De la munte spre albastrul Jodhpur 5.01.2014 From the mountain to the blue Jodhpur

A venit ziua plecării din aceste locuri faine! Către altele... Ne trezim fără grabă, mâncăm de dimineață și rezolv cu banii (cu un mic comision fiindcă oamenii au fost de treabă până la urmă) și ne pregătim de drum. Până la plecare fac o scurtă pauză în/sub banyanul mare din curte (rădăcinile exterioare tăiate se refac în orice direcție) și la fântâna și grădina mare de unde își iau legumele. Pornim pe la 10.30 la drum spre Jodhpur, orașul albastru. Abia în ziua următoare veți vedea de unde denumirea!

The day of leaving these wonderful places has come! Leaving for others... We wake up wwithout rush, eat for breakfast, fix all with the money (with some tips because the people were nice at last!) and we prepare for the way. Before leaving I make a short break in/under the big banyan tree (the external cut roots raise in all directions) and at the well and the garden where they plant vegetables. We start at 10.30 on the road to Jodhpur, the blue city. Tomorrow you'll see the explanation of the name!

În drum spre Pali și apoi spre Jodhpur oprim doar la un templu hindus din marmură. Într-o scurtă vizită sunt plăcut impresionat de doi indieni cu turbane roșii care se așează la poză fără să le sun și de altarul dedicat lui Vishnu. Puteți oberva mai jos cele trei elemente caracteristice: falusul, vaca și șarpele! Pe drum mai ațipesc puțin și după miezul zilei suntem în Jodhpur.

On the way to Pali and Jodhpur we stop only at a Hindu marble temple. In a short visit I am impressed by two Indians with red turbans who sit for a picture without telling them to do so and by the shrine for Vishnu. You can see the three characteristic elements: the phallus, the cow and the snake! On the way I doze for some time and we reach Jodhpur after noon.

Yasin știe un hotel fain: Clock Tower Haveli. Este situat aproape de piața Turnului cu Ceas unde sunt unele din cele mai faine magazine stradale de condimente. Urcăm la primul etaj, mă tocmesc la o cameră mai ieftină la etajul 2 (la fel de frumoasă ca și cea de la 1 mai scumpă) și urcăm la masă la restaurantul de pe terasă. Pe holurile pictate văd printre altele un citat care merită asimilat de fiecare: "Contează nu cât de mult trăiești, ci cât de bine trăiești". Pe terasa populară și intimă mă simt în largul meu. Din vorbă în vorbă o cunosc pe Laurence, o foarte faină călătoare pariziancă. Ne luăm la vorbă (despre mandale, mantre, yoga, dansuri, călătorii, apus) și timpul trece extrem de iute. Parcă a fost făcut să ne întâlnim aici! Laurence are ceva treabă și eu pornesc la plimbare prin oraș. Rămâne să ne vedem pe seară la un ceai. Îi spusesem că nu e imposibil să mă vadă mai încolo la fortul Meherangarh de deasupra orașului! Mă plimb un pic (de recunoaștere) prin piață și găsesc (fără nici un plan) străduțele înguste care mă urcă spre fort.

Yasin knows a very nice hotel: Clock Tower Haveli. It is situated close to Clock Tower Market where you find some of the best street condiments stores. We go up to the first floor, negotiate for a cheap room at the seecond floor (as beautiful as the one at the first floor) and we go up at the roof restaurant for lunch. On the corridors I see some paintings with quotes: "It matters not how long you live, but how well you live". On the popular intimate terrace I fell like a fish in water. I meet Laurence, a very fine Parisian traveler. We talk about a lot of stuff (mandalas, mantras, yoga, dances, travels, sunset) and time goes by. It was made to meet each other here! Laurence has something to do and I go for a walk around the city. We fixed to meet later for a tea. I told her that it's very possible for me to go up to Meherangarh fort above the city. i walk for some minutes (for recognizing) in the market and find (without a plan) the narrow street that lead me to the fort.

Trec pe lângă un lac-rezervor Gulab Sagar, urc pe străduțe și ajung la un teren de fotbal. "Namaste! Unde găsesc un drum spre fort?" "Pe scările astea. Mergi mâine!" "Vreau să urc acum. Merg și mâine! Namaste!" Urc pe scările indicate și la stânga spre fort ajung la o arteziană. De la ea pe întuneric urc niște trepte stâncoase (e destulă lumină cât să nu am nevoie de ceva artificial) și ajung la parcarea fortului. Deasupra ei meditez vreo 10 minute, cobor la intrarea în fort (e închis) și trec pe după fort în Rock Desert Park. E noapte, sunt câini lătrători, e și curaj! Cobor cu lumina de la telefon și pe lângă fort ajung în valea din care se formează lacul artificial Ranisar Talab. Pe sub zidurile fortului mă strecor pe alei până aproape de baraj. Nu pot trece la un punct de captare (e panta prea mare) și fac cale-ntoarsă pe unde am venit. Până la parcare că de aici nu pot merge pe același drum!

I pass the reservoir-lake Gulab Sagar, go up on the streets and reach a football playground. "Namaste! Where do i find a way to the fort?" "On these stairs. Go tomorrow!" "I want to go now. I will go tomorrow too! Namaste!" I follow the indicated stairs and on the left I go to the fort near an artesian fountain. From this fountain I follow some dark rocky steps (I don't need artificial light) and reach the parking of the fort. I meditate for ten minutes above the parking, go to the fort entrance (it's closed) and after the fort i enter Rock Desert park. It's night, there are barking dogs, there's also nerve! I use the phone lantern to go under the fort on a paved alley and reach the valley which forms the artificial lake Ranisar Talab. Under the walls of the fort I manage to go close to the dam. I can't pass a capture point (the slope is too big and dangerous) and go back almost on the same way. Just until the parking place and from here I follow another way!

Din parcare cobor pe o stradă în trepte în oraș, trec de niște câini furioși vorbind un pic cu ei și ajung în străzile înguste. Nu mă rătăcesc, doar pierd un pic direcția spre Clock Tower. Ajung prin cartierul musulman chiar la geamie și intru pentru câteva minute. Remarcați în ultimele imagini semiluna și cărțile arabe (se deschid de la dreapta la stânga!). Continui și întreb un băiat pe unde ajung. Se oferă să mă conducă (gratis) și pe drum văd că mestecă niște "tutun". De fapt este un praf mai mare aromat. Nu conține deloc tutun! Îmi dă și mie, iau și plicul pe care îl aruncase pe jos și mâine voi cumpăra câteva plicuri pentru cumnatul meu fumător! Trecem pe lângă o frizerie stradală și îl întreb dacă mă pot bărbieri (prima dată de când am venit în India). Desigur! Stă cu mine până mă bărbieresc (bărbierul e un adevărat artist) și apoi mergem mai departe. Văd o stradă îngustă și îl întreb unde duce. "În bazar. Haide!" Ieșim în bazar și apoi mergem la hotel. Îi dau 50 de rupii ("Nu trebuie!"), stau la povești cu Laurence la ea în cameră la parter, urc în cameră și la masă, mai povestim (cu Laurence și proprietarul hotelului) într-o ambiență muzicală foarte faină (de la el am aflat de Deva Premal, Krishna Das și alții) și abia de ne dăm seama când trece de miezul nopții.

From the parking place I follow a down stairs dark street, I pass some angry dogs by talking to them and reach the narrow usual streets. I don't get lost, just loose the direction to Clock Tower. I reach the Muslim neighborhood and enter for a few minutes in the mosque. You can see the moon and the Arabian books (open from righr to left!). I continue and ask a boy for direction. He offers to guide me for free and on the way I see him chewing some tobacco. It's in fact some perfumed rough powder! No tobacco! he gives me some, I take the envelope and I'll buy tomorrow some "tobacco" for my brother in-law. We pass near a street barber shop and I ask him if I can cut my beard (for the first time in India). Of course! He stays with me for this and the barber is a true artist (a lot of skin and reflexes treatment) and we move on. I see a narrow street and ask my guide for it. "In the bazaar. Let's go!" We reach the bazaar and the hotel. I give him 50 rupees for guiding ("You don't have to!"), I stay in Laurence's "room" at the first floor and talk, go up in my room and then on the roof for dinner, we continue to talk (with Laurence and the owner) in a very nice musical ambient (he tells me about Deva Premal, Krishna Das and others) and we hardly realize when it goes over midnight

Zi magică!

What a magic day!

Varietăți din Dharamshala în Shimla 21.12.2013 Variety from Dharamshala to Shimla

Poate trebuia să stau mai mult în Dharamshala... Acum știu pe ce să mă bazez altă dată! Pornesc la drum spre Sinaia Indiei. Aleg o cale mai întortocheată fiindcă descoperisem în ghidurile pe care le am la mine un loc inedit: templele săpate în piatră de la Masrur! În  mintea mea le-am asociat cu templele de la Angkor Wat din Cambodgia. Cu un bus de Kangra cobor până în Gaggal (unde o fi aeroport aici?) și pornesc pe jos spre temple. Chiar nu înțeleg cum se orientează indienii. Mereu mi-au indicat (ca și acum) drumul cel mai lung! Merg spre din centru spre Pathankot peste un pod și peste câteva sute de metri fac stânga pe Kathala Mata Road (spun asta pentru orientare, acolo nu știam numele ăsta!) urmând săgețile spre temple. În primul sătuc găsesc o școală creștină cu un mare Iisus deasupra intrării principale! Mai merg vreun kilometru și aștept un bus într-o stație locală. Ar trebui să vină pe la 11.30! Un indian localnic vede un prieten cu o mașină de transport (All India Permit) și merg cu ei vreo 15 kilometri pe un drum agățat pe crestele dealurilor împădurite (frumosul Himachal!). Pe Tiara Road și apoi pe Gaggal Road mă lasă la un moment dat în drum fiindcă ei coboară la o fabrică jos în vale. Mai merg câteva zeci de metri până după un pod și cu un bus neașteptat merg prin Lunj. Pauză de masă și mergem mai departe până în Masrur! Le spusesem că vreau să merg la temple și mă lasă la un drum de trei kilometri asfaltat spre temple (după Lahalpur). Cu rucsacul în spate pornesc în călătoria pe asfaltul din junglă. Drumul chiar mă duce printre ruine și printre copaci și liane până sus pe dealul unde sunt templele. Interesantă sculptura lor detaliată, scopul fiecărui templu (nordic, sudic, estic, vestic) și mai ales grija cu care spală templele cu apa din bazinul sfânt. Pentru vizită plătesc 100 de rupii (pentru străini, 5 rupii pentru localnici). Nu stau prea mult și căutând să prind imagini de ansamblu de deasupra templelor, mă trezesc pe poteci ce merg prin junglă. Niște băieți mă ghidează spre asfalt (alte poteci chiar se pierd în jungla "periculoasă") și cobor mai jos pe drumul pe care am venit. Merg câteva sute de metri depășind trei eleve îmbrăcate în uniformă și mă ia un bus de școală până în Lunj. Două sandwichuri făcute pe stradă și cu alte două autobuze merg până în Ranital și Kangra. Multă aglomerație, vânzători ambulanți, restaurante de stradă și indieni insistenți! Nu cădeți în plasă să cumpărați tot ce vă oferă la suprapreț! Vorbesc cu maică-mea (e uimită și bucuroasă că o sun!) de pe cartela Airtel indiană și urc cei 2,5 km până la Kangra Fort și Orațul Vechi cu maimuțe pe marginea drumului. Explorez fortul cu ale sale porți și temple, fac poze cu toate grupurile care doresc asta (asta e, poze cu maimuța!) și mă întorc cu o autoricșă de marfă până la autogară. Mănânc ceva până la bus într-unul din restaurantele de stradă și noaptea plec la drum spre Shimla. Drumul e la fel de agitat ca toate de prin zonă, cei 220 de kilometri sunt lungi și grei mai ales că urcăm spre Shimla aflată la 2100 metri. Cu pauză de masă în Bilaspur urcăm spre Sinaia indiană, stațiunea preferată a englezilor colonialiști. Chiar dacă am loc să stau întins, mi se face rău și până să ajungem la Shimla dau la boboci în mașină. Ceva normal pentru indieni! Sunt așa de obosit încât mă las condus de un porter la un hotel pentru care plătesc 770 de rupii pe noapte! Aleg să stau două nopți ca să îmi revin. Undeva pe la ora 3.00 în noapte adorm în sacul pijama sub plapuma groasă!

Maybe I should have stayed more time in Dharamshala... Now I know what to base on for the next times! I start my way to indian Sinaia. I choose a sinuous way because I discovered an unique place in my guides: the rock-cut temples from Masrur! I associated them in my mind with Angkor Wat cambodian temples! With a Kangra bus I go down to Gaggal (where is an airport here?) and I start to go by walking to the temples. I don't really understand the orientation of indians. They always indicated me (now also) the longest way to my point! I go from the center to Pathankot over a bridge and after a few hundreds of meters I turn left on Kathala Mata Road (I tell you this for orientation, I didn't know this name at that time!) following the temples signs. In the first village I find a christian school with a big Jesus above the main entrance! I walk for another kilometer and wait for a bus in a local station. It should come at 11.30! An indian local sees a friend with a transport big car (All India Permit) and I go with them for 15 kilometers on a rammed road on the ridges of wooden hills (beautiful Himachal!). On Tiara Road and Gaggal Road they drop me on the road because they go down to a factory in the valley. I go for some tens of meters and after a bridge an unexpected bus takes me to Lunj. Lunch break and we go further to Masrur! I told them that I want to go to the temples and they drop me at a 3 kilometers paved road to the temples (after Lalahpur). With my backpack I start my travel on the asphalt from the jungle! The road takes me between ruins, trees and lianas up on the temples' hill. Their detailed sculpture, the reason of every temple (northern, southern eastern, western) and the care they have to wash the temples with water from the holy pool are very interesting! For the visit I pay 100 rupees (for foreigners, 5 rupees for locals). I don't stay to much and, searching for temple framework images, I find myself on paths that go through the jungle. Some boys guide me to the road (other path dissapear in the  "dangerous" jungle) and I go down to the road that I came on earlier. I walk for a few hundreds of meters over passing 3 pupils in uniforms and a school bus takes me to Lunj. Two sandwiches made on the street and I go with two buses to Ranital and Kangra! A lot of crowd, a lot of peddlers, street restaurants and insistent indians! Don't be fooled to buy everything they offer you overpriced! I talk to my mother on the indian Airtel SIM card and she is so happy for the call! She didn't expect me to call her! I go up on the road to Kangra Fort (and Old Kangra) with monkeys near the road. I explore the fort with its gates and temples, take photos with all the groups who want this (photos with the monkey!) and I go back to the bus stop with a transport ricshaw! I eat something at a street restaurant and go with a night bus to Shimla. The road is sinuous as all the roads in the area and the 220 kilometers are long and hard because we go up to Shimla situated at 2100 m altitude. With a dinner break in Bilaspur, we go up to indian Sinaia, the preferred resort of the english colonialists. I have a place to lay down, I feel sick and I vomit just before reaching Shimla. Something normal for indians! I am so tired and I let myself driven by a porter to a hotel where I pay 770 rupees for one night! I decide to stay here for two night to feel better. Somewhere around 3.00 a.m. I go to sleep in the inner sleeping bag under the thick blanket.