Bucegi 22-23.09.2012

Bucegi 22-23.09.2012

Colegi: eu, cativa ciobani si peretii de stanca din Bucegii vestici

Acest sfarsit de saptamana e unul in care nu a vrut nimeni sa vina cu mine. Motivul e foarte simplu! Vreau sa fac un traseu prea lung pentru colegii de tura obisnuiti din Bucuresti. Poate par un pic egoist, dar daca imi stabilesc un traseu, cu greu cineva ma poate convinge sa il schimb (mai ales cand vremea si conjunctura ma ajuta la indeplinirea planului). Asadar...

Ziua 1 - sambata 22.09.2012

Deja pentru mine locul personalului/trenului Regio care pleaca la 6.27 din Bucuresti Nord spre valea Prahovei a fost luat de IR 1745 care pleaca la 6.15 din Bucuresti Nord si ajunge la Busteni la 8.00 si la Brasov la 9.00 (fara cateva minute in ambele cazuri). La 9.00 sunt in Orasul Coroanei si cu troleibuzul 23 ajung la autogara Bartolomeu (plecare la 9.28 de langa gara "de la strada") in circa 10 minute. La 10.00 pleaca autobuzul spre Bran si in 30 de minute cobor in Bran in statia de langa castel. Nu am de ce sta in aceasta zona plina de kitch-uri si pornesc spre Simon. Ocolesc castelul pe sosea, las in dreapta banda rosie spre vf Magura si cabana Curmatura, in stanga muzeul Vamii medievale Bran, in dreapta mica bisericuta din piatra si in cateva minute sunt la intrarea in Simon (10.44).

Merg cateva minute (aproape jumatate de kilometru) si caut sa opresc o masina sa scap de cativa kilometri monotoni pe asfalt. Am bafta si ma ia un cuplu iubitor de munte pana aproape de capatul Simonului. Ei raman la pensiunea la care aveau treaba si imi incep calatoria pe un drum nou pentru mine. Aproape la capatul drumului vad marcajul meu BR care urca spre Plaiul lui Lom/Valea lui Lamba (pe marcaj 5 ore pana la Padina!). Fac dreapta pe valea lui Lamba si conform hartilor de pe care m-am documentat, ar trebui sa merg cumva pe vale si sa ajung pe Plaiul lui Lom. Dupa primele doua semne nu mai gasesc nimic si ca urmare continui pe vale. Urc pana ce valea se ingusteaza si devine greu de urmat pe fir. Vad ca pe GPS poteca e pe culmea din stanga si ca urmare urc abrupt pana dau de marcaj. Continui pe culme si ies intr-o poiana lunga cu panorama faina spre dealurile Branului. Poteca ma duce iarasi in padure si curand aud latraturi din fata. Ma opresc fiindca suparatii m-au inconjurat si strig la cioban sa ii cheme. Abia ii opreste din latrat, ma mustra ca de ce nu merg cu un bat la mine si ca e prea mult ce vreau eu sa fac astazi (adica Gura Strungii, Batrana si inapoi in poiana Gutanu). Vom vedea! Trec prin defrisare deasupra turmei si in 5 minute ajung in capatul de jos al poienii Gutanu unde ma intalnesc cu marcajul CR ce vine pe culmea Plesii/Plesei (12.35).

Aici ma intalnesc cu un grup de turisti care vor neaparat sa ajunga in aceleasi locuri ca si mine: Batrana si Strunga. Le recomand sensul circuitului asa cum il voi face si eu (in sens invers acelor de ceasornic) si le spun ca ii voi prinde din urma dupa ce cobor pana in valea Bangaleasa pe culmea Plesei si revin in acelasi loc de unde am plecat. Dupa spusele lor (turisti cu viteza obisnuita), din vale pana aici se urca in 45 de minute. Eu pornesc la vale in fuga si in 15 minute ajung la stalpul din valea Bangalesei (la intersectia TR cu CR) (12.55). Multumit de bonusul asta fata de planul initial, in 30 de minute revin la stalpul din partea de jos a poienii Gutanului in ritm de "accelerat". Continui cu viteza pe BRTR pana la cabana de vanatoare Bangaleasa unde ma intalnesc cu doua grupuri de ciclisti. Unii venisera pe TG pe valea Poarta si altii pe BA pe langa valea Gutanului. In "grupul de Poarta" erau si doi evrei care au vrut sa vada monumentul militarilor evrei cazuti acum cativa ani intr-un accident. Am retinut din discutia lor ca piatra-monument seamana exact cu varful de care s-a lovit elicopterul! Vedem cu totii niste masini de teren care urcasera pe BA si imi pare rau ca nu am avut zoom sa le fotografiez numerele! Ii salut si pornesc mai departe spre "culmi". Vad marcajul BA pe care voi cobori maine dimineata si retin locatia stanei vechi (veti vedea putin mai jos ca informatia asta m-a ajutat foarte mult!). Trec printr-un palc de conifere si las in stanga TR spre Batrana si TA spre poiana Gaura (13.50).

Am impresia ca merg destul de incet fiindca nu vad grupul din fata si urc spre Gura Strungii (varianta locala pentru Saua Strunga) avand in fata Coltii Tapului si mai apoi muntele Grohotisu.

Trec pe rand de stanele de pe piciorul Merezului (aflat intre vaile Pravalisu si Pravalelor), de intersectia cu CR care vine de pe valea Pravalelor (saptamana viitoare vom merge pe aici!) si de izvorul de sub saua Strunga (care va mai avea apa doar saptamana viitoare si undeva pe la 1 octombrie va seca!) si fix inainte de sa ma intalnesc cu trei biciclisti cu care ma salut in goana rotilor. Aproape de izvor ma intalnesc uc doi ciobani care mai stau cateva zile la stana noua din Gutanu si apoi coboara cu oile. Unul din ei vrea sa urce la stana din Gaura sa isi recupereze cainii pe care i-a lasat ieri in coborarea rapida de teama viscolului. Intreb daca pot sa stau la ei la stana peste noapte si ma asigura ca "un lapte si un bulz s-or gasi" si pentru mine. Eu aveam nevoie doar de un loc unde sa pun izoprenul si sacul de dormit! Le multumesc pentru bunavointa si promit sa ne vedem pe seara la ceva povesti. Nici ei nu cred ca imi pot indeplini maretul plan pana la lasarea intunericului.

In saua mult indragita ajung la 15.30 si stau doar cat pentru o poza. Ma temeam un pic ca voi avea de mers pe zapada fiindca prognozele anuntasera ceva pudra cucateva zile inainte, dar m-am bucurat inca de iarba uscata de toamna.

Socotelile mele privind timpii de parcurs incep sa se adevereasca, las deocamdata marcajele BR si CR ce coboara la Padina si urc in viteza pe coltii Strungii Mari, ai Grohotisului si apoi, pentru prima data in viata mea, urmez poteca ce coboara spre est pe sub jnepenii de pe varful Coltii Tapului. Ma bucura si ma incanta usurinta potecii si ma indrept rapid spre saua Tapului. In sfarsit ii vad in fata pe cei din grupul din poiana Gutanu si ma apropii repede de ei. Tot urca in fata mea pe serpentinele muntelui Batrana, se pierd in ceata la stalpul ce indica valea Doamnele (TR) si ii gasesc la refugiul Batrana. Nu au chef de mancare fiindca ceata rece ii apasa, isi schimba hainele si coboara spre poiana Gutanu. Eu ma uit la ceas si sunt bucuros: am parcurs traseul estimat de mine intre seile Strunga si Batrana la doua ore de mers in doar o ora si 20 de minute! Intru in refugiu, salut cei doi montagnarzi ce vor dormi aici, mananc putin din rucsac si in 10 minute pornesc si eu la vale prin ceata extrem de deasa (16.50). Schimb insa marcajul in TR in coborarea in serpentine si apoi pe "padina de Crai" spre poiana Gutanu.

Cobor primele doua curbe in ceata si pe la cota 1800  se ridica ceata si vad frumusetea tancurilor de sub mine si pe colegii de mai devreme. Stiu sigur ca ii voi ajunge pe grohotisul ce ne desparte de jnepenii aflati undeva pe la 1700 de metri!

La marginea jnepenilor colegii de munte se apucase sa manance printre altele niste struguri mari si foarte gustosi. Le urez "Pofta buna" cum facusera si ei mai devreme cand am ramas la refugiu sa mananc si cobor printre cativa jnepeni si apoi prin padure in poiana Gutanu. La intrarea in poiana dau de un izvor foarte bogat si trec in graba pe langa el. De aici coboara valea Gutanului pe care voi merge maine dis-de-dimineata! Sub intersectia cu TA vad niste PA (doar pe o stanca) si ma gandesc ca poate asa era semnul vechi inainte de remarcare! Intre intersectia cu TA si cea cu BR intalnesc cei doi ciobani de mai devreme si le spun ca vreau sa mai ajung pana in poiana Gaura si ianpoi pana sa se intunece. "Nu ai timp! Treaba ta!" Le promit ca diseara voi veni la ei pentru cateva poze si la 18.10 pornesc pe TA spre poiana Gaura. Drumul la inceput larg se stramteaza cand ajung in dreptul vaii Catunului si ramane doar o poteca pana in poiana Gaura unde intalnesc marcajul TG ce urca spre valea Gaura si cabana Omu. Ma uit la ceas si am asa  o mare multumire: doar 40 de minute de la stalpul indicator din poiana Gutanu! Sunt un pic trist vazand si auzind cativa bikeri cu motoarele in tromba exact pe poteca pe care merg eu. Ii atentionez ca pot primi amenzi usturatoare daca sunt prinsi pe aici. Ii spun asta si bunului prieten Dorin de la Salvamont Bran, dar ei chiar nu  au ce sa faca! Imi trag sufletul cateva minute si pornesc inapoi spre poiana Gutanu, nu inainte de a revedea cu gandul traseele si peretii de aici.

Seara incepe sa se lase si parca mie nu imi pasa! Ma bucur de fiecare fosnet si de fiecare culoare ce-mi iese in fata pe cer. Doar cei ce "au amintiri" (a-propos de catecul folk "Daca n-ai amintiri") pot simti culorile de mai jos!

E 19.30 si sunt primit cu mare bunatate de mioarele carora nu pare sa le pese de inserare si cu oarecare ostilitate de primul cioban pe care l-am intalnit astazi. "Ce p...a mea stai ca momaia langa stana mea! Las' ca pun eu bata pe tine!" (scuze pentru expresie!) Probabil ca e beat si prefer sa plec desi le promisesem colegilor lui ca dorm la ei. Noroc ca retinusem de mai devreme unde e stana veche. Cobor pe marcaj si la 20.00 sunt la casuta mea linistita. Imi aranjez patul din vechea usa, pun tot felul de bete, sticle si bucati de tabla in usa stanei (recunosc ca mi-e un pic teama de urs fiindca mai obisnuieste sa mai ia cate o oaie de pe la stane si nu stiu de cand a fost parasita stana aceasta). Mananc si la 21.30 ma bag la somn baricadand usa camerei cu doua droburi de sare gasite in stana!

Ziua 2- duminica, 23.09.2012

Buna dimineata! De fapt inca e intuneric cand imi suna alarma de la telefon. Mi-am propus ca la 6.30 sa ma trezesc si la 7.00 sa pornesc la drum. Reusesc sa mai stau cateva minute la stana ca sa surprind primele raze rosii ale rasaritului mangaind Craiasa (intentionat poza e inclinata!).

Urc pana la intersectia cu BR ("obsesia" de a parcurge integral traseele in special cele pe care nu am mai fost), revin sub stana si pornesc la vale in paralel cu apa Gutanului pe BA. Pana in Bran ar trebui sa fac prin Simon 3 ore! Parca cineva imi intoarce privirea spre pereti si vad cursa pernitelor noroase ce se grabesc sa vina dinspre zona inalta.

Drumul forestier ma duce rapid la vale vreo 20 de minute dupa care marcajul iese in dreapta unei curbe late. "Mirosul" potecii ma duce direct pe culme in jos chiar daca par sa nu mai fie marcaje. Ies in cateva minute intr-o poiana de-a lungul culmii si gasesc un marcaj in stanga jos la marginea poienii si un culoar care pare sa continue poiana. Urmez acest culoar si in alte cateva minute ajung la capatul drumului pe care il vazusem acum cateva saptamani cand am dormit (tot solitar) cu cortul la separarea vailor Gaura si Simon. In stanga vad locul unde am innoptat si parca mai ieri a fost! Ma uit la ceas si ce vad : doar 40 de minute din poiana Gutanu! O parte din "descoperire" e dusa la bun sfarsit. De aici incepe plictisitorul drum de vreo 3.5 km pana la intrarea in Simon si apoi inca 3 km pana la bisericuta mica din centrul satului. Cred ca as mai avea doar 500 de metri pana la soseaua principala! Planul meu e insa altul : sa urc pe la casa Balaban si schitul Bran! Pe indicator scrie 30 de minute pana la casa Balaban si 15 minute pana la schit. Pornesc pe ulita stramta, trec paraiasul ce desparte valea Simonului de muchia Balaban si urc in ritm destul de alert pe drumul de coasta. In 30 de minute ajung la casa Balaban. Aceasta e frumos aranjata si primitoare. Poate alta data!

Asa cum ma asteptam, continui pe culme si in 5 minute ajung la intrarea in schitul Bran in cantecele maicutelor. pare o cu totul alta lume fata de localitatile de jos din vale. Cumva gandul imi zboara pentru cateva clipe la catunele si linistea din Apuseni (pe unde nu am umblat inca suficient de mult!).

Schitul este printre cele mai noi asezaminte monahale. A fost infiintat in 2006 poate nu intamplator in locul "imbibat de sangele si osemintele ostasilor romani cazuti in luptele de rezistenta purtate de-a lungul culoarului Rucar-Bran in Primul Razboi Mondial. De altfel, intru cinstirea jertfei tuturor eroilor neamului romanesc a fost inaltata in imediata vecinatate a bisericii o troita comemorativa sfintita in anul 2009 de catre IPS Parinte Laurentiu, Mitropolitul Ardealului" (din pisania bisericii).

Am eu multe de facut astazi, dar cateva clipe de rugaciune sunt binevenite intr-o zi de duminica. Las rucsacul si betele pe o bancuta, intru in micul schit si simt credinta la ea acasa. Dogmele sunt respectate (din cate stiu si eu) : barbatii stau in dreapta bisercii, femeile in stanga, toti asculta cantecele ingeresti ale maicutelor! Multumesc Domnului in gand pentru ca m-a adus prin aceste locuri si pornesc mai departe, nu inainte de admira florile ce impodobesc intrarea in biserica.

Las in spate imaginea Craiesei, mai merg 10 minute pe culme si ajung la padure pe drumul de acces auto la schit (pe care il vazusem in Simon la circa 2 km de soseaua principala) (10.00). De aici incepe urcusul abrupt. Urc constant si mult prin padure si simt cum setea isi face simtita prezenta in gatul meu. Si nici nu prea mai am apa pentru ca nu m-am invrednicit sa iau de la paraiasul de mai jos. Asta e, Cezare, ti-ai facut-o cu mana ta; acum indura! Urc, urc, urc si parca panta nu se mai termina! Dupa vreo ora de urcat asiduu pe marcaje ies la un drum de TAF. Si de aici ia semnul de unde nu-i! Nici in stanga in sus, nici in dreapta in jos nu se vede nimic! Logica imi spune sa merg in sus pe drum chiar daca nu mai am semne. Probabil ca dupa directia semnelor gasite mai sus, ar fi trebuit sa fac dreapta si apoi cine stie pe unde sa continui urcusul. Urc vreo 5 minute si se gata drumul. Si acum? Continui in sus pe panta din ce in ce mai mare (cred ca in unele locuri trece de 45 de grade) si gasesc poteca dupa poteca in sus in serpentine. Urc pe sub niste turnuri de stanca ascunse in padure si ies intr-o sa luminata (11.30). Cu siguranta nu au ajuns multi in acest loc. ma opresc cateva minute pe un tanc si gasesc ultimele guri de apa pe fundul unei sticle. Fericire data si de apa si de culmea Clincii care vede in departare in stanga!

Tin culmea in sus in dreapta, ajung pana in varful Goga si cobor in aceeasi directie de mers sperand sa ajung intr-un loc cunoscut. Tot cobor si cobor pe pante care se apropie de cea amintita mai sus si imi vine inima la loc : aud zgomotul unor bikeri! Imi e greu sa spun asta, dar m-a bucurat pentru cateva momente prezenta lor acolo fiindca am o sansa sa ma ghideze sa ies bine! Doar cateva momente fiindca dupa aia am vazut dezastrul lasat de ei. Dau in poteca marcata cu CR mai jos de motoarele ambalate si gasesc un izvor si o sticla de jumatate de litru langa el. Imi e greu sa dau rucsacul jos si beau din sticla asta lichidul vietii! Continui sa urc spre cei patru motociclisti si se mira de viteza mea. Si de faptul ca sunt singur prin "padurea plina de ursi" :D! Imi spun povesti cu ursi ca sa ma sperie. E clar ca sunt doar oraseni care au navalit pe sarmanul Munte! Doar le spun ca strica poteca si pornesc mai departe in sus. Nu indraznesc sa spun mai mult fiindca sunt in stare sa ma ia la bataie la cat de matahale sunt! Ma depasesc cu caii lor putere si dispar in fata cu zgomotul lor nesuferit. In 10 minute gasesc intersectia unde ar fi trebuit sa ajung pe marcaje si cateva minute mai sus sunt in saua Polite unde a fost demult o cabana de vanatoare (12.30). Stiu locurile acum si continui in coborare spre valea Gaura. De fapt aici am fost la cca 1600 de metri, urmeaza o coborare aparent interminabila de vreo suta de metri diferenta de nivel si apoi urcare spre poiana Gaura. In urcare intalnesc iarasi motociclistii obositi dupa efortul depus. Eu in schimb "cu picioarele alea 46-47" trec pe langa ei neobosit, ies pe o mica platforma dupa care urmeaza o usoara curba de nivel pana in valea Gaura. Ma depasesc si pe aceasta curba si ii las sa se duca. Duca-se ... ! La ora 13.00 ajung in partea nordica a poienii Gaura. Motorizatii au trecut spre Gutanu, ma uit cu sictir spre ei stiind ce a facut alt motociclist ieri pe acolo si prefer sa ma bucur de imaginea partii inferioare a vaii Gaura.

Ma bucur ca am ajuns pentru a doua oara aici si am o intalnire placuta : unul dintre ciobanii tineri de ieri ma saluta cu bucurie in mijlocul poienii! A venit sa isi recupereze cainii si s-a dus baiatul al tanar pana sus in Gaura sa ii ia! Acum e un pic ingrijorat ca ar fi trebuit sa se intoarca! A plecat de vreo doua ore! Ii explic toata situatia de aseara, e uimit si dezamagit de atitudinea batranului cioban si in schimb noi ne intelegem foarte bine. Se ofera sa imi arate un izvor ascuns potecii daca il ajut cu foc sa isi aprinda o tigara. Gata, ne-am inteles! Cobor dupa el pana la izvor, curata un pic izvorul, isi umple o sticla si eu pe amandoua si ii dau bricheta promisa. Stiu ca vazusem si ieri la ei un pachet de tigari rupt fix pe jumatate si il intreb de ce face asta. "Ca nu pot fuma o tigara intreaga si as arunca jumatate!" Ce gandire simpla si corecta! Revenim la stana si tot nu a venit mai tanarul lui coleg! Ma roaga sa ii mai dau bricheta sa aprinda focul in stana pana ii vine camaradul de munca. Are atata abilitate ca instant se umple stana de fum si se aprinde o ditamai valvataia. Un bustean gros va tine pana diseara focul aici!

Imi salut prietenul de ocazie promitandu-ne sa ne mai intalnim si anii viitori pe aici (caci peste cateva zile vor cobori cu animalele pentru iernat) si la 13.45 ies definitiv din poiana Gaura pe drumul pe care am venit mai devreme. In 25 deminute sunt in saua Polite si nu stau doar cateva clipe pentru a admira varful Pantecele (1705m) in stanga mea si peretii inferiori ai muntelui Gaura in dreapta.

Pornesc la vale la 14.10 si in doar o ora ajung jos in valea Poarta. Pe ultima parte de drum se formeaza un larg drum de TAF si ma intalnesc cu doi barbati imbracati in verde (dau impresia de padurari). "Nici o pustoaica, nimic cu tine?" "Nu s-a-ndurat nici una". La asa distante si  plan chiar ca nu se baga nimeni! Drumul imi aduce aminte de o tura mai veche cand unei prietene ii "tremurau" pe aici picioarele de frica ursului. Stie cineva daca masina marca Suzuki BV 12 BDY apartine vreunui ocol silvic sau vreunor padurari?

Fac pauza pentru cativa biscuiti si cativa stropi de apa cu lamaie gasiti pe fundul unei sticle si la 15.15 pornesc la vale. In 20 de minute trec de drumul de acces spre partia Bran si sun la taxi BZY sa ma duca cel putin pana in Bran. Vine masina si pana la urma merg cu el pana in Rasnov ca sa fiu sigur ca ma intorc cu trenul spre Brasov si Bucuresti. Cursa ma costa vreo 35 de lei si biletul la tren mai apoi doar 3.5 lei. Iau trenul la 16.18 spre Brasov, in Cristian se strica trenul si ne transbordam in altul si la 16.50 ajung in Brasov. La 17.20 ma urc in IR si putin inainte de ora 20.00 sunt in Bucuresti, bucuros de reusita unei ture destul de inaccesibile in Bucegi in doar doua zile! 

Ca de obicei am vazut locuri noi, am revazut locuri umblate (si chiar am intrepatruns cele doua intr-un mod placut), am cunoscut oameni de valoare si in special am putut "imbratisa" Muntele atat de plin de viata si energie!

Cu multumiri pentru lectura, va invit (cel putin virtual) si la turele ce vor urma!

Bucegi 1-2.09.2012

Bucegi 1-2.09.2012

Colegi de tura: eu si muntii

Pentru acest we planul meu este destul de indraznet si realizabil in conditiile in care merg mult si repede in fiecare zi. Asa ca imi fac planul astfel: sambata muchia Clincea si valea Ciubotea si duminica valea Gaura si valea Cerbului. Ma bucur ca imi va reusi totul si inca ceva in plus!

Ziua 1 - sambata 1.09.2012

In ultimele zile caut solutia cea mai rapida pentru transport si gasesc IR care ajunge din Bucuresti in Bv in mai putin de trei ore (6.15-9.00) si apoi din autogara Bartolomeu autobuz spre Bran la ora 10.00 (6 lei). Cu aceste informatii si cu chef de duca ajung in Bran la 10.45 dupa tot felul de discutii interesante despre munte in autobuz. Ma minunez inca o data de frumusetea castelului Bran si in 5 minute sunt la km 0 al Branului de unde incepe BR pe muchia Clincea.

Imediat ce intru pe strada Valeriu Lucian Bologa (redenumita mai apoi strada Portii) incepe satul agroturistic Poarta. Il parcurg pana la ultima casa (cca 3.5 km) si gasesc intersectia unde BR face stanga spre partie si CR, TG merg inainte pe valea Poarta. Va dau si voua sfatul Salvamontului Bran dupa care mergem mai departe:

Odata ajuns la poala padurii

Uita de patima urii.

Cauta sa prinzi din legile firii

Forta divina - virtutea iubirii.

Urc pe drumul de masina ce ma duce in 5 minute la baza partiei Bran-Poarta unde gasim pe dreapta baza Salvamont Zanoaga. Ma bucur sa vad masina Dacia papuc (cu care acum cativa ani m-a ajutat Dorin dupa o zi lunga si uscata) si voi afla pe seara chiar de la Dorin ca nu mai merge de cativa ani si ca si ei se chinuie cu mijloace proprii de transport. Pe sub baza partiei ma indrept spre stalpii de marcaj si vad imediat ce incep sa urc o stana amenajata intr-o fosta statie de apa. De acum doi ani nu imi aduceam aminte de stana asta si mi- spus ciobanul ca s-au mutat de curand din valea Ciubotea! Cu Craiasa si Branul in spate urc pe banda rosie paralela cu partia!

La ora 12.00 sunt la capatul de sus al teleschiului (incredibil fiindca la 11.00 abia coborasem din autobuz!) si urmez drumul de TAF ce taie partia si urca pe partea ei dreapta prin padure (in sensul de urcat). Sunt multi copaci taiati pe aici si ma bucur cand vad marcajele care tot urca pe drum. Cateva minute urc pe langa un sant in care este o conducta de apa (!). In 10 minute trec de tractorasul care sapa santul, continui pe poteca in sus si cam in 30 de minute vad ca apare de nicaieri un marcaj PA. Opaaa! Mai urc vreo 5 minute si ma lamuresc ce e cu el. Coboara in 35 de minute la baza Salvamont Ciubotea. Hai sa ies din traseu sa vad despre ce vorba! Cobor pe langa doua izvoare si ma las in jos pe versantul stang al Padinii cu Apa. Tot cobor prin padure si arbusti si in 20 de minute ajung la un marcaj PR. NIci pe asta nu-l stiam! Instinctiv cobor pe el si in 4-5 minute ajung in valea Ciubotea mai jos cu 200m fata de baza Salvamont. Urc cativa metri spre ea si ma intorc gandind ca oricum diseara o sa ajung pe aici. Mai bine sa vad unde si cat urca PR spre Urlatoarea Clincii! Pe indicator scrie o ora! Urc inapoi pana la PA si tot in sus pe versantul drept (geografic) pe firul Urlatorii Clincii cam 40 de minute. Trec pe langa doua izvoare si o banca de unde se vede panoramic cascada Urlatoarea Clincii de pe Urlatoarea Mica si in 5 minute ajung in firul Urlatorii Clincii unde se opreste si marcajul. Stop joc! Ma intorc pana aproape la intersectia cu PA si orientandu-ma dupa GPS, scurtez prin desis spre PA si mai departe inapoi la BR. Revin in marcajul principal si in 10 minute sunt la intersectia (cu stalp!) de unde un PR ma coboara 3 minute pana la un izvor. E de fapt doar un bazin din lemn cu apa destul de murdara. Inapoi la BR si in sus pe Clincea! dupa o ora de mers si traversat scurta poiana a Clincei ajung in zona numita "La stanci" (15.15).

Ma intalnesc cu un grup care ma intreaba cat mai e pana jos si cat de greu este. Apai mult nu mia e, asa vreo 3 ore pana in Bran!

Continui spre abrupturile muntelui Tiganesti, ma tot uit spre muntele Velicanul pe care sper sa cobor vara viitoare cu descrierea pui Ioan Stoenica in fata, fac dreapta spre sud pe sub peretii varfului Tiganesti si in curba de nivel ascendenta ajung la ora 15.00 in saua Tiganesti langa refugiul prea bine cunoscut. Salut micul grup de maghiari de aici, stau cateva minute langa stalpul de marcaj (de unde pleaca BG in jos spre valea Tiganesti) si pornesc in graba in sus pe culmea Tiganesti avand tot timpul in fata turnurile Tiganesti, abrupturile Scarii si ale Turnului Scarii (cu frumoasa lui fereastra calcaroasa!) si in stanga masivul, singuraticul si minunatul Bucsoiu.

In 35 de minute de la refugiu  urc prin abrupturile "craiese" din turnurile Tiganesti, trec de lanturi si ma intalnesc cu un grup mai mare de maghiari. Salut primii colegi de munte din acel grup si unul din ei imi spune: "Tricoul verde!" "Da, eu sunt Cezar!"Tricoul meu verde vizibil era "parola" pentru Peter Ham cu care vorbisem pe internet sa ne intalnim pe Ciubotea sau pe Gaura. Ne bucuram de intalnire, stam vreun sfert de ora la povesti (ei au mers pe ceva vai comune cu mine in sensul contrar) si ramane sa vorbim pentru alte ture (cine stie cand oi merge cu acest grup fain de clujeni!) (circa 17.15). In cateva minute ajung la stalpul de marcaj unde parasesc BA pentru a cobori pe TG pe valea Ciubotea. Ma odihnesc cateva minute admirand varufl Gaura in fata mea, muchia Ciubotea si valea Ciubotea in dreapta lui.

La 17.25 ma ridic, pun rucsacul in spate si pornesc la vale. Stiu ca undeva dupa ora 20.00 se intuneca si vreau macar sa ajung jos la baza Salvamont. Restul drumului pot sa il fac is pe intuneric! Cobor primele 25 de minute pe culmea Ciubotea si aici poteca coteste brusc la dreapta pentur a cobori in prima caldare a vaii. E  musai sa ma opresc cateva secunde sa admir peretii ce urca pana in turnurile Tiganesti si stancile de pe culme.

In 5 minute sunt la stalpul indicator pe care scrie 3 1/2 ore pana on Bran prin valea Poarta (e ora 17.55). Cobor cateva zeci de metri, merg pana la stana-adapost din caldarea superioara a Ciubotei pentru a o marca pe GPS si imi continui coborarea succesiva prin cele 3 mari caldari glaciare intre care se interpun praguri glaciare de 150-200 de metri diferenta de nivel fiecare.

Cobor destul de repede si intr-o ora sunt la intrarea in poiana Ciubotea. De aici conform indicatorului as mai avea doua ore pana in Bran. In partea de jos a poienii gasesc o cabana silvica parasita pe stanga potecii si un drum ce intra in padurea intunecata in dreapta (drumul pleaca de la un punct de control pentru conducta de apa). In cateva minute (mai putin de 10!) ajung pe marcaj fix la baza Salvamont. Bucuria reintalnirii cu Dorin si cu Florin, un alt coleg de-al lui. Schimbam cateva vorbe, ma roaga sa le spun daca s-a stins incendiul la care au lucrat in ultimele zile deasupra peretilor varfului Gutanu, imi dau apa de baut (cata am nevoie!) si imi sugereaza sa merg cu un taxi de la bariera de pe valea Ciubotea pana la capatul Simonului (chiar imi recomanda o firma de taximetrie din Bran din cele doua al caror numar il am de la casuta de la baza partiei). Stau cam vreo jumatate de ora la prietenii salvamontisti si la 19.40 pornesc la vale pe apa Poarta. La 200 de metri mai jos intalnesc PR de mai devreme spre Urlatoarea Clincii si cateva minute mai jos CR care vine din poiana Gaura prin poiana "La polite" (apare gresit pe unele harti "La politie"!). Este 20.25 si noaptea incepe sa curpinda totul in zona. Mai am vreo 3 km de mers pana la bariera si apoi inca unul pana la intersectia cu BR. Sun la taxi si imi promit ca vine o masina prin satul Poarta pana la capat. Ca sa nu mai ia frigul, merg prin Simon in intampinarea masinii. Care masina nu mai vine si dupa 30-35 de minute ajung la km 0 al Branului. In sfarsit un sofer de la acea firma de taxiuri ajunge la mine si cu el voi merge prin Bran, Simon si apoi pe drumul forestier in continuare pe valea Simonului pana la intersectia cu BA, adica exact in locul unde incepe valea Gaura. Platesc taxiul, caut un loc de cort aproape de rau, iau apa, mananc de seara si apoi la somn. E adevarat ca am un pic teama de ursache si pun cortul langa un copac gros taiat si culcat la pamant. macar daca e sa vina ursul peste mine, dintr-o parte sa fiu ferit cat de cat. Mancarea sta afara intr-o punga agatata intr-un copac la circa 2,5 metri inaltime! Cam pe la ora 22.15-22.30 pun geana pe geana ca sa ma odihnesc suficient pentru maine!

Ziua 2 - duminica 2.09.2012

Pe la 6.30 lumina imi bate prea tare in cort ca sa mai pot dormi. Asa ca ma trezesc, mananc ceva de dimineata si ma trezesc cu o cireada de vaci manata de un cioban de sus de pe valea Gaura. Salut baiatul care coboara cu animalele la vale, strang cortul si la 7.20 pornesc spre poiana Gaura. As fi vrut sa aseara sa urc in poiana si sa dorm la stana, dar cel mai probabil oboseala ma facea sa urc extrem de incet! Las BA in dreapta (dorect spre poiana Gutanu) si incep sa urc pe firul apei Gaura. In 7 minute trec de monumentul dedicat militarilor evrei cazuti in accidentul aviatic din Gutanu acum doi ani si in 5-10 minute se duce si ultima sursa de apa. De la capatul drumului si al poienii fac stanga si urc in serpentine cu panta destul de mare pe versantul sudic al Muchiei Bisericii. Stiu ca voi fi destul de repede in poiana Gaura si in mai putin de o ora (8.10) ajung la inceputul poienii. Las in stanga CR ce merge spre poiana "La polite" si mai departe spre valea Ciubotea (a se vedea mai sus!) si in doua minute sunt la stalpul indicator: CR in sus pe valea Gaura si TA spre cabana Padina prin saua Strunga! Triunghiul imi ramane pentru alta data si acum continui pe Gaura. Ma uit in inaltimile Gutanului si nu vad nici o urma de fum. ma bucura fiindca asta inseamna ca s-a stins complet incediul de care avusesera grija baietii de la Salvamont!

In 15 minute de la intersectie vad un indicator cu PR spre cascada Moara Dracului: 130 de metri! ies din marcajul de baza si ajung in firul vaii unde acum nu curge pic de apa! Logic aici ar fi fost capatul de jos al cascadei. Revin la marcajul principal si in 10 minute de mers pe poteca marcata sunt la jumatatea cascadei. Mai bine zis la jumatatea canionului prin care curge cascada in mod normal!

Cascada si peretii de pe langa ea fac parte din pragul glaciar de sub a doua caldare a vaii Gaura. Urmam poteca ce urca in cateva serpentine in aceasta caldare care nu este foarte proeminenta. Pragul de deasupra ei o inchide si aparent nu lasa cale de iesire. Tot pare sa mergem spre firul principal al vaii si vad ca semnele fac o curba in panta la stanga. Ma opresc si iau primele guri de apa si o eugenie de rontait. Urmeaza o parte grea ;)! Mai urc un pic printre braduti si ma trezesc la inceputul celui mai greu cablu de pe Gaura. Dar cum sunt la urcare si cu mai multa experienta la piatra decat in alte dati, nu ating deloc cablu si ma folosesc de prizele naturale. Si asa de frumos si simplu pare totul acum vara si pe uscat! Trec cu lejeritate de cablu si ma trezesc intr-un mic canion pe care il depasesc prin niste miscari de sprait naturale. Mai gasesc un al doilea cablu de care nu prea este nevoie si in cateva minute trec de ultimele stanci ale acestui pra glaciar. Pana acum aici parea ca se termina valea. Abia acu mse deschide lunga caldare superioara. Daca nu as sti valea, probabil imaginea m-ar descumpani! Dar pe mine ma incanta si parca revin in amfiteatrul dintre Scara, Omu si Doamnele ca un mic actor ce paseste timid pentru prima data in public. Pentru mine e o scena cunoscuta si citesc cu mintea fiecare prag din fata mea. Asa ma atrage sa urc pe acolo direct spre Omu... De curand am vazut niste coborasuri pe schiuri pe aici deci cred ca se poate urca! Voi vedea alta data in explorari "de altitudine" ;)!

Cu ochii mariti ca un binoclu caut prietenii din Cluj (grupul de maghiari ai lui Peter) pe crestele ce formeaza linia orizontului. MI se pare ca sunt la un moment dat in saua Hornurilor, dar ma insel. Urc din marcaj in marcaj pe versantul nordic al caldarii pana in dreptul adapostului-stana si aici vad singurii chiriasi ai adapostului: o herghelie de magari ce se uita curiosi la mine! "Ce o cauta bipedul asta asa devreme pe aici?"  Las stana in dreapta si incep sa urc in serpentine inghesuite spre Saua Hornurilor. O sageata imi indica o ora pana la Omu si nici nu vreau sa ma uit la ceas. Salut un grup de fete care coboara pe Gaura si ma opresc doar in sa langa stalpul de la capatul superior al Hornului Mare. E ora 10.20! Adica doar trei ore de cand am plecat! Imi acord o pauza intr-unul din locurile unde "vantul de creasta" m-a fericit de cateva ori iarna! Acum e uscat si bine! Din horn vad ca urca un tanar zarneastean si intru cu el in vorba in pauza pe care si-o acorda in sa. Un pic de rom si niste cuburi de zahar imi prind bine desi la inceput refuzasem alcoolul fiindca mai am mult de mers azi! La 10.35 pornesc la vale pe Horn intr-un plus fata de programul meu initial. Cobor printre stanci ca pe scarile "blocului" si ma simt in totalitate acasa! Salut si vorbesc cu drag cu toti cei care urca si le spun ca nu mai este mult de urcat asa greu si abrupt. In 20 de minute sunt la baza hornului trecand pe langa cele patru cabluri nefolositoare mie.

Imi recalculez planurile pentru alte sfarsituri de saptamana si apreciez ca fiind buna coborarea asta pe horn. De aici intru pe poteca de vara si serpentian dupa serpentina ajung la 11.30 (adica in 30 de minute) iarasi in marcajele ce urca la Omu. In 20 de minute sunt iarasi intre cabana si statia meteorologica de la Omu. Primul lucru pe care il observ este grupul de maghiari caree mancau sub razele binefacatoare ale soarelui. Ii salut, schimbam cateva vorbe vesele, salut si alti colegi CAR-isti care se relaxau la soare, salut cabaniera si apoi ma duc la dragii mei prieteni George si Radu de la statia meteo. Mai stau de vorba cu ei si abia pe la ora 13.10 ma indur si eu sa pornesc la vale pe valea Cerbului pe BG. Nu ma grabesc deloc si in 40 de minute ajung la stana din fundul caldarii superioare a vaii Cerbului. E prima data cand vin aici si ma bucura mult acest loc vizibil si totodata tainic. Un caine latos la intampina dand din coada cu ceva retinere. beau o cana de apa si pornesc la vale.

Cobor treapta glaciara de sub caldarea superioara, urmez poteca pe versantul drept al vaii (spre Costila) cu atentie sa trec unde trebuie pe partea stanga. Firul este sec si asa va fi pana jos aproape in drumul de Gura Diham! urmez o brana pe stanga vaii si revin pe dreapta pe o trecere pe palci stancoase care iarna este foarte dificila si necesita multa atentie. De fapt iarna valea Cerbului este oficial inchisa! Pe dreapta vaii trecem pe sub intrarea nemarcata spre stana din valea Priponului, coboram prin Numaratoarea Mieilor si ajungem in poiana Priponului. In capatul superior al ei se vede valea Priponului blocata in partea de jos de o mare saritoare cu bolovan. Le povestesc unor turisti-montagnarzi cum se poate urca pe vale si le ramane pentru alt week-end. Cobor in graba prin poiana Urzicii (de unde pleaca valea cu acelasi nume) admirand in stanga si-n dreapta crestele luminate.

Tot coborand pe valea prea cunoscuta ajung in doua ore si jumatate in poiana Cerbului si apoi in poiana Costilei. In poiana Cerbului intreb ciobanul cum de mai au vacile acum de unde sa bea apa si imi zice ca sunt niste balti si un izvor ceva mia jos in cealalta poiana. Ca de acolo curge apa pentru captarea de mai jos! Il salut, fac la fel cu doi turisti la intersectie si ii sfatuiesc sa vine pe Plaiul Fanului/Drumul Tunului fiindca e mai usor pana la gara. Ma voi intalni cu ei fix in gara ceva mai incolo!

Eu cobor pe BG pana in "valea Cerbului" la jumatatea drumului dintre cabana Gura Diham si Busteni. Mereu imi voi aduce aminte ca aici intr-o tura ma astepta ursoaica fix in iesirea din padure si am ocolit-o cu dibacie! Ma intalnesc cu doi colegi din "Floare de Colt" Bucuresti si mergem impreuna pana la gara. Cum ei pleaca cu un tren mai tarziu, gasesc prieteni dragi (Irina Iordan cu mama ei) cu care voi veni un povestiri, poze si voie buna pana in Bucuresti (cu regio care pleaca la 17.43 din Busteni si ajunge la 21.00 in Bucuresti).

Cu bucurie pentru lunga si reusita tura din aceste doua zile, pentru vederea/revederea cu prieteni dragi si cu noi amintiri de pe Munte, ma pregatesc pentru sfarsitul urmatoarei saptamani cand voi parcurge iarasi niste poteci marcate din interminabilii Bucegi!