta", il sun pe Andrei Berghes (autorul blogului mentionat) si il intreb mai multe detalii despre acces spre lac. Si chiar ma intreba cand merg ca ar merge si el! Convenim sa ne intalnim la 17.15 si sa exploram un pic potecile dupa o gura de bere! Zis si facut!

La 17.30 intram pe balta puti nmai la sud de complexul Asmita si gasim poteci pe care nu mai fusese nici Andrei. Prima impresie e covarsitoare. De pe malul digului vad delta orasului, un paradis verde plin de arbusti, iarba inalta, stuf, copaci incolaciti in toate directiile, multe mlastini, cantece de pasari si de broaste, zboruri razante pe care nu te saturi sa le urmaresti! Parca nu as mai fi in Bucuresti! Ce blocuri, ce claxoane, ce injuraturi, ce praf, ce mizerie! Toate sunt acum in spatele digurilor! Aici nu mai vezi decat apa, noroi, stuf, pasari ce incanta bucuros timpanele, nuante de verde cat se poate de diverse, trepte de galben-portocaliu ce coboara din razele soarelui, poteci ascunse in desisul stufului! Andrei imi propune ca pentru prima data sa mergem pe ulita principala ce leaga colturile de la targul de masini Vitan (nord-est) si mall-ul Plaza (sud-vest). Pana acolo e cale lunga caci exploratorul din mine se avanta pe unde e mai stramt si mai necunoscut! Chiar si pentru Andrei care de ceva timp tot vine pe aici! Mergem pe o poteca spre sud spre adaposturile "clanului de Mall" si apoi spre est ne afundam in stuf. Curand stuful ne trece de cap si urca pana pe la trei metri inaltime! Gasim intersectii de poteci, ne furisam prin stuf pe langa balti pana ajungem la un adapost sub o salcie creata. Noroc ca nu e proprietarul aici ca nu stim cum ar fi reactionat! Trecem de adapost pana ce poteca se pierde in toate partile in mlastina. Asa ca ne intoarcem si ne infundam curand intr-o alta poteca in alte intinderi de apa furisate prin stuf.
"Hai sa ne intoarcem si sa mergem pe drumul principal!"
Cumva intram pe o alta poteca si calea ne e inchisa repede de o trecere fara scapare: desi e un pod din crengi de salcie, sub greutatea noastra acestea intra in apa pana aproape de glezne. Hai sa nu ne udam acum, venim alta data cu cizme de pescar! Gasim alta solutie de intoarcere la drum si apoi la digul de langa complexul de blocuri Asmita. Nu il las prea mult pe Andrei sa mearga spre capatul drumului (intrarea propusa de el pe blog) si revenim in plapuma de iarba pe o poteca printre bucati de beton: "ruinele cetatii BUCUdava" :D! Evident ca nu a existat aceasta cetate nicaieri in zona! E doar inventia mea de moment! Printre alte laculete ajungem la drumul al mai mare, ma opresc mereu la pozat in stanga si-n dreapta si printre lacul cel mai mare si desisul prin care ne-am plimbat mai adineaori ne indreptam spre coltul sud-vestic al lacului. Izvoarele naturale mentin acest mini-paradis acvatic si il lasa sa se dezvolte natural, asa cum numai susurul apelor si armonia Gaiei poate sa faca! Cateva poze la ultimele lacuri si la apus si iesim printr-o spartura din gardul metalic pe soseaua Oltenitei. Buna de stiut pentru alte variante de traseu!

In spatele nostru inainte sa iesim pe dig se vede salba de lacuri si laculete care formeaza ecosistemul unic in Bucuresti si care ma atrage intr-o alta iesire eventual cu o barca (daca oi gasi)!

E minunat sa avem acest coltisor de delta chiar langa casa! Orice s-ar face, pastrati-l asa cum este si cel mult un podet de lemn si cateva observatoare sunt suficiente! Asa cum am gasit un observator langa Sandnes, Norvegia pe lacul Stokkalandsvatnet (vedeti doua detalii aici: poza 1, poza 2)! Iarasi trebuie sa luam lectii de la norvegieni in protectia, conservarea si respectul pentru Natura!

Uite ce avem in mini-delta "dintre blocuri":

Comana - pe langa delta munteneasca 12-13.05.2012


Motto: "Te poti bucura si MAINE de toate minunile naturii daca, O iubesti si O respecti ASTAZI! Observa, NU interveni! O imagine...face cat o mie de cuvinte!"

Dupa un sfarsit de saptamana in care am stat acasa ma prinde un dor de a iesi in natura undeva in afara Bucurestilor. Emil vin cu o propunere interesanta: Comana cu ceva plimbari prin mini-delta! Joi seara la proiectia "nepaleza" a prietenilor Irina si Laviniu se prefigureaza un grupusor frumos la Comana: Emil Engel cu prietena lui, Vali Apostol, si eu cu Elena Sulea. Treaba nu e pe deplin aranjata fiindca Vali si Emil au rezolvat cu o gazda la care nu ne-am anuntat si noi doi. Asa ca, daca tot Elena vrea de mult sa ajunga la o buna prietena in Comana, Ioana, vorbeste cu ea si suntem amandoi bineveniti acolo!
Eu cu Elena plecam spre Comana de vineri seara. Asteptand microbuzul (20.30) langa statia de metrou Eroii Revolutiei, primim o oferta care nu se poate refuza: cu pret mai mic decat la microbuz (7 in loc de 8 lei) un localnic din Comana ne duce cu masina fix pana la locul de joaca din centrul comunei! Mergem acasa la Ioana, stam la povesti pana seara tarziu cand ne retragem la somn. Emil si Vali vin cu prima masina sambata dimineata (8.15) si se "cazeaza" la prietenii lor. Ne vom intalni ceva mai incolo.
Caldura si relaxarea pun stapanire pe noi! Si dulcica de Mira (Miruna, mi-a "permis" sa ii spun Mirunica!), fata Ioanei ne umple tot timpul! Are trei anisori si jumatate si e jucausa foc, alearga, vorbeste cu noi de toate, e cumintica! Desenam, se catara pe mini-panoul facut de Ioana si de Bogdan (sotul ei), ne jucam de-a avioanul, de-a piramida...O bucurie pentru toti! Undeva pe la pranz apare si Paul, un prieten al Ioanei care cauta sa inchirieze o casa in Comana. 
Elena e obosita si se intinde un pic la somn si in timpul asta Emil nu mai suporta sa stea locului si vine de ma ia la o baie in Neajlov la baraj (circa 15.00)! Mergem de o luam si pe Vali si la balaceala! Ar fi venit si Paul la o baie, dar e musai sa stea sa rezolve cu vreo casa prin zona!
Iesim din Comana spre nord pe langa manastire si fix dupa "poarta" de la iesire, facem stanga pe malul Neajlovului si ajungem la un punct de observare pentru pasari si la baraj.

Ne balacim un pic in lac si in canalul de scurgere (jacuzzi natural) si eu pornesc intr-o plimbare de "cercetare" de-a lungul barajului si apoi in jurul mlastinior din aval de acesta. La iesirea spre DJ 411 (n-as fi vrut sa ies pe drum, dar nu mai puteam inainta; eram doar in pantalonii scurti si in picioarele goale si stuful, mlastina si iarba tepoasa nu m-a lasat sa fac integral "circuitul" pe iarba), vad si un indicator: anul trecut balta Comana a trecut printr-o etapa de reconstructie ecologica (proiect cod SMIS-CSNR 6725 in cadrul programului POS Mediu)! Ma plimb un pic pe asfalt cu balta in dreapta si un tapsan plin de vaci la pascut in stanga (pe asfalt spre Comana) si reintru pe iarba pe un drum de pescari.

O data revenit la Emil si la Vali, norii dinspre sat nu ne mai lasa sa mai stam pe loc. Vantul incepe si el sa bata si ne intoarcem spre sat! Nu pe unde am venit fiindca ar fi prea monoton! Propun sa mergem pe malul barajului si unde putem sa intram in sat. Intram pe primul drum de tara si pe langa lac inaintam spre Casa Comana pe malul stang al lacului. Incepe sa ploua marunt de vara si ne place teribil. Daca nu ar fi aparatul foto de protejat, as mai fi stat in ploaie. Ne adapostim un pic la Casa Comana pana se opreste ploaia si gasim ulite pe care ne furisam pana in centrul satului.

 

Emil si Vali se duc "la ei acasa" si eu "la mine" urmand sa ne vedem (posibil) mai pe seara la un gratar. Acasa Elena se trezise si era multa veselie si buna dispozitie. Venisera si nasa Mirei, Cristina cu fata eu Lira. Inca o scumpete de copila de 5 ani! Foarte jucausa, imediat pe intru in joc fetelor cu picturi, avione, alergat prin curte... Pe seara ies un pic la plimbare cu Elena si exploram niste poteci din padurea aflata in capatul sudic al Comanei si ne intoarcem pe drumul care merge din Comana spre Vlad Tepes. Pana acasa facem un mic ocolis pana la gara Comana situata pe cea mai veche linie de cale ferata din Romania. Chiar Ioana primise de la cineva o idee de a face din aceasta gara muzeu! Stam putin de vorba cu paznicul garii care nespune ca sunt doar doua trenuri care vin aici de la Giurgiu, unul dimineata si unul dupa-amiaza. Pe ultimul (sageata) il vazusem mai devreme in plimbarea in picioarele goale pe asfalt! Noaptea paznicul nu are nimic de facut si isi gaseste de lucru. Chiar se bucura ca am venit ca mai schimbat cateva vorbe cu oameni (e din Giurgiu si nu prea si-a facut prieteni pe aici!).

 Seara ne pierdem timpul "in familie" prin curte, la propunerea Ioanei facem focul si bulz cu cartofi copti in jar "aromati" cu niste vin de casa si bere si tarziu in noapte ne retragem la somn (uimitor de bine a rezistat Lira care a adormit in bratele Cristinei langa vatra de foc).

Duminica dimineata toropeala data de globul de foc de pe cer e atat de mare incat nu prea avem chef de mare lucru. Ne mai lungim cu vorba si cu masa si abia dupa pranz ne hotaram sa iesim la padure. Cum fetele sunt atat de dornice de plimbare in padure, las pe mana lor si a Cristinei sa aleaga drumul (eu as fi mers pana la mini-delta sau chiar la parcul natural Comana, dar e prea departe pentru copilute). Cristina mai fusese prin zona si in grup extins plecam putin inainte de 14.00 spre padure (Mira, Lira, Cristina, Alex (?), sotul Cristinei, Elena si cu mine). Megem pana la iesirea din sudul satului si in loc sa facem dreapta pe drum prin padure spre Vlad Tepes, urmam langa cimitir un drumeag ce merge prin livezi. Peisajul e foarte fain: mergand spre sud, padurea (segmentul cel mai mare!) e un pic in dreapta noastra in sus pe deal si in stanga in jos e un laculetz pentru animale, in spate linia caii ferate si apoi dealurile spre segmentul nord-estic al padurii Comana. In acea directie am mers de multe ori spre Mironesti cu trecere prin Valea Hotilor. Istoria locurilor spune ca in acea vale erau jefuite (pana nu foarte de mult!) carutele care se aventurau pe acest drum de cativa kilometri prin padure. De cand merg pe aici (daca nu ma insel de prin 1998!), nu am auzit sa mai fie vreun jaf in zona. Adevarul e ca in punctul cel mai de jos al vaii "supravegherea" drumului e facila, acesta fiind cu vreo 15-20 de metri mai sus de adancitura vaii!

Coboram printre livezi si vii si drumul ne duce in desisul padurii. Nu avem o tinta clara, stim doar ca vrem sa ne plimbam in padure! Gasim drum dupa drum, la un moment dat luam fetele in spate fiindca obosisera si pe la 15.00 gasim un locsor unde sa intindem o patura/sac de dormit si un hamac. Distractie mare pe Lira si Mira cu care ma joc de-a v-ati ascunselea in hamac! Elena se joaca la un moment dat cu ele cu niste lemne imitatie de sabii sau jo (bastoane) de arte martiale. Cum fetele nu stiu sa le dirijeze, la un moment dat se lovesc si se termina joaca. La ele se adauga si oboseala copilareasca ascunsa de energia aparent interminabila. Dupa vreo ora de odihna (in care gasim pe noi capuse neprinse in piele si le alungam cu grija; e normal sa ai grija la insecte, dar exagerarea din presa este mai mult decat deranjanta!) ridicam ancora, curatam totul si pornim la drum mai departe. De comun acord alegem un drum/poteca in stanga pentru a ajunge la drumul asfaltat. Trebuie sa coboram cumva in directia buna! Cu fetele in spate o perioada si apoi pe jos gasim potecuta ce ne coboara printr-un culoar de padure fix la asfalt!

Si de-aici cu mare grija la fetele care alearga in toate directiile, coboram pe drumul de masina prin sat pana acasa. Mai jos una din putinele poze cu titlu de pe blog:

"La inceput de drum!"

Abia ne induram sa plecam spre casa la ultimul microbuz (18.30). E atat de aglomerat incat ne hotaram sa mergem cu autostopul. Ca doar asa ii sta bine unui permanent calator! Numa' ce iesim din Comana manati de vant si vine din spate microbuzul de Vlad Tepes cu care ajungem in Bucuresti. Emil si Vali au plecat cam la aceeasi ora cu o ocazie.

Si uite asa au trecut doua zile de relaxare totala intr-o atmosfera super faina pe care imi doresc sa o mai resimt curand! Saptamana viitoare voi merge intr-o alta mini-delta, dar ramane sa vedem despre ce e vorba!

Sa aveti o saptamana usoara!