După cum vă spuneam în postarea trecută, am preferat ca în fiecare zi să merg în altă parte în circuite organizate. Este mai economic așa decât să închiriezi mașină, mai ales dacă ești solo. În mai multe persoane se împart costurile pentru mașină și devine mai convenabil. Dar să nu o mai lungim! Dacă ieri am explorat puțin capitala, azi merg, pentru câteva ore, în The Golden Circle Direct Tour, 70 de dolari. Plecarea este la ora 10.00, chiar din parcarea din fața hostelului unde stau. Convenabil, nu? Mic dejun rapid, rucsăcelul pregătit și la 10 fără 10 minute sunt în parcare. Ne întâmpină ghidul și ne invită în autocar. Uf, a trecut ceva timp de atunci și am uitat cum îl cheamă. Dar lucrează la Reykjavik Excursions și, dacă nimeriți cu el, vă asigur că vă dă multe detalii și chiar vă lasă destul timp la obiective. Bine, dacă ar fi după mine, eu aș sta cel puțin dublu ca timp în fiecare loc! Dar cum Islanda are gândire scandinavă, totul este gândit la minut și trebuie respectată treaba asta. Altfel, rămâneți pe undeva, rătăciți! Excursia este programată să se încheie la ora 16.00, în același loc.
Primul obiectiv este ... aflat la 45 de minute de Reykjavik. Drumul este fascinant de liniștit, cu un asfalt impecabil printre dealurile înzăpezite, cu platouri în partea de sus. Asta înseamnă că la un moment dat fiecare dintre ele a fost un vulcan! Dacă în Mosfellsbær, oraș pe coastă, de aproximativ 9000 de locuitori mai vedem ceva case și locuitori, o dată ce am ieșit din localitate nu se mai vede decât natură pe Þingvallavegur/Drumul 36 până la Þingvallavatn, marele lac ce se află pe riftul Atlanticului. Este de fapt unul din punctele de interes de pe rift, linia ce separă placa tectonică europeană de cea americană! Locul numit Þingvellir, declarat parc național, este extrem de important prin structura sa geologică și din perspectiva istorică prin constituirea primei adunări naționale/parlament în această zonă. Nu erau orașe, ca acum, ci grupuri de crescători de animale risipiți pe tot teritoriul. Au ales acest loc pentru întâlnirea de stabilire a unor reguli comune în toată țara. Adunarea parlamentară anuală s-a ținut aici din 930 până în 1798 și s-a numit AlÞing. Mai pe românește spus, adunarea unde se stabileau ”toate lucrurile” importante din țară! Parcul național s-a înființat în 1930 la nord de lacul menționat, cel mai mare din Islanda. Ar mai fi multe de spus despre Þingvellir, dar las curioșii să caute pe internet. Asta fiindcă avem doar 30 de mintue de explorare și, vă dați seama, vreau să merg cât mai mult! De altfel de aici l-am ”avertizat” pe ghid că voi merge cât de mult se poate, peste tot, fără să depășesc timpul permis! Probabil o fi crezut că glumesc, argumentele cu pasiunea pentru munte și lucrul la altitudine ne-fiind suficient de convingătoare pentru el. Bine, din câte am povestit (parcă este polonez sau ceh, ceva...), îi place natura, dar nu este ”disperat”, cum sunt eu! Voi coborî pe poteca turistică, până la a doua platformă, pentru multe poze și la fel, pe drumul de întoarcere, voi face multe poze până la autocar. Din utilitățile locului voi folosi doar toaleta, nu și restaurantul cum fac mulți turiști. Știu că poate nu este un detaliu prea estetic, dar asta a fost singura nevoie mai pregnantă cât timp am stat în Islanda. Restul, mâncarea și apa sunt mai puțin importante pentru un curios ca mine! Mai ales când vine vorba de explorare!
E tare interesant să te uiți peste marea adâncitură din fața ta (pare doar o vale largă de vreo 15-20 de kilometri!) și să știi că după ea se află toată marea bucată de Pământ pe care este bătrâna Europă și care se prelungește apoi și în marea Asie. Africa, Asia Mică, Peninsula Arabică și India (cu linia de demarcație sub gigantul himalayan) sunt următoarele plăci tectonice, dacă privești cu ochii minții peste mii de kilometri de aici!
Înapoi la autocar și pornim spre următorul obiectiv care este caracteristic Islandei. De fapt este caracteristic zonelor vulcanice unde se adună pungi de gaze care ies la suprafață! Drumul ne duce încă vreo 45 de minute, la vest de Þingvallavatn (lacul cel mare), prin Veiðilundur până în lunca rîului Hvita în zona Þrastarlundur unde facem stânga pe Biskupstungnabraut. Știu, sunt denumiri ciudate! Dar așa sunt toate pe aici! Lăsăm pe dreapta craterul Kerið pe care aș vrea să îl văd ca pe multe altele. Dar îmi promit în gând că, dacă voi avea ocazia să mai revin în Islanda, garantat nu mai ratez astfel de locuri menționate acum de ghid. Drumul ne duce prin Borg, Reykholt, Fellskot, Faxi și se unește cu Laugarvatnsvegur și facec dreapta spre... geysere! Bine, voi vedeți niște denumiri aici, dar trebuie să vă imaginați fiecare din ele ca un grup de câteva case, maxim 10-15! Nu cine știe ce localități! În rest, natură sălbatică, vânt, dealuri cu limbi de zăpadă pe ele și sus-jos-uri continue ale asfaltului!
Este 12.10 și avem timp până la ora 13.00! Sunt cred că vreo 10-15 autocare. Deci vă dați seama ce de lume! Unii sunt mai friguroși și speriați de vânt. Alții sunt doritori de condiții cât mai grele și de spectacol. Eu îmi propun să ajung cât mai departe și apoi, dacă mai am vreme, să vizitez puțin și centrul turistic de aici: zeci de magazine cu tot felul de amintiri, care de care mai faine. Și care de care mai scumpe! Știu că la final mi-am permis doar câteva vederi și câțiva magneți fiindcă cele mai multe și fainie amintiri rămân în poze și în ceea ce îți imprimi pe retină și în minte! Așa că trec strada și pe aleea turistică cu gărdulețe de protecție pe margine trec de Litli Geysir spre cel mai pregnant gheizer, Strokkur. Este cel care are erupții la 4-5 minute! Aleea principală merge pe partea dreaptă a lui și se vede și o alee secundară pe partea stângă. Prefer stânga pentru a observa mai bine erupțiile. E destul de solicitant să stai în vânt și doar să urmărești erupțiile. Uneori sunt atât de rapide că nici nu ai timp să faci câteva poze! Singura șansă este să faci filmulețe în așteptarea erupției și apoi să faci captură din film. Urmăresc două-trei erupții și apoi mai urc până la geysir/gheizerul adormit (este doar apă de o culoare care nu poate fi descrisă - la cât de frumoasă este!) pentru alte câteva poze și revin la Strokkur pentru alte filmulețe. Recunosc, sunt cu ochii pe ceas ca nu cumva să ratez autocarul! Cobor pe lângă Litli, pe la panourile explicative și la 12.52 sunt înapoi la centrul de vizitare. Timp suficient câteva minute pentru vizită și apoi pentru a ajunge la timp la autocar. Mai așteptăm puțin niște colegi asiatici :D!
Mai departe, pe același drum, ajungem în 35-40 de minute în parcarea de la cascadas Gullfoss (Cascada de aur). Numele îi vine de la culoarea căderii de apă ce pare aurie în anumite momente ale zilei. Avem 20 de minute de vizită și atunci nu mai stau la povești. Cobor din parcare pe scările de lemn foarte fain amenajate și curățate și apoi merg câteva minute pe poteca de piatră, uneori cu gheață, ce duce la câteva puncte de belvedere deasupra cascadei. Este o cascadă imensă, foarte lată și pe mai multe niveluri. Cumva, când asculți sunetul vuitor al apei, parcă auzi elfii sau alte ființe magice care se străduie să îți povestească despre minunile permanente ale naturii. Și, curios și oarecum natural, vocea puternică a apei acoperă chiar și vocile multor fotografi și mai ales turiști extaziați! Știu, nu am văzut cascade imense ca Niagara sau Victoria, dar aici totul pare potrivit: nici mare, nici mic, nici prea lat, nici prea îngust, nici prea înalt, nici prea jos... În ”răceala” care te înconjoară natura trăiește și parcă apa cascadei ar fi sângele care clocotește prin inima fiecăruia dintre noi. Dar natura funcționează continuu și totul este într-o permanentă mișcare. Inima noastră merge în bătăi ritmate, cu foarte scurte pauze între ele. Puternicul jet de apă are un flux permanent, chiar și pe sub gheață atunci când o fi extrem de frig. Deocamdată spectacolul este un amestec de apă statică (perdele de gheață) cu cea dinamică, mereu în mișcare. Îmi închipui legăturile tainice, prin străfundurile Pământului, între Islanda, Anzi, Alpi, Himalaya, Kamceatka, Antarctica, inelul de foc al Pacificului, ghețurile de la poli sau alte locuri atât de tainice și de profunde...
Suntem destul de departe de oraș și cam asta este ultima vizită. Fiindcă avem ceva de întors până în Reykjavik, pe alt drum decât la venire. De fapt așa fac eu de câte ori se poate: la întoarcere aleg alt drum decât cel de dinainte! Și se pare că șoferul are aceeași mentalitate, cel mai probabil în asociere cu ghidul. La primul drum dinainte de gheizere facem stânga și curând trecem un pod solid peste Hvita. După aceea vom merge pe partea stângă a râului, recunosc că și cu un pic de șmecherie de ghidaj: ne povestește că undeva pe partea stângă a drumului este Laguna Secretă/Laguna Veche/Gamla Laugin (în Flúðir), tactică de a-ți stârni în gând să vii acolo cu altă ocazie :D! Mai departe drumul merge până în cel mai îngust loc dintre Hvita și Þjórsá unde se află Urriðafoss, cascada cu debit 360 mc/s, cel mai mare debit din toată Islanda și în același timp și pe cel mai lung râu din Islanda! ”To see” cu altă ocazie! Curând intrăm pe ”DN1”, drumul ce înconjoară toată insula, și de aici prin Selfoss ajungem la ora 16.00 în capitală. Foarte fain circuitul! Recomand!
Chiar dacă este stație la mine la hostel (”same point where we started”), întreb șoferul și merge mai în oraș. Așa că voi merge cu el până la o stație de pe strada Snorrabraut, undeva în apropierea bisericii mari, impunătoare. Mulțumesc și de aici urc un pic pe străzi, cu orientare spre Hallgrimskirkja. Străzile mă duc acolo și mi se pare normal să fac vizita de rigoare dacă este biserica deschisă. În fața bisericii este statuia lui Leif Eriksson, exploratorul norvegian născut în Islanda care se presupune că ar fi fost primul european care a ajuns pe continentul american. Biserica modernă consacrată în 1986 este vestită prin masivitate, prin orgă și prin turnul de 86 de metri în care se poate urca contra-cost. Cu altă ocazie! Mă învârt un pic prin nava masivă și aerisită și prin jurul ei înainte de a găsi străzi laterale și frumos colorate (îmi aduc aminte de Gamla Stafangr) care mă duc jos la statuia lui Ingólfur Arnarson despre care v-am povestit data trecută.
Mai explorez la întâmplare străduțele pentru a ajunge la ineditul obiectiv de pe strada Reykjastræti. Este vorba de Muzeul Penisului. Da, știu, vă vine să râdeți! Dar sigur toți vă gândiți la prostii! Muzeul are intrare de 3500 ISK/cca 24 de euro și, așa cum scrie și pe un tricou de vânzare ”it's not the size, it's the science!” Muzeul a fost înființat pe fundament științific și are peste 300 de exponate de la peste 120 de specii. Te șochează în sensul cel mai pozitiv cât de mult poate fi studiată partea reproductivă din lumea animală, cea a oamenilor și chiar și cea a ființelor supranaturale! Dacă încă nu v-ați oprit din râs sau de la gânduri indecente, poate pozele de mai jos vă conving cât de serioasă este treaba. Bine, sunt și lucruri amuzante în partea de final a muzeului, inclusiv mânerele de la ușile de la toalete :D! La ieșire mă consider binecuvântat că am avut șansa să vizitez un astfel de loc!!!
Este ora 18.30 și sunt destul de obosit și înfometat. Cum prețurile sunt cam ca cele din Scandinavia, nu prea ai cum să te atingi de ceva tradițional. Așa că găsesc un mini-restaurant cu șaorme și alte turcisme și cu vreo 2100-200 ISK mănânc o șaorma consistentă la farfurie. Cum știu de pe acasă, din zona noastră cu influență balcanico-turcească!
Cu stomacul potolit mai pornesc pe lângă Reykjavikvatn și apoi pe străduțe spre autogara BSI și mai departe spre hostel pe pasarela pietonală suspendată uneori sau alteori paralelă cu bulevardele principale.
Faină zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu