De multe ori auzisem de Festivalul Lalelelor de la Pitești. Cum am mobilitate mare (acum, când scriu, mașina e la ”doctor”, la reparație, și așa îmi dau seama mai bine de binecuvântarea de a avea mașină și posibilitatea de a merge cu ea oricând, la orice oră!) pornesc spre Pitești pentru frumoasele lalele din Lunca Argeșului. Acum este vremea lor! Festivalul a fost cu câteva zile în urmă și urmează Zilele Piteștiului. Dar pentru mine important este că frumoasele flori sunt în toi! Las mașina lângă biserica de lemn Sfinții Împărați (pe care o vizitez la final) și explorez frumosul parc în toate direcțiile, chiar dacă soarele puternic te lasă mai puțin pe la soare și mai mult pe la umbră!
Știu, pentru cei născuți în Pitești sau care locuiesc aici parcul este ceva obișnuit. Pentru mine e plin de culoare! Cam în același fel în care eu sunt obișnuit cu parcurile din București și pentru cei care vizitează par ceva extraordinar! La fel, pentru piteșteni, pădurea, biserica și parcul Trivale nu sunt ceva special. Dar eu le explorez cât de mult se poate! Asta după ce vizitez grădina zoologică (8 lei adulți, 4 lei copii). E micuță și destul de variată în specii, mai ales în cele de interior unde temperatura este menținută mai ridicată decât în cuștile și curțile exterioare!
De aici mai explorez un pic verdele crud al pădurii, cumva din apropierea intrării la grădina zoologică înainte de a coborî cu mașina în apropierea mănăstirii Trivale și a zonei de agrement din jurul restaurantului Grota Rece.
Mai departe, puțin în față, se află zona de agrement și restaurantul Grota Rece. Am tot căutat și nu am văzut acea grotă... În schimb amenajarea florală de sub restaurant, panourile cu ceva istorie mai picantă a zonei și plimbarea pe potecile din apropiere mi-ai făcut tare bine. Mai ales verdele despre care se spune că este cea mai odihnitoare culoare pentru ochi... Mai pe seară simt un zâmbet când o prietenă piteșteancă mi-a scris că am făcut un mini-city break la ea în oraș :D. Sunt multe momente când nu mai vedem locurile frumoase de lângă noi și ne concentrăm pe altele, mai îndepărtate. Aș vrea să spun așa și despre oameni... Din ce în ce mai puțin, dar încă mai am prieteni sau cunoștințe (puțini, este adevărat) cu care în orice moment te întâlnești, parcă reiei prietenia și legătura de unde ai lăsat-o ultima dată, fie ea și cu ani în urmă.
Și la final un mic desert făcut din florile de salcâm din Lunca Argeșului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu