Sunt niște vorbe prin sudul țării: ”mergem la Cuca Măcăii” sau ”mă duc la Cucuieții din deal”... Când ai chef să pleci și nu vrei să vină nimeni cu tine sau pur și simplu nu îți dorești compania acelei persoane. În alte vremuri locurile nu erau așa de accesibile și era destul de greu să ajungi acolo. Acum, dacă ai mașină și combustibil, e floare la ureche! Dacă la ”Cuca - Măcăi” am fost altă dată, acum e vremea pentru Cucuieții din deal. E de fapt vorba despre satul Cucuieți din jud. Călărași. Cum este în apropiere, prima dată merg la Oltenița pentru a admira valurile Dunării cu vasul Vivaldi andocat. Știți voi: anotimpurile lui Vivaldi :D!
Prietenul Google Maps îmi arată, la întoarcere, la vreo 7 kilometri de Oltenița, un drum la dreapta prin Mitreni, apoi o pădure și satul Valea Roșie unde este mănăstirea Buna Vestire. Motiv bun de a ieși din drumul clasic! Mănăstirea este încă în lucru (se lucrează la turlă), este nouă și maicile imprimă așa o liniște de nici nu îți dai seama că este cineva pe aici. Parcă plutesc prin curte și, dacă nu s-ar vedea hainele negre, nici n-ai zice că este cineva care viețuiește aici permanent. Dar toată grădina este aranjată și plină de flori!
Mă întorc în DN4 și merg spre București prin Curcani, Șoldanu, Negoești și Budești și apoi dreapta prin Vasilați și Gălbinați până în Cucuieți. Sunt sate liniștite, de oameni muncitori, fără agitația drumurilor circulate. Îi spune Cucuieții din deal fiindcă satul este situat pe un deal mai ridicat față de zona în care se află. Și probabil, cu căruțe sau doar cu cai, în vechime, era ceva mai greu de ajuns. Nu știu exact, sunt doar presupuneri! În apropiere este gara Cucuieți Sudiți, în caz că aveți vreo idee năbădăioasă ca mine să mergeți în Cucuieții din deal! Înainte de a urca pe dealul satului, la dreapta, este o frumoasă baltă cu niște urme de cauciuc în ea. Nu știu ce altceva în afara de vreun tractor s-ar putea încumeta să se apropie atât de apă. Ce să zic, satul în sine este mai puțin impresionant decât denumirea din popor!!!
Prin Plătărești și (peste Dâmbovița) fostul sat Pițigaia (pe unde fusesem mai demult cu Andrei, pasionat de geografiel și de ruine) și apoi Tânganu ajung la A0 pe care s-a deschis de curând un sector nou. Așa că merg pe el să văd despre ce este vorba. Nu vă închipiuți că este ceva deosebit fiindcă se simte put și simplu ca orice autostradă. Doar că știi cât de greu este drumul prin localitățile astea dacă mergi pe drumuri mici sau pe șoseaua de centură a Bucureștiului. Dar dacă ai treabă cumva pe acolo, mergi pe unde trebuie ca să ajungi unde trebuie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu